Managementul Serviciilor Publice

Ec. drd.
Solomia Andreş
MANAGEMENTUL SERVICIILOR
PUBLICE
Note de curs
Universitatea „Eftimie Murgu” Reşiţa

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrative
Reşiţa, 2005
Managementul Serviciilor Publice Andreş Solomia
1
Managementul Serviciilor Publice Andreş Solomia
Ec. drd. Solomia Andreş
MANAGEMENTUL SERVICIILOR
PUBLICE
2
Managementul Serviciilor Publice Andreş Solomia Managementul Serviciilor Publice Andreş Solomia
10. Iorgovan, A., Drept administrativ, Tratat elementar, vol.
3, Editura Hercules, Bucureşti, 1993.
11. Laufer, R., Management public, Editura Dallaz, Reading,
1980.
12. Mathis, R., Panaite C. N., Rusu C., Managementul
resurselor umane, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
13. Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Editura
Economică, Bucureşti, 1997.
14. Starasciak, J., Elementele ştiinţei admnistraţiei, Editura
Politică, Bucureşti, 1967.
15. Legi şi acte normative publicate după 1990 şi actualizate
cu modificările şi completările ulterioare.
3 176
BIBLIOGRAFIE CUPRINS
1. Androniceanu, A, Managementul schimbărilor, Editura 1. Elemente fundamentale. Principii şi teorii ale

managementului serviciilor publice ……………………. 7
All Educational, Bucureşti,1998. 1.1. Nevoia de management al serviciilor publice……. 7
1.2. Conceptul de management al
2. Androniceanu, A., Management public, Editura
serviciilor publice………………………………… 11
Economică, Bucureşti, 1999. 1.3. Evoluţia managementului public pe plan mondial
şi în România ……………………........................... 16
3. Androniceanu, A., Management public în Canada, 1.4. Principiile managementului public……….…......... 24
Editura Academiei de Ştiinţe economice, Bucureşti, 1967. 1.5. Caracteristici ale managementului şi
ale domeniului său de activitate…………………… 28
4. Alexandru, I, Structuri,mecanisme şi instituţii 1.5.1. Caracteristicile managementului
administrative, Note de curs, Editura Sylvi, Bucureşti, public………………………………….… 30
1.5.2. Caracteristicile domeniului de
1996. acţiune ale managementului
5. Basarab, S., Drept administrativ, Partea specială, Editura public…………………………..………… 30
1.5.2.1. Sectorul public şi sectorul privat… 31
Metropol, Bucureşti, 1994. 1.5.2.2. Interesul public………………… 33
1.5.2.3. Serviciul public………………… 36
6. Burloiu, P., Managementul resurselor umane, Editura
1.5.2.4. Puterea publică………………… 37
LuminaLex, Bucureşti,1997.
2. Funcţiile managementului public ……………………. 45
7. Bonnet, F., Management de l'administration, Editura 2.1. Consideraţii generale ……………………………… 45
Lyon, Paris, 1993. 2.2. Funcţia de previziune ……………………………. 48
2.3. Funcţia de organizare şi funcţionare……………… 50
8. Bourn, C., Public Sector Management, vol. I, II, Editura 2.4. Funcţia de administrare ………………………….. 51
Dartmonth, Brookfild, 1995. 2.5. Funcţia de motivare………………………………. 53
2.5. Funcţia de control-evaluare………………………. 53
9. Dănăiţă, I., Bibu, A.N., Predişan, M., Management. Bazele
teoretice, Editura Mirton, Timişoara, 2002.
175 4
unor sondaje de opinie direcţionate pe probleme de interes
public.
3. Autoritatea în sectorul public şi exercitarea acesteia… 57
3.1. Autorităţile şi instituţiile administrative publice Atunci când managementul instituţiilor din
centrale şi locale …………………………………... 59
administraţia locală intenţionează să transmită informaţii în
3.2. Relaţiile între instituţiile componente
ale sistemului administrativ………………………... 61 legătură cu activitatea desfăşurată se poate apela la mass-media
locală şi la serviciile O.N.G.- urile, care se pot implica în mod
4. Organizarea administraţiei publice……………………. 65
4.1. Abordări fundamentale cu privire la direct în transmiterea informaţiilor până la cele mai mici unităţi
organizarea instituţiilor publice
administrativ-teritoriale, de la cartiere până la blocuri, scări,
din sistemul administrativ………..……………… 67
4.2. Noţiunea şi tipologia structurii administrative…… 71 apartamente şi case folosindu-se pentru aceasta de afişe, foi
4.2.1. Structura ierarhică funcţională……………… 72
volante informative. De asemenea O.N.G.- urile pot colabora
4.2.2. Structura teritorială………………………….. 73
4.2.3. Alte componente ale structurii organizatorice cu primăriile pentru culegerea informaţiilor în legătură cu
a sistemului administrativ………………… 75
modul în care sunt aplicate deciziile administrative luate de alte
4.3. Structurile specifice sistemului autorităţilor din
administraţia publică………………………………. 80 organisme.
Prin urmare, demararea rapidă a schimbărilor solicitate
5. Sistemul informaţional al managementului public……81
5.1 Conceptul de sistem informaţional…………………. 81 de reformă devine o necesitate care nu mai poate suporta o altă
5.2 Tipologia informaţiilor…………………………… 83
amânare. Orice întârziere înseamnă amplificarea dereglărilor
5.3 Funcţiile sistemului informaţional………………… 87
5.4 Principiile sistemului informaţional……………… 88 care şi aşa încep să se accentueze din ce în ce mai mult în
societatea românească.
6. Sistemul decizional al managementului public……… 92
6.1. Fundamentarea deciziilor administrative………….. 92 Managementul public oferă instrumentele necesare
6.2. Tipuri de decizii administrative…………………….. 95
refacerii dezechilibrelor şi continuării treptate dar într-un ritm
6.3. Particularităţii ale deciziei administrative
şi implicarea în procesul de fundamentare accelerat a procesului reformei în administraţia publică din
a deciziilor administrative………………………… 100
România.
6.4. Etapele procesului decizional …………………… 102
5 174
luarea în considerare de către acestea a unor necesităţi
specifice ale întreprinzătorilor;
- participarea la diferite proiecte de dezvoltare locală 7. Metode şi tehnici utilizate în managementul public… 107
7.1. Noţiunea de metodă ……………………………… 107
alături de autorităţi şi alţi actori locali, precum şi
7.2. Tipologia metodelor utilizate………………………108
favorizarea iniţiativelor centrale la nivel local. 7.2.1. Metode de executare……………………… 109
7.2.1.1. Metoda constrângerii……………. 109
Reforma în administraţia publică în România presupune
7.2.1.2. Metoda convingerii……………… 111
luarea în considerare a următoarelor aspecte: 7.2.1.3. Metoda cointeresării …………… 112
7.2.2. Metode de organizare şi funcţionare ……. 114
• asigurarea unor servicii pentru populaţie. În acest 7.2.2.1. Metoda organizării raţionale a
sens, se poate dezvolta o colaborare cu O.N.G.- urile, care pot activităţii administrative………… 115
7.2.2.2. Metoda şedinţei………………… 116
organiza controlul calităţii serviciilor pe sectoare ale localităţii 7.2.2.3. Metoda conducerii eficiente…… 121
sau pe zone de lucru ale diferiţilor prestatori, oferind astfel 7.2.2.4. Metoda valorificării experienţei în
muncă …………………………… 123
rezultatele serviciilor de specialitate din primării; 7.2.2.5. Metoda structurii corespunzătoare
• orientarea predilectă a activităţii funcţionarilor a programului funcţionarilor
publici…………………………… 125
publici pe ideea că se află în slujba cetăţenilor; 7.2.3. Metode de cercetare ……………………… 130
• angajarea funcţionarilor pe criterii de competenţă;
8. Managementul public în România
• stabilirea standardelor de calitate pentru serviciile şi ţările Uniunii Europene……………………………. 139
oferite de administraţia locală; 8.1. Caracteristici generale …………………………….. 139
8.2. Structura colectivităţilor locale şi regionale………. 145
• accentuarea autonomiei financiare locale, 8.3. Mutaţii semnificative în managementul public
controlului prin buget, planuri de acţiune şi Curtea de Conturi; pe plan mondial şi în România……………………. 150
8.4. Reforma în administraţia publică
• dezvoltarea relaţiilor publice între funcţionarii din România……………………………………… 160
publice, ca reprezentanţi ai instituţiilor publice şi cetăţeni.
Bibliografie ……………………………………………… 174
În acest sens se dezvoltă relaţia cu O. N.G.- urile şi
direct cu cetăţenii implicaţi în culegerea de informaţii în urma
173 6
astfel de asociaţii. Printre principalele contribuţii ale asociaţilor
de întreprinzători se numără următoarele tipuri de acţiuni:
1. ELEMENTE FUNDAMENTALE. PRINCIPII • susţinerea dezvoltării spiritului întreprinzător şi

