Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IOAN VLAD
Cursul 1: MANAGEMENTUL PUBLIC CONCEPT, CARACTERISTICI, EVOLUIE, PRINCIPII SI FUNCII 1. nsemntatea cunoasterii managementului public
- profesionalizarea funcionarilor publici permaneni impune o pregtire de specialitate si n domeniul managementului public; - tranziia romn, prea lung, s-a prelungit si datorit unui management public primar, empiric, nestiinific, care a generat crize manageriale inclusiv n sectorul public. Un managementul public performant presupune personal bine pregtit ca manageri; - Managementul Public trebuie cunoscut pentru c: - permite nelegerea particularitilor acestui domeniu, identificarea si analiza structurilor si instituiilor publice, a relaiilor dintre ele, a ntregului sistem, a sarcinilor, competenelor si responsabilitilor ce revin managerilor public; - defineste principiile si regulile de organizare a sistemului informaional n instituiile publice; - ofer posibilitatea cunoasterii metodelor si tehnicilor de management public n instituiile publice; ofer concepte, principii, metode si tehnici pentru perfecionarea proceselor de management si de execuie, ct si perfecionarea stilului de manager al funcionarilor publici. - Definirea managementului public: - Managementul public reprezint ansamblul proceselor si relaiilor de management, bine determinate, existente ntre componente ale sistemului administrativ, prin care, n regim de putere public, se aduc la ndeplinire legile si se planific, se organizeaz, coordoneaz, gestioneaz, controleaz activitile implicate n realizarea serviciilor care satisfac interesul public. - este o disciplin specializat care are ca obiect cunoasterea proceselor si relaiilor de management din administraia public pentru perfecionarea, organizarea si funcionarea structurilor administrative, n funcie de valorile puterii politice, de necesitile economico-sociale, de gradul de nzestrare tehnic, de nivelul general de cultur, cu scopul realizrii unor servicii publice eficiente, potrivit nevoii sociale generale si satisfacerii interesului public. - Caracteristici ale managementului public: 1. Caracterul integrator: - Managementul public studiaz modul de conducere al instituiilor publice, integrnd elemente din toate domeniile: nvmnt, administraie, asisten social etc; 2. Caracterul politic: - Managementul public este influenat de factorul politic; el urmreste formularea deciziilor de guvernare, care se transmit n sistemul administraiei publice. 3. Caracterul de diversitate: - exist instituii cu competen material generale si
instituii cu competen special; instituii centrale si locale. Managementul Public este difereniat dup nivelul administraiei la care se practic: un management public n administraia public central de stat; management public al instituiilor publice locale si un management public al celorlalte uniti publice. 4. Caracterul complex: - reuneste elementele de management n diferite domenii: nvmnt, cultur, asisten social, sntate etc. 5. Caracterul de sintez: - Managementul public preia din alte domenii concepte, metode, teorii si adaptez cunostine din sociologie, psihologie, statistic, ergonomie, drept, economie etc.
d) Principiul restructurrii: - prin care se urmreste crearea unui aparat administrativ eficient, organizatoric si funcional; cu o structur si dimensiune corelate cu complexitatea problemelor. - se vizeaz evitarea supradimensionrii si a subdimensionrii; - restructurarea intern implic si asigurarea tuturor mijloacelor materiale si financiare; ea trebuie s cuprind toate subsistemele; ea asigur eliminarea activitilor paralele si a verigilor intermediare, cresterea operativitii ntregului aparat administrativ; e) Principiul perfecionrii continue: - cresterea numrului si complexitii activitii administrative impune mbuntirea activitii, a metodelor manageriale; - s existe o pregtire permanent a cadrelor etc. f) Principiul legalitii: - organizarea si funcionarea instituiilor administrative trebuie s se fac ntr-un cadru legal; legea public delimiteaz coordonatele de aciune ale funcionarului public; - legea conine atribuiile, competenele sistemului de relaii, drepturile si obligaiile funcionarilor publici; Aceste principii sunt n interdependen continu si respectarea lor asigur caracterul stiinific, teoretic si practic al managementului public.
dri de seam, situaii statistice - insuficient; - s fie eficient, s fie preventiv, s prentmpine situaii critice; - s aib finalitate, n decizii clare, coerente; - s fie orientat spre satisfacerea interesului public; - s fie realist, obiectiv - analize reale.
se impun celui particular - instituiile administrative emit acte de autoritate, care trebuie executate, dac nu se iau msuri de constrngere; - instituiile administrative pun n practic si sentinele juridice; - regimul de putere public presupune existena unor modaliti de aciune; el este factorul pentru "aducerea la ndeplinire a legilor", ct si pentru "prestarea de servicii publice n limitele legii". - legea delimiteaz sfera de aplicabilitate a managementului public; - aplicarea legii presupune si adoptarea de acte normative, cu fora juridic inferioar legii; - ndeplinirea legii atrage acte de management: hotrrii, circulare, instruciuni; si acte de execuie (contracte, licitaii etc.) - sectorul public si sectorul privat - scopul sectorului public este acela de a servi mai degrab dect a acumula; Deci sarcinile unei organizaii publice sunt unice; - sectorul public este puternic influenat politic; i se determin coninutul si nivelul calitii - n sectorul privat se urmreste maximizarea profitului, prin reguli si principii proprii, mereu schimbate dup nevoi; - sectorul public este dependent de bugetele aprobate de politic; - la privat - deciziile sunt fundamentate de raportul cost - eficien. Management public
