Necesitatea aplicării strategiilor de marketing în administraţia publică

Chiar dacă în urmă cu ceva timp (15 – 20 ani) implementarea marketingului şi

mai ales a strategiei de marketing în instituţia publică era percepută ca o modă (a devenit
o caracteristică a sfârşitului de mileniu ca apariţia multor noutăţi să fie catalogată ca o
modă), astăzi, fără nici un dubiu, a devenit o cerinţă imperioasă a evoluţiei normale a
societăţii în care trăim, care este obligată să satisfacă o multitudine de nevoi generale şi
colective, adesea cu resurse tot mai limitate.
Noua filosofie a lumii contemporane cu privire la satisfacerea nevoilor societăţii a
impus un nou raport între sectoarele existente în societate: sectorul privat, în care se
creează cvasitotalitatea resurselor disponibile societăţii, sectorul instituţional, ce trebuie
să asigure cadrul general de desfăşurare a unei activităţi, şi sectorul non – profit care
preia sarcina îndeplinirii unei nevoi generale şi colective pe care sectorul public nu le
poate realiza.
Studiile d marketing oferă sectorului public posibilitatea de a descoperii şi
evalua nevoile sociale şi, pe această bază, de a selecta acele nevoi care pot şi trebuie
să devină de interes public, pe care prin instituţiile ce-l reprezintă să le satisfacă în
cele mai bune condiţii.
Utilizarea strategiei de marketing în instituţia publică este o necesitate imperioasă
deoarece:
 permite acesteia să-şi definească cu exactitate locul şi rolul ce-l are în societate în
prezent, dar mai ales în viitor;
 implementarea Noului Management Public, (care se fundamentează pe doi piloni:
orientarea către piaţă, către cerinţele societăţii, care se pot satisface mai bine la
nivel colectiv decât la nivel individual, şi eficienţa alocării resurselor publice în
aşa fel încât cheltuiala pe unitatea de efect util să fie minimă) presupune folosirea
instrumentelor specifice de marketing prin care să poată reduce birocraţia;
 concurenţa sectorului non – profit devine tot mai serioasă şi, în unele domenii,
poate reprezenta o ameninţare pentru o serie de instituţii publice;
 parteneriatele între instituţiile publice, între acestea şi firmele private, între
instituţiile publice şi organizaţiile non – profit, oferă foarte bune şanse de a
transforma ceva bun în ceva foarte bun;
 imaginea sectorului public în ansamblu şi a fiecărei instituţii publice trebuie
îmbunătăţită deoarece este adesea negativă, fragilă, incorectă şi incompletă.
Conceperea şi implementarea strategiei de marketing în instituţia publică se bazează
pe aceleaşi reguli ca şi în organizaţiile economice, dar cunoaşte o serie de particularităţi
determinate de: natura activităţii, structura consumatorilor (clienţilor), modalităţile de
manifestare a mecanismelor pieţelor etc.
Ştiinţa marketingului oferă instituţiei publice o serie de strategii de marketing din
care le poate alege pe cele mai potrivite şi care se implementează prin planificare
strategică.
Diversitatea domeniilor în care funcţionează instituţiile publice face ca şi
colaborarea elaborarea strategiilor de marketing să cunoască o serie de diferenţieri. De
aceea ne propunem să continuam cercetările pentru a descoperii şi formula strategii de
marketing ce pot fi aplicate în domenii precum: administraţia publică, educaţie, sănătate.
cultură etc.

Aplicarea principiilor de marketing în administraţia publică din

România

Odată cu creşterea rolului serviciilor publice în creşterea calităţii vieţii

cetăţenilor din ţara noastră, apare necesitatea implementării şi dezvoltării marketingului
în administraţia publică, unde se constată o inexplicabilă rămânere în urmă .
Conceptul de marketing în administraţia publică din România implică
următoarele1:
- reprezintă o concepţie cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii de
administraţie publică din ţara noastră;
- presupune ca procesul de administraţie publică să fie permanent adaptat la cerinţele
prezente şi viitoare ale cetăţenilor;
- satisfacerea acestora cu maximum de eficienţă;
- înseamnă o nouă optică asupra relaţiilor dintre administraţia publică şi mediul său;
- activităţile, metodele şi tehnicile cu care operează trebuie orientate spre studiul
beneficiarilor şi satisfacerea exigenţelor acestora;
- marketingul administraţiei publice să se revizuiască în planificarea la nivelul instituţiei;
- conceptul trebuie să fie însuşit de conducătorul organelor administrative şi echipa sa şi
adoptat ca principiu de bază în activitatea practică a funcţionarilor publici, ceea ce
echivalează cu sublinierea că instituţia respectivă a dobândit orientarea de marketing;
- implică dinamism, generat de mişcarea şi transformarea presupuse de reforma
administraţiei publice din România, tratate nu numai prin prisma prezentului ci şi a
viitorului, ceea ce atrage după sine apelarea la previziuni şi organizarea strategiei
viitorului.
În cazul României, precum şi al celorlalte foste ţări socialiste, se impune
realizarea reformei pe baze democratice a administraţiei publice, precum şi asigurarea
premiselor necesare integrării europene şi în acest domeniu. Orientarea către client este
încă de domeniul viitorului sectorului public (într-o mare măsură acest lucru este adevărat
şi pentru sectorul privat din România), dar lucrurile se schimbă într-un ritm destul de bun.
După evenimentele din decembrie 1989, România a înregistrat schimbări majore
atât în plan politic, cât şi economic. Progrese notabile au avut loc în procesul de
implementare a reformei legislative şi administrative, în vederea alinierii legislaţiei

1
. I. Petrescu, E. Muscalu - Tratat de management public, Ed. Univ. „Lucian Blaga’’ Sibiu, 2003, p. 379
naţionale la regulile Uniunii Europene. Noile reglementări privind autonomia locală şi
descentralizarea serviciilor publice în contextul dialogului permanent al statului nostru cu
instituţiile Uniunii Europene conduc la o reconsiderare a unor raportări de către
comunităţile locale şi celelalte instituţii publice.
Autorităţile locale trebuie nu numai să implementeze o parte semnificativă a
organismului comunitar, dar, totodată, să facă faţă unor provocări în domeniile social,
economic şi al mediului înconjurător.
Tranziţia la economia de piaţă a implicat numeroase mutaţii economice, sociale şi
politice în România. În acest cadru un loc aparte îl deţin schimbările de substanţă în
planul concret al organizării şi funcţionării administraţiei publice, pe principii de
modernitate şi eficacitate, de apropiere de cetăţeni, de racordare la normele europene în
materie pentru a fi capabilă să răspundă efectiv la exigenţele specifice. În felul acesta,
administraţia publică îşi însuşeşte o nouă filozofie, dobândeşte o identitate proprie şi
generează o configuraţie aparte.
Promovarea marketingului constituie o problemă inedită pentru administraţia
publică românească. Constatăm că există încercări timide de a utiliza valenţele
manageriale ale marketingului în acest sector de activitate. Implementarea programelor
de marketing în administraţie depinde de concepţia autorităţilor executive, care pot
orienta activitatea de marketing fie către calitatea serviciilor publice din perspectiva
cerinţelor cetăţenilor, fie către mediul social.2
Toate instituţiile din administraţia publică din ţara noastră trebuie să urmărească
satisfacerea nevoilor de servicii publice ale populaţiei, însă nu toate sunt orientate într-
adevăr spre această îndeplinire şi nu plasează cetăţeanul-client în centrul preocupărilor
lor.
În prezent, instituţiile de administraţie publică din România (de exemplu guvernul)
este obligat să facă faţă unor noi presiuni pentru a răspunde necesităţilor şi cerinţelor
cetăţenilor. Astfel, putem remarca:
- amplificarea presiunii asupra bugetelor publice şi necesitatea găsirii de noi
soluţii pentru creşterea eficienţei şi performanţelor instituţiilor
administraţiei publice centrale şi locale;
- restructurarea continuă a funcţiunilor şi serviciilor sectorului public;
- tendinţa privatizării sau a externalizării unor servicii prin outsourcing
( reinventing government );
- necesitatea legitimităţii administraţiei publice în raport cu cetăţenii /
contribuabilii.
În ultimii ani, unul dintre obiectivele de pe agenda decidenţilor politici,
indiferent de provenienţa lor politică, a fost acela al creşterii transparenţei actului
administrativ şi al promovării deschiderii către cetăţeni. Progresul înregistrat în acest sens
a fost vizibil, în sensul completării cadrului legislativ cu acte normative care
reglementează liberul acces la informaţiile de interes public sau obligativitatea
transparenţei decizionale.
Administraţia modernă contemporană impune ca autorităţile publice din România
să vegheze la buna funcţionare a pieţei serviciilor publice şi să garanteze interesul