ŞI TEORII ALE MANAGEMENTULUI pregătirea întreprinzătorilor în domeniul administrării
SERVICIILOR PUBLICE afacerilor:
- organizarea de cursuri;
1. 1. Nevoia de management al - publicare de lucrări;
serviciilor publice - organizarea de simpozioane şi dezbateri pe probleme
Organizaţiile sunt importante deoarece reprezintă care preocupă comunitatea de afaceri la nivel regional sau la
instituţiile sociale care reflectă valori culturale şi nevoi sociale, nivel local (ex. Simpozionul privind rolul administraţiei publice
permit un mod civilizat de a trăi, realizarea unor scopuri sociale în promovarea organizaţiilor mici şi mijlocii organizat de
şi conservă cunoştinţe din care formează o punte între trecut - Patron Grup Baia Mare.
prezent-viitor. • reprezentarea intereselor întreprinzătorilor în raport
Necesităţile generale de management al organizaţiei cu autorităţile locale şi centrale prin:
explică de fapt că o instituţie nu este viabilă decât dacă - organizarea de întâlniri cu reprezentanţi ai
persoanele fizice sau juridice pe care le cuprinde demonstrează Parlamentului, ai executivului şi chiar cu Preşedintele
faţă de aceştia un interes susţinut şi îi procură resurse materiale României, pentru a informa în legătură cu problemele care
sau morale de care puterea organizaţiei are nevoie, neexcluzând preocupă întreprinzătorii;
necesitatea existenţei unei minorităţi în fruntea instituţiei care - colectarea şi furnizarea de informaţii de afaceri;
să acţioneze: Guvern, Miniştri, Consiliu de administraţie, - acordarea de consultanţă de specialitate şi alte servicii
Director etc. membrilor;
Într-o primă concepţie moştenită de la Durkheim, - favorizarea accesului membrilor la resursele
instituţiile sunt definite ca fenomene sociale impersonale şi financiare: fonduri mutuale, dialog cu băncile pentru
7 172
organizaţiilor mici şi mijlocii şi centrelor de consultanţă colective caracterizate de permanenţă, continuitate şi ordine
înfiinţate, în cea mai mare parte, ca organizaţii superioară a indivizilor şi grupurilor care le asigură coeziunea
neguvernamentale, respectiv fundaţii în Piteşti, Constanţa, şi permanenţa. Instituţia nu este cu totalitate desăvârşită,
Craiova, Brăila, Alexandria, Alba-Iulia, Buzău, Galaţi, coerentă şi stabilă, ci după Jaques Chevalier este totalizare în
Bucureşti. continuă mişcare, nu este un lucru ci o practică….formându-se
Serviciile furnizate de aceste centre sunt: şi desfăcându-se fără încetare, chiar dacă la înfiinţare instituţiile
sunt forme sociale stabilite, în timp ele devin adevărate procese
• informarea generală în legătură cu organizarea şi
prin care se organizează entităţi care sunt în continuă schimbare
administrarea afacerilor;
şi dinamică în funcţie de schimbările de tranziţie.
• informarea specifică legate de anumite produse şi/
sau servicii; Tranziţia spre economia de piaţă determină profunde
mutaţii în domeniile sociale evident şi în sectorul public.
• sfaturi profesionale cu privire la problemele
apărute în derularea activităţilor organizaţiilor; Managementul public prin conţinutul său reprezintă
• consultanţă pentru realizarea planurilor de afaceri; suportul teoretic şi practic necesar implementării schimbărilor
în instituţiile publice.
• cursuri de pregătire pentru instruirea în domeniile
administrării afacerilor; Procesul de restructurare a sectorului public în special
• acţiuni pentru îmbunătăţirea climatului localo sistemul administrativ necesită înalt profesionalism, respectiv
socio - economic potrivit cerinţelor dezvoltării spiritului funcţionari publici cu o pregătire de specialitate şi în domeniul
întreprinzător; managementului public.
• asociaţiile de întreprinzători prezintă o importanţă De asemenea se conturează tot mai mult tendinţa de
deosebită, atât din punct de vedere al promovării dezvoltării profesionalizare a funcţionarilor publici, ceea ce reprezintă o
locale, cât şi cel al întăririi organizatorice a firmelor private. mutaţie semnificativă determinând o foarte bună cunoaştere a
Până în prezent în România au putut fi identificate circa 30 de conţinutului managementului public.
171 8
Perioada îndelungată de tranziţie şi restructurare a • autorităţile locale nou create după 1989.
sistemului administrativ din România a prelungit, în principal Se poate aprecia că autorităţile locale din România nu
datorită practicării unui management primar, empiric, au o influenţă semnificativă în promovarea dezvoltării socio-
nefundamentat ştiinţific, efectele aşteptate. Prin urmare economice, deoarece:
managementul public ar trebui să contribuie la formarea şi - există unele ambiguităţi legislative privind separarea
perfecţionarea funcţionarilor publici permanenţi şi aleşi pentru clară a atribuţiilor nivelurilor central şi local referitoare la cine
a deveni performanţi cu o anume viziune asupra rolului şi ce face, cine este proprietarul anumitor active, ambiguităţi
instituţiilor publice în societatea românească. care constituie handicapuri reale în activitatea autorităţilor
În condiţiile accentuării caracterului democratic al locale;
entităţii noastre există o serie de argumente care explică - blocarea unor iniţiative locale prin atacarea în
necesitatea cunoaşterii managementului public cum ar fi: contencios de către prefect, ca reprezentant al guvernului, al
• studiază procesele şi relaţiile de management public; unor decizii ale consiliilor judeţene. Acestea cu atât mai mult
cu cât actele emise de consiliul judeţean sunt avizate de către
• formează principii şi legităţii;
secretar, care este numit;
• perfecţionează organizarea şi funcţionarea instituţiilor;
- lipsa de colaborare cu autorităţile centrale în probleme
• este influenţat şi influenţează valorile economice, privind dezvoltarea socio – economică locală.
politice, sociale şi culturale, • Agenţiile de dezvoltare locală, înfiinţate ca
• urmăreşte satisfacerea interesului public. organizaţii neguvernamentale sunt actori puternic implicaţi în
Cunoaşterea managementului permite identificarea şi dezvoltarea zonei în care îşi desfăşoară activitatea. Încercări de
analiza structurilor din instituţiile publice; a relaţiilor care înfiinţare a unor astfel de Agenţii există deja în România;
există între componentele acestora; a rolului fiecărei unităţi în • Centrele de Servicii şi Instruire reprezintă un
cadrul sistemelor; a sarcinilor competenţelor şi actor relativ nou implicat în dezvoltarea socio - economică
responsabilităţilor care revin managerilor publici. locală, care au susţinut crearea Centrelor pentru dezvoltarea
9 170
instituţiile locale de învăţământ şi cu instituţii şi firme Managementul public prin conţinutul său defineşte
specializate de pe plan naţional sau străine; principiile şi regulile de organizare a sistemului informaţional
• participarea la investiţii de interes public la nivel în instituţiile publice, particularităţile procesului de culegere,
regional, urmărind dezvoltarea în noul cadru economic şi înregistrare, stocare, transmitere şi prelucrare a informaţiilor
atragerea de noi resurse financiare suplimentare pentru care circulă în cadrul sistemului de management al instituţiilor
dezvoltarea şi sporirea contribuţiei Camerelor de Comerţ şi publice.
Industrie la crearea unui mediu de afaceri cât mai favorabil. De asemenea oferă posibilitatea cunoaşterii
Un alt actor tradiţional este Guvernul. Din păcate, se principalelor metode şi tehnici de management folosite pe
constată practic absenţa unui organism central cu atribuţii parcursul desfăşurării activităţii instituţiilor publice.
specifice de promovare a dezvoltării locale în ansamblul său şi În sectorul public, managementul resurselor umane
de proiectare a un or politici regionale. În timp ce reprezintă o altă dimensiune importantă a managementului
Departamentul pentru Administraţie Publică are atribuţii public, acordându-se atenţie deosebită proceselor de selecţie,
preponderent administrative, Departamentul de Reformă promovare şi motivare a personalului din instituţiile publice.
Economică se concentrează asupra problemelor Prin introducerea acestei discipline de sine stătătoare în
macroeconomice şi celor structurale, iar Agenţia Română de instituţiile de învăţământ se explică evident rolul formator
Dezvoltare răspunde de promovarea investiţiilor străine şi învăţământului faţă de managementul public căruia i se
elaborarea politicii de dezvoltare a sectorului de întreprinderi recunoaşte rolul principal în procesul de democratizare a
mici şi mijlocii. Dezvoltarea infrastructurilor se face în entităţii.
concordanţă cu planurile şi programele de amenajare a Dezvoltarea managementului serviciilor publice s-a
teritoriului elaborate de către Ministerul Lucrărilor Publice şi dovedit deci şi în realitate ca fiind o condiţie esenţială pentru
Amenajării Teritoriului. democratizarea vieţii publice şi o necesitate pentru societatea
Într-un context nou a fost iminentă apariţia unor noi românească.
actori locali menţionăm:
169 10
creşterii economice a zonelor respective. Deşi dezechilibrele
1.2. Conceptul de management al serviciilor publice existente se pot atenua, totuşi cauzele care le-au creat rămân. Pe
Literatura de specialitate oferă o gamă largă de noţiuni de altă parte există numeroase situaţii când termenul de politici
ca: administraţie, administraţie de stat, activitate executivă, regionale este utilizat pentru a defini acele politici de
autoritate administrativă şi mai puţin management public. dezvoltare formulate la nivel descentralizat adică la nivel local.
Unii autori precizează că termenul „administraţie” Diferenţa între cele două abordări nu constă totuşi în
desemnează o activitate a unei persoane care ajută la realizarea obiectivele conţinute de politicile respective, ci pur şi simplu în
unui obiectiv şi derivă din cuvântul latin „magistre”, care nivelurile la care acestea se fundamentează şi sunt
semnifică stăpânul căruia i se subordonează servitorul. implementate.
Alţi specialişti consideră că există administraţie publică Declanşarea procesului reformei a determinat o
şi în administraţie de stat. Astfel, instituirea autonomiei locale revigorare a rolului unor vechi actori şi la apariţia altora noi
ar putea fi o nouă ficţiune, prin aceea că unele autorităţi prin pentru dezvoltarea locală. Dintre cei tradiţionali menţionăm
care se realizează autonomia locală au şi atribuţii de Camerele de Comerţ şi Industrie. Activitatea lor s-a concretizat
administraţie de stat neînsemnând că toată activitatea lor este pe trei domenii:
statală. • mijlocirea comunicării şi dezvoltarea relaţiilor de afaceri
Utilizând noţiunea de administraţie de stat, alţi autori între agenţii economici prin culegerea, înregistrarea,
susţin că prin aceasta se înţelege un sistem de instituţii ale prelucrarea şi transmiterea de informaţii de afaceri şi acordarea
statului, iar noţiunea de activitate administrativă şi instituţii de asistenţă tehnică şi alte servicii;
administrative sunt folosite alternativ uneori chiar cu sens • realizarea unui sistem propriu de reconversie şi pregătire
identic activităţii executive şi instituţiilor executive. profesională a personalului în domenii care promovează cultura
După cum susţin specialiştii francezi activitatea antreprenorială, contribuind astfel la buna administrare a
administrativă este reprezentată de persoane sau grupuri de afacerilor, prin forme specifice de realizare a pregătirii şi
persoane, funcţionari publici care au competenţe precizate de perfecţionării, organizate şi desfăşurate în strânsă conlucrare cu
11 168
regiunile, zonele, judeţele mai sărace în competiţie cu cele mai lege pentru a acţiona în sensul aplicării conţinutului legii
bogate. Acestea din urmă care au mai mult de oferit sunt publice.
potenţiale câştigătoare ale oricărei competiţii. De aceea, zonele În cadrul managementului public, sistemul
mai dezavantajate trebuie să primească un sprijin efectiv de la administrativ este abordat din punct de vedere juridic.
nivel central. Simpla acceptare a rezultatelor unei astfel de Principalele componente ale acestuia sunt următoarele
competiţii ar însemna o neglijare a politicii de realizare a unui autorităţi publice:
echilibru teritorial din punct de vedere economic şi, deci, a unui
• parlamentul;
echilibrul al condiţiilor de viaţă. Din acest punct de vedere
autorităţile centrale trebuie să identifice cu mare precizie care • preşedintele României;
sunt măsurile legitime pe care le pot lua pentru a ajuta zonele • guvernul;
mai slab dezvoltate să reziste la un mediu concurenţial în • ministerul şi alte instituţii direct subordonate
formare. ministerelor;
În acest sens, guvernul este dator să adopte o politică de
• prefectul;
solidaritate naţională, care să realizeze în practică o conciliere
• instituţiile autonome locale: consiliul judeţean, consiliul
între conceptul de descentralizare şi cel de dezvoltare
local;
echilibrată. Astfel de politici de solidaritate naţională sunt, de
obicei, definite ca politici regionale. • primarul şi instituţiile subordonate acestora.
Aceste politici regionale sunt, de regulă implementate Această abordare este considerată de unii specialişti ca
cu ajutorul unor mecanisme de redistribuire financiară care să fiind de tip formal organică şi ar exista şi a doua opţiune
permită îmbunătăţirea sistemului de infrastructură de bază şi material funcţională. Astfel administraţia publică evocă acte
care priveşte bunăstarea şi oportunităţile de dezvoltare. Astfel juridice şi operaţiuni materiale prin care se exercită legea, fie
de politici sunt, în principal, operaţiuni de redistribuire tip prin emiterea de norme subsecvente, fie prin organizarea sau
EXPOST şi politici de promovare directă a competitivităţii şi prestarea directă de servicii publice.
167 12
Unii specialişti pun semnul identităţii între administraţia îndeosebi în domeniile financiar şi investiţional în care există o
publică şi managementul public deşi între cele două domenii seri întreagă de ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, precum şi
distincte există doar strânse interdependenţe. acte normative ale ministerelor care anulează autonomia
În 1984 Overman susţine că managementul public se consacrată prin lege în aceste domenii;
diferenţiază de administraţia publică întrucât: • instituirea unui serviciu public profesional şi prin
• tratează problematica executării funcţiilor urmare modernizarea structurilor actuale.
managementului adoptate la spectrul public; Unul din principalele obiective ale reformei este
descentralizarea în vederea dezvoltării socioeconomice locale.
• urmăreşte orientarea activităţii desfăşurate în
Principiul subsidiarităţii restricţionează intervenţia
sectorul public pe criterii de eficienţa;
statului în activitatea autorităţilor locale. Cu toate acestea,
• abordează cu precădere nivelul de mijloc al
mecanismul instituţional care rezultă în urma procesului de
structurii sistemului administrativ;
descentralizare trebuie să aibă în vedere caracterul unitar al
• are tendinţa de a generaliza problematica amplă a statului şi să asigure de aceea un proces echilibrat de dezvoltare
managementului în sectorul public; economică a întregii ţări. În consecinţă autorităţile regionale şi
• se află în strânsă legătură cu managementul cele locale trebuie să dispună de suficiente competenţe
tradiţional ca ştiinţă şi cu alte domenii distincte ca: sociologia şi decizionale, care să motiveze în sensul unei acţiuni
ştiinţele politice. independente asigurând astfel promovarea intereselor sociale în
Managementul public nu numai că abordează aspecte cadrul procesului de dezvoltare.
privind: resurse umane, eficienţă, managementul în instituţiile Autorităţile centrale trebuie totuşi să intervină pentru a
publice, pe care administraţia publică le menţionează ca parte corecta dezechilibrele existente sau dificultăţile ciclice ale unor
ale aceluiaşi întreg, dar şi analizează modul de exercitare a regiuni.
funcţiilor de management într-un context bine definit de Este adevărat faptul că procesul de descentralizare a
administraţie publică. responsabilităţilor şi promovarea dezvoltării regionale pune
13 166
• descentralizarea deciziei, resurselor şi Managementul public reprezintă ansamblul proceselor

responsabilităţilor până la nivel local, pentru a se obţine şi relaţiilor de management bine determinate, existente între
maximă operativitate şi eficienţă; componente ale sistemului administrativ prin care în regim de
• crearea sau trecerea unor servicii descentralizate putere publică se aduc la îndeplinire legile şi se planifică,
sub autoritatea comunităţilor locale, în conformitate cu organizează, gestionează şi controlează activităţi implicate în
competenţele atribuite prin lege, consiliilor locale şi judeţene în realizarea serviciilor care satisfac interesul public.
domenii cum ar fi dezvoltarea economică, socială, buget finanţe Din definiţie se desprind următoarele caracteristici:
şi fiscalitate locală;
• managementul public reuneşte un ansamblu de
• administrarea domeniului public şi privat al
procese şi relaţii de management ce apar între componentele
unităţilor teritorial – administrative;
sistemului administrativ,
• coordonarea activităţilor regiilor şi entităţilor de
• obiectivul managementului public este satisfacerea
interes local care asigură serviciile edilitare;
interesului public, prin crearea unui cadru instituţional
• organizarea şi dezvoltarea urbanistică, amenajarea
corespunzător ceea ce înseamnă şi adoptarea de acte normative
teritoriului;
cu forţă juridică inferioară: legi, decrete, hotărâri, regulamente;
• redefinirea conţinutului activităţilor de învăţământ,
asistenţă socială, cultură, sport, şi agrement; • procesele de management şi procesele de execuţie
• refacerea şi protecţia mediului; se desfăşoară deopotrivă în sectorul public;
• apărarea ordinii publice; • relaţiile de management din instituţiile publice

• introducerea unor criterii clare de eficienţă şi reprezintă raporturile care apar în sistemul administraţiei şi care
eficacitate, ca şi a unor elemente riguroase, obiective în în administraţia de stat se realizează în regim de putere publică
acordarea transferurilor bugetare; prin intermediul prerogativelor acordate de instituţii şi de acte
• stabilirea unor proceduri clare de aplicare a normative care fac să prevaleze interesul public general atunci
prevederilor legale şi simplificarea procedurilor administrative, când este în conflict cu interesul particular.
165 14
Administraţia publică nu mai este o formă de realizare • imposibilitatea coexistenţei unui sistem centralizat
a puterii de stat sau formă fundamentală de activitate a statului cu un sistem de economie de piaţă în dezvoltare;
pentru că în sistemul democratic, potrivit Constituţiei • lipsa de cooperare a instituţiilor guvernamentale şi
României, atât statul cât şi organizaţiile administrativ-teritoriale serviciilor ministeriale din teritoriu cu consiliile locale şi
sunt persoane morale şi de drept public conduse după principii judeţene în detrimentul comunităţilor locale şi al sistemului
generale ale managementului public, principii aplicabile social în general;
managerilor de la toate nivelurile ierarhice, respectiv toate • menţinerea entităţii civile şi procesului de
serviciile publice descentralizate. democratizare în general, într-un stadiu subdezvoltat.
Prin urmare managementul serviciilor publice este o Declanşarea procesului de reformă nu este suficientă, iar
disciplină specializată care are ca obiectiv cunoaşterea o stagnare a acestuia poate avea implicaţii profunde asupra
proceselor şi relaţiilor de management din administraţia dezvoltării economice şi sociale contribuind la menţinerea unor
publică, în toată complexitatea lor, în vederea formulării de structuri tipice entităţilor subdezvoltate.
principii şi legităţi pentru perfecţionarea permanentă a Exprimate de altfel şi în programul de guvernare,
organizării şi funcţionării structurilor administrative în funcţie schimbările necesare şi de mult aşteptate, în sensul unei politici
de valoarea puterii politice, de necesităţile economico-sociale, reale de reformă a administraţiei, coerentă şi integrată cu
de gradul de înzestrare tehnică, de nivelul general de cultură, procesul general de reformă necesită:
civilizaţie şi cu scopul realizării unor servicii publice eficiente • crearea cadrului legislativ şi a mecanismelor
corespunzătoare nevoilor sociale generale, satisfacerii caracteristice unei autentice autonomii locale;
interesului public astfel încât este argumentată afirmaţia în • punerea de acord a reglementărilor existente şi
acest sens al specialistului Peter Duker: „eficacitatea este cheia adoptarea unor noi reglementări care să respecte şi să pună în
succesului unei organizaţii”. practică prevederile Constituţiei şi Cartei Europene a
Autonomiei Locale îndeosebi în ceea ce priveşte finanţele şi
patrimoniul local;
15 164
efectivă şi eficientă a autorităţilor administraţiei publice locale 1.3. Evoluţia managementului public
alese în teritoriu. pe plan mondial şi în România
Deşi constituie un capitol din strategia programului de
Ca ştiinţă managementul public s-a constituit în timp,
reformă a guvernului, reforma administraţiei pare să nu fie în
datorită preocupărilor specialiştilor pentru perfecţionarea
acest moment o prioritate. În România, coexistă instituţiile
continuă a activităţii din domeniul organizaţiilor publice.
democratice locale cu structurile de tip centralizat, aparţinând
vechiului sistem. Acestea sunt nevoite să funcţioneze într-un Începuturile ştiinţei administraţiei se află undeva în sec.
cadru legislativ organizat şi economic incompatibil. Această XVII şi germenii viitoarei ştiinţe a managementului public au
situaţie hibrid creează numeroase disfucţionalităţi şi generează apărut în Germania şi Austria, ţări în care au fost organizate
tendinţe care rămân implicite în care Guvernul şi clasa politică cursuri de ştiinţe camerale, respectiv de administrare a
nu fac o opţiune clară a cărei realizare să fie urmărită apoi cu finanţelor publice.
consecvenţă. În Franţa ştiinţa managementului public a început să se