sau alte instituii din alte sisteme si cu componentele societii civile; Ele sunt uniforme, cu diferenieri si particulariti n funcie de subiecii care la stabilesc; - dup apartenen relaiile sunt: - Relaii interne si externe: -Relaiile interne se stabilesc ntre autoritile executive si legislative si n interiorul instituiilor administrative. - Relaiile externe se stabilesc cu organizaiile neguvernamentale, ageni economici, precum si cu persoane fizice si autoriti autonome. Relaiile cu autoritile legislative si cele judectoresti, conform principiului separaiei puterilor, se exclude subordonarea. - Relaiile cu autoritile legislative: - reprezint relaia cu Parlamentul sau separat cu cele dou camere; Ele dau expresia dreptului de control parlamentar asupra executivului, a organizrii si funcionrii lui; - Presedintele are anumite prerogative vizavi de Parlament; dreptul s-l dizolve n anumite condiii. - Relaiile cu autoritile judectoresti: - sunt relaii de colaborare; executivul asigur condiiile funcionrii justiiei si particip la constituirea autoritilor judectoresti. - Relaiile cu autoritile autonome: - sunt relaii de colaborare si se stabilesc n cadrul dialogului social pentru coordonare si informare reciproc. - Relaiile cu organizaiile neguvernamentale: - sunt raporturi de parteneriat, de colaborare cu sau fr forme instituionalizate. - Relaiile cu agenii economici: - alii dect regiile autonome sau cu capital majoritar de stat, deci cei cu capital privat-relaiile vizeaz doar obligaiile de natur financiar fa de stat; Fa de ceilali relaiile sunt n numele proprietarului statul, ca administrator, dar si n legtur cu obligaiile lor fa de stat. - Relaiile cu persoane fizice: - n calitate de contribuabili sau de litigii; - Relaiile n interiorul sistemului administrativ: - sunt raporturile dintre diferitele componente ale sistemului, relaii organizatorice, de mai multe categorii: a) Relaiile de autoritate stabilite ntre guvern si autoritile administraiei publice centrale, precum si ntre acestea si cele locale cu instituiile de servicii publice. b) Relaiile funcionale - ntre presedinte si guvern, ntre guvern si autoritile administrative autonome; c) Relaiile de colaborare ntre autoritile administraiei de stat centrale si ntre autoritile administrative de stat locale. d) Relaiile de reprezentare ntre titular si unele posturi si /sau funcii care intr n relaii cu alte persoane din afar. - mai exist relaii organizatorice, adic legturile dintre componentele structurii administrative reglementate oficial. Aceste relaii, dup coninutul lor se divid n: 1. Relaiile de autoritate, instituite prin acte normative, deci obligatorii. Ele sunt de trei tipuri: a) relaii ierarhice ntre titularii posturilor de conducere si executani. Sistemul nostru administrativ are o structur piramidal ierarhic. Relaiile ierarhice se stabilesc ntre organele centrale si cele locale, ntre instituii aflate pe nivele ierarhice diferite; b) relaiile funcionale rezultate din exercitarea autoritii funcionale, ntre instituii care lucreaz n domenii similare pentru realizarea de servicii publice; c) relaiile de stat major apar ca urmare a delegrii sarcinilor, competenelor si responsabilitilor de la centru spre nivelurile superioare ale administraiei locale n vederea descentralizrii. Ele se stabilesc ca urmare a reprezentrii administraiei centrale la nivel local si invers. Ex.: guvern-prefect; Departamentul pentru administraia public local si administraia
local 2. Relaii de cooperare ntre posturi pe acelasi nivel ierarhic, dar n instituii diferite, ntre ministere, ntre departamente etc. 3. Relaii de control apar ntre instituiile specializate (Curtea de Conturi, Corpul de Control al Primului Ministru etc.) si instituiile controlate. 4. Relaii de reprezentare ntre funcionarii de pe trepte superioare si reprezantanii unor sindicate, ntre autoriti ale administraiei publice romne si autoriti similare strine. Aceste relaii apar si ntre componente ale aceluiasi sistem, dar pe nivele ierarhice diferite. Ex.: ntre prefect si celelalte instituii ale administraiei exist relaii de repr Management public
Cursul 3: ORGANIZAREA ADMINISTRAIEI PUBLICE 1. Noiunea de organizare: Instituiile din adminstraia public se constituie ca
subsistem al sistemului social global si au ca scop servirea societii. n acest scop este necesar organizarea componentelor sistemului. - noiunea "organizare" (fr. organiser) nseamn a aciona metodic pentru asigurarea desfsurrii eficiente a unor aciuni. n latin "organum" nseamn o unitate morfologic din corpul unei fiine vii, cu una sau mai multe funcii. - n managementul public organizarea presupune un ansamblu de procese pren care se delimiteaz elementele componente ale sistemului, se precizeaz sarcinile si competenele compartimentelor, precum si relaiile care se stabilesc ntre ele n cadrul si n afara sistemului. - dup nivelui proceselor se disting: 1. organizarea compartimentelor unei instituii din administraia public 2. organizarea instituiei ca ntreg 3. organizarea domeniului 4. organizarea sistemului administrativ de stat - dup obiectul organizrii exist: 1. organizarea structurii care vizeaz dispunerea elementelor sistemului ca ansamblu de instituii; 2. organizarea proceselor, adic stabilirea sarcinilor, competenelor si responsabilitilor componentelor sistemului si a relaiilor interumane din interior si cu exteriorul. - organizarea are ca scop crearea condiiilor pentru ndeplinirea atribuiilor si realizarea sarcinilor; Eficiena ei se aprecieaz dup rezultatele si eficiena activitilor. Organizarea este mai complex, cu ct instituia are o sfer mai larg de atribuii;
aparatului, situaie care genereaz activiti paralele, rezolvri greoaie, cheltuieli inutile, ct si subdimensionarea, care provoac o supraaglomerare cu sarcini, o rezolvare superficial sau parial a problemelor.