2
V. A. Munteanu – Marketing public, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 55
general, în special, satisfacerea nevoilor primordiale ale cetăţenilor şi conservarea
bunurilor publice, atunci când piaţa nu reuşeşte să o facă.3
Sondajele realizate la nivelul opiniei publice din România indică un deficit de
încredere a populaţiei la adresa administraţiei publice. Una din explicaţiile cele mai
evidente constă în slaba credibilitate a sistemului administrativ din România.
Astfel, IRSOP a efectuat un sondaj de opinie intitulat Percepţia funcţiei publice
de către cetăţeni . Studiul a fost realizat în municipiul Bucureşti, judeţele Bacău, Prahova
şi Timiş, în perioada 5-25 noiembrie 2005, pe un eşantion format din 500 de persoane
adulte. În ceea ce priveşte gradul de satisfacţie al subiecţilor faţă de relaţionarea cu
funcţionarii publici, s-a constatat că 47 % dintre cetăţeni au fost mulţumiţi de modul în
care au fost trataţi la nivelul instituţiilor administraţiei publice centrale (ministere şi
agenţii). Gradul de satisfacţie descreşte referitor la celelalte instituţii, începând cu casele
de asigurări sociale şi până la inspectoratele şcolare sau prefecturi. Gradul de mulţumire
este mai ridicat în privinţa calităţilor dovedite de funcţionarii publici cu care subiecţii au
interacţionat (cinste, profesionalism, competenţă, amabilitate) şi mai scăzut cu privire la
condiţiile de muncă sau la atmosfera din instituţia respectivă. 46 % dintre subiecţi
consideră că funcţionarul public este numit pe criterii politice, 49 % că este corupt, 44 %
că este implicat în afaceri, 44 % că foloseşte funcţia în interes personal. Nivelul de
satisfacţie a cetăţenilor faţă de modul în care sunt trataţi în instituţiile publice este relativ
scăzut. Principalele aspecte generatoare de nemulţumire sunt legate de atmosfera din
instituţiile publice, de modul în care este organizată activitatea cu publicul şi de
ineficienţa funcţionarilor.
Mass-media şi societatea civilă, în calitate de formatori de imagine, transmit o
serie de mesaje cu conotaţii negative referitoare la funcţionarii publici, care generează o
percepţie negativă a opiniei publice cu privire la corpul funcţionarilor publici.
În plus, din păcate, această imagine este preluată, asimilată şi intermediată
implicit de către funcţionarii publici.
Funcţionarul public din România este perceput adesea, prin intermediul imaginii
transmise de presă sau prin percepţia directă, drept incompetent, slab motivat, birocrat,
obedient, politizat, lipsit de iniţiativă, corupt şi arogant. Toate aceste deficienţe sunt
asociate administraţiei publice ca tot unitar. Sistemul public apare ca radical diferit de cel
privat, bazat pe profesionalism, competiţie deschisă, obiectivitate şi merit. O revigorare a
imaginii funcţionarului public din România ar trebui să plece tocmai de aici, de la
schimbarea mentalităţii sectorului de stat către un tip de mentalitate specifică sectorului
privat. O soluţie în acest sens este implementarea unui program de marketing, cu toată
gama de servicii destinate satisfacerii optime a necesităţilor clienţilor. Administraţia
publică, al cărei scop este satisfacerea nevoilor cetăţenilor prin oferirea unor servicii de
calitate, ar trebui orientată către acest tip de gândire pentru a spori productivitatea şi a se
apropia de cetăţeni.
Realitatea din sistemul administraţiei publice din România ne arată că
funcţionarii publici din instituţiile statului au de multe ori un comportament neadecvat.
Una din cauzele acestor deficienţe este legată de faptul că autorităţile din acest
domeniu au o poziţie de monopol. Ca urmare, se manifestă o lipsă de flexibilitate a
organismelor publice în ceea ce priveşte adaptarea acestora la nevoile şi dorinţele
cetăţenilor–clienţi. În acest sens, se remarcă faptul că o seamă de instituţii publice îşi
3
„Cartea Verde a Serviciilor Publice de Interes General din România”
fixează timpul pe care îl vor pentru soluţionarea cererilor primite de la cetăţeni (de
exemplu, aprobarea planurilor de extindere sau de modificare pe care vor să le facă
imobilelor proprietate personală).
Menţionăm că reglementările prevăd ca răspunsurile la aceste cereri să fie date în
termen de opt săptămâni, însă în multe cazuri (acestea variază în funcţie de autorităţile
locale), răspunsurile definitive se dau cu mult peste termenul legal.
În plus, sistemul administrativ din ţara noastră se pare că nu întreprinde nimic în
vederea elaborării unor formulare (materiale) mai prietenoase cu cetăţenii. Ca urmare,
imaginea generală a administraţiei publice în percepţia populaţiei este că activitatea
instituţiilor statului este grevată de o birocraţie stufoasă, complicată, care îngreunează
satisfacerea nevoilor, dorinţelor şi solicitărilor cetăţenilor.
Şi în România are loc dezvoltarea şi perfecţionarea administraţiilor orăşeneşti şi
comunale, a poliţiei şi a altor instituţii publice, odată cu transformarea lor în instituţii de
servicii din ce în ce mai moderne şi mai eficiente, în cadrul cărora cetăţenii se află în
centrul atenţiei şi acţiunii. Din păcate, în continuare, un număr important de cetăţeni îi
percep cu ochi critic pe funcţionarii publici în calitate de reprezentanţi ai autorităţii
publice (la nivelul statului, judeţului sau comunei ).
Dintre instituţiile publice, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP) îi
revine un rol cheie în acţiunea de construire a încrederii la nivelul funcţionarilor publici.
ANFP poate să aibă în vedere următoarele măsuri / acţiuni de marketing în administraţia
publică:
 Organizarea unei Zile a funcţionarilor publici (acţiune ce poate fi înscrisă în
domeniul relaţiilor publice);
 Instituirea unor elemente de identitate vizuală pentru corpul funcţionarilor
publici (siglă, motto, portal);
 Organizarea unor sesiuni şi dezbateri publice, cu participarea societăţii
civile şi a mass-media, în cadrul cărora să se prezinte şi performanţele
funcţionarilor publici;
 Investigarea opiniei funcţionarilor publici cu privire la gradul de încredere
în instituţia sau autoritatea publică în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea;
 Construirea unei reţele de comunicatori la nivelul instituţiilor publice, cu
rolul de a îmbunătăţi percepţia despre sine a corpului funcţionarilor publici.4
O modificare în sens pozitiv a percepţiei instituţiilor de administraţie publică în
rândul publicului se realizează mult mai greu decât deteriorarea acesteia. Acest lucru se
întâmplă fiindcă publicul nu este întotdeauna obiectiv în aprecierea activităţii statului, în
condiţiile în care, în trecutul nu prea îndepărtat al României (de fapt chiar şi în prezent),
statul, prin instituţiile sale, a neglijat interesele individuale, bătând monedă pe interesul
general al comunităţii, care, în realitate, s-a transformat în interes restrâns, de grup, al
celor de la putere.
O politică de reconstruire a încrederii în administraţia publică din România
poate să conducă în final atât la creşterea eficienţei şi eficacităţii funcţionarilor publici,
cât şi la creşterea gradului de satisfacţie a cetăţenilor, a societăţii civile şi a mass-media
faţă de serviciile publice.
Realizarea reformei în administraţia publică din România presupune nu numai
înlocuirea, eliminarea sau crearea unor instituţii, adaptarea la noile condiţii a
4
Idem, p.6
managementului şi marketingului acestora, ci şi schimbarea mentalităţii funcţionarilor
publici. Orientarea de marketing a activităţii trebuie să fie adoptată ca principiu de bază,
urmând să fie însuşită atât de conducătorii instituţiilor de administraţie publică din ţara
noastră, cât şi de toţi funcţionarii publici angrenaţi în servirea cetăţenilor.
Ca urmare, se impune iniţierea de programe de instruire a funcţionarilor publici
răspunzători cu informarea în zona de primire a publicului din oficiile organizaţiilor
publice, structurarea clară şi concisă a formularelor şi a instrucţiunilor de utilizare a
acestora.
Trebuie ţinut cont de faptul că, în optica de marketing, cetăţenii unei comune sau
oraş sunt în acelaşi timp alegători şi beneficiari ai serviciilor administraţiei, dacă sunt
clienţii instituţiilor publice. Dacă în trecut erau mai degrabă ,,petiţionari sau ,,solicitanţi ,
ba chiar, mai ,,rău , ,,destinatari ai unor ordine , astăzi ei se consideră mai mult decât
clienţi, parteneri cu drepturi egale ai administraţiei5.
Autorităţile din administraţia publică au o poziţie de monopol. Cetăţeni din
România apelează la serviciile publice oferite de instituţiile statului pentru că nu au de
ales şi preferă să folosească ceea ce li se oferă (deşi, de multe ori, sunt nemulţumiţi),
decât să se descurce fără.
Orientarea şi desfăşurarea activităţii instituţiilor de administraţie publică din ţara
noastră într-o viziune de marketing necesită integrarea conceptului de marketing la toate
nivelurile structurii organizaţiei respective. În acest scop, se impun următoarele măsuri:
- organizarea unor activităţi care să contribuie la înţelegerea şi recunoaşterea
necesităţii racordării preocupării administraţiei publice la cerinţele concrete
ale pieţei şi ale mediului;
- orientarea activităţii practice în direcţia satisfacerii acestor cerinţe prin
asigurarea unui cadru organizatoric corespunzător;
- integrarea fluxului principal al comunicărilor în domeniul marketingului
administraţiei publice din România;6
- dezvoltarea abilităţilor de lucru cu publicul la funcţionarii care au în fişa
postului asemenea atribuţii, având în vedere că aceştia reprezintă interfaţa
dintre administraţie şi cetăţean;
- reducerea presiunii exercitate de afluxul mare al publicului asupra instituţiilor
din administraţia publică;
- reducerea birocraţiei;
- crearea unor puncte informaţionale extrainstituţionale pentru o mai bună
orientare a cetăţenilor;
- educarea populaţiei pentru utilizarea în relaţia cu instituţiile publice a
mijloacelor de comunicare la distanţă: telefon, poştă, internet;
- amenajarea spaţiilor interioare din instituţiile publice şi asigurarea unei
atmosfere confortabile în incinta acestora;
- mediatizarea mai intensă a activităţii administraţiei publice. 7
Abordarea ştiinţifică, logică şi comparativă a conceptului de marketing în cadrul
administraţiei publice, însoţită de aplicarea în practică, poate reprezenta o pârghie
5
Th. Achelis – Să comunicăm cu cetăţeanul, în ,,Relaţiile publice: coduri, practici, interferenţe’’, Ed.
Mirton, Timişoara, 2004. p. 10
6
I. Petrescu, F. Muscalu – Tratat de management public, Ed. Univ. “Lucia Blaga” Sibiu, 2003, p.378
7
C.L. Buţiu – Percepţia funcţiei publice de către cetăţeni, Economie şi administraţie locală, nr. 1/2006, p.
11
importantă de perfecţionare a activităţii instituţiilor administrative-publice în concordanţă
cu cerinţele reformei. Satisfacerea nevoilor de servicii publice ale cetăţenilor-clienţi,
concomitent cu obţinerea profitului social (prosperitatea socială), în condiţiile unei
organizări eficiente de marketing, constituie baza marketingului modern în instituţiile
administraţiei publice din România.
Aplicarea principiilor de marketing în administraţia publică din ţara noastră va
trebui să ţină cont de următoarele aspecte:
 marketingul să intervină la toate nivelurile ierarhice şi funcţionale ale instituţiilor
din administraţia publică, asigurând creşterea coeziunii şi a eficacităţii;
 marketingul va trebui să contribuie la promovarea structurilor organizatorice
moderne în administraţia din România;
 sistemele informatice pentru conducerea activităţii de marketing vor permite ca
marketingul în administraţia publică să reprezinte o sursă de informaţii pentru
elaborarea strategiilor şi politicilor de dezvoltare locală durabilă.8
Iată în continuare o serie de propuneri în sensul aplicării principiilor de marketing
în administraţia publică din România:
1. Cetăţeanului să i să ceară părerea cu privire la serviciile oferite de instituţia de
administraţie publică pentru a se putea aprecia dacă acestea corespund aşteptărilor. În
acest sens, se recomandă încurajarea sistemului de sugestii şi reclamaţii, care să permită
cetăţenilor nemulţumiţi de serviciile oferite de administraţia publică să se poată exprima,
precum şi folosirea chestionarelor şi a anchetelor pentru a evalua imaginea instituţiilor
din administraţia publică în rândul cetăţenilor.
2. Atitudinea celor care se află în contact direct cu cetăţenii se caracterizează prin:
 Amabilitate şi solicitudine;
 Cunoştinţe ridicate şi dorinţa de a le împărtăşi;
 Interesul manifestat faţă de satisfacerea nevoilor cetăţenilor-clienţi.
3. În relaţia cu instituţiile de administraţie publică, cetăţeanul trebuie să constate că
primeşte servicii de bună calitate. Dacă acesta primeşte un serviciu care este mai bun sau
mai rapid decât se aştepta, iar greşelile sunt recunoscute de funcţionari în mod deschis şi
rectificate fără discuţii, aceste transformări vor conta foarte mult asupra imaginii pe care
şi-o va forma cetăţeanul asupra administraţiei publice.
4. Cetăţeanul nu trebuie să fie deranjat şi plictisit cu problemele pe care le are instituţia
de administraţie publică. Lipsa personalului, defecţiunile apărute la calculatoarele din
dotare, penele de curent sunt probleme administrative şi nu trebuie să-l afecteze pe client.
5. Instituţiile de administraţie publică trebuie să afle care sunt beneficiile exacte pe care
le aşteaptă cetăţenii lor. Aşteptările şi exigenţele cetăţenilor-clienţi vizează: calitatea
serviciului, confidenţialitatea, competitivitatea şi simplitatea, punctualitatea, amabilitatea,
încrederea etc.
În concluzie, reforma în administraţia publică este necesar să privească întreaga
problematică a funcţionarilor publici, să reţină ca funcţionari publici numai acele
persoane care au vocaţie în acest domeniu sau cărora vocaţia le poate fi cultivată în timp,
prin cursuri intensive de perfecţionare profesională.
Reforma administraţiei publice nu presupune doar reforma sistemului
organizaţional, ci este foarte necesar să se producă concomitent schimbări esenţiale la
nivelul atitudinal şi comportamental prin implementarea / adoptarea opticii de marketing
8
V.A. Munteanu – Marketing public, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 35
în rândul funcţionarilor publici. Acest lucru este posibil, deoarece, aşa cum spunea John
Naisbit în lucrarea sa Megatendinţe , generaţia tânără transformă orice instituţie prin
care trece .