Fără îndoială că o astfel de situaţie riscă să genereze contureze încă din 1812, când Charles Bonnin a publicat
compromiterea aleşilor locali, a consiliilor locale şi judeţene lucrarea „Principes d’administration public”, care l-a consacrat
care, lipsite de mijloace, de o reală autonomie, sunt percepute părintele ştiinţei administraţiei.
de către cetăţeni ca incapabile să rezolve interesele Ulterior ştiinţa administraţiei a cunoscut o tot mai
comunităţilor locale, ceea ce poate conduce în ultimă instanţă la puternică dezvoltare, remarcându-se faptul că în România
compromitere a însăşi autonomiei locale ca o componentă a problematica ştiinţei administraţiei şi a managementului public
democraţiei. Trebuie accentuat faptul că tendinţele de
a constituit obiect de reflecţie şi cercetare pentru o serie de
conservare şi chiar de refacere a sistemului administrativ reputaţi specialişti printre care şi Constantin Dissescu, care
existent până în 1989 comportă riscuri importante precum:
caracterizează ştiinţa administraţiei ca o ştiinţă
• contradicţia flagrantă cu strategia guvernamentală pluridisciplinară. Alţi specialişti au considerat că ar putea fi şi o
declarată şi aprobată de Parlament; ştiinţă politică, o ştiinţă socială care cercetează intervenţia
163 16
socială a statului sau o ştiinţă cu caracter economic privind funcţionarea Guvernului, organizarea şi funcţionarea
gospodărirea bunurilor pentru realizarea scopurilor statului. ministerelor şi a răspunderii ministeriale, statutul funcţionarilor
În decursul timpului au existat şi alţi specialişti care au publici în general.
afirmat că ştiinţa administraţiei ar avea un caracter tehnic prin Se are în vedere optimizarea managementului în
aceea că urmăreşte să găsească soluţii pentru organizarea administraţia centrală, prin reducerea progresivă pe acest plan a
raţională a muncii sau obţinerea unei eficienţe maxime prin rolului administraţiei statului, dezvoltării economiei de piaţă şi
perfecţionarea organizării administraţiei publice. afirmării structurilor reprezentative ale entităţii civile.
Potrivit unor alte opinii, ştiinţa managementului
Realizarea acestor obiective presupune, potrivit
public ar fi o ştiinţă care formulează principii pentru
strategiei Guvernului, pe de o parte, degrevarea guvernului şi
conducerea organizaţiilor publice ce ar putea fi organizată şi în
aparatului acestuia de o parte din decizii, în special din sfera
administraţia de stat.
deciziei cu caracter tehnic, eminamente administrativ şi
După Fayol, care este considerat creatorul doctrinei
delegarea lor către structurile subordonate, guvernul rămânând
administrative, a administra înseamnă a prevedea, a organiza, a
să acorde atenţie deosebită procesului decizional
comanda, a coordona, a controla.
guvernamental exclusiv de natură politică. Pe de altă parte, se
Noul management public se referă la o doctrină care a impune restrângerea funcţiilor de comandă administrativă a
apărut recent şi este considerat ca unul dintre cele mai puternice ministerelor economice, concomitent cu amplificarea de
curente internaţionale. coordonare şi control şi relaţii publice internaţionale în
Hood în 1991 considera că la originea noului domeniul propriu de activitate.
management public se află unirea a două curente de idei şi
Reforma sistemului administrativ nu înseamnă numai
anume:
statuarea unor principii de bază, precum cele conţinute în unele
• noua economie instituţională; acte normative, ci şi un complex de reglementări, instituţii şi
• managerialismul. pârghii economico-financiare care să asigure o autonomie reală,
17 162
În fundamentarea acestora s-a pornit de la premisa că Primul curent era constituit pe teoria publică, teoria
factorul determinant în aplicarea Programului de Reformă costurilor şi teoria factorială.
Economico-socială, la nivel macro şi micro îl reprezintă Al doilea curent s-a bazat pe managementul ştiinţific şi
administraţia publică, centrală şi locală, care în mod practic are orientările acestuia.
implicaţii în toate domeniile de activitate şi se află în legătură Ideea susţinută la conferinţa de la Minnowbrook din
permanentă nemijlocită cu populaţia, respectiv cu cei 1968 a fost noul management public poate fi aplicat şi ca o
administraţi. Prin urmare, apare evident faptul că reforma, în versiune radicală a noii administraţii publice. În baza acestei
general, ar trebui să înceapă cu reforma în administraţia idei echitatea socială şi alte probleme sociale fiind deplasate
publică, accentuându-se ideea că sistemul administrativ trebuie din centrul atenţiei în locul lor intrând piaţa şi competiţia.
pus în slujba cetăţeanului şi nu invers. În ambele curente funcţionarii publici cu funcţii de
Procesul reformei presupune definirea clară a relaţiei conducere sunt abordaţi, ca agenţi activi ai politicii de
între decizia politică şi cea administrativă, întărirea autonomiei dezvoltare şi nu doar ca persoane care participă la
şi descentralizarea sistemului administrativ. implementarea acesteia.
În domeniul managerului public în administraţia Fundamentele noii orientări a managementului
centrală, Programul de Guvernare şi Strategia de Reformă public sunt următoarele:
Economico- Socială prevăd, în principal, deplasarea treptată a • descentralizarea;
centrului de greutate al activităţii Guvernului şi instituţiilor • fundamentarea proiectelor şi a contractelor;

administraţiei centrale de stat dinspre gestionarea vieţii • pregătirea personalului;
economice şi sociale spre elaborarea strategiilor de dezvoltare • îmbunătăţirea organizării;
naţională şi protejarea intereselor naţionale, precum şi • atitudinea faţă de clientul-cetăţean.
optimizarea pe această bază a funcţiilor membrilor guvernului, Într-o instituţie democratică cetăţenii au dreptul să
ministerelor şi celorlalte instituţii ale executivului, inclusiv participe la planificarea, implementarea, evaluarea şi reforma
pentru elaborarea unor reglementări noi privind organizarea şi serviciilor publice, astfel putând fi implicaţi direct în procesele
161 18
de management şi de execuţie din sectorul serviciilor publice. 8.4 Reforma în administraţia publică
Deşi conceptul de management public a fost introdus în din România
România după 1990, devine din ce în ce mai evidentă În toate ţările din Europa Occidentală şi, aproape fără
necesitatea dezvoltării cercetărilor pentru a demonstra că excepţie în întreaga lume, o parte importantă a activităţilor
managementul public şi a serviciilor din domeniul public e un economice se desfăşoară la nivelul autorităţilor locale. Gradul
domeniu distinct care se delimitează clar de alte domenii, de implicare al autorităţilor locale în aceste activităţi poate să
respectiv de administraţia publică şi de dreptul administrativ. difere desigur mult de la ţară la ţară şi depinde în mare măsură
Cu privire la managementul public în literatura de de condiţiile istorice, de specificul cultural şi de contextul
specialitate americană există trei abordări: social şi politic dintr-o ţară.
• abordarea politică; Procesul de transformare a României într-un stat
• abordarea legală; democratic de drept, bazat pe pluripartitism şi separaţia
• abordarea managerială. puterilor, cu op economie întemeiată pe libera iniţiativă şi spirit
Abordarea politică a managementului public a fost concurenţial a determinat o schimbare radicală de concepţie.
explicată şi susţinută de către Wallace Sayre, care considera că Trecerea de la totalitarism la democraţie a fost marcată prin
managementul public în cele din urmă este o problemă de Legea nr. 69/1991 şi Legea nr.70/1991 şi prin art.119-121 din
teorie politică, fiind considerat ca rezultatul unei voinţe Constituţie. Aceasta a însemnat crearea cadrului necesar pentru
politice, accentul fiind pus pe diferite seturi de valori specifice a transfera o parte importantă a autorităţii administrative de la
ca de exemplu: reprezentativitate, sensibilitate, receptivitate. nivelul Guvernului central pentru gestionarea intereselor
Valorile promovate de abordarea politică intră în specifice ale colectivităţilor locale. Programul de guvernare
contradicţie cu cele promovate de abordarea managerială. acceptat de Parlament şi strategia Guvernului de înfăptuire a
Abordarea legală a managementul a fost argumentată reformei economico-sociale acordă un loc special administraţiei
în special de reprezentanţii abordării manageriale din SUA şi publice stabilind obiective şi priorităţi proprii precum şi
reuneşte trei valori: mijloace şi modalităţi adecvate de realizare a acestora.
19 160
managementul public: îndeplinirea obiectivelor sociale în • procedura folosită pentru desfăşurarea proceselor
timpul cel mai scurt posibil cu eforturi minime. La acest nivel, administrative;
criteriul de apreciere a oricărei conduceri constă în sporirea • drepturile individuale reale ale unui funcţionar
eficienţei. Lipsurile constatate în instituţiile publice nu au public;
întotdeauna cauze obiective, ci cauze subiective, respectiv slabă • aspectele juridice care influenţează rezultatele
preocupare a funcţionarilor publici de a soluţiona problemele conflictelor apărute între persoanele private şi stat.
de organizare existente. Se conturează tot mai mult tendinţa că Teoria managementului ştiinţific aparţine lui
elementul cost constituie un factor esenţial pentru Frederick Taylor care a formulat cele 14 principii referitoare la
aprecierea eficienţei. Aşadar ceea ce contează în administraţia managementul ştiinţific. În accepţiunea acestei teorii
modernă este optimizarea eficienţei economice şi sociale care principalele calităţi şi aptitudini ale liderului sunt: credinţa în
trebuie să stea în atenţia managerilor publici. Obţinerea posibilităţile de succes; abilitatea în comunicare; energie şi
eficienţei sociale devine criteriul principal de evaluare a capacitate de raţionament logic; fler, etc.
activităţii managerilor publici. Practic, există o strânsă legătură Caracteristicile esenţiale ale leadership-ului în
de condiţionare între eficienţa activităţii în instituţiile publice şi sectorul public sunt:
rezultatele care se obţin în întreaga societate. • percepţia organizaţiei ca instrument pentru
Aceste tendinţe ale managementului public pe plan realizarea obiectivelor de grup;
mondial descriu în fond profundele schimbări în instituţiile • organizaţiile publice sunt cele mai puternice
publice din România. Realitatea demonstrează că o continuare instrumente pentru efectuarea schimbărilor în viaţa politică;
a desfăşurării proceselor de management şi de execuţie din • organizaţiile publice reprezintă suportul pentru
instituţiile publice potrivit vechilor tipare, abordărilor exercitarea puterii politice.
tradiţionale, nu face decât să aglomereze sistemul şi să întârzie Ideea cea mai potrivită sectorului public este că liderul
realizarea noilor obiective ale managementului public din îşi adaptează propriul stil de management la situaţiile cu care se
România. confruntă (abordarea situaţională a leadership-ului).
159 20
Abordarea managerială un răspuns în legătură cu activitatea managerului public. De
exemplu colectivul funcţionarilor publici poate fi solicitat să
Specialişti în domeniu au tendinţa de a minimiza
răspundă la următoarele întrebări:
diferenţele dintre managementul public şi managementul
organizaţiilor private. În viziunea lor sistemul administrativ • Cum îmi realizez activitatea în raport cu cerinţele
este similar unei afaceri care poate fi condusă oricând după colectivului de funcţionari?
aceleaşi principii şi valori. Premisele abordării manageriale se • Ce pot face pentru a ajuta colectivul să lucreze
află undeva în sec. XIX când a fost aplicată pentru organizarea mai eficient?
serviciilor publice. Conform realităţilor de la data respectivă a • Ce pot face pentru a vă ajuta să vă îmbunătăţiţi
fost demonstrat faptul că dominaţia politicului a condus la toate activitatea?
nivelurile la dezvoltarea ineficienţei, a corupţiei, permiţând • Ce ar trebui să ştiu pentru a valorifica mai bine
formarea unei clase de politicieni incapabili de a conduce. resursele de care dispune grupul pe care îl conduc?
A apărut astfel necesitatea de a separa cele două • Îmi apăr prea mult persoana şi poziţia ?
segmente, public de politic, şi de a demonstra că • Cum îmi folosesc autoritatea?
managementul public nu este şi nu poate fi orientat politic. • Cum pot contribui la sporirea eficienţei grupului?
Prin urmare, administraţia nu trebuie să fie în sfera politică, Astfel, conducătorul se poate informa nu numai asupra
managementul public putând fi abordat ca un domeniu de cerinţelor care îşi aşteaptă rezolvarea, dar şi asupra
afaceri separat. modalităţilor prin care îşi poate îmbunătăţi activitatea.
Concluzia la care s-a ajuns a fost aceea că rolul Rezultatele analizei sunt semnificative, deoarece opiniile
politicului trebuie diminuat întrucât produce ineficienţă. Din aparţin membrilor unui grup a cărui activitate poate fi
dorinţa de a minimiza rezultatele, reprezentanţii abordării îmbunătăţită.
manageriale a managementului public promovează o 16. Eficientizarea activităţii din sectorul public
organizaţie de tip birocratic, considerând că multe din Prin aplicarea principiului eficienţei şi al optimizării se
principiile organizaţiilor sunt orientate spre a maximiza realizează finalitatea conducerii aşa cum este concepută în
21 158
activitate şi abordarea într-un spirit deschis a propunerilor de câştigul. Realitatea a permis o divizare a muncii şi o
schimbare. specializare a personalului în realizarea sarcinilor repartizate,
Aceasta înseamnă fără îndoială înalt profesionalism din astfel fiecare angajat printr-o specializare poate deveni un
partea aşa numiţilor manageri publici pentru a identifica, a expert în domeniul propriu de activitate, iar birocraţia s-ar
înţelege şi a recunoaşte nevoia de schimbare, de pe o parte, iar dovedi opusă specializării care necesită bună coordonare.
pe de altă parte de a acţiona în sensul implementării acesteia. Ierarhia solicită programe bine fundamentate şi
Managerii publici trebuie să gândească în termenii responsabilităţi clare, corelate cu specificul unei instituţii. Pe
structurilor viitoare de management. lângă specializare această abordare implică şi un înalt grad de
14. Orientarea sistemului spre atragerea formalizare a structurii în sensul că pentru fiecare angajat se
managerilor publici generalişti, pornind de la ideea exprimată organizează selecţie în funcţie de abilitate, se precizează
în repetate rânduri de Peter Drucker că o definiţie logică a unui sarcini, competenţe şi responsabilităţi putând fi neglijate
generalist este specialistul, care poate face legătura între anumite aspecte ca: orientare politică; rasă; sex;religie.
domeniul lui restrâns şi celelalte. Specialiştii americani au demonstrat că abordarea
15. Transformarea unor funcţionari publici în managerială pune accent pe valori care influenţează structura şi
colaboratori , respectiv asistenţi pentru funcţionarii publici procesele de management şi de execuţie desfăşurate în
decidenţi, în special pentru cei cu funcţii de conducere, organizaţiile din administraţia publică. Aceste valori au fost
reprezentanţi ai politicului. Este necesar ca relaţia între considerate: economia, eficienţa, eficacitatea.
managerii publici şi subordonaţi să se bazeze pe încredere care De asemenea cei care au propus această abordare
să genereze un climat de colaborare, orientat pe stimularea (Luther Gulick, Lyndall Urwick) au considerat că diviziunea
iniţiativei, pe exprimarea liberă a opiniilor. Frecvent, muncii şi specializarea constituie elemente fundamentale de
managerul public îţi diminuează autoritatea prin setea de realizat pentru obţinerea unei productivităţi şi eficienţe de
putere, excesul de ambiţie. Se recomandă o consultare ansamblu. Aceşti specialişti au susţinut că devine esenţial
periodică a funcţionarilor publici colaboratori pentru a obţine procesul de coordonare care se poate realiza prin
157 22
interdependenţa dintre componentele organizaţionale în cadrul 10. Informatizarea instituţiilor publice permite
cărora se exercită structurile de autoritate, dar şi prin idei fluidizarea procesului de comunicare şi diminuare a gradului de
apărute ca urmare a valorificării potenţialului de inteligenţă al birocratizare al unei instituţii publice şi/ sau al managementului
angajaţilor care lucrează în echipă sau în grup. Astfel s-a public dintr-o ţară.
subliniat că cele două aspecte (structura organizaţiei şi 11. Flexibilizarea structurilor instituţiilor publice.
valorificarea potenţialului creativ al angajaţilor), sunt deosebit Instituţia publică trebuie să dispună de compartimente distincte
de utile pentru realizarea eficacităţii managementului şi a pentru care să fie definite clar atribuţiile determinate de
eficienţei organizaţiei. sistemul nevoilor sociale.
Orice organizaţie publică pentru a organiza activităţi în 12. Funcţionarea instituţiilor administrative se face
mod eficient, trebuie să dispună de un specialist sau o echipă de pe principiul autocoordonării, ceea ce presupune o
specialişti care să îndeplinească următoarele funcţii: descentralizare a sistemului respectiv, o delegare de sarcini,
• planificare; competenţe şi responsabilităţi către nivelurile inferioare ale
• organizare; structurii sistemului.
• personal; 13. Accentuarea laturii creative a managementului
• coordonare/conducere; public. Adaptarea instituţiilor publice la economia de piaţă
• antrenare/dirijare; presupune profunde schimbări la nivelul managementului
• informare; public. Necesitatea urgentă de a inova, de a crea „ noul” în
• funcţie bugetară. management presupune la nivelul fiecărei instituţii publice
Modul cel mai eficient de a permite exercitarea funcţiei adoptarea unor strategii inovatoare îndreptate spre promovarea
de către un anumit Guvern este determinat de: noului pentru realizarea eficienţei în cadrul sistemului. Unul
• obiectivele sistemului, din principalele obiective ale funcţionarilor publici în special
• procesele desfăşurate (contabilitate, finanţe, sociale, pentru cei cu funcţii de conducere în sistem, trebuie să fie
juridic); descoperirea şi asimilarea elementelor noi în toate domeniile de
23 156
4. Schimbarea rolului funcţionarului public de la • tipul de client pe care organizaţia îşi propune să-l
cel tradiţional, clasic, de tip mecanicist, la cel nou în care satisfacă (persoană fizică, persoană juridică);
accentul se pune pe capacitatea creativă a funcţionarului public, • resursele utilizate (materiale, financiare, umane,
pe flexibilitatea lui în gândire şi acţiune. informaţionale);
5. Orientarea organizaţiilor publice conduse de • locul unde se desfăşoară activitatea (sat, oraş,
manageri publici către clienţi. sector).
6. Accentuarea preocupării funcţionarilor publici

