CONCEPTUL DE ADMINISTRATIE PUBLICA

Puterea de stat si puterea de a administra

Societatea politica se diferentiaza de formele istorice prestatale de convietuire sociala prin desprinderea din
interiorul comunitatii a unor structuri de autoritate investite cu anumite prerogative de comanda, fata de
care membrii societatii se afla in relatie de subordonare. Autoritatile constituite astfel, exercita constant
acelasi tip de activitati de comanda, comunitatea in ansamblul ei fiind constienta de legitimitatea asumarii si
exercitarii acestor prerogative, precum si de indatorirea de a respecta deciziile conducerii, sub sanctiunea
unor pedepse sociale.
Oricat de simple ar fi relatiile de putere care trebuie ordonate si reglementate intr-un sistem in cadrul
societatii, oricat de putin numeroasa ar fi o comunitate umana, procesul de guvernare nu poate fi realizat
nemijlocit, nici de un singur individ, nici de un unic organism titular al puterii politice.
In orice formatiune statala puterea politica trebuie sa aiba un caracter unitar, in sensul ca este detinuta de un
singur individ sau de un grup restrans(in statele arhaice), fie de un corp politic larg, structurat dupa criterii
democratice (in statele moderne).
Din aceasta ratiune se spune ca intr-un stat nu exista decat o putere unica. In virtutea puterii publice, statul
este indreptatit sa nu recunoasca pe teritoriul sau o alta putere venita din afara.
In literatura de specialitate, puterea a fost caracterizata ca posibilitatea de comanda globala exercitata in
cadrul colectivitatii, in scopul de a o organiza, de a o mentine si de a o apara. Unii autori considera ca puterea
este o forta nascuta din constiinta sociala, destinata sa impuna, in caz de nevoie, membrilor grupului
atitudinea pe care ea o comanda.
D.p.d.v. institutional, puterea se obiectiveaza in diverse organisme carora le sunt transferate atributii sau
functii de putere. Puterea astfel institutionalizata apare sub forma puterii de stat si este exercitata de acesta
in intregul sau si in mod specializat si distinct de diverse organe ale sale. Statul apare deci, ca titular exclusive
al fortei de comanda si dominatie.
Indiferent din ce unghi de vedere ar fi studiata, puterea se raporteaza in mod necesar la un titular, caruia ii
sunt recunoscute anumite prerogative.Poporul sau natiunea este titularul absolut al puterii politice, adica al
suveranitatii, pe cand statul (autoritatile publice) reprezinta titularul exercitiului puterii de stat incredintate
in mod legitim de popor.
Pentru garantarea unui climat de pace social a s i o r d i n e i n t r - o c o m u n i t a t e u m a n a , e s t
e necesar ca interesele si vointa fiecarui individ sa se regaseasca intr
- o v o i n t a g e n e r a l a u n i c a , e x p r i m a t a s i i m p u s a l a n e v o i e p r i n f o r t __ f i e
carui individ de catre autoritatile publice carora li se incredinteaza
a t at prerogative de putere, cat si exercitarea ca atare a acestora, in mod legitim si prin proceduri
democaratice.
Pentru administrarea treburilor publice, statul dispune de puterea de a comanda tuturor si de a intrebuinta
constrangerea impotriva celor care nu se supun.
Fiind o putere institutionalizata si avand ca scop ordonarea raporturilor sociale si guvernarea, puterea
statala este inzestrata cu instrumente de dominatie si forta de constrangere, care, la randul lor, trebuie sa fie
legitime.
Autoritatea nu se confunda cu puterea, desi se intemeiaza pe aceasta. Fara sprijinul puterii de stat nu ar
exista autoritate politica. Puterea statului presupune folosirea constrangerii materiale, a fortei specializate, in
timp ce autoritatea, care se intemeiaza pe legea adoptata de organismele competente si legitime , se asigura
prin respectarea de buna voie a legilor. Numai in cazul nerespectarii acestora se recurge la forta de coercitie a
statului.
Indeplinindu-si rolul de garant al intereselor generale, statul exercita, in virtutea puterii sale, un ansamblu de
competente, infaptuite de organisme specializate, care actioneaza in limitele delegarii primite.
Notiunea de administratie publica
Conceptul de administratie are mai multe acceptiuni. In limbajul current, a administra inseamna a conduce,
a organiza, a dirija activitati publice si particulare.
In orice compartiment al vietii sociale, procesul complex al administrarii – administratia – consta intr-o
activitate rationala si eficienta de utilizare a resurselor umane, materiale si financiare, in scopul obtinerii
unor rezultate maxime cu eforturi minime.
Notiunea de admnistratie este mai larga decat aceea de administratie publica, ea cuprinzand si administratia
particulara, ea cuprinzand si administratia particulara.
Ca orice activitate umana, atat administratia publica, cat si administratia particulara urmaresc un scop,
utilizand anumite mijloace. Dar, sub raportul finalitatii si al resurselor folosite, exista diferente esentiale intre
ele.
Spre deosebire de administratia privata, adm publica urmareste satisfacerea interesului public, a utilitatii
publice, in mod dezinteresat, inclusive prin realizarea de servicii publice. Mobilul activitatii administratiei
publice este satisfacerea, in mod regulat si continuu, a unor cerinte esentiale, comune intregii colectivitati
umane, care exceed prin amploarea lor, sunt nerentabile si nimeni nu s-ar oferi sa le asigure.
Deciziile adm publice sunt obligatorii, fara a se cere acordul celor carora li se aplica, administratia publica,
spre deosebire de cea private, putand utiliza, atunci cand este necesar mijloace de constrangere statala.
In sens material, adm publica reprezinta o activitate de organizare a executarii si de executare in concret a
legii, realizata prin actiuni cu caracter de dispozitie sau actiuni cu caracter de prestatie.
In sens formal, administratia publica poate fi inteleasa ca un sistem de organe de institutii, cuprinzand
diverse structuri administrative care realizeaza activitatea de organizare a executarii si de executare in
concret a legii.
Administratia publica reprezinta un proces continuu, o activitate neintrerupta, adaptata permanent la
conditiile dinamice ale mediului social.
Administratia publica, privita ca activitate, reprezinta actiunea unor oameni in raport cu alti oameni,
desfasurata in interes general si in regim de putere publica, in scopul organizarii executarii si executarii in
concret a legii.
Administratia publica are ca obiect realizarea valorilor politice, care exprima interesele generale ale
societatii, interese care sunt formulate prin lege.
Ca activitate statala, administratia publica este definita si ca actiune a puterii executive prin procedee de
putere publica.

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE

Principiul legalitatii
Legalitatea reprezinta un principiu fundamental care sta la baza fenomenului administrativ si caruia i se
subordoneaza actiunea administratiei publice.
Adm publica, supusa rigorilor acestui principiu, trebuie sa se intemeieze pe lege, identificata cu notiunea de
drept, care reprezinta o baza de referinta in aprecierea acesteia.
Scopul fundamental al adm publice este acela de a asigura realizarea interesului general, public, exprimat de
vointa suverana a poporului transpusa in lege.
Legiuitorul constituant a definit statul roman ca stat de drept, dandu-i acestui concept valoarea de principiu
constitutional.
Exigentele statului presupun ca, in activitatea sa, administratia publica sa respecte strict legalitatea, iar, in
cazul incalcarii ei, sa fie constituite mecansimele care sa asigure restabilirea acesteia.
Actul administrativ, ca principal instrument prin care se realizeaza administratia publica, este un act
unilateral, in sensul ca autoritatile de executie adopta acte obligatorii si executorii, fara concursul sau
acordul de vointa al celor carora actele respective le reglementeaza conduita.
In realizarea activitatii lor, autoritatile administratie publice exercita atributii de putere publica, astfel
putandu-si impune vointa pe cale unilaterala.
Daca legalitatea activitatii administratiei publice este supusa controlului jurisdictional, oportunitatea,
dimpotriva, este exclusa de la acest control.
Prin puterea discretionara a administratiei se intelege puterea de a alege intre mai multe decizii sau mai
multe comportamente conforme cu legea.
In exercitarea competentei sale de alegere, decidentul se inscrie in coordonatele dreptului, astfel ca nu poate
face decat ceea ce ii permite legea.
Legalitatea presupune si posibilitatea ca cel nemultumit de activitatea administratiei, manifestata in actele
acesteia, sa aiba la dispozitie o actiune in justitie, care sa declanseze controlul legalitatii actelor, uneori acest
lucru fiind realizat si din oficiu.