MARKETINGUL ON-LINE ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

9.1. Utilizarea internetului în administraţia publică

Una din caracteristicile noii societăţi bazate pe informaţii şi cunoştinţe o constituie

dezvoltarea guvernării electronice (eGovernment).
Vechiul aparat birocratic, cu formulele sale greoaie de interacţiune cu cetăţeanul,
începe să fie perceput ca depăşit, el însuşi tinzând să reacţioneze în faţa oportunităţilor
oferite de internet, utilizat în administraţie pentru oferirea de informaţii complete,
actualizate, structurate şi uşor de accesat. Utilizarea din ce în ce mai largă a internetului
face posibilă dezvoltarea democraţiei electronice, adică le oferă posibilitatea cetăţenilor
de a comunica activ şi fără intermediari cu instituţiile statului. Astfel, prin intermediul
unui simplu clic de mouse, cetăţeanul poate obţine toate informaţiile de care are nevoie
despre serviciile oferite de stat, poate realiza o serie de operaţii fără a fi necesară prezenţa
în faţa unui ghişeu în limitele unui program, poate menţine o relaţie personalizată cu
instituţiile administrative, toate aceste beneficii având avantajul că se obţin cu costuri
reduse9.
Utilizarea tehnologiilor moderne ale informaţiei şi comunicaţiilor permite
schimbarea calitativă a serviciilor oferite de instituţiile administraţiei publice cetăţenilor
şi entităţilor organizatorice şi sociale. Printre avantajele oferite de aplicaţiile de
eGovernment se numără reducerea timpului de acces la resursele publice, eliminarea
hârtiei, ceea ce conduce la câştigarea încrederii cetăţenilor şi eficientizarea serviciilor
publice.
Folosirea internetului de către autorităţile publice conferă avantajele clasice ale
disponibilităţii, informaţia fiind oferită online 24 de ore din 24, 365 de zile pe an şi al
accesibilităţii şi interacţiunii, cetăţenii interesaţi putând accesa informaţia şi efectua
tranzacţiile de oriunde în lume au acces la Internet. Astfel a apărut o oportunitate pentru
administraţia publică de a servi mai bine cetăţeanul.
Creşterea cererii de servicii publice, restricţiile bugetare, costurile de personal
şi noile facilităţi oferite de tehnologiile informaţiei şi comunicării au constituit
provocări generatoare de noi concepte: “guvernare on-line”, “e-government”,
“democraţie electronică”.
Conceptul de „e-government” (e-guvernare şi e-administraţie) vizează
îmbunătăţirea relaţiei şi fluidizarea schimbului de informaţii dintre sectorul public – pe
de o parte – şi cetăţeni şi mediul public, pe de altă parte. E-government presupune
oferirea de servicii publice în format electronic pentru cetăţeni şi mediul de afaceri, o
9
S.E. Colesca – Internet în administraţia publică, Ed. Economică, Bucureşti 2002, p.7
 alternativă mai eficientă şi mai ieftină, de natură să permită Guvernului să fie mai
aproape de cetăţeni şi să-şi adapteze serviciile conform cerinţelor acestora. În esenţă
avem de-a face cu un principiu de marketing aplicat în administraţia publică.
Termenul de e-government se referă atât la furnizarea informaţiilor şi
serviciilor către cetăţeni şi mediul de business (aplicaţii externe), cât şi la utilizarea
tehnologiilor informaţiei şi comunicării în cadrul/interiorul instituţiilor publice
(aplicaţii interne).
Guvernarea electronică reprezintă procesul de reinvenţie a sectorului public prin
digitalizare şi noi tehnici de management al informaţiei, proces al cărui scop final este
creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi eficientizarea aparatului
administrativ.
În procesul de guvernare sunt implicate trei mari clase de participanţi:
 participanţii publici, guvernul sau statul, atât organizaţiile de la nivel local, cât şi
cele de la nivel central;
 cetăţenii ţării respective;
 firmele private, care organizează activităţi comerciale, luând în considerare
profitul şi activând într-un context concurenţial de piaţă.
Între aceşti participanţi se nasc relaţii de comunicare şi tranzacţionale specifice,
împărţite în cateva mari grupe de componente ale guvernării electronice. Aşadar, există
multiple moduri în care informaţia poate curge între participanţii la procesul de
guvernare.
Aceste fluxuri informaţionale şi tranzactionale se împart în: fluxuri interne şi externe.
Fluxurile interne sunt cele în cadrul unei clase de participanţi – de exemplu, cele dintre
instituţii publice, precum două ministere, sau Parlament şi guvern etc. Fluxurile externe
sunt cele care se nasc între participanţi din clase diferite; de exemplu, fluxurile care se
creează între cetăţeni şi o instituţie publică precum Parlamentul.
Guvernarea electronică (e-government) se referă la procesele şi structurile necesare
pentru a furniza servicii electronice către public (cetăţeni şi firme), pentru a colabora cu
partenerii de afaceri şi pentru a desfăşura tranzacţii electronice în interiorul unei
organizaţii.
Ea reprezintă mai mult decât o legătură bi-direcţională cu publicul, incluzând şi o
dimensiune internă: în interiorul administraţiei, diferitele niveluri (central, regional, local)
sau ramuri (executivul, legislativul, justiţia) trebuie să interacţioneze electronic în timpul
procesului de furnizare a serviciilor publice.
Guvernarea electronică constă, aşadar, în interacţiunea dintre guvern, parlament şi
alte instituţii publice cu cetăţenii prin intermediul mijloacelor electronice. Informarea
asupra proiectelor de lege aflate în discuţie şi emiterea de păreri de către cetăţeni, plata
taxelor de către contribuabili, completarea unor plângeri şi petiţii on-line reprezintă
mijloace eficiente puse la dispoziţie de către stat pentru exercitarea drepturilor
fundamentale ale cetăţenilor. Sensul implementării guvernării electronice este de sus în
jos (de la stat la cetăţean).10
Guvernarea electronică foloseşte tehnologiile informaţiei şi comunicării în
următoarele domenii:

10
www.eDemocratie.ro
 1. Îmbunătăţirea proceselor: administraţia electronică (reducerea costurilor,
managementul performanţei, stabilirea unor conexiuni strategice în administraţie,
distribuirea autorităţii);
2. Conectarea cetăţenilor: e-Citizens şi e-Services (informarea cetăţenilor,
identificarea nevoilor lor, îmbunătăţirea serviciilor publice). Această conexiune
începe prin publicarea informaţiei şi continuă prin interacţiune (primirea şi
afişarea informaţiilor de la cetăţeni), încheindu-se în faza tranzacţiilor;
3. Interacţiuni cu exteriorul: e-Society (relaţii mai bune cu mediul de afaceri,
dezvoltarea comunităţilor, construirea de parteneriate).

