Bună ziua

Numele meu este sendre alexandru ana-maria, sunt înscrisă la examenul de licență cu tema
intitulată ,, raporturile de complementaritate ale administrației publice cu mediul
social,politic și juridic ,elaborată sub îndrumarea doamnei lect.univ. Dr. Sandu adriana
magdalena.
Am ales această lucrare pentru faptul că profesez în domeniu administrativ și din dorința de
a-mi aprofunda cunoștințele în vederea unei posibile avansări în carieră.
În elaborarea lucrării am început de la apariția termenului de știință administrativă,
subliniind totodată obiectul și particularitățile acesteia,dar si legătura dintre știinta
administratiei și dreptul administrativ.
Astfel că administrația este cea mai complexa activitate a statului,ea este omnizprezenta în
cadrul societății,a vieții oamnenilor și din aceste considerente există preocuparea permanentă
a factorilor politici de decizie de a face administrația publică o forță în interesul oamenilor.
Obiectul de cercetare al științei administrației este administrația publică.
Administratia publica poate fi inteleasa in mai multe sensuri:

A) sensul material = prin administratie publica intelegem o activitate de asigurare a unor

interese publice prin mijloace de putere publica;

B) sensul formal = prin administratie publica intelegem un sistem de entitati publice, care
desfasoara administratia publica, ca activitate.

principiile generale aplicabile administrației publicereviste (1)

principiul legalitățiireviste (1)

Autoritățile și instituțiile administrației publice, precum și personalul acestora au obligația de

a acționa cu respectarea prevederilor legale în vigoare și a tratatelor și a convențiilor
internaționale la care românia este parte.
principiul egalitățiireviste (1)
Beneficiarii activității autorităților și instituțiilor administrației publice au dreptul de a fi
tratați în mod egal, într-o manieră nediscriminatorie, corelativ cu obligația autorităților și
instituțiilor administrației publice de a trata în mod egal pe toți beneficiarii, fără discriminare
pe criteriile prevăzute de lege.

principiul transparenței
(1) în procesul de elaborare a actelor normative, autoritățile și instituțiile publice au obligația
de a informa și de a supune consultării și dezbaterii publice proiectele de acte normative și
de a permite accesul cetățenilor la procesul de luare a deciziilor administrative, precum și la
datele și informațiile de interes public, în limitele legii.
(2) beneficiarii activităților administrației publice au dreptul de a obține informații de la
autoritățile și instituțiile administrației publice, iar acestea au obligația corelativă a acestora
de a pune la dispoziția beneficiarilor informații din oficiu sau la cerere, în limitele legii.
 principiul proporționalității
Formele de activitate ale autorităților administrației publice trebuie să fie corespunzătoare
satisfacerii unui interes public, precum și echilibrate din punctul de vedere al efectelor
asupra persoanelor. Reglementările sau măsurile autorităților și instituțiilor administrației
publice sunt inițiate, adoptate, emise, după caz, numai în urma evaluării nevoilor de interes
public sau a problemelor, după caz, a riscurilor și a impactului soluțiilor propuse.

principiul satisfacerii interesului publicreviste (1)

Autoritățile și instituțiile administrației publice, precum și personalul din cadrul acestora au