Principiul proportionalitatii
In masura in care administratia publica dispune de puteri care ii permit sa asigure promovarea interesului
general, uneori putand aduce atingere drepturilor si intereselor cetatenesti, ea nu trebuie sa uzeze de acestea
decat in limitele necesare, atingerile aduse acestor drepturi si libertati devenind ilegale atunci cand sunt
excesive in raport cu finalitatea actiunii administrative. Este necesar ca administratia publica sa actioneze in
astfel de situatii cu respectarea principiului proportionalitatii.
Proportionalitatea trebuie analizata in legatura cu puterea discretionara de care beneficiaza administratia
publica pt indeplinirea misiunilor sale. Actionand in diverse domenii, administratia trebuie sa isi adapteze
permanent mijloacele la finalitatea urmarita, incalcarea principiului proportionalitatii insemnand depasirea
libertatii de actiune lasata autoritatii publice, utilizarea excesiva a puterii discretionare.
Natura principiului proportionalitatii variaza de la o tara la alta datorita originii sale formale.
Principiul proportionalitatii poate fi prevazut si in Constitutia unui stat sau, chiar daca nu este prevazut
explicit, doctrina si jurisprudenta il pot considera unanim ca facand parte din notiunea de stat de drept,
consacrata expres.

Principiul permanentei si continuitatii in asigurarea interesului general

Acest principiu exprima perenitatea activitatilor de organizare a executarii si de executare in concret a legii,
realizata de catre administratia publica.
Administratia publica trebuie sa fie continua, prompta si energica deoarece ea reprezinta statul, atat in
exterior, cat si in interior.
In societatea omeneasca, exista anumite nevoi, de interes general, adica nevoia de liniste si siguranta, nevoia
de asistenta medicala, nevoia de cultura, etc. Aceste nevoi, daca nu ar fi satisfacute, toata viata sociala ar
suferi si s-ar dezechilibra. Ele trebuie satisfacute in mod regulat si continuu. Statul trebuie sa intervina si sa
organizeze aceste activitati pentru a asigura pacea si echilibrul social.
Tocmai pentru a asigura desfasurarea regulata si continua a actiunii sale, administratia publica se bucura de
un regim juridic special, regimul administrativ, care ii permite sa efectueze acte unilaterale, in regim
derogatoriu de la dreptul comun.

Principiul subsidiaritatii
Subsidiaritatea are la baza ideea fundamentala in conformitate cu care decizia in ceea ce priveste realizarea
propriilor interese trebuie sa apartina persoanei, comunitatii, care sunt cele mai apropiate de nivelul de
aplicare a deciziei.
Acest principiu incearca sa raspunda unor nevoi de reasezare institutionala si de evolutie sociala si, pe de alta
parte, unei nevoi de participare mai activa a cetatenilor la luarea unor decizii prin coborarea nivelului de
luare a acestora cat mai aproape de probleme concrete.
Principiul subsidiaritatii isi gaseste o definitie in Carta Europeana a Autonomiei Locale: “Exercitarea
responsabilitatilor publice trebuie, de o maniera generala, sa revina, de preferinta, autoritatilor celor mai
apropiate de cetateni. Atribuirea unei responsabilitati unei alte autoritati trebuie sa tina seama de amploarea
si de natura sarcinii, precum si de cerintele de eficacitate si economie.”
Principiul subsidiaritatii este un principiu esential politic pt ca el are in vedere apropierea cat mai mult
posibil a deciziei de cetateni.
Alaturi de cele relevate anterior, doctrina mai recunoaste drept principii calauzitoare ale administratiei
publice si altele, precum:
principiul subordonarii administratiei interesului general;
principiul motivarii;
principiul transparentei;
principiul participarii societatii civile la fundamentarea deciziilor administratiei publice;
principiul egalitatii in fata administratiei.

MEDIUL JURIDIC AL ADMINISTRATIEI PUBLICE

Administratia publica este organizata si functioneaza pe baza prevederilor unor norme juridice.
Administratia – ca fenomen social – corespunde unei ordonari a societatii organizate in stat.
Activitatea si organizarea administratiei publice sunt determinate de normele de drept care le reglementeaza.
Pe de alta parte, administratiei ii revine sarcina de a pune in executare prevederile diferitelor reglementari
elaborate de puterea legiuitoare sau de administratia insasi.
Administratia publica reprezinta ea insasi un mediu juridic, pt ca este “expresie a normelor juridice care ii
reglementeaza organizarea si activitatea si este si instrument al normelor juridice pe care le executa sau chiar
le emite.
Principiul legalitatii reprezinta un principiu fundamental care sta la baza fenomenului administrativ si
caruia i se subordoneaza actiunea administrativa.
Conform acestui principiu, adm publica trebuie sa se intemeieze pe lege, care reprezinta o conditie si o baza
de referinta in aprecierea acesteia.
Scopul fundamental al adm publice este acela de a asigura realizarea interesului public exprimat de vointa
poporului suveran transpusa in lege.
Actiunile administratiei publice pot fi guvernate de la normele dreptului public pana la normele dreptului
privat.
Dintre diviziunile dreptului cunoscute in doctrina, cea mai insemnata este aceea care imparte dreptul in
public si privat. Dupa cum interesul normei priveste statul sau un particular, ne vom afla in fata unei norme
de dr public sau in fata uneia de dr privat. Organizarea puterilor publice sau a serviciilor publice ar interesa
mai ales statul, pe cand normele referitoare la familie, la contracte si la responsabilitatea obisnuita intre
particulari ar fi de dr privat.
Obiectul si metoda de reglementare impun dreptul adm ca ramura a dreptului public care cuprinde norme
juridice ce privesc procesul de aplicare a legii si a celorlalte acte normative cu putere de lege.

Raporturile juridice de dr adm

Normele dreptului au un caracter abstract. Transpunerea lor in viata se realizeaza prin intermediul
raporturilor juridice, care sunt definite in teoria generala a dreptului ca fiind relatii sociale reglementate de
normele juridice.
Raportul juridic este un raport social, volitional, reglementat de norma juridica, in cadrul caruia
participantii se manifesta ca titulari de drepturi si obligatii prin exercitarea carora se realizeaza finalitatea
normei juridice.
Teoria generala recunoaste ca fiind premise ale oricarui raport juridic: norma juridica, subiectele si faptul
juridic, iar in categoria elementelor sunt incluse: subiectele, continutul si obiectul raportului.
Majoritatea specialistilor in teoria generala a dreptului sustin opinia potrivit careia raportul juridic concret
se poate naste numai prin producerea unui fapt juridic, un eveniment sau o actiune umana de care legea
leaga producerea de efecte juridice.
Intr-o alta teorie se sustine ca raportul juridic se poate naste direct din norma juridica.
Cu privire la subiectele raportului juridic de dr adm, retinem ca intotdeauna subiectul activ este un purtator
al autoritatii publice.
Subiectul activ al raportului juridic de dr adm poate pretinde subiectului pasiv, pe baza si in conformitate cu
prescriptiile legale, sa desfasoare o anumita activitate, sa aiba o anumita conduita. Subiectele pasive (cei
administrati) au obligatia corelativa de a respecta si indeplini cerintele legii si ale actelor juridice adoptate pe
baza si in executarea acesteia.
Raporturi de dr adm se pot forma intre subiecte apartinand sistemului administratiei publice, dar si intre
acestea si subiecte situate in afara acestui sistem.
Raporturile de dr adm care se formeaza in cadrul sistemului administratiei publice pot fi:
raporturi de subordonare ierarhica – subiectul activ este titularul unei competente care ii permite sa se
manifeste ca o autoritate ierarhic superioara fata de celalalt subiect participant, care la randul sau face parte
din sistemul administratiei publice;
raporturi de colaborare si participare – subiectele nu se mai afla intr-o relatie de subordonare, ci pe pozitii de
egalitate juridica, conlucrand la indeplinirea unor sarcini ale sistemului administratiei publice.
Raporturile de dr adm care se formeaza intre subiecte de drept care apartin sistemului administratiei publice
si subiecte de drept aflate in afara acestui sistem se pot grupa in:
raporturi juridice de subordonare (subiectul activ se situeaza pe o pozitie supraordonata fata de celalalt
subiect care are obligatia sa se conformeze);
raporturi de utilizare a serviciilor publice;
raporturi juridice de colaborare si participare a unor terti la realizarea sarcinilor administratiei publice.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE

Adm publica, d.p.d.v. material, se realizeaza printr-o multitudine de forme organizatorice, care alcatuiesc
sistemul administratiei publice. Avand rolul de realizare a valorilor politice, prin care se exprima interesele
generale ale societatii, adm publica, privita ca activitate, este legata de puterea de stat.
Sistemul administratiei publice este legat, organizatoric si functional, de puterea legiuitoare si de puterea
executiva.
Puterea executiva este cea care asigura conducerea si controlul intregului sistem al adm publice construit pt
realizarea intereselor generale ale societatii.
In structura sistemului adm publice exista importante functii cu caracter politic, prin care se coordoneaza
activitatea acestuia.
Administratia publica se poate imparti in administratie centrala si administratie teritoriala, in administratie
de stat si administratie locala, in administratie centrala si administratie specializata.
Adm publica centrala cuprinde autoritatile puterii executive, in masura in care aceste autoritati exercita
atributii administrative, si adm publica centrala de specialitate.
Administratia teritoriala de stat desemneaza autoritatile deconcentrate ale adm publice de stat in unitatile
adm-teritoriale.
Adm publica locala cuprinde autoritatile comunale si orasenesti (consiliile locale si primarii), consiliile
judetene si serviciile publice organizate in subordinea ori sub autoritatea acestora.
Centralizarea administrativa
Centralizarea presupune concentrarea tuturor sarcinilor administrative din teritoriul unei tari in persoana
statului, sarcini a caror indeplinire este asigurata printr-o administratie ierarhizata si unificata.
Ansamblul deciziilor privind activitatile administrative revine organelor centrale ale administratiei de stat.
Cand intr-un stat toate normele juridice se aplica pe intregul teritoriu dintr-un centru unic, se realizeaza o
centralizare completa.
Prin centralizare se defineste atat problema raportului statului cu colectivitatile umane locale, cat si o metoda
de organizare a administratiei statului.
Prin centralizare se intelege regimul administrativ in care autoritatile publice de specialitate si cele locale
sunt numite de autoritatea publica centrala, fiind subordonate acesteia.
In sistemul centralizarii, autoritatea publica centrala ia deciziile si exercita conducerea, iar autoritatile locale
raporteaza si executa deciziile primite de la centru.
Sub forma sa cea mai riguroasa, centralizarea nu recunoaste colectivitatilor umane locale dreptul de a se
administra; numai statul, prin functionarii sai publici si prin bugetul sau, isi asuma, pt intreg teritoriul
national, satisfacerea cerintelor de interes general.
In cadrul sistemului centralizat, administratia statului este riguros ierarhizata. Dreptul de decizie este
concentrat la varful ierarhiei administrative. Nivelele subordonate nu fac decat sa transmita problemele
circumscriptiilor adm-teritoriale la organul competent sa le solutioneze, sa transmita, in sens invers, decizia
luata si sa execute ordinele primite. Astfel, prin centralizare, o vointa unica, pornind de la centrul statal, se
transmite pana la cele mai indepartate circumscriptii adm-teritoriale ale tarii.
In cazul unui regim centralizat, in teritoriu actioneaza numai agenti ai organelor centrale ale statului. Agentii
sunt numiti, revocati si raspund exclusiv in fata acestora. Ei sunt simpli agenti administrativi, nu au nici un
fel de competenta proprie de decizie, avand doar 2 obligatii: sa informeze centrul cu privire la situatia locala
si sa execute in teritoriu deciziile centrului. Acesti agenti sunt delegati sa execute deciziile in numele si pe
seama administratiei centrale.
In sistemul centralizarii administrative, in general, unitatile adm-teritoriale nu au personalitate juridica si se
afla in stricta dependenta fata de puterea centrala, limitandu-se sa execute deciziile acesteia.
Centralizarea administrativa se bazeaza pe dreptul superiorului de a exercita controlul ierarhic asupra
activitatii inferiorului.
Deconcentrarea administrativa
Uneori, cerintele practice au determinat o atenuare a sistemului centralizat, acordandu-se unor servicii si
unor functionari publici ai statului dreptul de a solutiona ei insisi, in cadrul unitatilor adm-teritoriale,
problemele, care nu mai sunt inaintate centrului spre rezolvare.
Prin deconcentrarea administrativa se intelege transferul unor atributi, care revin structurilor administrative
centrale, unor institutii din subordine, care functioneaza in teritoriu. Deconcentrarea administrativa
repjrezinta deplasarea in teritoriu a unei parti importante a activitatii administratiei publice centrale.
Suntem in fata unei forme diminuate a sistemului de centralizare.
Descentralizarea administrativa
Descentralizarea permite colectivitatilor locale sa isi administreze singure importante interese comune.
Principiul descentralizarii administrative presupune ca o parte importanta din puterea decizionala in materie
administrativa sa fie transferata de la administratia de stat catre persoane juridice distincte fata de stat, care
se bucura fata de acesta de autonomie, avand o putere de decizie asupra unei colectivitati determinate
teritorial, putere neaflata in raporturi ierarhice cu puterea centrala.
Descentralizarea este fondata pe principiul libertatii, libertate pt colectivitatile constituite in unitatile adm-
teritoriale de a solutiona, prin autoritatile alese si prin mijloacele lor proprii, activitati considerate locale.
Descentralizarea reprez acel sistem potrivit caruia administrarea intereselor locale, comunale, orasenesti sau
judetene se realizeaza de catre autoritati liber alese de cetatenii colectivitatii respective. Autoritatile locale au
la dispozitie, conform prevederilor constitutionale, mijloace financiare proprii si beneficiaza de putere
autonoma de decizie, acest sistem raspunzand ideii de libertate.
Aplicand principiul descentralizarii putem vorbi de existenta a 2 administratii:
administratia statala, realizata in raport cu colectivitatea nationala;
administratia locala, realizata in raport cu fiecare colectivitate comunala, oraseneasca, judeteana.
Descentralizarea prezinta avantaje pt prosperitatea unei tari:
asigura climatul prielnic ca interesele locale sa se dezvolte in mod natural, in conformitate cu obiceiurile
localnicilor si in concordanta cu cerintele reale ale acestora, care nu pot fi cunoscute mai bine de nimeni altii
decat de ei insisi;
genereaza spiritul de initiativa individuala, pe cand centralizarea reduce rolul locuitorilor la acela doar de
administrati;
genereaza sentimentul de libertate locala, interesul pt binele obstesc, care determina dezvoltarea
multilaterala a colectivitatilor umane si valoarea intregii natiuni.
Autonomia locala este forma moderna de exprimare a principiului descentralizarii administrative.
Descentralizarea administrativa in Europa distinge, in principal, urmatoarele situatii:
descentralizarea administrativa clasica;
regionalismul, care este tot descentralizare administrativa, dar la nivelul unor comunitati locale mai mari
(regiunile) (ex: Franta);
uniunea incorporata, caz in care exista statul unitar, dar exista mai multe legislatii locale, emanand de la
acelasi legiuitor (ex: Marea Britanie);
regionalismul politic (ex: Spania, Italia);
regionalismul diversificat (ex:Belgia).