În Marea Britanie, Sistemul Government Getaway asigură aproximativ 3000 de

servicii de e-guvernare şi e-administraţie.

O soluţie de e-government completă poate răspunde următoarelor cerinţe:

 Punct unic de contact pentru furnizarea serviciilor electronice 24 de ore pe zi,
şapte zile pe săptămână;
 Punte de trecere la societatea digitală;
 Reconstrucţia încrederii cetăţeanului în guvern (obiectiv ce ţine de variabila
promovare din cadrul mixului de marketing, mai exact de relaţiile publice);
 Accelerarea creşterii economice etc.

Componentele principale ale „e-government” sunt:11

a) Interacţiunea dintre guvern şi cetăţean (G2C- „government to citizen” );
b) Interacţiunea dintre guvern şi mediul de afaceri (G2B- „government to business”);
c) Interacţiunea dintre guvern şi funcţionarii publici (G2E);
d) Interacţiunea dintre instituţii guvernamentale (G2G).

a) Interacţiunea dintre Guvern şi cetăţean (G2C)

Această componentă a guvernării electronice care acoperă relaţiile guvern-cetăţean

realizate prin intermediul noilor tehnologii este una dintre cele mai dezbătute arii de
iniţiative guvernamentale în toate ţările care au programe de dezvoltare a guvernării
electronice. În esenţă, serviciile din această categorie înseamnă, în final, aducerea
guvernului mai aproape de cetăţeni, on-line. Mai întâi se urmăreşte aducerea on-line a
unor informaţii simple; apoi, relaţia cetăţean-guvern devine interactivă, existând
comunicare şi schimburi de date în ambele direcţii; în sfârşit, relaţiile devin
tranzacţionale, aceasta insemnând că unele servicii furnizate de guvern cetăţenilor pot fi
prestate şi on-line – pe site-urile de internet ale instituţiilor publice respective sau pe
portaluri guvernamentale globale – aşa numitele portaluri “one stop shop”.
Cetăţenii ar trebui să poată realiza sute de obiective on-line: plata amenzilor,
completarea taxelor, reînnoirea licenţelor, verificarea dosarelor pe rol, cererea pentru
permise de pescuit sau raportarea lucrurilor furate etc. Toate acestea ar evita „capcanele”
care există în prezent prin prelucrarea interdepartamentală a problemelor.
G2C presupune modernizarea generalizată a serviciilor publice, care trebuie să se
concentreze pe necesităţile cetăţenilor. Serviciile publice, pentru a fi eficiente, este
11
S.E. Colesca – Internet în administraţia publică, Ed. Economică, Bucureşti 2002, p. 11- 13.
necesar să fie disponibile 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Astfel, cetăţenii vor
putea interacţiona cu guvernul de acasă, de la serviciu sau chiar în timpul deplasărilor lor.
Furnizarea serviciilor guvernamentale se face pe mai multe canale, atât în mod
tradiţional, cât şi prin mijloace electronice, pentru a permite cetăţenilor să opteze între
acestea.
Serviciile oferite cetăţenilor sub eticheta de e-government G2C sunt:
1) Serviciile de informare – permit regăsirea de informaţii sortate şi clasificate la
cerere, care, la rândul lor, pot fi:
 Pentru viaţa zilnică – informaţii despre muncă, protecţia socială, locuinţe,
educaţie, sănătate, cultură, transport, mediu etc.
 Pentru teleadministrare - lista serviciilor publice, ghid de proceduri
administrative, registre şi baze de date publice;
 Pentru participare la viaţa politică – legi, documente parlamentare, programe
politice, consultare de documente.
Accesul public la informaţiile privind deciziile de guvernare este vital pentru
asigurarea legitimităţii guvernării în societăţile postcomuniste. În acest caz, internetul,
mai mult decât orice altă modalitate de comunicare, ar putea aduce cu sine un enorm
ajutor în direcţia creşterii suportului popular pentru instituţiile de stat, singura condiţie
fiind punerea a cât mai multor informaţii on-line. Ne referim în acest caz la parlamentele
naţionale care ar trebui să pună la dispoziţia cetăţenilor, pe site-urile lor, rapoarte, ordini
de zi, luări de cuvânt, analize ale experţilor în anumite probleme, proiecte de lege etc.
Toate aceste informaţii ar spori încrederea cetăţenilor în actul legislativ, iar acesta s-ar
bucura de mai mult sprijin din partea societăţii civile. Orice instituţie de stat ar trebui să
pună la dispoziţie, prin internet, rapoarte de activitate, studii, statistici, bugete de
funcţionare etc.

2) Serviciile de comunicare interactivă permit interacţiunea cu indivizi sau grupuri de

persoane (de exemplu prin e-mail, liste de discuţii etc.). La rândul lor aceste servicii
pot fi:
 Pentru viaţa zilnică – discuţii, răspunsuri la întrebări privind munca, protecţia
socială, locuinţele etc.
 Pentru teleadministrare – contacte e-mail cu funcţionarii publici;
 Pentru participare la viaţa politică – discuţii pe teme politice, contacte prin e-mail
cu oameni politici.

3) Serviciile tranzacţionale permit transmiterea de către cetăţeni a unor formulare

(administrative, de vot) şi /sau achiziţia de produse şi servicii on-line. Aceste servicii
pot fi:
 Pentru viaţa zilnică – rezervare de bilete la diverse acţiuni, înscrieri la
concursuri;
 Pentru teleadministrare – completarea şi prezentarea de formulare electronice
(de exemplu, declaraţii fiscale)
 Pentru participare la viaţa politică – referendum, alegeri, exprimarea de opinii.
 G2C dispune de importante resurse pentru a furniza servicii guvernamentale prin
intermediul internetului: cereri de tot felul la diferite organe administrative, plata taxelor
şi amenzilor on-line, înregistrarea unei căsătorii, declararea unui deces etc.
În ţările dezvoltate, toate aceste servicii, datorită diversităţii lor, sunt grupate pe
un singur website, de unde se face trimitere către site-urile instituţiilor care pot rezolva
cererea respectivă; sau problema se rezolvă chiar pe site-ul portal, fără ca măcar
beneficiarul să ştie la care instituţii s-a apelat şi care baze de date au comunicat între ele
pentru a-şi primi răspunsul.

„eCitizen Centre” este un centru de furnizare de servicii către cetăţeni prin

intermediul internetului dezvoltat de catre guvernul din Singapore. Cetăţenii pot
interacţiona cu statul on-line într-o mare varietate de situaţii. De exemplu: îşi pot
cumpăra o casă, închiria un apartament, da în judecată, completa o plângere, plăti un
impozit sau o taxă, înscrie copilul la şcoală, se pot înscrie pentru efectuarea stagiului
militar etc.
Aceleaşi tipuri de servicii guvernamentale sunt oferite on-line şi pe portalul
www.firstgov.gov din Statele Unite, unde există un centru numit sugestiv „e-citizen
page” .
Furnizarea de servicii electronice se face nu doar la nivel central, pe portaluri de
tipul celor două prezentate mai sus, ci şi la nivel local – pe portaluri pentru comunităţi
locale, cum ar fi, de exemplu: Infoville în Valencia (Spania) sau NaestvedNet în
Naestved (Danemarca). În mare, serviciile oferite sunt aceleaşi, însă nivelul de
personalizare al portalului este mai mare, iar informaţia circulată mult mai specifică.
Guvernul Valenciei, lucrând împreuna cu Oracle, lider mondial în aplicaţii de baze de
date, a construit Infoville nu doar ca un site guvernamental, ci ca un portal care combină
o mare varietate de servicii, atât din sectorul public, cât şi din cel privat. Infoville este un
fel de aplicaţie ce furnizează informaţii locale, şi care integrează comerţ electronic,
guvernare electronică, educaţie on-line şi guvernare virtuală.
Sursa: S. Ailoaie, O. Hera, S. Kertesz – Ghid de eDemocraţie şi Guvernare Electronică,
CITX România, ASER Bucureşti, 2001

b) Interacţiunea dintre guvern şi mediul de afaceri

Având în vedere că firmele reprezintă motorul creşterii economice a unei ţări,
serviciile furnizate de stat pe internet în favoarea acestui sector ar trebui să fie pe măsura
importanţei sale. În prezent asistăm la următorul fenomen: achiziţiile guvernamentale şi
licitaţiile se efectuează din ce în ce mai mult pe internet, ceea ce înseamnă mai multă
transparenţă şi costuri mai scăzute.

Tipologia aplicaţiilor G2B include:

1) Sistemele de achiziţii publice realizate prin internet. Acestea prezintă avantaje
legate de transparentizarea procesului de ofertare şi acceptare a ofertelor şi de
reducerea costurilor generale implicate.

Primul sistem de acest fel a fost lansat în Singapore de către departamentul de IT al

Ministerului Apărării Naţionale. De atunci a devenit evident cum aceste tehnici noi pot
eficientiza procesul de licitaţii publice prin scăderea numărului de fraude, sisteme mai
eficiente de management al ofertelor pe suport electronic, accesul mai uşor la furnizorii
corporaţi din toată lumea, timp economisit de procesarea on-line a ofertelor şi dezvoltarea
unor baze de date bogate în informatii utile.12
Guvernul statului australian Victoria a lucrat cu Oracle pentru a îmbunătăţi eficienţa
departamentului de Resurse Naturale şi Protecţie a Mediului şi a reuşit o îmbunătăţire de
70%.13
În Directiva Guvernului Statelor Unite privind Guvernarea Electronică, emisă pe 17
decembrie 1999, Bill Clinton afirma că „şefii de agenţii vor promova introducerea
folosirii comerţului electronic în organizaţiile pe care le conduc, pentru realizarea
achiziţiilor guvernamentale federale pe internet, realizând astfel semnificative economii
contribuabililor”.