1.4. Principiile managementului public
pentru un management public de tip raţionalist orientat pe
La baza managementului public se regăseşte un
schimbarea continuă nu pe menţinerea unei stabilităţi
ansamblu de principii formulate ca urmare a unor riguroase
temporare a unui sistem.
cercetări şi care au menirea de a asigura cadrul general pentru
7. Dezvoltarea în cadrul instituţiilor publice a unei
buna desfăşurare a activităţii administraţiei. Acest ansamblu de
noi abordări, aceea a organizaţiei care învaţă.
principii cuprinde:
8. Transformarea serviciilor publice în afaceri • principiul conducerii unitare;
publice orientate exclusiv către piaţa serviciilor, unde • principiul conducerii autonome;
acţionează toţi factorii economici; prin urmare funcţionarul • principiul flexibilităţii;
public se transformă din angajat al statului în om de afaceri • principiul restructurării;
preocupat permanent de nevoile clientului, de calitatea
• principiul perfecţionării continue;
serviciilor pe care le oferă şi de eficienţa organizaţională.
• principiul legalităţii.
9. Introducerea managerilor profesionişti în Principiul conducerii unitare.
instituţiile statului, acesta fiind cel mai bun mod de a sigura Având în vedere faptul că aparatul administrativ este
eficienţa şi eficacitatea şi nu în ultimul rând calitatea serviciilor extrem de complex şi reuneşte o gamă largă de activitate, se
publice. impune cu necesitate conducerea şi organizarea unitară a
155 24
acestui vast aparat, fără de care nu ar fi posibilă realizarea ofertă publică de cumpărare, vânzare la preţ fix, transfer către
obiectivelor specifice şi generale ale administraţiei. Această salariaţi şi manageri publici.
conducere unitară se impune a fi asigurată de la nivel de Asocierea în participaţiune, prin care firma privată pune
Parlament şi instituţie supremă prin subordonarea instituţiilor la dispoziţie capitalul pentru dezvoltare şi calificările de
administraţiei de stat, unele faţă de altele, din treaptă în treaptă. specialitate.
Principiul conducerii autonome. Funcţionează corelat
Constituirea de întreprinderi mixte noi este o variantă
cu principiul conducerii unitare, îmbinându-se şi
mult mai frecvent practicată, chiar şi în sectorul serviciilor
intercondiţionându-se, în timp ce conducerea şi organizarea
publice. Aceasta deoarece condiţiile de participare la capital
unitară asigură coeziunea administraţiei de stat, unitatea de
sunt mai clare decât în cazul anterior, iar restul clauzelor
acţiune a acesteia. Autonomia managerială face posibilă
contractuale pot fi negociate mai uşor de către parteneri.
adaptarea mai rapidă a administraţiei la condiţiile concrete, la
particularităţile de timp şi de loc şi stimulează iniţiativa Desigur o altă formă este privatizarea totală a producţiei
personalului din aparatul administrativ precum şi de servicii publice, care în fond creează bazele unei alocări
responsabilitatea în îndeplinirea sarcinilor. Dacă rezolvarea eficiente a resurselor şi a calitate ridicată a produselor şi
situaţiilor concrete s-ar realiza numai pe baza ordinelor sau serviciilor oferite.
aprobărilor din partea organelor superioare, adică s-ar aplica în 2. Transformarea funcţiunii de personal într-o
mod exclusiv principiul conducerii unitare, acest aspect ar componentă a strategiei instituţiei publice în general şi nu
genera fenomenul de democratism, lipsă de iniţiativă, de într-o reuniune de activităţi administrative specifice. În acest
operativitate, ceea ce ar avea consecinţe negative atât pentru context, este necesară flexibilizarea practicilor de angajare a
societatea civilă, cât şi pentru activitatea administrativă, tocmai personalului în structurile administrative.
de aceea în cadrul conducerii unitare trebuie să se asigure 3. Schimbarea stilului de management al
instituţiilor şi o autonomie de acţiune stimulativă pentru managerilor publici acesta devenind mai mult raţionalist,
realizarea operativă a problemelor din activitatea administraţiei. orientat către obiective, decât paternalist.
25 154
costuri mai mici şi calitate ridicată o serie de produse pe baza Principiul flexibilităţii. Acest principiu funcţionează în
infrastructurilor respective. Această formă poate fi folosită şi în strânsă legătură cu principiul autonomiei, ajutând la adaptarea
serviciile specializate. rapidă a administraţiei la schimbările permanente din viaţa
socială, care este supusă unei evoluţii continue. Această
Franchisa poate fi folosită în cadrul regiilor care
necesitate de adaptare impune administraţiei cunoaşterea exactă
prestează servicii pentru populaţie, respectiv salubritate,
şi în orice moment a situaţiei din mediul social în care-şi
transport urban. Această formă presupune renunţarea la control
desfăşoară activitatea.
de către autorităţile locale, ale căror competenţe decizionale
trebuie să se reducă la specificaţii tehnice şi standarde de
Principiul restructurării. Prin el se urmăreşte crearea
calitate. Evident o astfel de formă presupune eliminarea
unui aparat administrativ eficient, corespunzător nevoilor
monopolului existent la nivel local pentru serviciile publice
sociale generale atât din punct de vedere organizatoric, cât şi
respective.
din punct de vedere funcţional. Stabilirea structurii fiecărei
Concesionarea serviciilor publice implică un regim componente a aparatului administrativ din sectorul public, a
tipic de execuţie contractuală. Durata acesteia reclamă compartimentelor acestuia, a numărului de personal şi
reglementări clare şi stabile privind licitaţiile în domeniul repartizarea pe domenii a acestuia reprezintă ideea de bază în
public, evaluarea performanţelor, regimul plăţilor, supervizarea scopul restructurării şi a utilizării judicioase după norme
şi controlul. raţionale a resurselor umane, dar şi în scopul evitării
supradimensionării sau subdimensionării, care ar avea
Întreprinderile mixte se pot constitui pe baza celor
consecinţe negative asupra calităţii serviciilor.
publice deja existente sau ca întreprinderi noi. Ca modalităţi
posibile de acţiune există:
Restructurarea internă a instituţiilor administrative
Vânzarea unei părţi din capitalul organizaţiilor publice implică totodată şi asigurarea tuturor mijloacelor materiale şi
către investitorii privaţi individuali sau instituţionali. Procedura financiare în toate domeniile de activitate pentru a se stabili o
este similară privatizării totale şi se transpune în practică prin structură flexibilă în raport cu sistemul.
153 26
Principiul perfecţionării continue. Se impune încurajeze în acest context formarea unei culturi
respectarea acestui principiu ca principiu de bază a antreprenoriale.
managementului public datorită schimbărilor continue în viaţa Este evident faptul că pentru a eficientiza serviciile
socială şi necesităţii asigurării unei concordanţe a metodelor publice şi sistemul administrativ, în general, este nevoie în
folosite de managementul din administraţie şi cu posibilităţi primul rând de un management public bazat pe performanţă.
complexe de rezolvat. Considerăm că procesul schimbării este complex, de durată şi
De eficienţa metodelor utilizate, de adaptarea lor la cuprinde câteva mutaţii importante:
volumul şi variabilitatea sarcinilor de realizat, la realitatea 1. Privatizarea serviciilor publice
socială în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile din sectorul În acest sens şi în România se poate dezvolta un
public depinde în cea mai mare măsură succesul parteneriat, respectiv între organizaţii publice şi cele private
managementului în administraţia publică. care desfăşoară activităţi de interes social. Astfel va începe să
Principiul legalităţii. Legea publică delimitează se formeze piaţa serviciilor publice, care atrage competiţia,
coordonatele între care acţionează funcţionarii publici şi concurenţa între ofertanţii de servicii. Este necesară în acest
conţine în mod expres, explicit atribuţiile instituţiilor sens o flexibilizare a legislaţiei, care să stimuleze formarea unui
administrative, competenţele decizionale ale acestora, mediu concurenţial pentru serviciile publice. În acest context se
drepturile şi obligaţiile funcţionarilor publici, sistemul de poate opta pentru mai multe forme de parteneriat:
relaţii. • Subcontractarea de lucrări publice;
Pe lângă respectarea cadrului legal format din acte • Concesionarea de terenuri şi infrastructuri pentru
normative, managerii publici au libertatea de a fundamenta execuţia serviciilor publice;
obiectivele instituţiilor, de a descoperii cele mai potrivite • Dezvoltarea de franchising;
modalităţi de acţiune pentru realizarea lor, de a identifica căi şi • Întreprinderile mixte.
mijloace de culegere şi transmitere a informaţiilor, de a Subcontractarea constă în apelarea la serviciile oferite
fundamenta decizii administrative eficiente şi de a utiliza noi de firmele private, specializate şi solicitate să realizeze la
27 152
restructurate după modelul sectorului privat. Deşi schimbările, metode de management care să vizeze satisfacerea nevoilor
în general, au fost iniţiate de ministere, vizate de oameni de sociale generale.
afaceri şi de consultanţi în management, responsabilitatea Respectarea acestor principii şi interdependenţa
pentru implementare a revenit managerilor responsabili din continuă au accentuat tot mai mult caracterul teoretic, ştiinţific
fiecare serviciu. şi pragmatic al managementului public.
Cum este şi normal, principala sursă de schimbare în
ţările democratice dezvoltate a fost politica guvernamentală. În 1.5 Caracteristici ale managementului şi
mod succesiv, diferitele guverne conservatoare au adoptat ale domeniului său de activitate
politici economice şi sociale diferite de cele fundamentate în 1.5.1. Caracteristicile managementului
perioadele anterioare. Este relevantă în acest sens experienţa Înţelegerea conţinutului managementului public şi a
managerilor publici din Marea Britanie. domeniului său de acţiune presupune în primul rând
La începutul schimbării, obiectivele la nivel macro cunoaşterea caracteristicilor impuse de domeniul acestora:
includeau combaterea declinului economic relativ al Marii 1. Caracterul integrator
Britanii, îmbunătăţirea eficienţei economice, reafirmarea Managementul public studiază procesele şi relaţiile de
rolului Marii Britanii în politica mondială. La nivel mediu, management din administraţia publică cu scopul fundamentării
Guvernul trebuia să revitalizeze sectorul privat, să tuturor soluţiilor de perfecţionare şi raţionalizare a sistemului
îmbunătăţească competitivitatea serviciilor publice şi să administrativ. În esenţă studiază modul de conducere a
reformeze dreptul de a conduce. La nivel micro, inferior instituţiilor publice dintr-o societate, integrând elemente din
Guvernul urmărea optimizarea posibilităţilor de alegere a toate domeniile vieţii sociale: învăţământ, administraţie,
consumatorului, instituirea suveranităţii consumatorului pe asistenţă socială.
piaţă şi eliberarea indivizilor de „ cultura de dependenţă faţă de 2. Caracterul politic
stat”. Guvernul de asemenea dorea să motiveze funcţionarii Managementul public este un domeniu al ştiinţei,
publici să-şi asume responsabilitatea pentru iniţiativele lor şi să influenţat de factorul politic, acest aspect fiind evident,
151 28
deoarece nu-i pot fi indiferente scopurile urmate de locale, chiar şi în cazul în care unele dintre acestea îndeplinesc
reprezentanţii administraţiei publice a statelor cu regimuri şi atribuţii statale.
politice diferite. La baza sistemului nostru de administraţie locală se află
Faţă de instituţiile administraţiei publice bazate pe colectivitatea locală – comuna, oraşul care reprezintă
principii diferite nu se pot folosii metode de cercetare identice. comunitatea naturală a populaţiei, iar între acestea şi stat se află
Trăsătura dominantă a managementului public, aşa cum arată colectivitatea intermediară – judeţul, care reprezintă o
literatura de specialitate, este caracterul său politic. colectivitate validată istoric şi determinată prin lege.
Managementul din administraţia de stat urmăreşte formularea