SISTEMUL ADMINISTRATIEI PUBLICE. CONFIGURATIE

Administratia publica reprezinta un ansamblu de organisme care, sub autoritatea guvernantilor, asigura
serviciile de interes general ale colectivitatii umane.
Structura teritoriala
Intrucat puterea de comanda administrativa apartine, in limitele constitutionale, statului si colectivitatilor
locale, vom identifica 2 subsisteme componente ale sistemului adm publice, dupa cum urmeaza:
- subsistemul adm publice statale (nationale);
- subsistemul adm publice locale.
Subsistemul adm publice statale grupeaza persoanele administrative care au competente de gestionare si
solutionare a serviciilor publice de interes general, care privesc colectivitatea nationala in ansamblu.
Componentele acestui subsistem se pot grupa pe mai multe paliere, dupa importanta atributiilor cu care sunt
investite:
Palierul central
Presedintele Romaniei si Guvernul, ca autoritati superme, cu competenta generala in ordinea administrativa.
Administratia publica centrala de specialitate – cuprinde organisme care pe plan administrativ sunt
specializate in vederea realizarii unui serviciu sau a unui grup de servicii publice:
autoritati administrative autonome, organizate si infiintate potrivit Constitutiei;
ministerele, care se organizeaza numai in subordinea Guvernului;
persoane administrative organizate in subordinea Guvernului ori a ministerelor.
Palierul teritorial
La acest palier se situeaza persoanele administrative rezultate ca urmare a deconcentrarii administrative si a
constituirii de servicii, exterioare autoritatilor palierului central, in unitatile adm-teritoriale.
prefectul, ca reprezentant al Guvernului in judet;
serviciile ministeriale deconcentrate in unitatile adm-teritoriale.
Subsistemul adm publice locale, rezultat al procesului de descentralizare administrativa, cuprinde 2 paliere:
administratia locala de baza, alcatuita din administratia municipala, oraseneasca, comunala si realizata prin
autoritati deliberative si autoritati executive, constituite in municipii, orase, comune.
administratia locala de nivel intermediar, constituita la nivelul colectivitatilor judetene si realizata prin
consilii judetene, ca autoritati deliberative de rang constitutional.
Componente ale sistemului administratiei publice
Presedintele Romaniei
Rolul Presedintelui Rom este acela de:
sef al statului;
sef al executivului (alaturi de Guvern);
garant al Constitutiei si mediator intre puterile statului.
In calitate de sef al statului, Presed Rom indeplineste functia de reprezentare a statului roman, atat in
interiorul tarii, cat si in exteriorul acesteia, avand ca atributii:
incheierea tratatelor internationale, in numele Romaniei;
acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei, aprobarea infiintarii, desfiintarii sau
schimbarii rangului misiunilor diplomatice;
acrediteaza reprezentantii diplomatici ai altor state in Romania.
Pe plan intern, functia de sef de stat presupune: dreptul de a conferi decoratii si titluri de onoare; de a acorda
gradele de maresal, general si amiral, de a numi in functii publice, in conditiile prevazute de lege, de
acordare a gratierii individuale.
Ca sef al executivului, Presed Rom:
vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice;
desemneaza candidatul pt functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere
acordat de Parlament;
in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea
primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului;
poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national privind politica
externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, in alte situatii, prezidand
sedintele Guvernului la care participa;
este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a
Tarii;
numeste in functii publice, in conditiile prevazute de lege, reprezentand si statul, totodata.
In exercitarea atributiilor sale (inclusiv politice), Presed Rom emite decrete, ca acte juridice cu caracter
individual.
Decretele Presed Rom sunt supuse contrasemnarii de catre primul ministru, precum si publicitatii prin
Monitorul Oficial al Rom. Nepublicarea atrage sanctiunea inexistentei decretului.
Sunt exceptate de la regula contrasemnarii decretele referitoare la:
numire Guvern, revocare si numire ministri;
desemnarea candidatului la functia de prim-ministru;
dizolvarea Parlamentului;
numirea in functii publice;
acreditarea reprezentantilor diplomatici ai altor state;
promulgarea legilor.
Pentru executarea de catre Presedintele Rom a prerogativelor care ii sunt stabilite prin Constitutie si prin
alte legi, se organizeaza si functioneaza Administratia Prezidentiala.
Compartimentele si functiile din structura Administratiei prezidentiale, organizarea, functionarea si
atributiile acestora se stabilesc prin Regulamentul de organizare si functionare a Administratiei
prezidentiale, care se aproba de Presedintele Rom.
Functiile de conducere specifice din cadrul Administratiei prezidentiale sunt urmatoarele:
consilier prezidential, cu rang de ministru;
consilier de stat, cu rang de secretar de stat.
Numirea sau eliberarea din functie a consilierilor prezidentiali se face de catre Presed Rom.
Pentru faptele savarsite in exercitarea functiei, Presed Rom are atat o raspundere politica, cat si una juridica.
Potrivit Constitutiei, Presed Rom se bucura de imunitate. Acesta nu poate fi tras la raspundere pt voturile si
pt opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.
Pentru faptele care nu au legatura cu prerogativele functiei de Presedinte, persoana care exercita functia
urmeaza a raspunde potrivit dreptului comun, ca oricare cetatean.

Guvernul
Guvernul isi exercita mandatul incepand de la data depunerii juramantului prevazut in Constitutia Romaniei
pana la data validarii alegerilor parlamentare generale, daca nu este cumva demis.
Procedura de investire a guvernului cuprinde urmatoarele etape:
- desemnarea candidatului pt functia de prim-ministru;
alcatuirea listei noului Guvern si a programului de guvernare;
acordarea votului de incredere in Parlament;
numirea Guvernului, in baza votului de incredere, de catre Presedintele Romaniei.
Un rol insemnat in procedura de investire a Guvernului il are Presed Rom. Acesta, in virtutea rolului sau de
a veghea la buna functionare a autoritatilor publice, declanseaza procedura de investire si, prin numirea
Guvernului pe vaza votului de incredere acordat de Parlament, o incheie.
Numirea Guvernului de catre Presed Rom, pe baza votului de incredere acordat de Parlament, este apreciata
in literatura juridica ca manifestarea unei competente legale.
Cu alte cuvine, Presedintele nu ar putea sa refuze numirea, el este obligat sa o faca, intrucat un implica
posibilitatea unei aprecieri de oportunitate sau de alta natura. Aceasta nu inseamna, in vreun fel, ca numirea
ar fi un act exclusiv formal al Presed Rom. Dimpotriva, ea are un caracter solemn, semnificand incheierea
procedurii de investitura. De aceea, membrii Guvernului depun in fata Presedintelui, potrivit Constitutiei,
juramantul de credinta, moment de la care intra in exercitiul mandatului ce le-a fost incredintat de
parlament prin votul de incredere exprimat.
Alcatuirea listei membrilor guvernului si programului de guvernare, faza a 2-a in procedura de investitura,
este exclusiv in sarcina candidatului desemnat la functia de prim-ministru. In realizarea acestei sarcini,
candidatul desemnat la functia de prim-ministru este tinut sa aiba in vedere atat programele partidelor
politice pe care se va sprijini in acordarea votului de incredere, cat si negocierile anterioare purtate de
presedinte pt desemnarea sa, spre a nu le compromite.
Termenul pt indeplinirea de catre candidat a acestor obligatii si prezentarea lor in Parlament, a listei noului
guvern si a programului de guvernare este, potrivit Constitutiei, de 10 zile de la data desemnarii. Termenul
de 10 zile prevazut de Constitutie nu are caracter extinctiv, in sensul ca la implinirea lui desemnarea ar
inceta, ci are ca efect faptul ca, inauntrul sau, Presed Rom nu poate revoca desemnarea candidatului numit,
asupra caruia insa ar putea reveni dupa implinirea termenului.
Faza parlamentara, a3-a si cea mai importanta in cadrul procedurii de investitura, are loc in cel mult 15 zile
de la prezentarea listei guvernului si a programului de guvernare de catre candidatul la functia de prim-
ministru.
Lista guvernului constituie o lista blocata, parlamentul pronuntandu-se prin vot nu asupra fiecarui membru
in parte ci, dupa cum prevede Constitutia, asupra intregii liste a Guvernului.
Investirea Guvernului este colectiva, iar nu individuala, chiar daca depunerea juramantului de credinta in
fata Presed Rom, in cadrul ultimei faze a procedurii de investire, este individuala.
Programul de guvernare acceptat este exclusiv al guvernului si nu angajeaza Parlamentul sau majoritatea
care i-a acordat increderea. De aceea, neindeplinirea acestui program poate constitui temei pt retragerea
increderii acordate, prin adoptarea unei motiuni de cenzura.
Dupa epuizarea fazei parlamentare urmeaza ultima etapa a procedurii de investire care consta in numirea
Guvernului de catre Presed Rom.
Guvernul, in intregul sau, si fiecare dintre membrii acestuia sunt obligati sa isi indeplineasca mandatul cu
respectarea Constitutiei si a legilor tarii, precum si a programului de guvernare acceptat de Parlament.
Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului, ca urmare a votului de incredere acordat de acesta
cu prilejul investiturii. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic in mod solidar cu ceilalti membri pt
activitatea Guvernului si pt actele acestuia.
Raspunderea politica a Guvernului se manifesta prin demiterea acestuia, ca urmare a retragerii increderii
acordate de catre Parlament, prin adoptarea unei motiuni de cenzura.
Pe langa raspunderea politica, membrii Guvernului pot raspunde si civil, contraventional, disciplinar sau
penal, dupa caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, pt fapte savarsite in exercitiul functiei lor.
Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presed Rom au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor
Guvernului pt faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Membrul Guvernului, condamnat printr-o hotarare
judecatoreasca definitiva, va fi demis din functie de catre Presed Rom, la propunerea primului-ministru.
Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara, se bucura de
exercitiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnari penale si nu se gasesc in unul din cazurile de
incompatibilitate.
Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu:
exercitarea unei alte functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau senator;
exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial;
exercitarea de acte de comert, cu exceptia vanzarii sau cumpararii de actiuni ori alte titluri de valoare;
exercitarea functiei de administrator ori de cenzor la societatile comerciale sau de reprezentant al statului in
adunarile generale ale unor asemenea societati ori de membru al consiliilor de administratie ale regiilor
autonome, companiilor nationale si societatilor nationale;
exercitarea unei functii publice in serviciul unei organizatii straine, cu exceptia acelor functii prevazute in
acordurile si conventiile la care Romania este parte.
Constatarea starii de incompatibilitate se face de primul-ministru, care dispune masurile necesare pt
incetarea acesteia.
Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a
starii de incompatibilitate, a decesului si a demiterii.
Demisia din functia de membru al Guvernului se anunta public, se prezinta in scris primului-ministru si
devine irevocabila din momentul in care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai tarziu de 15 zile de la data
depunerii.
Revocarea din functia de membru al Guvernului se face de catre Presed Rom, prin decret, la propunerea
primului-ministru. Aceasta are loc in caz de remaniere guvernamentala.
In cazul in care incetarea calitatii de membru al Guvernului intervine ca urmare a demisiei, a pierderii
drepturilor electorale, a incompatibilitatii, a decesului si, in alte situatii prevazute de lege, Presed Rom, la
propunerea primului-ministru, ia act de aceasta si declara vacanta functia de membru al Guvernului.
In situatia in care un membru al Guvernului a fost condamnat penal printr-o hotarare judecatoreasca
definitiva sau averea sa a fost declarata, in tot sau in parte, ca fiind dobandita in mod ilicit, printr-o hot jud
irevocabila, el este demis de catre Presed Rom, la propunerea primului-ministru.
Daca primul ministru se afla in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presed Rom va desemna un alt
membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pt a indeplini atributiile primului-ministru, pana la
formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor inceteaza daca
primul-ministru isi reia activitatea in Guvern in cel mult 45 zile.
In realizarea functiilor sale, Guvernul indeplineste urmatoarele atributii principale:
exercita conducerea generala a adm publice;
initiaza proiecte de lege si le supune spre adoptare Parlamentului;
emite hotarari pt organizarea executarii legilor, ordonante in temeiul unei legi speciale de abilitare si
ordonante de urgenta potrivit Constitutiei;
asigura executarea de catre autoritatile administratiei publice a legilor si a celorlalte dispozitii normative date
in aplicarea acestora;
elaboreaza proiectele de lege a bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat si le supune spre
adoptare Parlamentului;
aproba strategiile si programele de dezvoltare economica a tarii, pe ramuri si domenii de activitate;
asigura realizarea politicii in domeniul social potrivit Programului de guvernare;
asigura apararea ordinii de drept, a linistii publice si sigurantei cetateanului, precum si a drepturilor si
libertatilor cetatenilor, in conditiile prevazute de lege;
aduce la indeplinire masurile adoptate, potrivit legii, pt apararea tarii, scop in care organizeaza si inzestreaza
fortele armate;
asigura realizarea politicii externe a tarii si, in acest cadru, integrarea Romaniei in structurile europene si
internationale;
negociaza tratatele, acordurile si conventiile internationale care angajeaza statul roman; negociaza si incheie
in conditiile legii, conventii si alte intelegeri internationale la nivel guvernamental;
conduce si controleaza activitatea ministerelor si a celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea
sa;
asigura administrarea proprietatii publice si private a statului;
acorda si retrage cetatenia romana, in conditiile legii; aproba renuntarea la cetatenia romana, in aceleasi
conditii;
infiinteaza, cu avizul Curtii de Conturi, organe de specialitate in subordinea sa;
coopereaza cu organismele sociale interesate in indeplinirea atributiilor sale;
indeplineste orice alte atributii prevazute de lege sau care decurg din rolul si functiile Guvernului.
Seful Guvernului numeste si elibereaza din functie:
- conducatorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu exceptia persoanelor care au calitatea
de membru al Guvernului, cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului;
secretarul general si secretarii generali adjuncti ai Guvernului, in cazul utilizarii acestor functii;
personalul din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru;
secretarii de stat;
alte persoane care indeplinesc functii publice, in cazurile prevazute de lege.
Primul ministru este obligat sa prezinte Camerei Deputatilor si Senatului rapoarte si declaratii cu privire la
politica Guvernului si sa raspunda la intrebarile ori interpelarile care ii sunt adresate de catre deputati sau
senatori.
Primul ministru contrasemneaza decretele emise de Presed Rom, in cazul in care Constitutia prevede
obligativitatea contrasemnarii acestora.
Aparatul de lucru al Guvernului este alcatuit din aparatul de lucru al primului-ministru, Secretariatul
General al Guvernului, departamente si alte asemenea structuri organizatorice cu atributii specifice, stabilite
prin hotarare a Guvernului.
Guvernul are un Secretariat General, condus de secretarul general al Guvernului, care poate avea rang de
ministru, ajutat de unul sau mai multi secretari generali adjuncti, care pot avea rang de secretar de stat,
numiti prin decizie a primului-ministru.
Organizarea si atributiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
Guvernul lucreaza in sedinte - saptamanale sau ori de cate ori este nevoie – convocate si conduse de catre
primul-ministru.
Presedintele Rom poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national
privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, in alte
situatii.
In cadrul sedintelor Guvernului pot participa, in calitate de invitati, conducatori ai unor organe de
specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai unor autoritati administrative autonome,
precum si orice alte persoane a caror prezenta se apreciaza a fi utila, la solicitarea primului ministru.
Dezbaterile din sedintele Guvernului si modul de adoptare a actelor acestuia, precum si a oricaror alte
masuri stabilite, se inregistreaza pe banda magnetica si se consemneaza in stenograma sedintei, certificata de
secretarul general al Guvernului.
In exercitarea atributiilor sale, Guvernul adopta hotarari si ordonante. Hotararile se emit pt organizarea
executarii legilor. Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare sau, in cazuri exceptionale, se
pot emite ordonante de urgenta, potrivit Constitutiei.
In cazul incetarii mandatului sau, in conditiile prevazute de Constitutie, pana la depunerea juramantului de
catre membrii noului cabinet, Guvernul continua sa indeplineasca numai actele cu caracter individual sau
normativ, necesare pt administrarea treburilor pulice, fara a promova politici noi. In acesta perioada
Guvernul nu poate emite ordonante si nu poate initia proiecte de lege.
Guvernul adopta hotarari si ordonante in prezenta majoritatii membrilor sai. Hotararile si ordonantele
Guvernului se semneaza de primul-ministru, se contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii lor in
executare si se publica in Monitorul Oficial al Rom, Partea I. Nepublicarea atrage inexistenta hotararii sau a
ordonantei.Hotararile cu caracter militar se comunica numai institutiilor interesate.
In realizarea functiei sale de conducere generala a adm publice, Guvernul exercita controlul ierarhic asupra
ministerelor, organelor de specialitate din subordinea sa, precum si asupra prefectilor.
Guvernul se afla in raporturi de colaborare cu autoritatile administrative autonome.