2) Serviciile oferite de stat sectorului privat prin internet. Cele mai utile aplicaţii
sunt cele care presupun economisirea de timp şi bani atât pentru guvern, cât şi pentru
firme, adică efectuarea unor servicii precum înmatricularea unei societăţi comerciale,
plata taxelor, completarea unor cereri şi adeverinţe doar pe internet.

Dacă analizăm oferta centrului de servicii pentru companii dezvoltat pe portalul

federal din Statele Unite – www.firstgov.gov -, constatăm mecanismul complex pus la
dispoziţie prin intermediul canalelor electronice de către guvernul american. Firmele
americane pot cumpăra de la şi vinde guvernului produse şi servicii, pot să se informeze
asupra importului şi exportului, pot cumpăra obligaţiuni de stat şi bonuri de trezorerie,
pot plăti o mare varietate de taxe, primi consultanţă, completa alte proceduri federale. În
plus, companiile americane pot găsi vaste resurse de analize şi baze de date on-line care
le pot ajuta în dezvoltarea afacerilor de care se ocupă.
În ţara noastră, un exemplu de aplicaţie on-line care încearcă să ajute sectorul de
afaceri este site-ul Camerei de Comerţ şi Industrie a României. La adresa
http://www.ccir.ro se pot găsi resurse utile pentru afaceri, deşi multe dintre acestea
presupun diferite taxe pentru a le folosi. O aplicaţie aparţinând Registrului Comerţului -
http://roleg.ccir.ro - permite căutarea firmelor înregistrate în România, după parte din
denumire şi cod fiscal.

c) Interacţiunea dintre guvern şi funcţionarii publici (G2E)

Această sub-categorie a relaţiilor din sfera publică, se referă la managementul on-

line al relaţiilor dintre guvern şi angajaţi prin intermediul noilor tehnologii electronice şi
al internetului. G2E presupune utilizarea mijloacelor electronice în comunicare şi
tranzacţii prin14:
 Aplicaţii ce uşurează îndeplinirea unor responsabilităţi de serviciu, ca, de
exemplu: folosirea de către angajaţii unei primării a bazelor de date cu hotărâri şi
decizii (mai ales în domeniul retrocedărilor imobiliare). În acest mod se reduc
12
www.ghid.eDemocratie.ro
13
eGovernement Survey, The Economist, july 2000
14
www.ghid.edemocratie.ro
 eventualele pierderi de timp generate de deplasarea fizică la alt departament şi
căutarea în arhive fizice. Astfel, atât limitările de spaţiu (aglomerarea unor
persoane care caută diverse informaţii), cât şi cele de timp (pierderile determinate
de deplasare etc.) sunt eliminate.
 Aplicaţii pentru managementul situatiei de salariat a angajatului guvernamental.
În acest caz, salariatul poate să îşi acceseze fişa personală, poate modifica
informaţiile pe măsură ce ele se schimbă, poate să ceară concediu în anumite
perioade, distribuindu-se astfel echilibrat cererile de concediu, sau poate să
completeze numărul de ore lucrate suplimentar, peste program etc.

d) Interacţiunea dintre instituţiile guvernamentale (G2G) presupune comunicarea

prin mijloace electronice între acestea.
Această comunicare între instituţiile publice are loc datorită faptului că rezolvarea
unor probleme se realizează prin soluţii complexe, care necesită prelucrarea unor date
deţinute de către instituţii diferite. De exemplu, înmatricularea unei firme este percepută
de beneficiar drept un singur obiectiv, când în realitate, ea presupune paşi multipli: la
Registrul Comerţului, Tribunal, Administraţia Financiară etc.
Aplicaţiile G2G trebuie să realizeze integrarea proceselor, adică soluţii acceptate de
către toţi participanţii. Însă, pentru ca integrarea proceselor să fie posibilă, este necesară
şi integrarea infrastructurii tehnice. Nu numai bazele de date trebuie să comunice între
ele, ci şi maşinile care le susţin – computerele, serverele web, iar reţelele locale trebuie să
respecte un anumit nivel de standardizare.
G2G înseamnă deci comunicarea dintre mai multe instituţii publice diferite pentru
rezolvarea unei probleme unice a cetăţeanului. Această comunicare este, de cele mai
multe ori, nedetectabilă de către cetăţean şi presupune schimbul de date la diferite
niveluri de securitate între sistemele informatice ale celor două instituţii.
Marea problemă care apare în ţările dezvoltate în implementarea unor soluţii G2G
este nu atât integrarea tehnologică, cât cea a managementului proceselor, întrucât aceasta
din urmă presupune să determini oameni, iar nu computere, să lucreze împreună. Unul
din motivele de bază ale ineficienţei sectorului public – « birocraţia » – se datorează, de
altfel, faptului că organizarea verticală a instituţiilor publice face deseori ca rezolvarea
unor probleme să necesite colaborarea între departamente. Implementarea G2G ar rezolva
o mare parte din aceste probleme şi ar duce la limitarea birocraţiei, însă acest lucru
depinde de interesul care există la nivel departamental în implementarea unor asemenea
punţi de legătură inter-instituţionale.15

În concluzie, provocările noi şi complexe aduse de guvernarea electronică vizează

următoarele aspecte:
1. din punct de vedere politic: e-government poate stimula construirea unei societăţi
democratice prin creşterea transparenţei şi prin reinventarea guvernării. Totuşi, un
mecanism de luare a deciziilor mai puţin bine pus la punct, frica de a nu răsturna
ierarhiile existente şi rezistenţa din partea birocraţiei pot constitui piedici în acest
proces. Constrângerile bugetare pot face ca investiţiile în tehnologie
informaţională să nu pară atât de importante. Un alt factor ce poate tulbura

15
S. Ailoaie, O. Hera, S. Kertesz – Ghid de eDemocratie şi Guvernare Electronică, CITX România, ASER
Bucureşti, 2001
 procesul ar fi nivelul scăzut de încredere în instituţii, care poate determina
cetăţenii să nu apeleze la serviciile electronice;
2. din punct de vedere social: există posibilităţi serioase de îmbunătăţire a educaţiei,
noi locuri de muncă vor apărea, dar există şi posibilitatea creării unei „diviziuni
digitale” între cei care au cunoştinţe de utilizare a tehnologiei şi echipamente şi
cei care nu au;
3. din punct de vedere economic: guvernarea electronică se presupune că este mai
ieftină, dar finanţarea este întotdeauna o problemă, iar corupţia o ameninţare
serioasă;
4. din punct de vedere tehnologic: este mai uşor să construieşti un sistem integrat,
decât să integrezi sisteme deja existente. Problema care trebuie surmontată este
cea a unei infrastructuri de comunicaţii slabe şi costurile ridicate necesare
modernizării.

9.2. Comunicarea în administraţia publică şi societatea informaţională

În societatea modernă se impune cu necesitate o mai bună comunicare a

administraţiei publice cu cetăţenii pentru a cunoaşte, pe de o parte, nevoile şi speranţele
cetăţenilor faţă de instituţiile statului, iar pe de altă parte, pentru a determina reacţia
acestora la schimbările întreprinse.
Pentru un guvernant sau un legislator, cel mai important lucru de ştiut este că
internetul poate face procesul de guvernare mai apropiat de oameni şi mai eficient.
Comunicarea prin internet poate face ca relaţia dintre cetăţeni şi guvern să fie mai
strânsă, oferind avantaje ambilor participanţi: guvernului mai mult sprijin şi mai multă
încredere, iar cetăţeanului, mai multă înţelegere şi rezolvarea mai eficientă a problemelor
sale.
Societatea informaţională implică utilizarea informaţiei în toate sferele activităţii şi
existenţei umane, cu un impact economic şi social esenţial. Aceasta permite accesul larg
al instituţiilor din sectorul public, al operatorilor economici şi cetăţenilor la cantităţi mari
de informaţii, posibilitatea de a manevra un volum mare de date, de a efectua tranzacţii
comerciale şi de a presta activităţi la distanţă.
Un rol important pentru informarea cetăţeanului îl au paginile web ale Preşedinţiei,
Senatului, Camerei Deputaţilor, Guvernului şi ale principalelor instituţii publice.
Efectele benefice ale utilizării pe scară largă a tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor la locul de muncă şi chiar acasă, în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile
publice, sunt de necontestat. Aceste efecte însă nu trebuie idealizate, atâta timp cât
practica actuală a dovedit şi existenţa a numeroase obstacole care pot diminua sau anula
aceste efecte: imposibilitatea unor categorii sociale de a avea acces la noile servicii
specifice societăţii informaţionale (din cauza lipsei infrastructurii de comunicaţii
adecvate sau a terminalelor de acces, din lipsa culturii necesare pentru a le utiliza sau din
pricina tarifelor prea ridicate în raport cu veniturile individuale), inadecvarea serviciilor /
informaţiilor oferite în raport cu interesele individuale sau de grup16.

INTRANET-ul
16
S.E. Colesca – Internet în administraţia publică, Ed. Economică, Bucureşti 2002, p. 10.
 Pentru ca o instituţie să aibă succes, astăzi mai mult ca oricând ea trebuie să
beneficieze de un sistem de comunicare rapid şi performant atât cu partenerii şi clienţii,
cât şi cu furnizorii ei externi. O soluţie o reprezintă INTRANET-ul, ceea ce înseamnă
introducerea tehnologiilor internet în cadrul unei instituţii.

INTRANET-ul poate oferi servicii în două direcţii:

a) Asigură informaţiile necesare activităţii manageriale pentru rapiditatea luării
deciziilor, ducând la o muncă mai performantă şi în centrele de informare a
cetăţenilor, aflate, de exemplu, în cadrul primăriilor sau al consiliilor judeţene.
Astfel, o primărie poate primi rapid informaţiile necesare la oricare din direcţiile
ce-i aparţin şi de la oricare altă instituţie conectată la reţeaua INTRANET;
b) Pune la dispoziţia cetăţeanului toate informaţiile publice de care acesta are nevoie
(exemplu: hotărâri ale Consiliului Local, cereri de locuinţe etc.)
Avantajele folosirii unui INTRANET sunt:
- comunicaţii mai rapide;
- asigurarea unui management facil de reţea;
- obţinerea uşoară a informaţiilor;
- acces liber sau controlat la bazele de date ale instituţiilor;
- economii financiare majore.