deciziilor de guvernare care se transmit mai departe sub formă 8.3 Mutaţii semnificative în managementul public
de hotărâri ale şefului executivului în sistemul administrativ pe plan mondial şi în România

public. Începând cu perioada 1980 –1990, în managementul
public s-au conturat câteva mutaţii importante, care marchează
La nivelul inferior al sistemului administrativ influenţa
semnificativ acest domeniu al ştiinţei şi practicii.
politicului este la fel de importantă, întrucât executarea
Schimbările au originea în ideologie politică şi în
deciziilor administrative fundamentale pe nivele ierarhice
modificările mediului socio-economic care determină mutaţii la
superioare se face de către funcţionarii publici, reprezentanţi ai
nivelul managementului public. Aceste mutaţii îşi pun puternic
puterii politice, care acţionează pentru a descoperii şi aplica
amprenta asupra strategiilor şi politicilor sistemului
decizii administrative, ţinând seama permanent de orientarea
administrativ şi instituţiilor publice în general.
lor politică şi de programul de guvernare al formaţiunii politice
Una din problemele importante pe care managerii
cărora le aparţin.
publici intenţionează să o rezolve este cea a costurilor şi
3. Caracterul de diversitate
calităţii serviciilor. Prin urmare, preocupărilor lor se
Caracterul de diversitate rezultă din faptul că există concentrează pe cunoaşterea nevoilor clienţilor – cetăţenilor şi
instituţii cu competenţe generale, naţionale, instituţii centrale şi transformarea lor în organizaţii eficiente şi dinamice
29 150
• Comitatul în Marea Britanie, Irlanda, Suedia şi locale. Acestea fac ca şi managementul să adopte diferenţieri în
Danemarca, district în Austria şi Germania; funcţie de nivelul administrativ la care se referă.
• Departamentul în Franţa; 4. Caracterul complex
• Provincia în Belgia şi Italia. În cazul colectivităţilor Caracterul complex rezultă din faptul că managementul
locale distribuite pe trei niveluri distingem comunităţile, public reuneşte elemente specifice managementului din diferite
regiunile sau asociaţiile pe care le întâlnim în : Italia, Franţa, domenii aparţinând sectorului public, învăţământ, cultură,
Belgia şi Spania. Cele mai multe din informaţiile prezentate asistenţă socială, sănătate, aceste domenii comportând
mai sus sunt integrate într-un Nomenclator de Unităţi dificultăţii în abordarea problematicii managementului public.
Teritoriale Statistice elaborat de Oficiul Statistic al Comunităţii. 5. Caracterul de sinteză
În România potrivit prevederilor constituţionale se Managementul public preia din alte domenii conceptele,
precizează organizarea administrativă a teritoriului, metodele, teorii care sunt folosite cu succes de către
menţionându-se că teritoriul este structurat sub aspect funcţionarii publici. Este necesară o adaptare a cunoştinţelor
administrativ în comune, în oraşe şi judeţe, iar autorităţile din sociologie, psihologie, statistică, ergonometrie, drept,
administraţiei publice funcţionează la nivelul fiecărei unităţi economie etc. la particularităţile sectorului public.
administrativ-teritoriale.
Pornind de la coordonatele normelor fundamentale, 1.5.2. Caracteristicile domeniului de
administraţia publica este împărţită conform art.115-122, în acţiune ale managementului
administraţia centrală si administraţia teritoriala si in Înţelegerea domeniului managementului public

presupune cunoaşterea unor aspecte particulare menite să
administraţia statului si administraţia locala. Acestea două din
permită o prezentare a caracterului general în care se derulează
urmă sunt doua categorii complementare in stat, in sensul ca
procesele de management din administraţia publică în
administraţia ţării e structurată în autorităţi statale-
România.
administraţia publica locală, acestea din urmă fără a fi statale,
realizează administrarea intereselor publice ale colectivităţilor
149 30
Există două sectoare care oferă servicii publice: • Modelul german, caracterizat printr-un nivel de legătură
• sectorul public, caz în care se vorbeşte de între reţeaua comunală şi cea a colectivităţilor mai mari,
administraţia publică; denumită Kreise, un al doilea nivel de cooperare şi coordonare
• sectorul privat, caz în care se vorbeşte despre a sarcinilor de la nivel districtual.
instituţii şi organizaţii particulare. În general, la baza sistemului local al Uniunii se află
Ca orice domeniu distinct, atât instituţiile publice cât şi comuna (rurală sau urbană), care poate fi percepută ca o
cele particulare urmează un anumit scop, utilizând mijloace colectivitate umană de bază. Ex.: Franţa – comuna; Portugalia –
specifice, iar în finalitatea resurselor folosite există diferenţe paroisse; Marea Britanie – parohiile.
esenţiale.
Localităţile rurale şi urbane sunt supuse, de regulă, în
general, aceluiaşi regim local sau prin lege li se stabilesc norme
1.5.2.1. Sectorul public şi sectorul privat
aplicabile în mod diferenţiat pentru cele două categorii
Încă din anii 1960 relaţia dintre instituţiile publice şi
(ex.: Austria, Germania, Italia, Franţa, etc.).
private a făcut obiectul unor intense dezbateri. Ulterior în 1990,
Pollitt a demonstrat utilitatea dezvoltării unui nou stil de Comunele urbane, oraşele sau municipalităţile sunt şi
management în organizaţiile publice şi private din SUA şi ele împărţite în oraşe mari, metropole şi capitale. De regulă,
Anglia. Acesta a explicat necesitatea orientării sectorului public pentru marile aglomerări urbane este stabilit un regim de
către cel privat şi a evidenţiat reducerea diferenţelor dintre cele district ( ex.: Franţa, Spania, Italia şi Germania).
două sectoare. Pentru aceasta a considerat că este necesară o Între comune, respectiv oraşe există colectivităţile
schimbare de valori, de credinţe şi comportament în realizarea intermediare care, la rândul lor, pot fi dispuse pe unul sau două
serviciilor din domeniul public. niveluri. Unele reprezintă colectivităţi locale validate istoric, pe
Performanţele în cadrul sectorului public, au considerat când altele sunt create artificial prin lege. În cazul organizării
că pot fi îmbunătăţite restructurând managementul după administraţiei locale pe două niveluri, asemenea colectivităţi
imaginea celui privat, pe considerentul că un manager are poartă diferite denumiri în funcţie de ţară:
31 148
Belgia constituie un stat aparte, scopul actualelor aceleaşi îndatoriri, calităţi, cunoştinţe, aptitudini şi deprinderi
reforme fiind transformarea într-un „stat federal”, compus din oriunde ar desfăşura activitatea.
comunitate şi regiuni. Organizaţiile publice au fost create pentru a răspunde
În schimb, regionalizarea efectivă a Franţei este greu de necesităţilor generale ale entităţii ca întreg în timp şi
imaginat, în sensul trecerii peste pragul descentralizării, organizaţiile particulare servesc numai interesele private. Deci
întrucât aceasta este calitatea de stat unitar unanim recunoscut. scopul sectorului public este acela de a servi şi nu de a
Regionalizarea nu există în prezent în Danemarca, acumula.
Olanda şi Luxemburg, iar posibilitatea realizării acesteia în
O altă caracteristică a sistemului administrativ este
viitor este destul de mică.
influenţa politică la care acesta este supus spre deosebire de
Regatul Unit se află sub influenţa unor curente politice
sectorul privat.
favorabile autonomiei regionale, fără să fie posibilă încă
punerea formală a problemei. Eficienţa e reflectată de calitatea serviciilor publice
În ceea ce priveşte colectivităţile locale din ţările oferite de instituţiile publice conduse potrivit unor principii
comunitare cu structură unitară, se remarcă faptul că riguroase legal reglementate.
organizarea lor are la bază patru modele şi anume: Într-o organizaţie privată se urmăreşte maximizarea
• Modelul napoleonian – Franţa departamentală, Olanda profitului obţinut printr-un sistem propriu de reguli şi principii
divizată în provincii, Luxemburg – fără nivel intermediar şi care pot fi modificate permanent în funcţie de schimbările ce
Grecia; apar pe piaţa serviciilor publice, dar şi în relaţie cu concurenţa
• Modelul britanic – comitatele – Regatul Unit şi Irlanda; şi clienţii.
• Modelul scandinav – Danemarca, Suedia, Finlanda, Deciziile administrative se fundamentează pe judecăţi
care au împrumutat de la modelul englez două niveluri de de valoare, iar calitatea serviciilor depinde în mare parte şi de
colectivităţi şi de cel francez sistemul de relaţii cu administraţia sumele rezervate şi alocate prin bugetele aprobate de
centrală; reprezentanţii politicului.
147 32
În instituţiile private deciziile de management sunt coordonare, ori chiar de planificare a diferitelor programe
fundamentate pe baza raportului cost-eficienţă, iar distribuţia de intercomunale.
servicii se face în funcţie de cerinţele pieţei. În instituţiile Locul rezervat colectivităţilor locale în cadrul statului
publice informaţiile circulă pe canale bine definite prin lege în federal este bine definit. Astfel, în măsura în care entităţile
baza relaţiilor organizatorice existente între componentele federale sunt considerate adevărate state, constituţia federală a
sistemului, pe când în instituţiile private informaţiile circulă instituit doar norme de principiu privind existenţa
selectiv, la acestea având acces toţi cei interesaţi în colectivităţilor descentralizate.
valorificarea conţinutului lor şi în realizarea obiectivelor proprii Statele federale sunt de altfel statele unde recunoaşterea
şi ale instituţiei. descentralizării a antrenat existenţa unor colectivităţi locale
Luând în considerare valorile promovate de sectorul puternice.
privat privind încurajarea privatizării serviciilor publice şi În statele regionale tensiunea între centralizare şi
crearea unei pieţe libere a serviciilor se manifestă tendinţe de descentralizare se menţine. În statele unitare aceasta s-a atenuat
dezvoltare a sectorului public şi mutaţii importante în sistemul prin introducerea unui nivel suplimentar, între stat şi
administrativ al ţării. colectivităţile locale. Aceste state au fost iniţial marcate de
certitudinea susţinută de vechiul nivel intermediar dintre stat şi
1.5.2.2. Interesul public comună şi de riscul unui centralism regional care se putea
Scopul managementului public în instituţiile substitui centralismului etatic.
administraţiei publice este satisfacerea interesului general fără a Descentralizarea a rămas o preocupare esenţială a
se avea în vedere un profit material în timp ce managementul statelor comunitare menţionate, care după reformele din 1970-
din organizaţiile particulare urmăresc în mod constant un 1980 a dus la o mai mare stabilitate instituţională, în Germania
interes particular. şi Spania existând astăzi un statu quo instituţional. Italia, din
contră recunoaşte autonomia regională, dar de o manieră
Principalul obiectiv al unei instituţii publice este
limitată.
satisfacerea interesului public existând şi cerinţe pe care
33 146
taxele locale s-au creat surse de venituri destinate pentru iniţiativa particulară nu le-ar putea satisface şi care sunt
bugetele locale şi judeţene. esenţiale pentru economie în general dar şi pentru fiecare
membru în parte. Asemenea cerinţe care alcătuiesc interesul
8.2 Structura colectivităţilor locale şi regionale public constituie domeniul propriu al managementului public.
Statele Uniunii Europene sunt grupate, din punct de Atât interesul public cât şi conţinutul serviciilor publice sunt
vedere al structurii statale, în trei categorii: precizate de puterea politică, deci ridicarea unei nevoi sociale la
• State federale: Austria şi Germania; rangul de interes public presupune şi o cunoaştere legislativă a
• State regionale: Belgia, Italia şi Spania; limitelor acţiunii managementului public. Conţinutul interesului
• State unitare: Franţa, Marea Britanie, Irlanda, Portugalia, public variază în raport de perspectivele istorice ale entităţii, de
Olanda, Danemarca, Suedia, Grecia, Finlanda şi Luxemburg. formele sociale şi tehnice folosite în fiecare perioadă. Deşi
În ceea ce priveşte colectivităţile locale ca obiect al conţinutul variază, obiectivul managementului public rămâne
descentralizării, în unele colectivităţi ale statelor federale se pot acelaşi.
distinge următoarele caracteristici: Principalele caracteristici ale domeniului
Existenţa a trei niveluri ale colectivităţii locale, regiunea managementului public sunt:
(sau comunitatea), provincia dar şi comitatul, departamentul, • interesul public şi politic:
districtul şi comuna urbană, rurală în Austria, Belgia, − este precizat de puterea politică;
Germania, Franţa, Italia şi Spania. − este o reflectare a nevoi sociale;