- diversitatea si complexitatea sarcinilor - competena funcionarilor publici n Romnia numrul de niveluri ierarhice nu difer prea mult de la o instituie la alta. Aceasta pentru c ministerele au adoptat structuri tipizate si au acelasi numr de niveluri ierarhice. Situaia se menine si-n administraia local. Ponderea ierarhic: - reprezint numrul persoanelor conduse nemijlocit de un funcionar cu funcie de conducere, ales sau permanent. Mrirea ponderii este influenat de numrul de niveluri ierarhice cu care se afl n raport invers proporional. Compartimentul: rezult din agregarea unor posturi si funcii publice cu coninut similar sau complementar.El este ansamblul de persoane care desfsoar activiti relativ omogene, cu cunostine specializate de un anumit tip, un ansamblu de metode si tehnici adecvate, situate ntr-un anumit spaiu si subordonate nemijlocit unui singur funcionar cu funcie de conducere. - exist dou forme de compartimente: - Compartimentele operaionale - care realizeaz efectiv un serviciu public sau execut efectiv legi necesare managementului public. - Compartimente funcionale - care stabilesc obiectivele proprii rezultate din realitile concrete din teritoriu, fundamenteaz decizii administrative, asigur asisten de specialitate pentru compartimente (ministerele, ageniile, departamentele, direciile si serviciile). Postul - este alctuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenelor si responsabilitilor desemnate, pe o perioad de timp, unor funcionari publici permaneni numii sau alesi. - Obiectivele postului asigur ndeplinirea obiectivului sistemului administrativ, satisfacerea intereselor generale. - Competena organizaional exprim limitele titularilor de posturi de a aciona. Ea este oficializat prin acte normative la nivel naional, prin regulamente proprii sau norme interne. Competena ofer titularului o anumit autoritate formal ierarhic si funcional. - funcionarii trebuie s dispun si de competen profesional, rezultat al pregtirii si experienei, condiie de baz, att pentru realizarea sarcinilor ct si pentru recunoasterea meritelor si a contribuiei celorlali la realizarea obiectivelor instituiei. FUNCIA: este factorul de generalizare a unor posturi asemntoare ca arie de cuprindere a autoritii si responsabilitii. De ex. funcia de ministru presupune un numr de posturi corespunztor dimensiunilor guvernului si diversitii domeniilor. - dup natura competenelor, responsabilitilor si sarcinilor funciile publice pot fi: - funcii de conducere cu o pondere ridicat a competenelor care in de managementul public; - funcii de execuie care presupun implementarea n practic a deciziilor administrative emise de titularii funciilor de conducere; - statele democratice sunt conduse de politiciei care au n acelasi timp competen profesional si managerial. Exist doar a uneia din competene ntr-o perioad istoric atrage automat inficiena sistemului. - prin urmare orice partid politic angajat n procesul electoral ar trebui s dispun de un numr suficient de specialisti n toate domeniile sistemului administrativ, de manageri pentru posturile si funciile de conducere si de politicieni care s aplice programul politic al partidului. - n administraia public, central si local, funciile de conducere si de execuie sunt ocupate fie de angajai permaneni, fie de funcionari publici nou venii n sistem ca rezultat al alegerilor. n general, posturile si funciile de conducere sunt ocupate de
funcionari publici cu orientare politic, reprezentani ai partidului majoritat. Factorul politic devine preponderent n recrutarea, selecia si numirea funcionarilor publici, criteriul competenei rmnnd n urm, fapt care influeneaz negativ funcionarea sistemului pe termen lung. - noii venii n sistem pot influena componentele lui. Ei au misiunea s pun n practic programele partidului care i-a propulsat. Prin urmare, influena politicului este mare, el impune un proces continuu de schimbare. - se impune introducerea unor criterii noi pentru promovarea si numirea funcionarilor publici n funcie de competena lor profesional si managerial. Dominarea unui sistem de ctre o politic oriental gresit are consecine neplcute pe teren lung, iar pe termen scurt nseamn satisfacerea unor interese mrunte, de grup sau de partid.
Presedintele Romniei
- Presedenia Romniei ca instituie este legiferat de Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului si Presedintelui Romniei. - are urmtoarele roluri: de reprezentare a statului romn, de garantare a independenei, unitii si integritii teritoriale a rii; de control asupra respectrii Constituiei si autoritilor publice. - instituia prezidenial are n compunere: - Departamentul de Analiz Politic; - Secretariatul General; - Cabinetul Presedintelui; - Direcia de Protocol; - Direcia de Documentare si Informare 1. Departamentul de Analiz Politic: - condus de un sef de departament, are n compunere sase direcii (pentru politic extern, pentru politic intern, pentru stiin, nvmnt, cultur, pentru probleme militare si ordine public, juridic si pres) si purttorul de cuvnt. Direciile sunt conduse de consilieri. 2. Secretariatul General al Presedeniei: - este condus de un secretar general si are n compunere dou direcii (acte prezideniale si economico-administrativ), Grupul de Analiz si Investiii si Relaii cu Publicul, acestea sunt conduse de directori. 3. Cabinetul Presedintelui: - este condus de un director general, ajutat de un director si doi sefi de cabinet. 4. Direcia de Protocol: - este condus de un sef de protocol, cu rang de ambasador. 5. Direcia de Documente si Informare: - este condus de un director. Un regulament aprobat de presedinte stabileste organizarea, atribuiile si funcionarea compartimentelor Presedeniei. Presedintele face numirea ntregului personal cu funcii de conducere. Pentru securitatea presedintelui, funcioneaz o unitate special de paz si control, subordonat presedintelui. Cursul 4: SISTEMUL AUTORITILOR PUTERII EXECUTIVE:
GUVERNUL SI AUTORITILE LOCALE I. Guvernul Romniei: - mpreun cu ministerele, alte organe de specialitate