La nivelul Uniunii Europene, serviciile publice eGovernment pentru cetăţeni sunt:

1. Plata impozitelor şi taxelor pentru cetăţeni;
2. Căutarea de locuri de muncă prin centre de ofertare;
3. Ajutor prin Servicii Sociale: ajutor de şomaj, ajutor social, rambursări sau plăţi cu
scop medical, burse de studii;
4. Acte personale (acte de identitate, paşapoarte, permise de conducere)
5. Înmatriculări de autoturisme (noi, vechi, importate);
6. Autorizaţii de construire;
7. Solicitări de reclamaţii către poliţie;
8. Acces la biblioteci publice (cataloage on-line şi instrumente de căutare)
9. Solicitarea şi obţinerea de certificate (naştere, căsătorie);
10. Înmatricularea în universităţi;
11. Notificarea schimbării adresei de domiciliu;
12. Servicii legate de sănătate (de exemplu, prezentarea ofertei medicale a spitalelor,
programarea la consultaţii).

Serviciile publice eGovernment pentru entităţile juridice sunt:

1. Plata contribuţiilor la asigurări sociale;
2. Declaraţii şi plata de impozite;
3. Declaraţii şi plata TVA;
4. Înregistrările de noi firme;
5. Furnizarea de date pentru statistici;
6. Declaraţii vamale;
7. Permise legate de mediu, inclusiv raportări;
8. Achiziţii publice
 9.3. Serviciile de informare electronică pentru cetăţeni

Autorităţile publice au realizat faptul că societatea informaţională poate aduce

beneficii structurilor guvernamentale, administrative şi interacţiunii acestora cu cetăţenii.
Astfel, posibilitatea de a avea acces on-line, cu cele mai mici costuri, la un birou de
informare deschis 24 ore din 24, precum şi oportunitatea oferită cetăţenilor de a rezolva
multe dintre problemele lor prin simple accesări ale unui site web sunt numai două
exemple concludente în acest sens.
Societatea informaţională oferă guvernelor posibilitatea de a lucra mai aproape de
cetăţeni, de a răspunde mai bine cerinţelor acestora şi creează condiţiile pentru
funcţionarea unei administraţii publice mai eficiente.
Sistemele de informare şi plată on-line a taxelor şi impozitelor prin
infochioşcuri sunt un exemplu concludent despre modul în care implementarea noilor
tehnologii conduce la un plus de civilizaţie în relaţia cu autorităţile şi de utilitate
personală pentru fiecare cetăţean.
Infochioşcul este un portal destinat să fie accesibil cetăţenilor prin terminalele
publice de tip info-chioşc sau prin internet cu ajutorul calculatoarelor de acasă sau de la
birou.
Sistemul îşi propune să ofere informaţii publice integrate din mai multe surse
(administraţie locală, administraţie centrală) şi informaţii personalizate pentru fiecare
cetăţean. Cu acest sistem, fiecare cetăţean va putea să găsească informaţiile despre taxe,
va putea chiar să le plătească17.
În prezent, cetăţenii doresc să-şi rezolve prin mijloace moderne problemele pentru
care altfel pierd timpul, sau să obţină informaţii la care au dreptul, dar la care ajung foarte
greu, cum ar fi: solicitarea de documente personale, plata impozitelor, informaţii privind
legislaţia muncii, reînnoirea permisului de conducere etc.
Serviciile de Informare Electronică pentru Cetăţeni sau Sistemul Infochioşc 18 vin
în întâmpinarea acestor cerinţe ale cetăţenilor şi creează o infrastructură informatică uşor
de utilizat pentru acces la informaţii de interes public şi privat de o mare diversitate.
Această structură conferă posibilitatea accesului la un portal unic pentru toate serviciile
administraţiei oferite cetăţeanului.
Serviciile de informare electronică pentru cetăţeni pot lua următoarele forme:
- Ghid interactiv pentru orientare în spaţiu;
- Bibliotecă virtuală;
- Centre de informare turistică;
- Centru de informare asupra transportului în comun(statut, orare, tarife etc.).

Obiectivele sistemului de informare electronică pentru cetăţeni sunt:19

a) Obiective ce vizează administraţiile sau organizaţiile care trebuie să ofere servicii
cetăţeanului:
- reducerea birocraţiei din administraţii şi operativitatea interfeţei cetăţean –
administraţie;

17
S.E. Colesca – Internet în administraţia publică, Ed. Economică, Bucureşti 2002, p .17
18
D. Banciu - e –Taxe prin Infochioşc, Ed. Tehnică, Bucureşti 2002, p. 11
19
Ibidem, p.15
 - reducerea volumului de muncă atribuită funcţionarilor publici şi, implicit, a
timpului de rezolvare a problemelor cetăţenilor;
- identificarea impactului şi a interesului cetăţenilor asupra utilizării noilor
tehnologii;
- economia de costuri din administraţie prin degrevarea funcţionarilor de lucrul
direct cu cetăţeanul;
b) Obiective care privesc îmbunătăţirea relaţiei cetăţean - administraţie:
- crearea unui sistem de informare integrat şi coerent pentru cetăţeni în domenii de
interes social, cultural şi economic;
- democratizarea informaţiei prin furnizarea de date coerente, consistente şi
actualizate;
- participarea conştientă a cetăţeanului la viaţa comunităţii (socială şi culturală);
- familiarizarea cetăţenilor cu informaţia electronică şi crearea mentalităţii că
informatica este un element de utilitate personală pentru fiecare individ.

Funcţionalităţile Sistemului Infochioşc sunt următoarele:20

I. Informarea cetăţenilor asupra taxelor şi impozitelor locale. Cetăţenii se pot informa
prin intermediul Sistemului Infochioşc asupra taxelor personale datorate către autorităţile
locale. Tipurile de informaţii pe care ei le pote astfel primi sunt:
a) informaţii referitoare la bunurile personale supuse impozitării (clădiri, maşini etc.);
b) informaţii referitoare la sumele de plată pentru fiecare tip de bun, perioadă de plată,
restanţe etc.
II. Informaţii despre fluxurile de rezolvare a problemelor. Sistemul de informare
electronică pentru cetăţeni trebuie să prezinte documentele şi etapele pe care trebuie să le
parcurgă aceştia în rezolvarea unei probleme, în conformitate cu legile şi normativele în
vigoare.
III. Completarea on-line de formulare. Informaţiile de ghidare a cetăţeanului pentru
completarea on-line a formularelor trebuie stabilită împreună cu instituţia publică, odată
cu machetele de prezentare a formularelor.
IV. Sugestii şi reclamaţii. În cadrul sistemului, cetăţeanul poate reclama situaţia de
nerespectare sau interpretare eronată a legilor /normativelor in vigoare, cu obţinerea de
răspunsuri / soluţii din partea instituţiei publice. În plus, sunt colectate de la cetăţeni
sugestii pentru îmbunătăţirea activităţii administraţiei /primăriei.

Centre multimedia pentru cetăţeni21

Acesta reprezintă un proiect ce urmăreşte realizarea unui sistem care să permită
accesul la informaţie al tuturor cetăţenilor. Elementele utilizate sunt de tip touch-screen.
Orice cetăţean poate să acceseze informaţiile sau, printr-un modul special, să îşi exprime
opinia. În plus, se pot trimite sugestii, reclamaţii, propuneri sau simple sesizări către
forurile cu responsabilităţi. Sistemul presupune baze de date care să conţină atât
informaţii valabile la nivel naţional, legislative, administrative, legături către publicaţii,
cărţi în format electronic, cât şi informaţii locale, mergând de la nivelul camerei de unde
se ridică formularul, până la nivelul celei în care se predă formularul referitor la diferite
proceduri care ţin de administraţia locală.

20
D. Banciu - e –Taxe prin Infochioşc, Ed. Tehnică, Bucureşti 2002, p. 19-59
21
S.E. Colesca – Internet în administraţia publică, Ed. Economică, Bucureşti 2002, p. 17
 9.4. Comunicarea on-line în administraţia publică din România

În România au fost dezvoltate numeroase site-uri web la nivelul administraţiei

publice centrale şi locale, care oferă informaţii utile pentru cetăţeni şi agenţi economici,
referitoare la legislaţie, proceduri administrative şi documente de largă utilizare, program
de audienţe etc.
În continuare prezentăm o listă cu câteva exemple de adrese web ale administraţiei
publice din România, utile atât cetăţenilor, cât şi funcţionarilor publici din ţara noastră:

www.acor.ro – Asociaţia Comunelor din România

www.administratie.ro – Portalul Naţional de Administraţie Publică
www.amr.ro – Asociaţia Municipiilor din România
www.anfp-map.ro – Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP)
www.aor.ro – Asociaţia Oraşelor din România
www.e-guvernare.ro – Administraţia publică pe Internet – Sistemul Electronic Naţional
www.eic.ro – Reţeua Centrelor Euro-Info din România
www.e-primarii.ro - portalul primăriilor din România
www.falr.ro – Federaţia Autorităţilor Locale din România
www.ghidulprimariilor.ro – Ghidul primăriilor din România
www.guv.ro – Guvernul României
www.ina.gov.ro – Institutul Naţional de Administraţie
www.ipp.ro – Institutul pentru Politici Publice

Portalul românesc de e–Government este o replică a sistemului Government

Gateway din Marea Britanie. Sistemul electronic naţional se doreşte a fi o poartă de
legătură între toate instituţiile publice din România.
Sistemul Electronic Naţional, dezvoltat pe o complexă platformă de e-Guvernare,
este punctul unic de acces la serviciile şi informaţiile publice ale instituţiilor
administraţiei publice. În prezent pe www.e-guvernare.ro există peste 200 de formulare
care pot fi descărcate şi 6 servicii electronice on-line pentru companii.
Sistemul Electronic Naţional este compus din câteva module principale care permit
transferul mesajelor, integrarea sistemelor informatice ale agenţiilor legate la sistem,
gestiunea utilizatorilor şi administrarea sistemului.
Unul dintre cel mai importante module ale acestui sistem este cel al „formularelor
electronice”, al cărui rol principal este de a transmite în mod securizat documente
(mesaje) între client (contribuabil) şi diversele agenţii ale statului.
Sistemul permite înregistrarea utilizatorilor în sistem, înrolarea utilizatorului la
diverse servicii disponibile, trimiterea de către utilizator de documente şi recepţionarea
răspunsurilor rezultate din procesarea acestor documente. În plus, este posibilă
distribuţia informaţiilor publice din cadrul unui document adresat unui serviciu către alte
servicii, transmiterea informaţiilor specifice unui serviciu către un client interesat de
acestea şi activităţi administrative care au ca scop rularea în bune condiţii a sistemului.
De asemenea, sistemul permite adăugarea de servicii electronice noi care să înglobeze
funcţionalităţile expuse mai sus, precum mărirea numărului de utilizatori.
„Formularul unic” a centralizat într-un punct unic de acces următoarele servicii
on-line:
 Declaraţia privind obligaţiile de plată către bugetul asigurărilor sociale;
 Declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către
bugetul asigurărilor pentru şomaj;
 Declaraţia pentru Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate;
 Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat;
 Declaraţia privind impozitul pe profit;
 Decontul privind taxa pe valoarea adăugată.