Autoritatile administrative autonome

Adm publica centrala de specialitate cuprinde anumite persoane administrative care nu se afla in raporturi
de subordonare fata de Guvern, ci de colaborare, numite de Constitutie autoritatile administrative autonome.
Potrivit Constitutiei, autoritatile administrative autonome se pot infiinta numai prin lege organica.
Aceste organisme nu se subordoneaza Guvernului. Ele au o conducere desemnata de catre Parlament si sunt
obligate sa depuna rapoarte de activitate care sunt supuse dezbaterii si aprobarii acestuia.
Unele dintre autoritatile administrative autonome sunt nominalizate in textul Constitutiei, cum ar fi:
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Serviciul Roman de Informatii, Curtea de Conturi, Avocatul
Poporului, Consiliul Legislativ.
De-a lungul timpului, practica democratica a impus necesitatea unor autoritati la nivel central, cu sarcini de
coordonare sau de control, inclusiv jurisdictional, care sa fie independente fata de Guvern, uneori chiar fata
de seful statului.
Dintre acestea, unele, fie prin Constitutie, fie prin legi speciale, au fost instituite ca autoritati (de natura
administrativa) dependente de parlament, altele nu.
Organele de stat, care prin atributiile lor, nu pot fi incadrate nici in categoria organelor legislative si nici in
cea a instantelor judecatoresti, trebuie sa fie incadrate, cu tot specificul lor, in categoria organelor executive,
administrative, pt ca ceea ce este esential la aceste organe este faptul ca intreaga lor activitate se desfasoara
pe baza legii si in vederea executarii legii. Faptul ca unele din aceste organe prezinta, annual, Parlamentului
rapoarte asupra activitatii desfasurate sau ca organele lor de conducere sunt desemnate de catre Parlament
nu sunt argumente care sa le schimbe natura lor judica: organe ale adm publice autonome sau, cum le
numeste Constitutia, autoritati administrative autonome.
Pe langa faptul ca aceste organe au atributii administrative, ele sunt organizate si functioneaza ca si organele
adm publice centrale, cu deosebirea ca ele functioneaza autonom si nu au organe ierarhic superioare. Aceste
organe – autoritati administrative autonome – se infiinteaza numai prin lege organica; ele au organe proprii
de conducere, stabilite prin actul de infiintare, au o structura organizatorica proprie si atributii de
specialitate, care le fac sa se deosebeasca de celelalte organe de specialitate ale adm publice centrale.
Cheltuielile necesare functionarii lor sunt prevazute distinct, in bugetul administratiei centrale de stat.
Intre autoritatile autonome ale adm publice cu statut constitutional si cele cu statut legal (in sensul ca sunt
create prin lege organica), exista deosebiri existentiale, in special cu privire la gradul de dependenta fata de
Guvern. Astfel, autoritatile autonome instituite de Constitutie se supun Guvernului numai in masura in care
emite ordonante sau hotarari sub incidenta carora cad si aceste subiecte de drept.Cu privire la celelalte
autoritati autonome ale adm publice, regula prevazuta de Constitutie, potrivit careia Guvernul exercita
conducerea generala a adm publice, are un grad mai mare de cuprindere. Activitatea acestora din urma nu
poate face abstractie de activitatea guvernului, astfel ca ele, exercitand atributii legale in complementaritate
cu guvernul, nici nu se pot substitui acestuia si nici nu pot decide fara a tine seama de ce s-a decis la acest
nivel. Ca atare, in realizarea atributiilor stabilite de lege, aceste autoritati autonome trebuie sa actioneze in
cadrul limitelor stabilite de guvern pt realizarea acestor servicii publice prin ordonante sau hotarari.
Aceste autoritati nu sunt supuse tutelei administrative, dar nu pot actiona in contradictie cu hotararile sau
ordonantele guvernului.