obligația de a urmări satisfacerea interesului public înaintea celui individual sau de grup.
Interesul public național este prioritar față de interesul public local.
Articolul 11principiul imparțialității
Personalul din administrația publică are obligația de a-și exercita atribuțiile legale, fără
subiectivism, indiferent de propriile convingeri sau interese.
Articolul 12principiul continuității
Activitatea administrației publice se exercită fără întreruperi, cu respectarea prevederilor
legale.
Articolul 13principiul adaptabilității
Autoritățile și instituțiile administrației publice au obligația de a satisface nevoile societății.
În ceea ce privește legătura dintre știința administrației publice și dreptul
administrativ,trebuie sa plecăm de la premisa ca dreptul administrativ are ca fond de studiu
în exclusivitate normele juridice aplicabile raporturilor administrative,iar stiința
administrației abordează la un nivel general și complex toate aspectele procesului
administrativ ca sistem de actiune.
Dreptul administrativ este o ramură a dretului public care reglementează relațiile sociale din
sfera administrației publice,precum și pe cele de natură conflictuală dintre autoritățile
publice și de cei vătămați în drepturile lor prin actele administrative ale acelor autorități .
Administratia publica reprezinta o activitate de organizare a executării și de executare în
concret a legii,realizata prin actiuni cu caracter de dispoziții sau actiuni cu caracter de
prestație,de către autoritățile care compun acest sistem în vederea satisfacerii intereselor
generale,scop care asigură și organizeaza buna functionare a serviciilor publice si execută
anumite prestații către populație.
Așadar ,dacă dreptul administrativ este autorizat sa expuna organizarea ,modul de
funcționare,atribuțiile și răspunderile administratiei,știința administratie trebuie sa studieze si
sa explice de ce este astfel structurată ,de ce funcționează într-un anumit mod și cu atribuții
specifice,dar si cum trebuie organizată pe viitor pentru a funcționa conform răspunderilor
care ii revin.
În cel de-al ii lea capitol am evidențiat raporturile administratiei publice si mediul sau.
Societatea este definită drept un sistem de colectivitate umana structurata pe un fundament
economic determinant,un sistem care infatiseaza grupuri,clase și o suprastructura alcatuita
din elemente si fenomene variate -ideologice,rationale si institutionalizate.
Administratia publica este structura socială care alături de guvernanti,ca si de alte grupuri ce
constituie societatea,se găseste mereu pregatita pentru realizarea unor actiuni cu efecte
concrete,imediate și directe,care sa o evidentieze in fata cetatenilor,desi rezultatele obtinute
sunt prcepute de acestia ca fiind ale puterii politice,considerate dupa caz eficiente sau
inoportune.
Administratia publica are misiunea sa promoveze ,sa realizeze și sa apere acele valori
consacrate juridic, stabilite prin lege,care exprimă anumite interese sociale,corespunzătoare
unor nevoi sociale fundamentale,considerate ca atare putera legislativa.
Politica reprezinta o fora a actiunii sociale alcatuita dintr-un ansamblu de
concepții,instituții,relații si masuri menite a consacra,apăra si promova intr-un mod organizat
si eficiet interesele specifice fiecarui grup,colectivități,instituții,organizatii, autoritati și stat.
Administratia publica are ca principala sarcina executarea deciziilor publice,facand ca in
acest mediu ea sa nu mai poata fi neutra,întrucât executarea deciziilor politice implica si
interventia a numeroase decizii administrative care de cele mai multe ori sunt pregatite de
functionarii publici de executie.
În romania,desi organele administrative reprezentative de conducere la nivel
central(givern,ministri) sau teritorial(prefecti,subprefecti ,servicii publice deconcentrate) ori
local(primari,viceprimari)sunt desemnate pe criterii de obtiunepolitică,totusi majoritatea
functionarilor publici sunt numiti in afara acestor criterii,potrivit competentei si pregatirii
profesionale.
Desi legile sunt extensia vointei politice,a unei majoritati parlamentare,odata ce au fost
aprobate și demarat procedeul de punere în practica ,îsi pierde semnificatia politica deoarece
în procesul ralizarii și concretizaii lor se au in vedere doar elemente juridice inerente
lor,dublate de considerente de oportunitate nationalasau locala,pentru a evita afectarea
legalității sau egalitatea in fata legii.
Administratia publica moderna constituie ea insasi un mediu juridic ca expresie si instrument
al numeroaselor reguli de drept și se găseste inserata intr-o reglementare juridica formulata
de principile politice.
Obligatia de a respecta legile comporta pentru administratia publica o dublă existenta:
-una negativa – nu ia nici o decizie care ar putea contravenii legii
Una pozitivă – de a aplica legile,de alua toate masurile regulamentare sau individuale
necesare pentru executarea efectiva a acestor legi.
În cel de-al iii- lea capitol am prezentat organizarea administratiei pubice.
Administratia publica,atat teoretic cat si practic nu poate exista fara stat si nu va putea sa isi
realizeze sarcinile care ii sunt stabilite de la nivelul organelor administrative amplasate
numia in capitala statului,ci in mod rational structurile acestora trebuie dispuse si la nivelul
intregului teritoriu.
Centralizarea si descentralizarea reprezinta cele doua tipuri de solutii ale problemei
organizarii admistrative de la nivelul fiecarui stat.
Centralizarea este principiul fundamental al adminisratiei publice locale ce presupune
exclusiv dependenta organelor locale de cele centrale,acestea din urma fiind singurele care
adoptă decizii aplicabile in teritoriu.
Centralizarea asigura functionarea coordonata promta si eficenta a serviciilor publice.
Principiul deconcentrarii consta in numirea si atribuirea unor competente limitate agentilor
statului respectiv guvernului general,repartizati pe intregul teritoriu al tării carora li se
recunoaste o anumita putere de decizie.
Descentralizarea ca fenomen social semnifica un proces fundamentalde deplasare a puterii de
la centru catre periferie.
Romania ,conform constituiei din1991 este un stat descentralizat pe orizontala fata de prefect
si pe verticala fata de ministrii.
În capotolul iv am prezentat informatii despre documentarea administrativa
Aceasta reprezinta o activitate administrativa ce are drept scop reasamblarea tuturor datelor
posibile,conservarea lor si redarea cat mai accesibila și rapida autoritatilor si institutiilor
publice.
Aceasta are rolul de a identifica si de a transmite cat mai complet si mai obiectiv toate
cunostintele referitoare la unele subiecte stabilite in functie de scopurile,actiunile sau
sarcinile pe care administratia publica trebuie sa le indeplineasca.
Documentarea administrativa are o sfera bine determinata fiind circumscrisa domeniilor
politic,economic , social ,juridic si tehnic.
Activitatea de documentare implica metode care sa asigure rapiditatea,exclusivitatea,supletea
si eficienta.
Etapele documentarii sunt: cercetarea si conservarea,prospectarea si difuzarea.documentelor.
Mijloacele documentarii sunt personalul,rentabilitatea si randamentul,documentarea si
tratarea mecanica a documentelor.
Fimalitatea documentarii administrative are ratiune si eficienta in prezent,dar are si o functie
perspectiva. Aceasta asigura trecerea de la continutul documentului la gandire și de la
gandire la actiune.
Astfel ca administratia publica poate permanent sa procedeze la perfectionarea structurilor si
activitatilor sale,la stabilirea directiilor de dezvoltare viitoare si la evaluarea sa in general.
Ca si concluzie am dedus ca sistemul administrativ trebuie sa se adapteze constrangerilor
provenind de la sisstemul social, se interconditioneaza si intretine raporturi privilegiate cu
sistemul politic si este in msura sa isi formuleze propriile capacitati si sa-si cuantifice
nevoile,influentand la randul sau evolutia mediul social.
INTREBAunctionarul public este acea persoana numita intr-o functie publica si care
exercita prerogative de putere publica. In functia de clasa, functia publica generala de executie se
poate numi:
- consilier/expert/inspector de specialitate/consilier juridic (clasa I - studii superioare de lunga
durata sau ciclul I Bologna, absolvite cu diploma de licenta);
- referent de specialitate (clasa II - studii superioare de scurta durata - absolvite inainte de 2004, cu
diploma) - a nu se confunda cu ciclul I Bologna.
- referent (clasa III, studii medii absolvite cu diploma de bacalaureat).