În vederea trecerii la oferirea serviciilor publice în format electronic trebuie parcurse

următoarele niveluri:
1. diseminarea informaţiei publice prin mijloace electronice, ceea ce presupune
oferirea de informaţii de interes public prin internet;
2. interacţiunea unidirecţională - presupune posibilitatea de a descărca formulare,
care vor fi completate off-line şi trimise pe căi tradiţionale către instituţiile responsabile;
3. interacţiunea bidirecţională - presupune atât descărcarea formularelor, cât şi
completarea şi transmiterea acestora on-line, această etapă presupunând autentificarea;
4. tranzacţii on-line – etapă care are în vedere integrarea unor procese mai complexe
on-line, ca, de exemplu, livrarea de bunuri şi produse, efectuarea plăţilor în format
electronic etc.

9.5. Plata prin mijloace electronice a taxelor şi impozitelor locale în România

Guvernul României a trecut la transformarea procesului tradiţional de plată a

taxelor şi impozitelor locale într-unul modern, bazat pe noile tehnologii, mai comod
pentru cetăţean şi mai eficient pentru administraţie.
Printr-un proiect de act normativ formulat de Executiv, toate primăriile au fost
obligate să pună la dispoziţia cetăţeanului sisteme pentru plata on-line a impozitelor şi
taxelor. Astfel, el are posibilitatea de a opta pentru modalitatea în care realizează
achitarea taxelor şi impozitelor locale.
În plus, acest proces conduce la reducerea birocraţiei, diminuarea sensibilă a
costurilor şi creşterea transparenţei la nivelul administraţiilor.
Proiectul respectiv, care e de aşteptat ca între timp să fi devenit „lege”, are ca
obiectiv realizarea unui sistem de plată prin intermediul unui portal a taxelor şi
impozitelor care fac parte din impozitul pe venitul global cu mijloace electronice, direct
din contul curent, accesabil prin internet banking sau cu diversele carduri bancare, de
credit sau de debit.
Pentru implementarea modului electronic de plată a taxelor există trei modalităţi
disponibile: 22
a) plata prin card de plată fizic;
b) plata prin internet banking;
c) plata prin sistem infochioşc;
22
D. Banciu – e-Taxe prin Infochioşc, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2002, p.20.
 Înainte de a efectua plata, este necesar ca cetăţeanul să se informeze asupra taxelor
şi impozitelor locale prin folosirea sistemului infochioşc. Sistemul poate fi accesat fie de
la terminalele publice, fie prin internet (dacă Direcţia de impozite şi taxe locale deschide
accesul prin reţeaua publică).
a) Plata prin card de plată fizic este o metodă disponibilă tuturor persoanelor
care dispun de carduri de plată (card de debit sau de credit) emise de orice bancă. Pot
exista limitări în ce priveşte tipurile de carduri acceptate pentru plată de către Direcţia de
taxe şi impozite, dar aceste limitări trebuie afişate pe pagina de informaţii a sistemului
infochioşc. Cetăţeanul se va prezente la Direcţia de impozite şi taxe locale având cardul
asupra sa. Aici, prin consultarea sistemului infochioşc se obţine o notă electronică de
impunere, care poate fi tipărită.
b) Plata prin internet banking reprezintă o metodă care se adresează
cetăţenilor care au conturi curente deschise la bănci care oferă sisteme de internet
banking cu posibilitatea de a efectua ordine de plată. După informarea asupra sumelor
datorate, cetăţeanul poate intra în sistemul internet banking al băncii proprii, folosind
procedurile specifice ale acesteia. Aici se poate emite un ordin de plată către Trezoreria
Statului sau altă structură de colectare a taxelor, copiind exact conturile şi structura
plăţilor recomandate de nota electronică de impunere.
c) Plata prin sistemul infochioşc este o metodă ce se adresează tuturor
cetăţenilor ce dispun de carduri bancare ce pot fi utilizate în mediul electronic (on-line).
Dacă această metodă este implementată de către Direcţia de impozite şi taxe locale,
sistemul afişează, odată cu nota electronică de impunere, şi butonul de plată on-line. La
apăsarea acestui buton, sistemul deschide un ecran în care trebuie completate detalii
despre card (tip, număr, data expirării). După completarea acestor date şi la comanda
expresă a cetăţeanului, sistemul efectuează în mod automat tranzacţia de plată a sumelor
în structura detaliată de nota electronică de impunere.
Informatizarea proceselor administrative trebuie continuată cu implementarea de
soluţii informatice care să permită agenţiilor guvernamentale o colaborare mai eficientă,
livrarea mai rapidă de servicii către cetăţeni şi către firme, la standarde ridicate de calitate
şi securitate.
Ghişeul Virtual de Plăţi (www.ghiseul.ro) este disponibil oricărei instituţii
publice ce doreşte să ofere cetăţenilor posibilitatea de a face plăţi on-line, rolul lui fiind
de a permite contribuabililor să plătească on-line diverse creanţe (amenzi, taxe) către
diverşi beneficiari (Poliţia Română, Trezorerie, Administraţia Financiară etc.), Brigada
de Poliţie Rutieră fiind prima instituţie ce oferă cetăţenilor posibilitatea de a plăti
amenzile on-line, urmând ca alte instituţii să ofere aceleaşi servicii în viitor.
Avantajele oferite de Ghişeul Virtual de Plăţi sunt:
- asigurarea unei interfeţe web pentru administrarea uşoară a sistemului;
- facilitarea accesului cetăţenilor la soluţiile de plată online;
- facilitarea accesului tuturor instituţiilor statului la informaţiile legate de plăţile proprii
desfăşurate online;
- asigurarea unei transparenţe totale a tranzacţiilor efectuate prin emiterea de dovezi de
plată recunoscute juridic;
- asigurarea unor interfeţe standard cu sisteme de plată deja existente pentru adaptarea cât
mai rapidă la noua soluţie;
- libertatea instituţiilor publice în a alege un procesator de plăţi anume, întrucât sistemul
oferă o interfaţă standard pe care o pot utiliza diverşi procesatori de plăţi;
- securizarea tuturor comunicaţiilor server-to-server şi client-to-server folosind standarde
de securitate acceptate.

9.6. Promovarea on-line în administraţia publică

Dacă nu eşti pe internet nu exişti.

În prezent, instituţiile publice (de exemplu, consiliile locale şi judeţene) din

România sunt puţin promovate pe internet, ceea ce reprezintă un mare dezavantaj atât
pentru imaginea, cât şi pentru bugetul lor. De ce spunem că, în afară de imagine, lipsa
promovării unui consiliu local sau judeţean defavorizează inclusiv bugetul acestuia ?
Putem răspunde prezentând câteva din avantajele promovării localităţilor pe internet:

 Promovarea resurselor naturale ale localităţii,

 Promovarea economiei, afacerilor şi întreprinzătorilor locali;
 Promovarea obiectivelor turistice şi a turismului din zonă;
 Promovarea obiceiurilor, tradiţiilor în ţară, cât şi în străinătate;
 Înfrăţirea cu localităţi din străinătate.

Toate acestea pot conduce la creşterea veniturilor la bugetul local. Pe lângă

posibilităţile de venit clasice ale site-urilor de interes general (plata pentru click pe
banner sau link, plata pentru contribuţia la vânzări sau reclame), iată cum poate profita o
primărie de pe urma unui site propriu:

1. Prin promovarea on-line a resurselor naturale ale comunei, prin promovarea

turismului:
 pot fi atraşi investitori din ţară şi străinătate care pot fi convinşi să demareze
afaceri în zonă;
 pot fi atraşi turişti din ţară şi străinătate;
 se poate dezvolta agroturismul

2. Prin promovarea firmelor din zonă, veniturile şi profitul acestora poate să crească. Ca
urmare, vor creşte si veniturile localităţii în general, nivelul de trai al cetăţenilor acesteia;
va creşte numărul de locuri de muncă, va scădea rata şomajului.
3. Atragerea de venituri de la bugetul de stat. Arătând interes pentru dezvoltarea
localităţii pot fi atrase venituri de la bugetul de stat.
4. Sporirea încrederii localnicilor în respectivul consiliu local şi în primar. Atunci când
contribuabilii văd că primăria face ceva pentru binele lor, sunt recunoscători la viitoarele
alegeri.
5. Pot fi atrase venituri directe de la societăţile comerciale din localitate care beneficiază
de promovare pe site-ul localităţii.
 9.7. Resurse web în administraţia publică

Structuri ale administraţiei publice locale

Federaţia Autorităţilor Locale din România

www.falr.ro

F.A.L.R. este persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial,

neguvernamentală şi apolitică, constituită în scopul reprezentării unitare a structurilor
asociative membre în relaţiile cu Parlamentul, Guvernul, alte autorităţi publice, precum şi
în relaţiile cu instituţii şi organisme internaţionale.
Misiunea Federaţiei Autorităţilor Locale din România este de a deveni vocea
unificată a autorităţilor locale în relaţiile cu Guvernul şi Parlamentul, precum şi cu
instituţiile europene şi mondiale.

Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România

www.uncjr.ro
UNCJR s-a constituit cu scopul de a înfăptui principiile autonomiei şi
descentralizării serviciilor publice în organizarea şi funcţionarea autorităţilor
administraţiei publice locale, în promovarea cooperării regionale şi interregionale, a
colaborării cu celelalte structuri asociative ale organelor administraţiei publice locale
existente în România.
UNCJR include toate cele 41 de judeţe ale României. Preşedintele consiliului
judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele fizice
şi juridice române şi străine, precum şi în justiţie.

Asociaţia Oraşelor din România

www.aor.ro
Asociaţia Oraşelor din România este persoană juridică de drept privat şi de
utilitate publică, fără scop patrimonial, neguvernamentală şi apolitică, constituită în
vederea promovării şi protejării intereselor comune ale autorităţilor administraţiei publice
locale, pentru soluţionarea şi gestionarea nevoilor publice în numele şi pentru interesul
colectivităţilor locale.
Obiectivul cel mai important al asociaţiei este urmărirea agendei legislative a
Guvernului pentru administraţia publică locală şi alte domenii conexe, ca urmare a
accelerării reformei în administraţie, şi apărarea intereselor oraşelor membre A.O.R.

Asociaţia Comunelor din România

www.acor.ro
Unităţile administrativ-teritoriale din România, organizate potrivit legii drept
comune s-au constituit în Asociaţia Comunelor din România.

Asociaţia Naţională a Informaticienilor din Administraţia Publică

www.aniap.ro
 Asociaţia Naţională a Informaticienilor din Administraţia Publică are ca scop
promovarea şi protejarea intereselor profesionale ale membrilor săi şi realizarea unui
sistem informatic unitar al administraţiei publice, în conformitate cu strategia naţională
de informatizare şi cu standardele Uniunii Europene.

Asociaţia Naţională a Centrelor de Informaţii pentru Cetăţeni (ANCIC)

www.ancic.ro
Asociaţia Naţională a Centrelor de Informaţii pentru Cetăţeni (ANCIC) este
constituită din reprezentanţii autorităţilor locale în care există un Centru de Informaţii
pentru Cetăţeni. ANCIC este o asociaţie profesională, scopul ei fiind acela de a sprijini
activitatea centrelor de informaţii pentru cetăţeni (CIC) constituite, de a reuni resursele
umane şi materiale ale acestora în vederea îmbunătăţirii şi dezvoltării activităţii lor şi de a
sprijini alte autorităţi pentru crearea unor astfel de departamente.

Asociaţia Directorilor Economici din cadrul Consiliilor Judeţene

www.adecjr.ro
Asociaţie profesională, cu personalitate juridică cu caracter consultativ, Asociaţia
Directorilor Economici din cadrul Consiliilor Judeţene din România îşi desfăşoară
activitatea în scopul armonizării şi perfecţionării demersurilor subordonate politicii
economico-financiare realizate de administraţiile publice locale.

Asociaţia Municipiilor din România

www.amr.ro
Obiective:
 participarea activă la îmbunătăţirea cadrului legislativ;
 organizarea de activităţi proprii pentru formarea şi perfecţionarea profesională a
aleşilor locali, a funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din
administraţia publică locală;
 crearea de corpuri ale specialiştilor având ca scop analizarea şi găsirea de soluţii
pentru rezolvarea problemelor specifice administraţiei publice şi colectivităţilor
locale;
 încurajarea participării societăţii civile la soluţionarea problemelor administraţiei
publice locale;
 reprezentarea unitară a intereselor comune ale colectivităţilor locale în raporturile
cu administraţia publică centrală, organizaţii neguvernamentale şi terţi;
 organizarea de bănci de date şi informaţii în domeniul administraţiei publice
locale;

Surse de informaţii legate de administraţia publică

Portalul Naţional de Administraţie Publică

www.administratie.ro
www.administratie.ro este proiectat să devină cel mai important portal românesc
de administraţie publică. Acesta colectează şi publică informaţii despre cele mai
importante instituţii din administraţia publică românească: primării, consilii judeţene,
prefecturi, alte organizaţii. Prin intermediul site-ului se poate intra în legătură cu
redactorii publicaţiei Revista Naţională de Administraţie Publică. Pot fi solicitate
informaţii din administraţia publică, se pot furniza informaţii, teme sau propuneri pentru
materiale ulterioare în revistă.

Institutul European din România

www.ier.ro
Institutul European din România (IER) este o instituţie publică înfiinţată cu
scopul de a asista administraţia publică, mediul de afaceri şi societatea civilă în procesul
de conştientizare şi asumare a exigenţelor implicate de procesul de preaderare şi integrare
a României în Uniunea Europeană. Creat pentru a răspunde unei nevoi acute de expertiză
în acest domeniu, IER prestează o serie de servicii de înaltă competenţă pentru grupurile
sale ţintă: politicieni şi consilieri, specialişti şi practicieni din domeniul integrării
europene, mediul academic, societatea civilă.

Reţeaua Euro Info Centre din România

www.eic.ro
Lucrând cu şi pentru IMM, Centrele Euro Info sunt localizate în întreaga Europă,
lângă întreprinderi, pentru a le ajuta să aibă acces la oportunităţile oferite de Europa şi ca
să le pregătească pentru marile sale provocări: moneda unica EURO, comerţul electronic,
extinderea Uniunii Europene etc.Ca specialişti în probleme ale IMM, Centrele Euro Info
au o expertiză europeană care acoperă mai multe domenii. Rolul lor constă în a informa,
a consilia şi a asista IMM în toate chestiunile europene, luând în considerare marea
varietate a preocupărilor firmelor.

Asociaţia Naţională a Studenţilor în Ştiinţe Administrative

- www.administratie-publica.ro
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP) - www.anfp-map.ro
Administraţia publică pe Internet – Sistemul Electronic Naţional- www.e-guvernare.ro
Portalul primăriilor din România - www.e-primarii.ro
Ghidul primăriilor din România - www.ghidulprimariilor.ro
Institutul Naţional de Administraţie - www.ina.gov.ro
Info legislativ - www.indaco.ro
Centrul de Informare al Comisiei Europene în România - www.infoeuropa.ro
Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii Economice - www.insse.ro
Institutul pentru Politici Publice - www.ipp.ro
Legislaţie - www.legestart.ro, www.legix.ro, www.corpvs.org
Monitorul Oficial - www.monitoruloficial.ro
www.nudaspaga.ro
Agenţia pentru Strategii Guvernamentale - www.publicinfo.ro

Resurse internaţionale
Local Government Resouces Databank - www.logov.aust.com
Congress of Local and Regional Authorities in Europe (CLRAE) – www.coe.fr/cplre
Municipal World Magazine - www.municipalworld.ro
Organization of World Heritage Cities - www.ovpm.org
Oultwood Local Government index - www.oultwood.com
Multilingual Urban Network for the Integration of City Planners and Involved local
Actors (MUNICIPIA) - www.municipia.org –
International Union of Local Authorities (IULA) - www.iula.org
International Local Government - world.localgov.org
International City / County Management Association (ICMA) - www.icma.org
Advanced Networked Cities and Regions Association (ANCARA) - www.ancara.nl
International Council for Local Environmental Initiatives (ICLEI) - www.iclei.org
Procedurile de achiziţii publice conform legislaţiei comunitare - www.simap.eu.int

Instituţii Publice

Preşedinţia - www.presidency.ro
Guvernul României - www.guv.ro
Senatul României - www.senat.ro
Camera Deputaţilor - www.cdep.ro
Detalii despre: membri, procesul legislativ, agendă, secretariatul general, precum şi alte
informaţii de interes public referitoare la Camera Deputaţilor.
Curtea Constituţională - www.ccr.ro
Ministerul Afacerilor Externe - www.mae.ro
Ministerul Administraţiei şi Internelor - www.mai.gov.ro
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - www.mapam.ro
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor - www.mappm.ro
Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei - www.mcti.ro
Ministerul Finanţelor Publice - www.mfinante.ro
Ministerul Integrării Europene - www.mie.ro
Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie - www.mimmc.ro
Ministerul Economiei şi Comerţului - www.minind.ro
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei - www.mmssf.ro
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - www.mt.ro
Oficiul Concurenţei - www.oficiulconcurenţei.ro
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - www.onrc.ccir.ro
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci - www.osim.ro
Agenţia Română pentru Dezvoltare (ARD) - www.rda.ro
Compania Naţională „Apele Române” - www.rowater.ro
Autoritatea Naţională de Control - www.control.ro
Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ANL) - www.anl.ro
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - www.anpc.ro
Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii - www.anrc.ro
Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat - www.anrs.ro
Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului - www.apaps.ro
Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (APPS) - www.apps.ro
Agenţia Română pentru Investiţii Străine - www.arisinvest.ro
Avocatul Poporului - www.avp.ro
Camera de Comerţ şi Industrie a României - www.ccir.ro
Consiliul Concurenţei - www.competition.ro
Direcţia Generală a Vămilor - www.customs.ro
 Agenţii pentru Dezvoltare Regională

Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov - www.adrbi.ro

Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest – www.adr5vest.ro
Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est – www.adrnordest.ro
Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia - www.adrmuntenia.ro

Organizaţii de Autorităţi Locale din Străinătate

The European Local Authorities (ELANET) – www.elanet.org

Council of European Municipalities and Regions (CEMR) – www.ccre.org
Committee of the Regions (COR) – www.cor.eu.int
European Digital Cities (EDC) – www.edc.eu.int
European Sustainable Cities – www.sustainable-cities.org
Munisourse – Information resource on world local government – www.munisource.org
Asociaţia Regiunilor Inovative din Europa – www.innovating-regions.org