Existenţa unei puteri legislative la nivelul landurilor, − reprezintă mobilul managementului public;
regiunilor şi comunităţilor în statele federale şi în cele − presupune existenţa unui cadru legislativ care să
regionale. precizeze limitele de acţiune ale funcţionarilor publici pentru
În statele unitare, ca şi în cele federale, nivelul local - satisfacerea nevoilor sociale;
comunal sau al municipiilor – dispune de largi competenţe, cel − să delimitează de nevoia socială;
provincial fiind adesea folosit pentru exercitarea controlului, − are un grad de generalitate;
145 34
− îşi schimbă conţinutul în diferite perioade cele 17 comunităţi autonome prin care se aprobă statutul de
istorice. autonomie.
• puterea publică care este exprimată de:
În ce priveşte România, administraţia publică locală
− obiectivele speciale ale unei instituiţii
este reglementată prin Legea nr. 69/1991. În conţinutul legii se
administrative care reprezintă şi apără interesul public;
menţionează că administraţia publică locală din unităţile
− acţionează într-un cadru legal bine definit; administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei
− conferă drepturi reprezentanţilor instituţiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice. De
administrative pentru a emite acte normative; asemenea, se regăsesc informaţii referitoare la autorităţile
− regimul de putere publică contribuie la administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală
îndeplinirea legilor şi prestarea de servicii publice; în comune şi oraşe. Consiliile locale alese şi primarii aleşi
− puterea publică se concentrează în legi care funcţionează ca autorităţi administrative autonome şi participă
precizează cadrul formal al managementului public. la satisfacerea nevoilor publice din comune şi oraşe.
• autoritate:
Autoritatea judeţeană este definită prin Consiliul
− este competenţa care revine unor instituţii sau
Judeţean- autoritate a administraţiei publice pentru coordonarea
funcţionari publici pentru a desfăşura anumite activităţi;
activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea
− are trei forme: juridică, legislativă şi executivă;
realizării serviciilor publice de interes judeţean.
− este exercitată de Curtea Constituţională,
Parlament, Guvern şi Preşedinte; Prin aceste norme fundamentale, administraţia locală nu
− este exercitată direct sau indirect; mai este încorporată în administraţia centrală a statului şi
− este un atribut specific al administraţiei de stat. reprezintă o structură administrativă autonomă, prin care
colectivităţile locale îşi soluţionează problemele locale, prin
autorităţile proprii alese, însă sub controlul legalităţii de către
autorităţi statale. Prin Legea nr. 27/ 1994 privind impozitele şi
35 144
• În Austria, este elaborat un text legislativ federal, care a 1.5.2.3. Serviciul public
servit drept” model” legilor votate la nivelul celor nouă landuri, Un alt aspect din problematica managementului public
pentru organizarea colectivităţilor locale (districtelor) pe baza asupra căruia se insistă în literatura de specialitate este cea de
principiilor „ autoadministrării”. serviciu public, în România fiind folosite atât în managementul
• În Germania, fiecare land are stabilită Constituţia public cât şi dreptul administrativ.
locală, sub forma unui statut al municipalităţii ori a districtului Serviciul public este explicat ca un ansamblu de
rural. activităţi organizate şi autorizate de administraţie publică,
• În Franţa, dispoziţiile legislative privind comunele sunt pentru a satisface nevoi sociale în interes public. Nevoile
codificate într-un cod al comunelor, care reuneşte legile apărute sociale sunt nelimitate şi diferă după cele mai variate criterii
începând din 1884. geografice, economice, culturale, grad de civilizaţie, vârstă, etc.
• În Italia, principalele texte legislative sunt pentru Managementul public şi-a propus rezolvarea acestor
regiuni Legea nr. 62/ 1953 care se referă la constituirea şi nevoi care particularizează la un moment dat un interes public
funcţionarea organelor regionale, Legea nr. 108/ 1968 privind ceea ce presupune o valorizare din partea puterii politice şi
alegerea consiliilor regionale şi Decretul Preşedintelui fixarea unor coordonate legislative.
Republicii nr. 1-11/1972 şi 1977 privind transferarea funcţiilor Având în vedere că sistemul de nevoi este amplu şi
administrative ale statului către regiune. Pentru provincii şi diversificat, că nu se poate reduce la serviciul public al
comune Legea 142/ 1990 privind regimul legislativ al instituţiilor administrative, devine evidentă necesitatea de a
colectivităţilor locale, Legea nr. 81/ 1993 privind normele oferii servicii publice prin instituţii sau organizaţii particulare a
pentru alegerea directă a primarului, preşedintelui provinciei, căror funcţionare trebuie să fie autorizată de instituţiile din
consiliului municipal şi consiliului provincial. cadrul sistemului administrativ.
• În Spania, pentru administraţia regională există Legea După literatura de specialitate germană, securitatea
organică nr.8/1980 privind finanţarea comunităţilor autonome publică, interesul public, bunurile publice şi serviciile publice
şi legile organice din 1979-1983 adoptate pentru fiecare dintre sunt noţiuni care depind de scopurile politice, sensul lor putând
143 36
fi modificat odată cu schimbarea concepţiilor politice, motiv • Constituţia Italiei conţine informaţii relevante
pentru care trebuie să se ajungă la un punct de vedere comun cu pentru autorităţile locale în art. 5 din capitolul V. Regiunea are
privire la orientarea lor. un statut special care este reglementat prin legi constituţionale.
Serviciul public, în accepţie generală, reprezintă • Constituţia spaniolă din anul 1978 conţine
ansamblul activităţilor organizate de către administraţie pentru dispoziţii speciale, atât pentru nivelul regional, cât şi pentru cel
a satisface nevoile sociale în interesul public, având local. Şi în celelalte state comunitare: Suedia, Olanda,
următoarele caracteristici: Danemarca, Grecia, Irlanda şi Luxemburg prin normele lor
• satisface o nevoie socială; fundamentale se determină regimul administraţiei locale şi
• se află în raport juridic permanent cu sistemul principiile care stau la baza acesteia, „ comunele” fiind cele
administrativ care l-a înfiinţat şi care îl conduce; care formează colectivităţile autonome, cu „ personalitatea
• furnizează bunuri sau servicii care satisfac juridică, care girează prin organele lor patrimoniul şi propriile
interesele unui grup sau ale entităţii în general; lor interese sub controlul puterii centrale.”
• este supus unui regim juridic reglementat de În toate statele Uniunii Europene există legi care
principii de drept public care îl diferenţiază de cel al reglementează administraţia publică locală şi regională, astfel:
organizaţiilor particulare; • Principale dispoziţii legislative referitoare la organizarea
• satisface interesele sociale generale pentru care a colectivităţilor locale în Anglia şi Ţara Galilor sunt denunţate
fost înfiinţat; în legile privind colectivităţile locale- Local Government,
• se creează sau se desfiinţează în urma unei decizii pentru Scoţia legile colectivităţii locale scoţiene- Local
administrative de management; Government din 1973 şi 1975. Tradiţional, sistemul britanic al
• se realizează prin stabilimente publice; administraţiei locale a fost recunoscut de lege încă din sec. al
• este de o tipologie variată. XIX-lea; ulterior, autorităţile locale, au stabilit structura, au
Orice serviciu public are la bază decizia managerială a definit autoritatea juridică şi gradul de descentralizare al
unei instituţii şi existenţa unui cadru juridic corespunzător. managementului ( self- government).
37 142
legea sa fundamentală, în Belgia este consfinţită existenţa a În practică se pune problema administrării serviciului
patru regiuni lingvistice, şi anume: regiunea de limba franceză, public care poare fi controlat direct sau indirect de
olandeză, regiunea capitalei Bruxelles şi regiunea de limbă reprezentanţii instituţiilor publice care potrivit legii reprezintă
germană. Potrivit aceleiaşi prevederi, Belgia cuprinde trei autoritatea publică. Este necesară cunoaşterea faptului că
comunităţi: comunitatea franceză, cea flamandă şi cea germană, beneficiarii serviciilor publice au obligaţia de a urmării ca
reprezentate printr-un consiliu şi un executiv regional. serviciile publice să funcţioneze în conformitate cu normele
juridice aflate în vigoare.
În acelaşi context se menţionează că fiecare comună
Managementul instituţiilor publice poate oricând să
belgiană trebuie să facă parte dintr-o regiune lingvistică,
modifice statutul serviciului public sau chiar să-l desfiinţeze.
subliniindu-se că interesele exclusiv comunale sunt
Clasificarea serviciilor publice poate fi efectuată după
reglementate de consiliile comunale, având la baza activităţii
mai multe criterii:
lor principiile alegerii directe a membrilor consiliilor comunale,
• după criteriul juridic:
recunoaşterea competenţelor în tot ceea ce este de interes
- servicii publice administrative;
comunal, precum şi descentralizarea atribuţiilor spre instituţiile
- servicii publice industriale şi comerciale;
comunale.
În general se formulează o definire negativă în
• Constituţia Franţei conţine dispoziţii potrivit cărora sensul că serviciile public administrative sunt acelea care nu au
„ colectivităţile teritoriale ale Republicii sunt comunele, un obiect de activitate industrial sau comercial, mai mult
departamentele, teritoriile de peste mări”. Orice altă serviciile publice sunt o reprezentare a unei activităţi sau
colectivitate teritorială este creată de lege. Aceste colectivităţi ansamblu de activităţi prin care instituţiile din sistemul
se administrează liber prin consiliile alese şi în condiţiile administrativ acţionează într-un cadru legislativ bine determinat
prevăzute de lege. Prin lege se determină principiile pentru a satisface interesul general sau individual al membrilor
fundamentale ale administrării libere a colectivităţilor locale, unei entităţi. Serviciile publice oferite de instituţii publice sau
competenţele şi resursele lor. private se caracterizează prin aceea că prin aceea că în cadrul
141 38
lor se derulează în mod expres activităţi de învăţământ, cultură, În ceea ce priveşte statele federale, Austria şi Germania,
artă, sport şi chiar comerţ. potrivit constituţiilor proprii, aceste principii sunt preluate de
• din punct de vedere al modului de cooperare la constituţiile locale. În acest sens sunt dispoziţiile art. 116 al
satisfacerea interesului public se pot distinge: legii constituţionale federale a Austriei, care stabileşte că
fiecare land se divide în districte. Districtul este o colectivitate
- servicii publice la satisfacerea cărora nu
teritorială dotată cu autonomie administrativă, fapt pentru care
sunt implicate persoane din afară şi care au drept scop
landurile sunt abilitate de a decide organizarea districtelor şi a
satisfacerea directă şi individuală a particularilor aceste servicii
adopta reglementări cu privire la colectivităţile locale.
având în comun faptul că cetăţeanul aşteaptă de la ele
satisfacerea unei cerinţe personale tocmai pentru care trebuie să În acelaşi fel sunt prevederile art.28/alin 1. şi 2 ale legii
intre în raport cu acestea. fundamentale a Germaniei, care consacră principiul autonomiei

locale, subliniindu-se că , în landuri, districte şi municipalităţi,
În practică aceste servicii sunt variate:
cetăţenii trebuie să aibă reprezentanţi aleşi prin sufragiu
- servicii industriale;
general, direct, egal şi secret, consfinţindu-se norma potrivit
- servicii comerciale;
căreia municipalitatea va trebui să aibă garanţia exerciţiului
- servicii sociale; dreptului de a soluţiona toate problemele locale potrivit legii.
- servicii de învăţământ, sport, cultură; Asociaţiile municipale au, de asemenea dreptul la autonomie, în
- servicii administrative. limitele competenţelor legale şi conform dispoziţiilor lor legale
Beneficiarii acestor servicii sunt într-o situaţie pur şi conform dispoziţiilor legislative.
statutară faţă de serviciile publice administrative şi într-o Dintre normele fundamentale ale celorlalte state
situaţie contractuală faţă de serviciile publice oferite de comunitare se pot enumera:
instituţiile private. Clauzele contractuale nu fac decât să • Constituţia Belgiei, care conţine un număr însemnat
reproducă dispoziţii cu caracter de reglementare. Această de norme prin care se creează şi se dispune crearea prin lege a
categorie de servicii se realizeze prin: autorităţilor administraţiei locale, comunitare, şi regionale. Prin
39 140
8. MANAGEMENTUL PUBLIC ÎN ROMÂNIA ∗ stabilimente publice ce reprezintă servicii publice
ŞI ŢĂRILE UNIUNII EUROPENE oferite de instituţie publică care dispune de un patrimoniu
distinct, acestea constituindu-se ca procedee şi tehnici cu
După cum se cunoaşte, la 1 februarie 1995 a intrat în scopul realizării unei mai bune satisfacerii a interesului general.
vigoare acordul european prin care România a devenit asociată Aceste stabilimente publice (naţionale, judeţene sau comunale)
Comunităţilor Europene şi Statelor membre ale Uniunii pot primi donaţii din partea particularilor colectivităţilor
Europene. Acest eveniment semnifică, în primul rând, publice cu scopul de a realiza anumite obiective caritabile,
declanşarea unui proces de schimbare în care legislaţia, culturale şi pot păstra veniturile provenind din activitatea lor.
instituţiile statului de drept, economia şi mecanismele de piaţă Exemple de stabilimente publice: în domeniul economic
vor deveni compatibile cu cele comunitare. (Camerele de Comerţ şi Industrie, CEC-ul), în domeniul social
( spitale, sanatorii), în domeniul cultural ştiinţific (universităţi,
8.1 Caracteristici generale academiile) etc.
În marea majoritate a ţărilor comunitare, administraţia ∗ stabilimente de utilitate publică se regăsesc în
locală şi regională este fundamentată prin dispoziţiile normelor domeniul învăţământului, al asistenţei sociale şi alte domenii
constituţionale. Excepţia o constituie Regatul Unit al Marii asemănătoare.
Britanii şi Irlandei de Nord, care, aşa cum am prezentat nu are Pornind de la faptul că şi particularii pot participa la
constituţie scrisă şi deci nu există norme privitoare la satisfacerea unor interese generale s-au creat instituţii din
administraţia locală. iniţiativă particulară, cu fonduri private şi fără scop lucrativ
Potrivit normelor fundamentale, atât în statele federale, pentru satisfacerea unor interese generale, fiind stabilimente de
cât şi în cele unitare, principiile autonomiei locale şi cele ale utilitate publică. Exemple: universităţi private, teatrele
descentralizării se regăsesc ca principii de bază ale organizării particulare etc.
şi funcţionării sistemelor administraţiilor locale şi regionale ale - servicii publice la realizarea cărora
statelor comunitare. participă indirect şi alte persoane fără ca beneficiarul să intre
139 40
în contact direct cu serviciile respective. Este cazul tipic al deciziile administrative, cât şi asupra stilului de management şi
întreţinerii reţelei de drumuri când clientul nu este un simplu implicit a climatului de muncă din cadrul acestora.
beneficiar ci un utilizator. Metodele administrative prezentate constituie câteva
- servicii publice la realizarea cărora sunt dintre cele mai potrivite mijloace care stau la dispoziţia
implicate persoane din rândul cetăţenilor şi care sunt funcţionarilor publici cu funcţii de conducere, şi nu numai,
destinate întregii colectivităţi umane fără ca indivizii să pentru a-şi îmbunătăţi propria activitate şi pentru a participa
cunoască individual rezultatul. eficient la satisfacerea interesului public al cetăţenilor unei ţări.
• din punct de vedere al nivelului la care se
realizează, există următoarele tipuri:
- servicii publice naţionale care sunt situate la
anumite zone teritoriale dar interesează ansamblul
colectivităţilor naţionale;
- servicii publice locale care se organizează la nivelul
judeţean şi comunal.
• din punct de vedere al formei de proprietate,
există:
- servicii publice monopolizate oferite doar de
instituţiile administrative care deţin şi monopolul
asupra activităţii respective;
- servicii publice realizate de către agenţii economici
publici şi/sau privaţi.
Această categorie de servicii este oferită atât de instituţii
publice cât şi organizaţii private. În literatura de specialitate
41 138
În condiţiile actuale, ale unei adevărate avalanşe de există şi alte criterii de clasificare a serviciilor publice. Un
probleme pe care managementul public le are de rezolvat, asemenea criteriu îl reprezintă modul de gestionare a
problema timpului capătă valenţe sporite. serviciilor publice (J. Rivera).
Dacă rezolvările se fac într-un timp îndelungat, ţinând Sfera nevoilor sociale în interes public ca şi priorităţile
seama de diversitatea şi complexitatea problemelor, apare riscul managementului public de a organiza sau autoriza activităţi
ca acestea să nu poată fi încheiate sau pot fi rezolvate dar cu pentru satisfacerea acestora se modifică în funcţie de programul
mare întârziere ceea ce va afecta, în mare măsură calitatea forţelor care deţin puterea politică.
activităţii administrative. Trebuie reţinut deci că nu orice activitate de interes
Descoperirea posibilităţilor, care să permită realizarea public este un interes public şi numai acele activităţi care sunt
lucrărilor, prestarea serviciilor într-un timp mai scurt, necesare pentru satisfacerea unor nevoi sociale apreciate de
reprezintă un proces complet şi de durată. El poate conduce la puterea politică ca fiind de interes public.
eliminarea operaţiilor inutile, la implicarea mai multor organe În acest context este important de exprimat conceptul de
sau compartimente sau, dimpotrivă, la reducerea numărului putere publică şi în ce context puterea manageriale şi a
acestora. autorităţilor administrative.
Pentru cunoaşterea timpului necesar, în cadrul
operaţiilor care se repetă, se va determina un timp mediu, prin 1.5.2.4. Puterea publică
identificarea unui număr de operaţii efectuate de funcţionarul Puterea publică reprezintă ansamblul drepturilor
public conştiincios în timpul normal de lucru. speciale pe care le deţine o instituţie administrativă în sens de
Referindu-ne la propunerile de raţionalizare, respectiv autoritate, care reprezintă şi apără interesul public şi care în
restructurare, putem spune că acestea vor fi orientate în mod mod obligatoriu trebuie să se impună celui particular aşa cum
expres asupra organizării structurale a instituţiei administrative reglementează Constituţia şi legile organice.
analizate, a optimizării circuitelor şi fluxurilor informaţionale În virtutea acestei capacităţi instituţiile administrative
ale documentelor, asupra modului în care sunt formulate emit acte de autoritate care se execută din oficiu sau aplicând
137 42
direct dacă este nevoie măsuri administrative de constrângere Un alt aspect avut în vedere pe parcursul derulării
cu caracter preventiv, de sancţiune sau de execuţie silită. analizei se referă la eficienţa instituţiei sau activităţii cercetate.
Regimul de putere publică, într-un sistem constituţional Aceasta însemnă a raporta rezultatele la cheltuielile efectuate
democratic nu exclude, ci presupune existenţa la dispoziţia pentru obţinerea lor. În prezent, abordarea eficienţei devine o
celor administraşi a unor modalităţi de acţiune. Tocmai de necesitate în activitatea administrativă. Nu este suficient ca un
aceea contenciosul administrativ este privit ca o dimensiune a organ al administraţiei de stat să fie util din punct de vedere
regimului juridic de putere publică şi nu ca un element exterior social. Acest aspect este important dar nu suficient, al trebuie,
acestuia. totodată, să fie eficient, deci raţional din punct de vedere
Expresia de „a aduce la îndeplinire legile” are cel economico-financiar.
puţin următoarele semnificaţii:
Prin urmare, se pune şi probleme costului activităţii
• legea reprezintă cadrul general de bază care
administrative.
delimitează domeniul de aplicativitate al managementului
publică;
Pe baza datelor obţinute este necesar să se acţioneze
• aplicarea legii presupune şi adoptarea de acte
pentru reducerea la maximum a cheltuielilor necesare
normative de către managementul instituţional din sistemul
desfăşurării activităţii administrative analizate. Trebuie
administrativ;
eliminată imediat orice cheltuială care nu se justifică şi/sau
• actele administrative normative au forţa juridică
reduse pe cât posibil toate celelalte cheltuieli. Evident, fără ca
inferioară legii şi se ierarhizează în funcţie de poziţia şi
acestea să conducă la scăderea calităţii activităţii şi/sau
competenţa instituţiei care le-a emis;
serviciului respectiv, a îndeplinirii sarcinilor şi obiectivelor
• orice act individual sau orice operaţiune materială administraţiei.
reprezintă o modalitate de exercitare a legii;
• principiul legalităţii este principiul fundamental al Aşa cum am precizat mai sus, un alt criteriu avut în
managementului public şi îndeplinirea legii atrage atât procese vedere este timpul.
43 136
Specialişti în domeniu consideră că trebuie avute în de management cu caracter normativ (hotărâri, circulare, etc.)
vedere mai multe criterii în derularea activităţii de cercetare cât şi procese de execuţie concrete (încheierea de contracte,
respectiv diagnosticare, formularea propunerilor de redresare, efectuarea de diverse operaţii medicale).
restructurare şi perfecţionare. Acestea sunt:
• utilitatea organului sau activităţii cercetate;
• eficienţa acesteia;
• timpul necesar desfăşurării ei;
• resursele efective implicite;
• optimizarea mediului şi relaţiilor umane.