Functiile publice de conducere se clasifica astfel:

Categoria inaltilor functionari publici cuprinde persoanele care sunt numite in una dintre
urmatoarele functii publice:
- secretar general din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
- prefect;
- secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
- subprefect;
- inspector guvernamental.

Categoria functionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite in una dintre

urmatoarele functii publice:
a) director general si director general adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al
ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in functiile
publice specifice asimilate acestora;
b) director si director adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al
celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in functiile publice specifice
asimilate acestora;
c) secretar al unitatii administrativ-teritoriale;
d) directorul executiv si directorul executiv adjunct in cadrul institutiei prefectului, in cadrul aparatului
propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora, precum
si in functiile publice specifice asimilate acestora;
e) sef serviciu, precum si in functiile publice specifice asimilate acesteia;
f) sef birou, precum si in functiile publice specifice asimilate acesteia.

Functionari publici nu au contract individual de munca, cu doar decizia de numire in functie.

Nu desfasoara raporturi de munca, ci raporturi de serviciu.
Nu li se aplica Codul Muncii decat in subsidiar, fiind guvernati de legea speciala 188/1999 - statutul
functionarului public, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Pentru a sti daca sunteti sau nu incadrat in categoria functionarilor publici, trebuie retinuta definitia
functiei publice, asa cum este ea formulata de art. 2 din legea 188/1999:
Art. 2
(1) Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in
temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica
centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome.
(2) Functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica. Persoana care a fost
eliberata din functia publica si se afla in corpul de rezerva al functionarilor publici isi pastreaza calitatea de
functionar public.
(3) Activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere
publica, sunt urmatoarele:
a) punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;
b) elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei
publice, precum si asigurarea avizarii acestora;
c) elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor
necesare realizarii si implementarii politicilor publice, precum si a documentatiei necesare executarii
legilor, in vederea realizarii competentei autoritatii sau institutiei publice;
d) consilierea, controlul si auditul public intern;
e) gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;
f) colectarea creantelor bugetare;
g) reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia cu persoane fizice sau
juridice de drept public sau privat, din tara si strainatate, in limita competentelor stabilite de conducatorul
autoritatii sau institutiei publice, precum si reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in
care isi desfasoara activitatea;
h) realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.RI

Un document este o reprezentare a gândirii, în formă scrisă, desenată, prezentată sau fixată pe un suport de
memorie