Ministerele
Normele juridice privind organizarea si functionarea ministerelor isi au sediul in Legea nr.90/2001 privind
organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor.
Ministerele sunt componente ale adm publice centrale de specialitate. Acestea se organizeaza si functioneaza
numai in subordinea Guvernului si au rolul de a realiza politica guvernamentala in domeniile lor de
activitate, fiind conduse de catre persoane care au calitatea de ministri.
Ministerele si ministrii se aproba de catre Parlament, prin acordarea votului de incredere asupra
Programului de guvernare si intregii liste a Guvernului, la investitura.
Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin infiintarea, desfiintarea
sau, dupa caz, divizarea ori comasarea unor ministere.
Legea nr 90/2001 recunoaste personalitatea juridica a ministerelor si stabileste ca acestea isi au sediul in mun
Buc.
Rolul, functiile, atributiile, structura organizatorica si nr de posturi ale ministerelor se stabilesc in raport cu
importanta, volumul, complexitatea, specificul activitatii desfasurate si se aproba prin hotarare a Guvernului.
Ministrul numeste si elibereaza din functie conducatorii organelor de specialitate din subordinea
ministerului. Conducerea ministerelor se exercita de catre ministri, in urma acordarii votului de incredere de
catre Parlament.
Ministrul are mai intai o functie politica, in calitate de membru al Guvernului. Ministrii raspund de intreaga
activitate a ministerului in fata Guvernului, precum si in calitate de membri ai Guvernului, in fata
Parlamentului. Pe langa functia politica, ministrul este si conducatorul unui sector al administratiei publice
statale.
Ministrul reprezinta ministerul in raporturile cu celelalte autoritati publice, cu persoanele juridice si fizice
din tara si din strainatate, precum si in justitie.
Instrumentele juridice pe care le are la dispozitie ministrul sunt ordinele si instructiunile. In activitatea de
conducere a ministerului, ministrul este ajutat de unul sau mai multi secretari de stat, potrivit hotararii
Guvernului de organizare si functionare a ministerului.
Secretarii de stat exercita atributiile delegate de catre ministru. In structura fiecarui minister exista un
secretariat general condus de catre secretarul general.
Secretarul general al ministerului este functionar public de cariera, numit prin concurs sau examen, pe
criterii de profesionalism. Acesta asigura stabilitatea functionarii ministerului, continuitatea conducerii si
realizarea legaturilor functionale intre structurile ministerului.
Principalele atributii si responsabilitati ale secretariatului general sunt:
coordoneaza buna functionare a compartimentelor si activitatilor cu caracter functional din cadrul
ministerului si asigura legatura operativa dintre ministru si conducatorii tuturor compartimentelor din
minister si unitatile subordonate;
colaboreaza cu compartimentele de specialitate din cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu
secretarii generali din celelalte ministere, precum si cu secretarii judetelor si cu directorii generali de
prefectura, in probleme de interes comun;
primeste si transmite spre avizare ministerelor proiecte de acte normative initiate de minister si asigura
avizarea actelor normative primite de la alti initiatori;
transmite Secretariatului General al Guvernului proiectele de acte normative initiate de minister, pentru a fi
discutate in sedinta Guvernului;
urmareste si asigura finalizarea actelor normative aprobate de Guvern, care au fost initiate de minister;
monitorizeaza si controleaza elaborarea raportarilor periodice, prevazute de reglementarile in vigoare;
coordoneaza intregul personal al ministerului, activitatea de elaborare a politicilor de personal si principiile
directoare pt managementul de personal din cadrul compartimentelor.
In cazul in care ministrul, din diferite motive, nu isi poate exercita atributiile curente, va desemna secretarul
de stat care exercita aceste atributii, instiintandu-l pe primul-ministru despre aceasta.

Prefectul
In circumscriptiiile administrativ teritoriale ale statului cu cea mai mare intindere – judetele - prefectii
actioneaza ca reprezentanti ai Guvernului. Acestia exercita o putere de directionare si de coordonare a
serviciilor ministeriale deconcentrate si, in acelasi timp, supravegheaza respectarea legii de catre autoritatile
locale prin actele administrative emise de acestea.
Prefectului, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, i se stabileste raspunderea privind aplicarea politicii
Guvernului in unitatile adm-teritoriale, avand obligatia de a asigura executarea actelor Guvernului, precum
si pe cele ale ministerelor si celorlalte organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor.
Prin statutul sau, prefectul se gaseste intr-o situatie de subordonare in raport cu guvernul; prin competentele
sale, prefectul este detinatorul autoritatii de stat in judet si reprezentantul direct al primului-ministru si al
fiecaruia dintre ministri.
Prefectul are urmatoarele atributii:
asigura realizarea intereselor nationale, aplicarea si respectarea Constitutiei, a legilor, a hotararilor si
ordonantelor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum si a ordinii publice;
exercita controlul cu privire la legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile
administratiei publice locale si judetene, precum si ale presedintelui consiliului judetean, cu exceptia actelor
de gestiune curenta;
dispune masurile corespunzatoare pt prevenirea infractiunilor si apararea drepturilor cetatenilor, prin
organele legal abilitate;
asigura, impreuna cu autoritatile si organele abilitate, pregatirea si aducerea la indeplinire, in conditiile
stabilite de lege, a masurilor de aparare cu caracter militar, precum si a celor de protectie civila;
prezinta annual Guvernului un raport asupra stadiului realizarii sarcinilor ce ii revin potrivit programului
de guvernare, precum si in legatura cu controlul exercitat asupra legalitatii actelor autoritatilor
administratiei publice locale.
In calitatea sa de supraveghetor al respectarii legii de catre autoritatile locale, prefectul poate ataca, in total
sau in parte, in fata instantei de contencios adm, hotararile adoptate de consiliile locale, precum si dispozitiile
emise de primari sau de presedintii consiliilor judetene, in cazul in care considera actele sau prevederi din ele
ca fiind ilegale. Actul sau prevederile acestuia care au fost atacate sunt suspendate de drept.
Pentru indeplinirea atributiilor ce ii revin, prefectul emite ordine cu caracter normativ sau individual, in
conditiile legii.
Prefectul poate propune ministerelor si celorlalte autoritati ale adm publice centrale de specialitate masuri pt
imbunatatirea activitatii serviciilor publice deconcentrate organizate la nivelul judetului.
Ordinul prefectului care contine dispozitii normative devine executoriu numai dupa ce a fost adus la
cunostinta publica sau de la data comunicarii, in celelalte cazuri.
Ordinele cu caracter normativ se comunica de indata Ministerului Adm Publice care poate propune
Guvernului, in exercitarea controlului ierarhic al acestuia, anularea ordinelor emise de prefect, daca le
considera ilegale sau inoportune.
Ministerele si celelalte autoritati ale adm publice centrale de specialitate au obligatia sa comunice prefectilor,
imediat dupa emitere, ordinele si celelalte dispozitii cu caracter normativ pe care le transmit serviciilor
publice descentralizate.
In activitatea sa, prefectul este ajutat de un subprefect, iar la municipiul Bucuresti, de 2 subprefecti.
Daca numirea si eliberarea din functie a prefectilor se face prin hotarare a Guvernului, in cazul
subprefectilor acestea se fac prin decizie a primului-ministru la propunerea prefectului si a Ministerului Adm
Publice.
Subprefectul indeplineste atributiile ce ii sunt date prin acte normative, precum si sarcinile care ii sunt
delegate de catre prefect prin ordin.
In lipsa prefectului, subprefectul indeplineste, in numele prefectului, atributiile ce revin acestuia.
Prefectul si subprefectul nu pot fi deputati sau senatori, primari, consilieri locali sau judeteni si nu pot
indeplini o functie de reprezentare profesionala, o alta functie publica sau o functie ori o activitate
profesionala remunerata in cadrul regiilor autonome, precum si al societatilor comerciale cu capital de stat
sau privat.
In calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul vegheaza ca activitatea consiliilor locale si a primarilor, a
consiliilor judetene si a presedintilor consiliilor judetene sa se desfasoare in conformitate cu prevederile legii.
Intre prefecti, pe de o parte, consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si presedintii consiliilor
judetene, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare.
Prefectul este subordonat politic guvernului care l-a desemnat. El este insarcinat cu punerea in aplicare a
orientarilor politice ale guvernului in functie, avand si o misiune generala de informare a puterii asupra starii
judetului sau.