Prima problemă care se pune este cea a utilităţii
organului sau activităţii cercetate. Cu alte cuvinte se pune
întrebarea dacă existenţa lor se justifică dacă răspund într-
adevăr unor cerinţe sociale reale. Utilitatea vizează mai ales,
sfera serviciilor oferite cetăţenilor.
Criteriul utilităţii se aplică nu numai la activităţi de
ansamblu ale instituţiei cercetate şi în detaliu, pentru fiecare
compartiment sau operaţie studiată.
Cercetându-se critic utilitatea se va ajunge la o
concluzie privind menţinerea, desfiinţarea instituţiei sau a unor
compartimente, a unor operaţiuni. Uneori devine evidentă
reorganizarea celor existente, lărgirea sau restrângerea
competenţei cercetate, a compartimentelor şi persoanelor.
135 44
pentru o interpretare realistă a situaţiei existente, dar şi
2. FUNCŢIILE MANAGERIALE fundamentarea propunerilor de îmbunătăţire.

Este recomandabil a se identifica în etapa a treia
2.1. Consideraţii generale aproape toate punctele forte şi slabe ale activităţii
În literatura americană de specialitate au fost definite administrative. Pentru aceasta sunt analizate principalele
şapte funcţii distincte de management public şi împlinit de categorie de informaţii şi date culese în prima etapă, respectiv
sistemul administrativ: cele referitoare la structură, sistemul informaţional din unitatea
• planificarea; administrativă, sistemul deciziilor administrative, stilul de
• organizarea; conducere al funcţionarilor publici cu funcţii în instituţia

publică şi informaţii despre climatul organizaţional din cadrul
• personalul;
acesteia.
• conducerea;
În etapa a patra sunt formulate propunerile de
• coordonarea;
restructurare şi perfecţionare a activităţii administrative
• raportarea;
desfăşurate în cadrul acesteia.
• elaborarea bugetelor.
Desigur că sunt avute în vedere, în primul rând, cauzele
2. Planificarea
care au generat situaţiile critice, dificile, problemele din sistem
Constă în fundamentarea de planuri care conţin atât
şi, în continuare, situaţiile pozitive identificate.
obiectivele finale cât şi obiectivele derivate.
Această abordare are în vedere în primul rând
3. Organizarea
diminuarea până la eliminarea a punctelor slabe constatate în
Constă în stabilirea structurii formale şi autorităţii prin
cadrul instituţiilor publice analizate şi, în al doilea rând
care componentele structurale şi personalul sunt orientate spre
extinderea dezvoltarea, perfecţionarea situaţiilor considerate
stabilirea obiectivelor şi realizarea acestora. Specialiştii în
pozitive, favorabile desfăşurării activităţilor din instituţia
domeniu au considerat că trebuie o atenţie deosebită angajării
publică analizată.
în structură a personalului şi determinării unui comportament
45 134
se adoptă şi de periculozitate au, fundamentul acestora, care flexibil faţă de diversele schimbări. În vederea evitării
sunt metodele şi tehnicile folosite în procesul decizional; deficienţei şi lipsei de responsabilitate este necesar ca un singur
• metodele şi tehnicile de management public folosite manager să aplice principiul unităţii de decizie şi de acţiune,
în cadrul proceselor desfăşurate în sistem; întrucât s-a dovedit din practică ineficienţa conducerii multiple.
4. Personalul
• stilul de conducere al funcţionarilor publici cu
Reprezintă o funcţie care constă în atragerea resurselor
funcţii de conducere;
umane în sistem şi îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de
• climatul de muncă în care funcţionarii publici îşi
muncă din instituţie, concomitent cu formarea şi pregătirea
desfăşoară activitatea.
personalului angajat. Specialiştii americani au considerat că în
Informaţiile culese vor fi completate cu altele obţinute managementul public se impune ca necesară adaptarea la
prin observări directe, lansări de chestionare referitoare la asistenţă de specialitate prin consilieri de specialitate, care să
modul de desfăşurare a activităţii în instituţiile publice analizate desfăşoare în general activităţi de planificare, deoarece aceasta
şi discuţii cu cei care îşi desfăşoară activitatea în sistem. impune autoritatea şi responsabilitatea administraţiei pentru
Odată culese, aceste date şi informaţii urmează a face domenii specifice.
obiectul unei analize complete, folosindu-se o serie de metode Lyndal Urwick şi Luther Gulick au propus introducerea
şi tehnici preluate din alte domenii pentru a servi ca instrument unor consilieri generali în structura existentă pentru
pentru interpretarea corectă şi completă a datelor obţinute în coordonarea şi controlul activităţii celor din subordine şi pentru
urma desfăşurării primei etape. iniţierea de ordine. Aceştia vor acţiona ca asistenţi ai
superiorilor pentru a-i degreva de problemele de rutină tocmai
Derularea celei de-a doua etape a metodei analizei
ca aceştia să se concentreze asupra problemelor majore şi
diagnostic, respectiv analiza cauzală detaliată a datelor şi
esenţiale ale organizaţiilor publice.
informaţiilor, presupune un proces amplu de interpretare a
acestora. Identificarea cauzelor care au generat situaţia de fapt
pozitive sau negative constituie o operaţie deosebit de utilă
133 46
5. Conducerea ulterior, potrivit acestora, sun formulate, posibile soluţii de
Constă într-un proces continuu de fundamentare a îmbunătăţire a activităţii.
deciziilor administrative şi de formulare a ordinelor, Orice investigaţie ştiinţifică trebuie să pornească de la
instrucţiunilor specifice şi generale necesare pentru conducerea culegerea de date, care ulterior sunt supuse unei aprofundate
instituţiilor publice. Având în vedere importanţa problemei analize în vederea formulării unor concluzii, pe baza cărora vor
diviziunii muncii, în acest context funcţionarii publici vor fi fi adoptate ulterior deciziile de efectuare a unor schimbări.
numiţi într-un post public în funcţie de cerinţele postului
Astfel, prima etapă pe care o presupune metoda analizei
respectiv, de specificul activităţii şi de locul în care aceasta se
diagnostic este aceea a documentării prealabile asupra
desfăşoară.
domeniului investigat.
6. Coordonarea
Procesul de observare şi culegere a datelor trebuie să
Presupune o interconectare a diferitelor domenii ale
vizeze, în principal, următoarele aspecte:
muncii şi utilizarea delegării de sarcini dar şi de competenţe.
7. Raportarea • structura instituţiei publice cu toate elementele
Constă în informarea continuă atât a superiorilor cât şi a cuprinse în organizarea structurală. Sunt avute în vedere şi
colaboratorilor prin întocmirea de evidenţe, analize, cercetări şi relaţiile acesteia cu alte organe ale administraţiei de stat,
raportări. regulamentele de ordine interioară, precum şi tipul şi formele
8. Elaborarea bugetului de relaţii cu publicul;
Constă în structurarea bugetului, identificarea metodelor • sistemul informaţional al instituţiei publice cu toate
şi tehnicilor executării acestuia. componentele acestuia: datele, informaţii, circuite
Aceste abordări au reprezentat un fundament solid informaţionale, mijloace de tratare a informaţiilor, fluxuri
pentru ştiinţa managementului public şi pentru înţelegerea informaţionale, procedurile informaţionale;
influenţelor majore pe care o are structura organizatorică asupra
• sistemul deciziilor formulate pe nivelul ierarhic pe
rezultatelor finale ale unei instituţii publice. care se situează instituţia publică respectivă, ce tipuri de decizii
47 132
• documentarea sau investigarea domeniului care În literatura românească de specialitate, M.

urmează a fi abordat; Oroveanu considera că principalele funcţii ale autorităţilor
• analiza cauzală detaliată a datelor şi informaţiilor, publice sunt:
folosindu-se diagrama cauză-efect; - acţionară;
• identificarea deficienţelor şi aspectelor pozitive; - consultativă;
• formularea propunerilor de perfecţionare.
- deliberativă.
Îmbunătăţirea, perfecţionarea continuă a organizării şi
Specialistul consideră că a administra înseamnă a
funcţionării sistemului administrativ impune o continuă
prevedea, a coordona, a controla şi a conduce.
observare şi investigare a proceselor de management şi de
execuţie. 2.2. Funcţia de previziune
Schimburile rapide din cadrul entităţii contemporane Funcţia de previziune constă în ansamblul proceselor
impun ca fiecare instituţie din sistemul administraţiei publice să de muncă prin intermediul cărora se determină principalele
se adapteze noile condiţii pentru a servi în mod corespunzător obiective ale instituţiilor publice, în general, mijloacele şi
cerinţelor prezente şi de viitor ale entităţii. resursele necesare aplicării acestora.
Experienţa specialiştilor în administraţia publică din La exercitarea acestei funcţii, o contribuţie importantă
diferite state a demonstrat necesitatea studierii temeinice a revine planificării. În funcţie de sfera în care se derulează
tuturor aspectelor activităţii administrative, a consecinţelor pe previziunile există mai multe tipuri de previziuni:
care le are reorganizarea administraţiei.
• planificare în sectorul public sau privat;
Pentru a pute fundamenta cele mai adecvate decizii
• planificare guvernamentală;
privind perfecţionarea administraţiei sunt utilizate mai multe
metode. În prealabil se elaborează un diagnostic general la • planificare în domeniul vieţii sociale;
nivelul instituţiilor administraţiei publice, în vederea • planificarea resurselor umane, a resurselor

determinării cauzelor care au generat situaţia prezentată şi financiare, materiale.
131 48
Această funcţie se concretizează în formularea şi Acestora li se adaugă unii factori psihosociali, cu
implementarea de strategii, politici, programe şi planuri de influenţă hotărâtoare asupra stilului de management, al calităţii
dezvoltare pentru sectorul public. procesului de conducere din administraţia publică.
În vederea realizării acestui obiectiv trebuie acţionat cu Deşi în sistemul administrativ din România asemenea
prioritate pentru: factori sunt puţin luaţi în considerare în acţiunile de
• stabilirea unor relaţii funcţionale şi eficiente între raţionalizare a activităţii funcţionarilor publici cu funcţii de
decizia politică cu caracter strategic şi decizia tehnică cu conducere, totuşi ele prezintă utilitate practică deoarece
caracter administrativ; influenţează în mod considerabil eficacitatea managementului.
• creşterea rolului colectivităţii locale în gestionarea
intereselor economice şi sociale şi reducerea treptată a gestiunii
7.2.3. Metode de cercetare
administrative a respectivelor domenii de la nivel central;
• descentralizarea structurilor şi a deciziei Aşa cum am precizat la începutul acestui capitol, în
administrative până la nivelul de bază vizând creşterea cadrul tipologiei metodelor utilizate în sistemul administraţiei
operativităţii şi a eficienţei; de stat am prezentat o a trei categorie, cea a metodelor de