subordonate guvernului sau mnisterelor constituie autoritatea executiv. - organizarea si funcionarea guvernului este reglementat de Constituie, art. 101 104 si Legea 37/1990 privind organizarea si funcionarea guvernului precum si H.G. nr. 515/1993, H.G./noiembrie 1996 si H.G./noiembrie 1998 privind structura guvernului si aparatul su de lucru. - Guvernul Romniei se compune din prim-ministru, ministrii si ali membrii stabilii prin lege. - prin Hotrrea Parlamentului Romniei din 15 aprilie 1998 structura guvernului cuprindea: primul ministru, ministrul reformei, ministrul privatizrii, ministrul muncii si
proteciei sociale, ministrul finanelor, ministrul afacerilor strine, ministrul justiiei, ministrul aprrii naionale, ministrul de interne, ministrul industriilor, ministrul agriculturii si alimentaiei, ministrul transporturilor, ministrul comunicaiilor, ministrul comerului, ministrul turismului, ministrul lucrrilor publice si amenajrilor teritorialului, ministrul apelor, pdurilor si proteciei mediului, ministrul nvmntului, ministrul cercetrii si tehnologiei, ministrul sntii, ministrul culturii, ministrul tineretului si sportului, ministrul pentru relaia cu Parlamentul. - n noiembrie 1998, prin H.G. numrul ministerelor s-a redus la 18. - prin hotrre de guvern structura actual a guvernului cuprinde: primul ministru; ministrul de externe; ministrul integrrii europene; ministrul finanelor publice; ministrul justiiei; ministrul aprrii naionale; ministrul de interne; ministrul dezvoltrii si prognozei; ministrul muncii si solidaritii sociale; ministrul industriei si resurselor; ministrul agriculturii, alimentaiei si pdurilor; ministrul apelor si proteciei mediului; ministrul lucrrilor publice, transportului si locuinelor; ministrul turismului; ministrul pentru intreprinderile mici si mijloci si cooperatiste; ministrul educaiei si cercetrii; ministrul culturii si cultelor; ministrul sntii si familiei; ministrul tineretului si sportului; ministrul comunicrii si tehnologiei informaiilor; ministrul administraiei publice; ministrul informaiei publice; ministrul coordonator al secretariatului general al guvernului; ministerul pentru relaia cu parlamentul; ministrul pentru privatizare; ministrul delegat negociator-sef al Romniei la Uniunea European; ministrul delegat la ministerul educaiei si cercetrii. - deci n Romnia funcioneaz azi (2001) 22 de ministere, cu ministrii lor plus trei ministrii fr ministere (ministerul coordonator al secretariatului general al guvernului, negociatorul sef la Uniunea European si ministrul delegat la ministerul educaiei si cercetrii). - structura organizatoric a Guvernului Romniei este format din : - primul ministru si aparatul su de lucru; - ministrii de stat; - secretariatul general al guvernului; - ministerele; - Departamentul pentru administraie public local; - Organe de specialitate subordonate Guvernului; - Biroul Executiv al Guvernului Romniei este compus dintr-un numr determinat de membrii si un presedinte. - Aparatul de lucru al Primului ministru cuprinde: - Grupul Consilierilor de Stat; - Corpul de Control al Primului ministru; - Departamentul Informaiilor Publice; - Departamentul pentru Integrare European; - Oficiul pentru Relaiile cu Patronatul si Sindicatele; - Cabinetul Primului-ministru. - Primul-ministru coordoneaz nemijlocit activitatea urmtoarelor organe de sprcialitate, subordonate guvernului: - Administraia Naional a Rezervelor Materiale; - Oficiul central de stat pentru Problemele speciale; - Agenia Naional de Control a Exportului; - Agenia Naional pentru Resurse Minerale; - Comisia Naional pentru Statistic etc. - n procesul de fluidizare a reformei funcioneaz: - Colegiul Consultativ;
- Consiliul Interministerial; - Departamentul pentru Reform Economic; - Ministrii de stat: 1. Ministrul de stat, Ministrul Finanelor Publice coordoneaz activitatea urmtoarelor organe: - Institutul Romn de Standardizare; - Biroul Romn de Metrologie Legal; - Oficiu de stat pentru Invenii si Mrci; 2. Ministrul de stat, Ministrul de Externe coordoneaz activitatea: - Comitetul Interministerial pentru relaia cu Republica Moldova; - Centrul Euroatlantic "Bucuresti"; - Institutul de Relaii si Studii Internaionale; - Fundaia European "Nicolae Titulescu". 3. Ministrul de stat, Ministrul Muncii si Solidaritii Sociale coordoneaz: - Secretariatul de stat pentru handicapai; - Secretariatul de stat pentru problemele Victimelor Revoluiei; - Comitetul Naional pentru Protecia Copilului; - Secretariatul General al Guvernului, mai coordoneaz urmtoarele organisme subordonate guvernului: - Consiliul pentru minoriti naionale; - Oficiul pentru protecia consumatorului; II. Ministerele: - sunt autoriti ale administraiei publice centrale si ca organe de specialitate particip la realizarea programului guvernului. - dup specificul activitii ministerele pot fi: - ministere cu activitate economic; - ministere cu activitate socio-cultural si stiinific; - ministere cu activitate politico-administrativ; - lor li se adaug celelalte autoriti ale administraiei centrale, care nu sunt ministere, precum si autoritile administraiei autonome. - structura organizatoric a ministerelor este asemntoare .Conducerea ministerului este asigurat de un ministru, membru al guvernului si responsabil n faa guvernului pentru activitatea sa; - pe lng ministru funcioneaz un colegiu, organ consultativ, stabilit prin ordin al ministrului; - n minister funioneaz departamente, direcii generale, direcii, servicii si birouri, toate specializate sau cu un caracter funcional. - Departamentul: - coordoneaz o subramur sau niste activiti cu specific apropiat. Este condus de un secretar de stat. - Direcia general:- coordoneaz un domeniu distinct sau sector cu probleme si obiect de activitate comune. Este condus de un director general. - Direcia este fie o component a direciei generale, fie n compunerea unui departament si coordoneaz activitile specifice pentru care a fost creat. Este condus de un director. Ea poate fi asimilat sectorului sau oficiului, n unele instituii, condus de sef de sector sau oficiu. - Serviciile si birourile, conduse de sef de serviciu sau birou, realizeaz activiti omogene sau activiti complementare care reclam o conducere unitar. - personalul ministerelor este format din funcionari publici alesi si personal funcional, adic funcionari publici permaneni.