Consiliile locale
Desecentralizarea administrativa la nivel teritorial a dus la recunoasterea autonomiei locale a colectivitatilor
comunale, orasenesti, municipale si judetene.
Prin colectivitate locala se intelege totalitatea locuitorilor din unitatea adm-teritoriala.
Consiliile locale sunt compuse din consilieri alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.
Numarul consilierilor este stabilit prin ordin al prefectului in functie de populatia comunei, orasului sau
judetului, si poate varia de la 9 la 31 consilieri la comune si orase si de la 31 la 37 consilieri la judete. Consiliul
General al Municipiului Bucuresti este compus din 55 consilieri.
Pentru alegerea consiliilor locale si a primarilor, fiecare comuna, oras, municipiu si subdiviziune adm-
teritoriala a municipiului sau a judetului, constituie o circumscriptie electoarala.
Cetatenii romani, fara deosebire de nationalitate, rasa, limba, religie, sex, convingeri politice sau profesie
exercita, in mod egal, drepturile electorale.
Au dreptul de a alege cetatenii romani care au implinit 18 ani, inclusiv cei care implinesc aceasta varsta in
ziua alegerilor, fiecare alegator avand dreptul la un singur vot.
Dreptul de vot se poate exercita numai in comuna, orasul sau sectorul in care alegatorul isi are domiciliul.
Nu pot alege alienatii sau debilii mintali pusi sub interdictie, precum si persoanele lipsite de drepturile
electorale pe durata stabilita prin hot jud.
Potrivit Legii nr.70/1991, au dreptul de a fi alesi consilieri sau primari cetatenii cu drept de vot care au
implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de 23 ani, daca nu le este interzisa asocierea in partide
politice, potrivit Constitutiei (judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii
activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica).
La alegerile locale pot candida numai persoanele care au domiciliul pe teritoriul unitatii adm-teritoriale in
care urmeaza sa fie alese. O persoana poate candida pt un singur consiliu local si pt o singura functie de
primar.
Calitatea de consilier comunal, orasenesc sau municipal este incompatibila cu urmatoarele functii publice sau
private:
functia de prefect si subprefect;
calitatea de functionar public in aparatul propriu de specialitate al autoritatilor adm publice centrale si
locale;
calitatea de functionar public in aparatul propriu de specialitate al consiliului judetean, al prefectului, al
serviciilor publice de interes local sau judetean, al serviciilor publice desecentralizate ale ministerelor si ale
celorlalte autoritati ale adm publice centrale;
calitatea de angajat in cadrul autoritatilor adm publice locale respective sau in cadrul aparatului propriu al
prefecturii din judetul respectiv;
functia de manager sau membru in consiliul de administratie al regiilor autonome ori de conducator al
societatilor comerciale infiintate de consiliile locale;
calitatea de primar;
calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat si cele asimilate acestora.
Intervalul de timp pt care autoritatile adm publice locale (consilii, primari) sunt abilitate sa-si exercite
prerogativele, dupa alegerea lor legala, poarta numele de mandat, la expirarea caruia este necesara
organizarea de noi alegeri locale. Consiliile locale isi exercita mandatul de la data constituirii pana la data
declararii ca legal constituit a consiliului nou ales.
Atat mandatul consiliilor locale, cat si cel al primarilor este de 4 ani. In cazul in care, in cursul unui mandat,
consiliul local sau judetean este dizolvat, respectiv primarul demis, noile autoritati locale alese nu vor incepe
un mandat nou, de 4 ani, ci vor incheia mandatul predecesorilor lor.
Fiind organisme colegiale, consiliile locale lucreaza in sedinte, acestea putand fi ordinare sau extraordinare.
Sedintele sunt legal constituite daca este prezenta majoritatea consilierilor in functie.
Sedintele consiliului local sunt publice, cu exceptia cazurilor in care consilierii decid, cu majoritate de voturi,
ca acestea sa se desfasoare cu usile inchise.
Lucrarile sedintelor se desfasoara in limba romana, limba oficiala a statului.In consiliile locale in care
consilierii apartinand unei minoritati nationale reprezinta cel putin 1/3 din nr total, la sedintele de consiliu se
poate folosi si limba materna a acesteia.
Dezbaterile din sedintele consiliului local, precum si modul in care si-a exercitat votul fiecare consilier se
consemneaza intr-un proces-verbal, semnat de consilierul care conduce sedintele de consiliu si de secretarul
unitatii adm-teritoriale.
In exerictarea atributiilor ce ii revin, consiliul local adopta hotarari, cu votul majoritatii membrilor prezenti,
in afara de cazurile in care legea sau regulamentul de organizare si functionare a consiliului cere o alta
majoritate.
Consiliul local poate stabili ca unele hotarari sa fie luate prin vot secret. Hotararile cu caracter individual cu
privire la persoane vor fi intotdeauna prin vot secret, cu exceptiile prevazute de lege.
Nu poate lua parte la deliberare si la adoptarea hotararilor consilierul care, fie personal, fie prin sot, sotie,
afini sau rude, pana la gradul al 4-lea inclusiv, are un interes patrimonial in problema supusa dezbaterilor
consiliului local.
Hotararile consiliului local se semneaza de consilierul care conduce sedintele de consiliu si se contrasemneaza,
pt legalitate, de catre secretar. In cazul in care consilierul ales lipseste sau refuza sa semneza, hotararea
consiliului local se semneaza de 3-5 consilieri.
Consilierii raspund solidar pt activitatea consiliului local din care fac parte sau, dupa caz, in nume propriu,
pt activitatea desfasurata in exercitarea mandatului, precum si pt hotararile pe care le-au votat.
Consiliul poate fi dizolvat daca a adoptat, intr-un interval de cel mult 6 luni, cel putin 3 hotarari care au fost
anulate de instanta de contencios administrativ prin hotarare jud ramasa definitiva si irevocabila.
Dizolvarea consiliului local se face prin hotarare a Guvernului, la propunerea motivata a prefectului, bazata
pe hotararile jud ramase definitive si irevocabile.
Hotararea de dizolvare poate fi atacata de oricare dintre consilieri la instanta de contencios adm, in termen
de 10 zile de la data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Rom, Partea I.
Pana la constituirea noului consiliu local, primarul, viceprimarul sau, in absenta acestora, secretarul va
rezolva problemele curente ale comunei sau ale orasului, potrivit competentelor si atributiilor ce ii revin,
potrivit legii.
In cazul in care consiliul local nu se intruneste timp de 3 luni consecutive sau nu a adoptat in 3 sedinte
ordinare consecutive nici o hotarare, precum si in situatia in care nr consilierilor se reduce sub jumatate +1 si
nu se poate completa prin supleanti, acesta se considera dizolvat de drept.
Mandatul de consilier se suspenda de drept numai in cazul in care acesta a fost arestat preventiv. Masura
arestarii preventive se comunica de indata de catre parchet sau de instanta de judecata, dupa caz, prefectului
care, prin ordin, constata suspendarea mandatului.
Suspendarea dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei. Ordinul de suspendare se comunica de indata
consilierului. In cazul in care consilierul suspendat a fost gasit nevinovat, acesta are drept la despagubiri, in
conditiile legii.
Mandatul de consilier inceteaza de drept in urmatoarele cazuri:
demisie;
incompatibilitate;
schimbarea domiciliului intr-o alta unitate adm-teritoriala;
imposibilitatea exercitarii mandatului pe o perioada mai mare de 6 luni consecutive, cu exceptia cazurilor in
care acesta este suspendat de drept;
constatarea, dupa validarea mandatului, ca alegerea s-a facut prin frauda electoarala sau prin orice alta
incalcarea a legii privind alegerile locale;
condamnarea, prin hot jud ramasa definitiva, la o pedeapsa privativa de libertate;
punerea sub interdictie judecatoreasca;
pierderea drepturilor electorale;
lipsa nemotivata de la 3 sedinte ordinare consecutive ale consiliului local;
deces.
Incetarea de drept a mandatului de consilier se constata de consiliul local, prin hotarare, la initiativa
primarului sau a oricarui consilier.