decembrie 1992, modificat prin H.G. Romniei nr. 263/1993; - realizeaz programul guvernului n urmtoarele domenii: energie electric si termic; mine si geologie; petrol si gaze; metalurgie feroas si neferoas; construcii de masini, electrotehnic, electronic si mecanic fin; chimie si petrochimie; textile si pielrie; materiale de construcii; exploatarea si industrializarea lemnului; sticl si ceramic; recuperarea si reciclarea materialelor refolosibile. - are urmtoarele atribuii principale: - organizeaz si urmreste aplicarea legilor si hotrrilor guvernului, asigurnd implementarea politicii guvernului n domeniile sale de activitate, cu respectarea limitelor de autoritate, a autonomiei locale si a agenilor economici; - defineste, fundamenteaz si actualizeaz strategiile, politicile si programele orientative n domeniile sale de activitate, utiliznd eficient resursele si factorii de dezvoltare ntr-un stat de drept si o economie de pia; - iniiaz, elaboreaz sau avizeaz proiectele de acte normative n sfera sa de activitate; - coordoneaz realizarea coerenei economice prin: reorientarea activitilor economice din competena sa, crearea de noi structuri n economie, corelarea resurselor materiale din ar si din import si a celor financiare pentru producie si export; - elaboreaz politici unitare si asigur controlul administrrii resurselor minerale; - asigur dezvoltarea cercetrii stiiifice specifice si ia msuri pentru cointeresarea agenilor economici n aplicarea rezultatelor ei; - sprijin agenii economici, prin consultan, pentru realizarea reformei; - aplic politica guvernamental fa de regiile autonome si le coordoneaz activiatea; - reprezint statul n ncheierea de convenii, acorduri sau nelegeri internaionale n domeniul su, potrivit legii, n conducerea unitilor bugetare si n dezvoltarea colaborrii internaionale; - determin necesitile de instruire si conlucreaz cu instituiile de specialitate pentru formarea si perfecionarea pregtirii personalului; - organizeaz recuperarea si reintroducerea n circuitul economic a materialelor refolosibile; - organizeaz si previne activitile poluante; - coordoneaz gestionarea si controlul resurselor minerale, recuperarea si conservarea energiei, controlul cazanelor, recipientelor sub presiune, recuperarea si reciclarea materilalelor refolosibile; - editeaz publicaii de specialitate si de informare specifice. b) Ministerul Finanelor Publice - este organizat prin H.G.R. nr. 778/1992, modificat prin H.G.R. nr. 485/1993; - este organul de specialitate al administraiei publice centrale care aplic programul de strategie n domeniul finanelor publice; - el exercit administrarea fiscal a finanelor publice, organiznd dezvoltarea activitii economice pe criterii de eficien si echilibru economic.El utilizeaz prghi financiare si valutare n concordan cu cerinele economice de pia si este stimulat iniiativa agenilor economici; - Conducerea este asigurat de un ministru, ajutat de un colegiu consultativ a crui componen este aprobat prin ordin al ministrului; - are n compunere Direcia General a Vmilor si Garda Financiar, patru departamente si un numr mare de direcii; Structura organizatoric si numrul de personal se stabilesc prin hotrre de guvern, cu excepia activitilor de control financiar si ale Grzii Financiare. Acestea se stabilesc prin ordin al ministerului;
- n subordinea Ministerului Finanelor se afl si Centrul de Tehnologie a Informaiei Financiare, Revista de Finane, Credit, Contabilitate, Regia Autonom "Imprimeria Naional", precum si unitile teritoriale, adic direcii generale ale finanelor publice, care desfsoar controlul financiar de stat, si uniti vamale teritoriale. c) Ministerul Agriculturii, Alimentaiei si Pdurilor - este organ de specialitate si are ca obiect de activitate aplicarea strategiei si programului de guvernare n domeniile agriculturii, alimentaiei si pdurilor. - este condus de un ministru, ajutat de un consiliu consultativ, numit de acesta. - n subordinea lui funcioneaz: Academia de Stiine Agricole si Silvice, uniti de cercetare, cercetare-producie, proiectare, centre de perfecionare si pregtire, laboratoare, direcii generale, cu servicii publice descentralizate n teritoriu. d) Ministerul Apelor si Proteciei Mediului: - asigur realizarea politicii guvernului n domeniile gospodririi apelor si protecia mediului; - este condus de un ministru ,ajutat de un consiliu consultativ; - pe lng acest minister funcioneaz ca organisme consultative interdepartamentale: Comisia pentru aprare mpotriva inundaiilor, fenomenelor meteorologice periculoase si accidentalor la construciile hidrotehnice, Comisia Naional pentru Evaluarea Trofeelor Cinegetice, Comitetul Naional Romn pentru Programul Hidrologic Internaional.; - n subordinea ministerului funcioneaz: Institutul de cercetri pentru Ingineria Mediului Bucuresti, Institutul Romn de Cercetri Marine Constana, Institutul de Cercetri si Proiectri Delta Dunrii Tulcea, Oficiul de Informare si Documentare, agenii teritoriale de protecie a mediului, precum si uniti de nvmnt; - ageniile teritoriale de protecie a mediului sunt servicii publice descentralizate ale ministerului. Aici ntr si Administraia Biosferei Delta Dunrii; - departamentele sunt conduse de sefi de departamente cu funcia de secretari de stat. e) Ministerul Lucrrilor Publice, Transporturilor si Locuinei: - asigur elaborarea strategiei si politicii n acest domeniu, coordonarea general a aciunilor de amenajare, echipare si dotare a teritoriului naional, dezvoltarea echilibrat a localitilor, urbanism, lucrri publice si construcii, ntreinerea drumurilor naionale, gestionarea politicii de locuine; - conducerea o execut un ministru, ajutat de un consiliu consultativ, sectoarele sunt conduse de secretrarii de stat; - componenta de transporturi din minister ndeplineste rolul de autoritate unic n transporturile feroviare si metrou, auto, navale si aeriene si coordoneaz activitile industriale, de cercetare si proiectare, de nvmnt si social-culturale, de sntate pentru personalul propriu; - pe lng acest minister funcioneaz Consiliul Interministerial de avize al lucrrilor publice de interes naional si locuine sociale, Agenia Zonelor Libere, Inspectoratul de Stat al Navigaiei Civile, Inspectoratul de Stat al Aviaiei Civile, Inspectoratul de Stat al Cilor Ferate si Inspectoratul de Stat Auto; - n subordinea ministerului: Institutul de Cercetri n Construcii si Economia Construciilor (INCERC), Centrul de Documente pentru Construcii, Arhitectur, Urbanism si Amenajarea Teritoriului (URBANPROIECT), reeaua medical pentru personalul propriu, instituii de nvmnt si cercetare etc.; - n teritoriu funcioneaz inspecii teritoriale, servicii publice descentralizate. f) Ministerul Turismului: - este un organ de specialitate al administraiei centrale care elaboreaz si aplic politica guvernamental n domeniul turismului; - este condus de un ministru, ajutat de un colegiu consultativ si de un secretar de stat; - are n compunere direcii generale, direcii si servicii, iar n subordine: Institutul de
Cercetre pentru Turism, Institutul Naional de Formare si Management pentru Turism, centre teritoriale de promovare a turismului si birouri de informare turistic n strintate.
pune n practic programul guvernului n domeniul comunicaiilor si tehnologiei; - el elaboreaz programe de dezvoltare, asigur coordonarea activitii de privatizare n domeniul comunicaiilor si tehnologiei, stabileste si dezvolt relaii cu partenerii externi si particip la realizarea informatizrii administraiei publice; - este condus de un ministru, ajutat de un colegiu consultativ, numit de ministru si are o structur aprobat prin hotrre de guvern, iar n subordine funcioneaz instituii si ageni economici. f) Ministerul Tineretului si Sportului: - este organizat prin hotrre de huvern, ca organ de specialitate al administraiei publice centrale care realizeaz strategia si politica guvernamental privind tineretul si activitatea sportiv; - conducerea o asigur un ministru, ajutat de consiliul consultativ, numit de acesta; - are n subordine oficii pentru tineret si sport n teritoriu.