Consiliul judetean
Consiliul judetean este autoritatea adm publice locale, constitutita la nivel judetean, pt coordonarea
activitatii consiliilor comunale, orasenesti si municipale, in vederea realizarii serviciilor publice de interes
judetean.
Consiliul judetean este compus din consilieri alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, in
conditiile stabilite de Legea nr.215/2001.
Numarul fiecarui consiliu judetean se stabileste de prefect, intre 31/37 consilieri in functie de populatia
judetului.
Consiliul judetean se intruneste in sedinte ordinare o data la 2 luni, la convocarea presedintelui consiliului
judetean.
Consiliul judetean se poate intruni si in sedinte extraordinare ori de cate ori este necesar, la cererea
presedintelui sau a cel putin unei treimi din nr membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresata
presedintelui consiliului judetean, in cazuri exceptionale, care necesita adoptarea de masuri immediate
pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea urmarilor calamitatilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor,
precum si pt aprarea ordinii si linistii publice.
Convocarea consiliului judetean se face in scris, prin intermediul secretarului general al judetului, cu cel
putin 5 zile inaintea sedintelor ordinare sau ce cel mult 3 zile inaintea celor extraordinare.
In cz de forta majora si de maxima urgenta pt rezolvarea intereselor locuitorilor judetului, convocarea
consiliului judetean se face de indata.
Sedintele consiliului judetean sunt conduse de catre presedintele acestuia, si nu de presedintele de sedinta ca
la consiliile comunale sau orasenesti, sau, in lipsa acestuia, de vicepresedinte.
Actele administrative adoptate de catre consiliul jud., cu votul majoritatii membrilor prezenti sau a altei
majoritati cerute de lege sau de regulamentul de organizare si functionare a consiliului, poarta numele de
hotarari. Acestea se semneaza de catre presedintele consiliului sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele care
a condus sedinta si se contrasemneaza pt legalitate de secretarul general al judetului.
In cazul in care consiliul jud. nu se intruneste timp de 6 luni consecutive sau nu a adoptat, in 3 sedinte
ordinare consecutive nici o hotarare, precum si in situatia in care nr consilierilor se reduce sub 2/3 si nu se
poate completa prin supleanti, acesta se dizolva de drept.
Situatiile anterioare se comunica de secretar prefectului care, prin ordin, ia act de dizolvarea de drept a
consiliului si propune Guvernului organizarea de noi alegeri.
Pe perioada in care consiliul judetean este dizolvat sau in care nu s-a putut constitui potrivit legii, problemele
curente ale administratiei judetului vor fi rezolvate de secretarul general al judetului in baza unei
imputerniciri speciale date de Guvern, prin Ministerul Administratiei Publice.
Consiliul judetean alege dintre membrii sai, pe toata durata exercitarii mandatului, un presedinte si 2
vicepresedinti. Acestia se aleg cu votul secret al majoritatii consilierilor in functie.
Presedintele consiliului judetean reprezinta judetul in relatiile cu celelalte autoritati publice, cu persoanele
fizice si juridice romane si straine, precum si in justitie. Presedintele raspunde in fata consiliului judetean de
buna functionare a adm publice judetene.
In exercitarea atributiilor sale presedintele consiliului judetean emite dispozitii cu caracter normativ sau
individual. Acestea devin executorii numai dupa ce sunt aduse la cunostinta publica sau dupa ce au fost
communicate persoanelor interesate, dupa caz.
In cazul suspendarii presedintelui, atributiile acestuia vor fi exercitatae de unul dintre vicepresedinti,
desemnat de consiliul judetean prin votul secret al majoritatii consilierilor in functie.

Primarul
Vointa administrativa a colectivitatilor locale se formeaza in consiliile alese de acestia, organisme colegiale, cu
activitate discontinua si este pusa in practica de catre primari, ca autoritati executive.
Comunele si orasele au cate un primar si un viceprimar, iar orasele de resedinta de judet, cate 2 viceprimari,
alesi in conditiile legii. Viceprimarii nu pot fi in acelasi timp si consilieri.
Calitatea de primar, respectiv viceprimar, este incompatibila cu:
functiile si calitatile cu care sunt incompatibili consilierii locali;
orice functie de conducere din cadrul societatilor comerciale la care statul sau o unitate adm-teritoriala este
actionar majoritar ori din cadrul societatilor nationale, companiilor nationale sau regiilor autonome;
orice alte activitati sau functii publice, cu exceptia functiilor didactice si a functiilor din cadrul unor fundatii
ori organizatii neguvernamentale.
Primarul indeplineste o functie de autoritate publica. El este seful adm publice locale si al aparatului propriu
de specialitate al autoritatilor administratie publice locale, pe care il conduce si il controleaza.
Primarul reprezinta comuna sau orasul in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizice romane sau
straine, precum si in justitie.
In exercitarea atributiilor sale, primarul emite dispoziti cu caracter normativ sau individual. Acestea devin
executorii numai dupa ce sunt aduse la cunostinta publica sau dupa ce au fost communicate persoanelor
interesate, dupa caz. Mandatul primarului este de 4 ani si se exercita pana la depunerea juramantului de
catre primarul nou ales. Mandatul poate fi prelungit prin lege organica in caz de razboi sau de catastrofa.
Mandatul primarului inceteaza de drept in unul din urmatoarele cazuri:
demisie;
incompatibilitate;
schimbarea domiciliului intr-o alta unitate adm-teritoriala;
imposibilitatea de a fi exercitat mandatul pe o perioada mai mare de 6 luni consecutive, cu exceptia cazurilor
de suspendare din functie;
cand se constata, dupa validarea mandatului, ca alegerea s-a facut prin frauda electorala sau prin orice alta
incalcare a Legii privind alegerile locale;
a fost condamnat, prin hot jud ramasa definitiva, la o pedeapsa privativa de libertate;
punerea sub interdictie judecatoreasca;
pierderea drepturilor electorale;
cand, in exercitarea atributiilor ce ii revin prin lege, a emis 3 dispozitii cu caracter normativ intr-un interval
de 3 luni, care au fost anulate de instanta de contencios adm prin hotarare jud ramasa definitiva si
irevocabila;
deces.
In cazurile de mai sus, prefectul, prin ordin, ia act de incetarea mandatului primarului.
Data organizarii alegerilor pt functia de primar se stabileste de catre Guvern, la propunerea prefectului, in
termen de 30 zile sau dupa expirarea termenului de contestare.
Mandatul primarului inceteaza, de asemenea, inainte de termen ca urmare a rezultatului unui referendum
local, organizat in conditiile legii. Organizarea referendumului trebuie sa fie solicitata, in scris, de cel putin
25% dintre locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie sa fie realizat in fiecare dintre localitatile
componente ale comunei sau orasului. Cheltuielile necesare in vederea desfasurarii referendumului se
suporta din bugetul local. Referendumul este valabil daca s-au prezentat la urne cel putin jumatate +1 din nr
total al cetatenilor cu drept de vot.
Mandatul primarului se suspenda de drept numai in cazul in care acesta a fost arestat preventiv. Masura
arestarii preventive se comunica de indata de catre parchet sau de instanta de judecata, dupa caz, prefectului
care, prin ordin, constata suspendarea mandatului. Suspendarea dureaza pana la incetarea arestarii
preventive.
Primarul indeplineste urmatoarele atributii principale:
asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, a prevederilor Constitutiei,
precum si punerea in aplicare a legilor, a decretelor Presedintelui Rom, a hotararilor si ordonantelor
Guvernului; dispune masurile necesare si acorda sprijin pt aplicarea ordinelor si instructiunilor cu caracter
normativ ale ministrilor si ale celorlalti conducatori ai autoritatilor adm publice centrale, precum si a
hotararilor consiliului judetean;
asigura aducerea la indeplinire a hotararilor consiliului local. In situatia in care apreciaza ca o hotarare este
ilegala, in termen de 3 zile de la adoptare il sesizeaza pe prefect;
poate propune consiliului local consultarea populatiei prin referendum, cu privire la problemele locale de
interes deosebit;
prezinta consiliului local, anual sau ori de cate ori este necesar, informari cu privire la starea economica si
sociala a comunei sau orasului;
intocmeste proiectul bugetului local si contul de incheiere a exercitiului bugetar si le supune spre aprobare
consiliului local;
exercita functia de ordonator principal de credite;
verifica, din oficiu, sau la cerere, incasarea si cheltuirea sumelor din bugetul local si comunica de indata
consiliului local cele constatate;
ia masuri pt prevenirea si limitarea urmarilor calamitatilor, catastrofelor, incediilor sau epidemiilor,
impreuna cu organele specializate ale statului;
asigura ordinea publica si linistea locuitorilor, prin intermediul politiei, jandarmeriei, gardienilor publici,
pompierilor si unitatilor de protectie civila, care au obligatia sa raspunda solicitarilor sale, in conditiile legii;
indruma si supravegheaza activitatea gardienilor publici, conforma angajamentelor contractuale.