- pentru ndeplinirea programului de guvernare ntr-un domeniu specific, guvernul sau ministerele pot crea organe de specialitate, cu un grad nalt de specializare; - constituirea acestora se face prin actul de dispoziie al autoritii n subordinea creia funcioneaz, guvernul sau ministerele, cu avizul Curii de Conturi. Denumirea lor este diferit: secretariate, subsecretariate de stat, oficii, agenii, comitete, instituii; - n prezent, n subordinea guvernului exist urmtoarele organe de specialitate: 1. Secretariate si subsecretariate de stat: - secretariatul de stat pentru culte, subsecretariatul de stat pentru handicapai, subsecretariatul de stat pentru Problemele Victimelor Revoluiei. 2. Agenii: - Agenia Naional pentru Privatizare, Agenia Naional pentru Resurse Minerale, Agenia Romn de Dezvoltare. 3. Oficii: - Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, Oficiul Romn de Metrologie, Oficiul de stat pentru Invenii si Mrci, Oficiul pentru Protecia Consumatorului. 4. Comisii: - Comisia Naional de statistic, Comisia Naional de Prognoz, Comisia Naional de Informatic, Comisia Naional pentru Protecia Copilului, Comitetul Interministerial pentru relaiile cu Republica Moldova, Consiliul pentru Minoriti Naionale. 5. Alte organe si instituii de specialitate ale administraiei: - Administraia Naional a Rezervelor Materiale, Institutul Romn de Standardizare, Centrul Euro atlanticInstitutul de Relaii si Studii Internaionale, Fundaia European "Nicolae Titulescu". Fiecare dintre acestea funcioneaz n domenii distincte, cu atribuii, competene si responsabiliti bine definite de ctre instituia creia i se subordoneaz.
- Consiliul judeean are trei caracteristici: este o autoritate aleas, format din consilieri alesi; este o autoritate administrativ cu funciile limitate la gestionarea intereselor judeene; este o autoritate deliberativ, care adopt hotrri prin vot; - ndeplineste urmtoarele funcii: de organizare-coordonare, de control, administrativ si de previziune.
Primriile:
- sunt organe ale administraiei publice locale, prin care se realizeaz autonomia local si descentralizarea serviciilor publice; - primarii sunt alesi n comune si orase, prin votul cetenilor din localitatea respectiv; - ca autoritate executiv, primarul are obligaia legal de a rezolva problemele localitii, de a aduce la ndeplinire hotrrile consiliului comunal sau orsenesc; - ca agent al statului, prin lege, primarul are niste atribuii, n baza unui mandat legal pentru care rspunde; - n subdiviziunile municipiilor se pot constitui autoritile locale, subordonate autoritilor municipale si cu atribuii corelate cu ale acestora; - unele autoriti publice locale reprezint autoritile centrale.
Prefectura:
- n unitile administrativ-teritoriale funcioneaz reprezentani ai autoritilor centrale, pentru protejarea unor interese de ordin central si pentru a asigura descentralizarea serviciilor publice; - Prefectul este reprezentantul guvernului n jude si conduce serviciile publice ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, descentralizate n acel jude; - el este numit n funcie de ctre guvern si este ajutat de ctre un subprefect; - Serviciile publice ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din jude organizeaz, potrivit principiului descentralizrii, structuri pentru ndeplinirea serviciilor publice la acest nivel. Conductorii acestor structuri se reunesc n comisia administrativ, sub conducerea prefectului, alturi de presedintele consiliului judeean, (primarul general al capitalei) si primarul minicipiului resedin de jude. Comisia administrativ are si obligaia de a sprijini serviciile publice ministeriale si judeene; - pentru satisfacerea unor interese ale colectivitilor locale, se organizeaz instituii, regii autonome, societi comerciale, prin care se asigur realizarea de servicii
Management public
Cursul 5: SISTEMUL DECIZIONAL AL MANAGEMENTULUI PUBLIC 1. Fundamentarea deciziilor administrative
- reprezint procesul esenial al managementului; - luarea unei decizii precede obligatoriu orice activitate uman; - n managementul public, deciziile sunt adoptate de ctre organele adminitrative de stat, o persoan sau un grup de persoane; - Definiie: Decizia administrativ- un proces complex de alegere a unei veriante decizionale pentru realizarea unui obiectiv al administraiei publice si care influeneaz activitatea unei persoane, a sistemului administrativ sau a ntregii societi; - libertatea de alegere nu nsemna liber arbitru; deciziile trebuie adoptate n comformitate cu legea, cu dispoziiile legale. Alegerea presupune o analiz realist, constient, responsabil a alternativelor; decizia administrativ trebuie orientat spre relizarea unor scopuri, prin derularea de aciuni; - valoarea unei decizii depinde de: - modul cum este neleas problema de rezolvat;
- realismul soluiei adoptate; - oportunitatea acesteia; - ndeplinirea la timp a aciunii de implementare a soluiei. - fiecare din aceste condiii este obligatorie, altfel decizia nu se poate realiza;
- dup amploarea sferei decizionale a decidentului: a) decizii integrale- din iniiativa decidentului, fr aviz de la nivelui ierarhic superior; b) decizii avizate- de nivelul ierarhic superior. - dup numrul de persoane participante la luarea deciziei: a) decizii de grup- particip birouri, comisii, consilii, ministere, guvern, parlament; b) decizii individuale- n administraia local, pentru rezolvarea unor probleme curente n instituie; - dup coninutul si modificarea pe care le aduc n ordinea juridic: a) decizii generale- reglementri care creaz un cadru juridic corespunztor n instituiile publice; b) decizii specifice- care vizeaz o persoan, un funcionar public; c) decizii determinate de cererea de servicii publice- dau drepturi si faciliti n beneficiul particularilor. Ele impun obligaii sau interdicii; d) decizii determinate de schimbrile n structura unei instituii publice confer un statut funcionarilor publici, drepturi si obligaii. - dup competena decidentului: a) decizii executorii- cu un pronunat caracter practic, luate la toate nivelurile, ele vizeaz modul de desfsurare a activitii pentru realizarea unui serviciu public; b) decizii de administrare- vizeaz procesul de management, activitatea de planificare, organizare, coordonare, control; - deciziile administrative trebuie s fie legale, decidentul s cunoasc temeinic si la zi legislaia, s realizeze o fundamentare juridic a deciziilor prin consultarea juristilor;
corespunztoare si oportune cerinelor sociale; 2. Dup nivelul administrativ pe care se situeaz n structur decidenii sunt: - funcionarii publici din administraia central; - funcionarii publici din administraia local. O prim categorie de decideni o formeaz conductorii organelor respective si alte persoane cu funcii de conducere la acel nivel. - ei adopt efectiv deciziile; - ei trebuie s posede o logic desvrsit, spirit de discernmnt, responsabilitate, o exact cunoastere a realitii, a cerinelor actuale si de perspectiv; - cunostinele n domeniile deciziilor se completeaz cu ale specialistilor; - elaborarea unei decizii administrative este un proces complex, amplu, de durat, cu un mare volum de munc, o vast documentare etc. - decidenii nu au timpul necesar pentru toate aceste lucrri, ei se pronun asupra unor materiale prezentat, asupra propunerilor specialistilor; Acestia asigur valoarea unei decizii prin competen, constiinciozitate, corectitudine, spirit de rspundere. - valoarea unei decizii mai este dat de cunoasterea cerinelor sociale a nevoilor populaiei, a interesului public general. - de aceea se impune participarea cetenilor, a diferitelor asociaii la elaborarea deciziilor; prin prezena lor n organele de conducere si prin sugestii si propuneri trimise organelor administrative de stat.
- presupune transmiterea variantelor n timp util membrilor organului de decizie; - se dezbat liber opiniile, se identific varianta optim, prin reinerea soluiilor argumentate si conforme cu realitatea social; - se consemneaz n scris exact punctele de vedere exprimate; - se delibereaz prin adoptarea deciziei. VII. Urmrirea aplicrii si respectriideciziei administrative - o fac personae specializate sau reprezentanii instituiilor de control; - dup adoptare, decizia devine obligatorie, altfel se aplic sanciuni; - executarea deciziei este nsoit de o serie de msuri organizatorice privind mijloacele materiale, financiare si umane necesare; - executarea trebuie s fie oportun, ntrzierea executrii deciziei poate avea consecine grave; - poate fi executat direct de ctre organul administrativ de stat sau de ctre o organizaie nestatal, de ctre ceteni individual; - n executarea deciziei s se in cont de competena fiecrui organ n parte, s se evite suprapunerile si paralelismele, s se execute un control riguros si permanent asupra deciziei, s se introduc eventuale corecturi asupra deciziei. VIII. Formularea concluziilor rrezultate dup aplicarea deciziei administrative - s se aprecieze dac decizia reuseste s ofere cea mai bun rezolvare problemelor care au generat-o; - s se adopte o alt decizie care s corespund noilor condiii, dac se impune; - s constate dac au aprut aspecte noi ale realitii sociale, neluate n considerare de ctre organelle legislative sau de decizie; - s constate dac obiectivele deciziei administrative nu pot fi realizate cu alte mijloace mai ieftine, mai eficiente; - s se formuleze concluzii privind procedura folosit pentru aplicarea deciziei administrative, cheltuielile implicate, competena decidenilor privind realitile concrete.
Management public
Cursul 6: RESURSE UMANE N MANAGEMENTUL PUBLIC 1. Funcionarul public - concept, tipologie
- n procesul de satisfacere a intereselor generale, administraia de stat, prin persoanele juridice - stat, jude, oras, comun - exercit putere public, adic un ansamblu de atribuii stabilite de lege pentru organele din administraia public; - prin lege se constituie funcii publice, care sunt ncredinate funcionarilor publici resursele umane ale administraiei publice. - Funcionarul public - este o persoan numit de autoritatea public competent sau aleas si investit legal cu atribuiile funciei, prestnd permanent o activitate si asigurnd funcionarea continu a unui serviciu public. - Caracteristici: - numirea sau alegerea s se fac conform legii; - exercitarea serviciului - permanent; - acordarea unui salariu fix pentru poziia n organizai, pregtire si vechime; - prestarea de jurmnt dup o procedur specific; - are un statut propriu, cuprinznd drepturi si obligaii; - Depunerea jurmntului:
- reglementat de legea pentru statutul funcionarilor publici, 1993, si Constituia Romniei, 1991, art. 82, alin. 2; - presedintele depune jurmntul, dup validarea alegerii sale, n faa parlamentului, n sedin comun; - premierul n faa presedintelui; - ministrii ca funcionari publici n faa presedintelui si a primului ministru. - toi si exercit mandatul din momentul depunerii jurmntului - condiie a investirii. - Dup competen decizional, funcionarii sunt: a) funcinari de decizie: - cei care dein funciile de conducere centrale sau locale: ministrii, prefecii, primarii, conductorii de compartimente organizatorice din administraia public central sau local. b) funcionari care particip la pregtirea deciziilor, sunt stabilii de lege; si desfsoar activitatea n diferite compartimente organizatorice; c) funcionari care particip la executarea deciziilor, conform legii, au principala sarcin de a aplica sau a urmrii executarea deciziilor administrative.
manager public; Adic sunt necesare abiliti precum: ndemnare, capacitatea de a conduce, talent, capacitatea de a comunica, capacitatea de inovare, de raionament logic; Potrivit noii abordri, funcionarul public trebuie s se simt responsabil pentru eficiena activitii desfsurate si pentru eficacitatea muncii sale; - potrivit modelului clasic, birocratic, funcionarul public nu gndeste la costuri, la eficien, nu este stimulat s lucreze eficient; - dup 1991 n Germania s-au creat indicatorii de performan ca mijloc de motivare, evaluare si recompensare a funcionarului public, un sistem generalizat pentru identificarea contribuiei funcionarului public; - n Anglia funcioneaz o Cant a cetenilor, care stabileste corelaia ntre contribuia, calitatea serviciilor prestate si recompensarea funcionarului public; - un astfel de sistem sporeste contribuia individual fa de efortul de grup, poate determina productivitatea individual a muncii si corelarea ei cu salariul efectiv; - valoarea unui sistem administrativ const nu att n mijlocirea material si financiar ct mai ales n potenialul su uman, n pregtirea funcionarilor publici; - exist dou abordri a pregtirii funcionarilor publici: - o specializare pe posturi si funcii; - o pregtire general diversificat, care se realizeaz prin rotaia pe posturi; - este necesar o pregtire medie, de baz, pentru fiecare funcionar public, la care se adaug pregtirea de specialitate, iar corolarul l reprezint pregtirea managerial si psiho-social; De aici rezult o succesiune logic a treptelor de nvmnt pe care trebuie s le parcurg un funcionar public de la scoala elementar pn la cursuri postuniversitare. - pregtirea presupune si perfecionarea continu a pregtirii funcionarului public. Legea 2/1991 prevede ca forme de perfecionare a pregtirii profesionale: - instruirea la locul de munc; - cursuri n instituie sau n centre de perfecionare speciale; - programe personale, cu verificare periodic a cunostinelor asimilate; - strategii de pregtire n ar sau strintate, n instituii de nvmnt superior; - consftuirii periodice, conferine, simpozioane, schimb de experien etc. - Pregtirea medie: - realizat n licee de specialitate este satisfctoare pentru majoritatea funciilor din administraie; Numrul de absolveni sunt ns insuficieni; - se recurge la sistemul amestecat - studii medii si superioare; Ocuparea doar cu absolveni de studii superioare ar fi o risip de resurse; Exist si situaia n care posturi cu pregtire superioar sunt ocupate de personal cu studii medii; - pregtirea n administraie se poate face fie n instituiile adminitrative, fie n scoli administrative, care valorific cerinele practice ale administraiei, organizate la nivelul ministerelor; - recent s-au creat scoli superioare de pregtire a funcionarilor publici, n cadrul instituiilor administrative: - n Frana - "L'Ecole Nationale d'Adminitration", de 1,5 ani, pentru absolveni de nvmt superior sau funcionari cu 5 ani vechime; - apoi Institutes Regionaux d'Administration pregteste profesional pe cei cu studii medii; - Pregtirea universitar:- exist dou posibiliti: - atragerea de absolveni din nvmntul superior juridic, care ins nu au o pregtire n stiina administrativ; - atragerea de absolveni din nvmntul superior economico-administrativ, unde se dobndesc si cunostine din domeniul administraiei publice. Dup 2-3 ani de
prectic n administraia public, pe funcii de execuie, acesti funcionari pot fi promovai si n funcii de conducere; - Pregtirea postuniversitar: - se face prin cursuri postuniversitare, unde se asimileaz principiile sistemului administrativ, ale managementului public si dreptului administrativ, dar si dispoziiile legale n domeniu; - cu sprijinul Uniunii Europene, a fost conceput n Romnia un sistem de pregtire si perfecionare profesional a reprezentanilor alesi si a funcionarilor din administraia public local. Programul s-a derulat n anii 1993-1994, printr-o reea naional de centre teritoriale, cu finanare extrabugetar, sub autoritatea administraiei publice locale, si cu sprijinul Departamentului de Administraie Public Local; - S.N.S.P.A., prin centrul de perfecionare a funcionarilor publici din adminitraia central si local pregteste: - prefeci si subprefeci; - directori generali, directori adjunci, consilieri din ministere si organe centrale; - sefii de servicii si birouri; - personal de conducere din prefecturi, consilii judeene si locale etc.
b) Cercetarea referinelor si calificativelor: - ofer informaii suplimentare, detalii de comportament, dificulti ntmpinate, relaiile cu colegii si superiorii, despre eficiena muncii sale; - informaia se coroboreaz cu cele din formularele completate si cu referinele altor persoane. c) Satisfacerea unor criterii formale: - se pot stabili anumite criterii formale: absolvirea unei anumite forme de nvmnt, anumite cursuri sau specializri; - se foloseste la numirea n funcii unde specializarea este decisiv, necesit o specializare precis; - metoda neglijeaz aspecte eseniale; o diplom nu spune tot, nu este suficient, metoda trebuie completat cu altele; d) Probele de verificare a cunostinelor: - sunt metode stiinifice si constau ntr-un examen sau concurs, chiar si cu teste de cunostine; - dup anun si prezentarea dosarelor, comisia selecteaz pe cei care corespud postului; - opinia public, prin publicitatea concursului poate controla politica de personal, solicitanii pot veni din toat ara, ceea ce ridic stacheta. - limitele: - concursul poate fi de form, ocupantul fiind ales cu anticipaie; - caracterizrile prezentate pot fi subiective; mai ales cnd un manager vrea ssi promoveze un funcionar; - dezamgire pentru cei ce nu reusesc; chiar neplceri la vechiul lor loc de munc; - se neglijeaz ncrederea n candidat si alte particulariti care-l pot face mai apt pentru post; - concursul este bun pentru posturile superspecializate, nu pentru cele cu activiti socio-organizatorice. - concursul, reglementat prin lege, poate asigura o politic eficient si unitar n toat administraia public. - se recomand: - comisii mixte cu specialisti din instituii si dinafar; - generalizarea examenelor scrise urmate de probe orale; - pt eliminarea subiectivismului se utilizeaz si teste de aptitudini si deprinderi: - o metod psihologic de investigare, cu mai multe probe, identice pentru toi candidaii, cu o gril precis de apreciere; - metoda - recomandabil pentru funcii tehnice si mai puin pentru cele de conducere; - metoda s nu se reduc la completarea unui imprimat, ci s fie completat cu alte metode si probe;
- cel interesat poate accepta sau nu intrarea n structura administrativ; Prin acte normative, decizii, reglementri, se pot schimba condiiile fr ca funcionarul s aib dreptul de a protesta, (ex. diminuarea salariilor, diminuarea vrstei de pensionare etc.) - actul administrativ de numire, act de putere public, este opozabil tuturor, din data publicrii n Monitorul Oficial; - Presedintele Romniei are dreptul de numire n funciile publice, n condiiile legii, prin decret care se public n Monitorul Oficial; El face numirile n funciile superioare n administraia central, pn la director; mai jos numirile le fac ministrii; - n orase si comune, numirile le fac primarii conform art. 43 din Legea 69/1991, cu excepia secretarului, numit de prefect, pe baz de concurs; - la numire funcionarii publici dobndesc o funcie public legal, autoritatea de a o exercita; - depunerea jurmntului, cnd este prevzut legal, reprezint o condiie esenial pentru investire; Constituia reglementeaz, art. 82, proceduri si textul pentru presedinte, iar art. 103 pentru guvern;