cercetare.
• asigurarea şi corelarea atribuţiilor şi
responsabilităţilor cu resursele existente la dispoziţia Deşi în literatura română de specialitate, Alexandru
instituţiilor administrative; Negoiţă menţionează două metode, respectiv: metoda analitică
• asigurarea transparenţei reale şi a controlului şi metoda critică. În opinia noastră, cele două aşa-zise metode
public asupra administraţiei centrale şi locale; reprezintă două etape ale procesului complex de cercetare, care
• colaborarea sistematică a autorităţii administraţiei se derulează în sistemul administraţiei publice.
de stat, colectivităţilor locale, organizaţiilor non- În consecinţă din cea de-a treia categorie face parte
guvernamentale şi celelalte structuri sociale interesate. metoda analizei diagnostic. Aceasta presupune parcurgerea mai
multor etape, după cum urmează:
49 130
Crearea unei ambianţe plăcute necesită îmbinarea 2.2 Funcţia de organizare şi funcţionare
acestor factori mai ales între culoare şi lumină, în censul
Funcţia de organizare şi funcţionare constă în
utilizării unor culori care, dincolo de gust, trebuie să satisfacă şi
ansamblul principiilor de muncă prin intermediul cărora se
alte cerinţe, să se coreleze cu gradul de iluminare a încăperii.
asigură cadrul instituţional necesar realizării raţionale şi
Dintre factorii care determină un consum nervos de eficiente a obiectivelor previzionate în domeniul
energie menţionăm: managementului public prin alocarea raţională a resurselor.
• grad de complexitate al activităţii desfăşurate; Îndeplinirea obiectivelor de interes general e repartizată între
administraţia publică centrală şi administraţia publică locală din
• diversitatea proceselor de muncă în care sunt
judeţe, comune urbane şi rurale, persoanelor juridice politice
implicaţi funcţionarii publici;
teritoriale, cărora le revine sarcina de a organiza corespunzător
• climatul general în care se desfăşoară procesele
activitatea în vederea realizării interesului public general.
administrative, relaţiile dintre funcţionarii cu funcţii de
conducere şi colaboratori, dintre ei şi funcţionarii situaţi pe Literatura de specialitate consideră că administraţia
nivelurile ierarhice superioare în cadrul sistemului implicit managementul public presupune o activitate de
administrativ. organizare, coordonare a executării şi o activitate de executare

efectivă a legii şi a altor acte normative elaborate de instituţii
Acţiunea acestor factori este determinată atât de cauze
din afara administraţiei de stat.
obiective: modul de exercitare a funcţiilor managementului
public, manieră de constituire a echipelor de muncă, gradul de Uneori sarcinile de organizare ale reprezentanţilor
încărcare a funcţionarilor cu funcţii de conducere, perspectivele managementului din instituţiile publice depăşesc sfera acestora
de promovare, cât şi de cauze subiective: emotivitate, (ex. Ministerul Justiţiei ca instituţie centrală a administraţiei de
susceptibilitate, personalitate, putere de aprofundare, stat are importante atribuţii cu caracter organizatoric privind
conştiinciozitate, iniţiativă, spirit de răspundere, capacitatea de instanţele de judecată care formează o altă categorie de
a lucra în echipă. instituţii de stat).
129 50
Instituţiile administraţiei de stat sunt forme prin care se corespunzătoare de eliminare sau, dacă nu este posibil, cel
exercită activitatea statală. Procesele de organizare şi puţin pentru diminuarea intensităţii acestora.
coordonare care susţin exercitarea funcţiei publice sunt Printre cauzele care pot determina starea de oboseală
fundamentale şi indispensabile în managementul public tocmai pot fi menţionate:
pentru realizarea obiectivelor sociale în general. • monotonia şi lipsa de interes pentru activitatea
Eficacitatea exercitării acestei funcţii se apreciază prin prestată;
prisma eficienţei activităţii administraţiei, a rezultatelor şi • condiţiile în care se desfăşoară activitatea, respectiv
efectelor obţinute în raport cu mijloacele utilizate pentru organizarea neraţională a spaţiului, în sensul supraîncărcării
obţinerea acestora. acestuia, dotării cu mobilier neadecvat, surse de iluminat
Caracterul realist al organizării şi coordonării proceselor necorespunzătoare;
de muncă în administraţie se obţine printr-o amplă şi atentă • particularităţile activităţilor desfăşurate, în special,
documentare socială, tehnică, economică. Progresul pentru cele de la nivelurile inferioare ale structurii administrative, dar
managementul public într-o ţară cu orientare către satisfacerea şi cele ale activităţilor de conducere, în care răspunderea pentru
unor nevoi sociale reale îl reprezintă eficienţa rezultată din rezultatele muncii unui grup de funcţionari publici provoacă
organizare şi coordonare. tensiunea nervoasă etc.
2.3 Funcţia de motivare Utilizarea metodei structurării programului de lucru al
Funcţia de motivare presupune ansamblul proceselor funcţionarilor publici implică şi cunoaşterea influenţei
de muncă prin care personalul instituţiilor publice este factorilor de solicitare fizică şi nervoasă ai mediului ambiant,
determinat să contribuie la identificarea şi satisfacerea care au un impact direct asupra calităţii şi productivităţii muncii
interesului public pe baza luării în considerare a factorilor care angajaţilor din sistemul administrativ.
îl motivează pentru realizarea obiectivelor. Între factorii de solicitare fizică amintim factorii de
Exercitarea acestei funcţii urmăreşte implicarea cât mai microclimat: temperatura, umiditatea, circulaţia aerului,
profundă, cât mai eficace a funcţionarilor publici de execuţie şi iluminatul şi, nu în ultimul rând, zgomotul.
51 128
analiză, sinteză şi concepţie. Un alt avantaj al folosirii tehnicii de conducere de la toate nivelurile ierarhice ale structurii
îl constituie posibilitatea accesului rapid la diferite categorii de administrative pentru realizarea obiectivelor derivate din
informaţii, ceea ce are ca efect scurtarea timpului necesar sistemul de interese publice. Gradul de implicare şi rezultatele
fundamentării unor decizii administrative eficiente, care să obţinute de fiecare funcţionar public determină utilizarea unui
corespundă intereselor sociale generale. ansamblu de recompense şi/sau sancţiuni care sunt de fapt
instrumente ale motivării.
Un alt aspect pe care îl are în vedere această metodă se
Caracteristicile de bază ale motivării sunt:
referă la structurare corespunzătoarea a programului de lucru al
funcţionarilor publici atât în cadrul unui an calendaristic, cât şi • complexitatea în sensul utilizării combinate atât a
pentru o săptămână sau o zi de lucru. stimulentelor morale cât şi a stimulentelor materiale;

• diferenţierea, adică motivaţiile considerate şi modul
Este cunoscut faptul că orice activitate desfăşurată fără
lor de folosire să ţină seama de caracteristicile şi abilităţile
întrerupere un interval mai mare de timp, în condiţii de
fiecărui funcţionar public sau a grupului de muncă din
concentrare nervoasă, are drept consecinţă o puternică stare de
instituţiile publice astfel încât să se menţină maximum de
oboseală, ceea ce conduce în mod direct la scăderea capacităţii
participare la determinarea şi satisfacerea interesului public
de muncă, deci a eficacităţii funcţionarilor publici.
general;
Programarea corespunzătoare a timpului de lucru al
• gradualitatea, înseamnă satisfacerea succesivă a
funcţionarilor publici presupune şi stabilirea unui raport optim necesităţilor funcţionarilor în funcţie de aportul lor la realizarea
între consumul efectiv de energie şi perioada de odihnă serviciilor publice.
necesară.
Procesul de reformă din administraţia publică implică
Pentru a se putea preîntâmpina apariţia oboselii modificări de esenţă în conceperea şi exercitarea instrumentelor
exagerate şi premature a personalului din administraţie este motivării în instituţiile publice, în sensul adaptării la
necesar, în primul rând, să fie cunoscute cauzele care provoacă, caracteristicile fiecărui funcţionar eliminând abordarea
pentru ca, în funcţie de ele, să se adopte măsurile standardizată a motivării, care determină neimplicare, efort
127 52
minim şi eficienţă din partea angajatului sistemului în funcţie de nivelul ierarhic ocupat şi de specificul activităţii
administrativ. desfăşurate în cadrul instituţiei administrative.
De fapt, metoda structurării corespunzătoare a
programului funcţionarilor publici presupune asigurarea
2.4. Funcţia de administrare
condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii, a unor
Funcţia de administrare reuneşte ansamblul de
locuri de muncă care să creeze cele mai adecvate locuri de
procese de muncă prin care se asigură o gestionare riguroasă a
muncă necesare executării sarcinilor şi funcţiilor din cadrul
tuturor resurselor existente şi atrase în vederea realizării
sistemului administraţiei publice.
obiectivelor sistemului administrativ, adică satisfacerea
Principalele cerinţe care să permită desfăşurarea
intereselor publice generale. Această funcţie se reduce la o
corespunzătoare a programului funcţionarilor publici sunt:
riguroasă gestionare a resurselor umane, materiale,
• confort;
informaţionale şi financiare în funcţie de obiectivele
• climat organizaţional deschis, stimulativ;
previzionale.
• dotare tehnică adecvată.
2.5 Funcţia de control-evaluare
Funcţionarul public trebuie să apeleze tot mai frecvent
Funcţia de control-evaluare constă într-un ansamblu la echipamentele moderne de prelucrarea a datelor pentru
de procese de muncă prin care se compară rezultatele cu asigurarea unei informaţii operative şi relevante, pe această
obiectivele iniţiale, se verifică conformitatea acţiunii bază că contribuie la creşterea gradului de fundamentarea a
instituţiilor publice cu reglementarea juridică în vigoare şi cu deciziilor administrative şi să identifice acţiunile
misiunea angajaţilor săi de a satisface interesul general, cu corespunzătoare de implementare a lor.
respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale Nu se poate vorbi de o administraţie publică modernă
persoanelor determinându-se şi abaterile de la sistemele fără folosirea unor echipamente, care permit utilizarea
normale în vederea eliminării lor. corespunzătoare a timpului de muncă al funcţionarilor publici,
Funcţia de control se concretizează în următoarele: oferindu-le posibilitatea concentrării asupra problemelor de
53 126
7.2.2.5. Metoda structurii corespunzătoare • verificarea modului cum se exercită deciziile
a programului funcţionarilor publici administrative în managementul public;
Această metodă constituie o importantă modalitate de • corectarea unor decizii pentru ca ele să fie în
sporire a eficienţei tuturor funcţionarilor publici. concordanţă cu realitatea socială în continuă mişcare,
În structura programului de activitate a funcţionarilor cu • iniţierea unor decizii în scopul soluţionării unor
funcţii de conducere apar o serie de particularităţi date de probleme noi ca urmare a schimbărilor pe plan social.
specificul activităţii de administraţie, comparativ cu alte Principalele cerinţe pentru exercitarea cu eficienţă a
activităţi. funcţiei de control în managementul public sunt:
Această metodă a apărut ca urmare a multiplelor situaţii • continuitatea controlului realizat de personal din
de prelungire exagerată a duratei zilei de muncă, în special a cadrul aparatului administrativ care deţine funcţia de
funcţionarilor publici cu funcţie de conducere şi de utilizarea conducere;
necorespunzătoare a timpului de către funcţionarii publici • atragerea personalului specializat care să
implicaţi atât în procesele de management, cât şi de execuţie. fundamenteze soluţii oportune privind modul în care activitatea
Dacă vom considera că materia primă a administraţiei ar putea şi ar trebui să fie corelate raţional şi
managementului public o reprezintă informaţiile, problemele eficient cu relaţiile materiale, umane şi financiare existente.
care apar vizează pe de o parte, asigurarea culegerii, Specializarea instituţiilor administrative determină
înregistrării, transmiterii şi prelucrării lor în condiţii de specializarea personalului explicându-se astfel neexistenţa
eficacitate ridicată, iar, pe de altă parte, valorificarea lor compartimentelor de control intern, fiecare urmărind anumite
superioară de către funcţionarii care iau parte la fundamentarea categorii de deficienţe şi propunând soluţii pentru remediere;
deciziilor administrative şi la conceperea planului de acţiune • operativitatea controlului, controlul trebuind să se
pentru implementarea acestora. deruleze direct la locul desfăşurării activităţii pentru a se putea
Structura corespunzătoare a programului funcţionarilor verifica şi identifica cauze şi modalităţi de lucru pentru
publici, facilitează rezolvarea celor două probleme diferenţiat, obţinerea de rezultate;
125 54
• eficienţa controlului, care rezidă în faptul că Rutina are efecte cu atât mai grave cu cât cel afectat de
verificarea activităţii se face în mod sistematic; ea ocupă o funcţie mai înaltă. Acesta începe să manifeste un stil
• orientarea controlului urmărind exclusiv autoritar, tendinţe evidente de a rezolva toate problemele
satisfacerea interesului general public şi nu alte categorii de potrivit propriilor concepte şi de a soluţiona singur orice
interese; problemă.
Prin folosirea metodei valorificării experienţei în
• calitatea şi obiectivitatea controlului, având la bază
muncă. Personalul din domeniul administraţiei publice este
informaţii reale desprinse din observări şi analize directe;
încurajat să-şi valorifice potenţialul profesional dobândit în
• preventivitatea controlului, care permite o
timp, dar şi capacitatea creativă pentru găsirea unor soluţii
preîntâmpinare a deficienţelor în sistemul administrativ;
eficiente la ineditele probleme sociale care apar în diferite
• corectivitatea evidentă în cazul în care efectele
perioade.
negative au apărut deja.
De asemenea, metoda valorificării experienţei în muncă
Funcţia de control a managementului public e
presupune combaterea fermă a oricăror manifestări de rutină în
argumentată de următoarele necesităţi:
activitatea personalului administraţiei publice.
• permite verificarea legalităţii şi oportunităţii Valorificarea experienţei în muncă în mod absolut
deciziilor administrative; trebuie corelată cu stimularea şi folosirea potenţialului creativ
• identifică acele cauze care frânează desfăşurarea al personalului din sistemul administrativ. Măsura în care
normală a activităţii; funcţionarii publici cu funcţie de conducere vor reuşi să îmbine
• oferă posibilitatea corectării conţinutului deciziilor; experienţa cu creativitatea va determina în mod expres
• determină iniţierea unor noi decizii; creşterea calităţii managementului public, a deciziilor
administrative fundamentale la toate nivelele sistemului
• verifică utilizarea mijloacelor juridice de care
administraţiei publice.
dispun autorităţile administrative pentru realizarea pe cale
democratică a sarcinilor;
55 124
7.2.2.4. Metoda valorificării experienţei în muncă • permite urmărirea calitativă şi cantitativă a gradului
O influenţă considerabilă asupra calităţii proceselor de de îndeplinire a misiunilor autorităţilor administrative în raport
management şi de execuţie din sistemul administrativ şi asupra cu volumul resurselor consumate;
rezultatelor activităţii funcţionarilor publici are experienţa în • oferă posibilitatea informării exacte a administraţiei
muncă, care provine din derularea dintr-un timp îndelungat a privind calitatea funcţionarilor săi;
aceloraşi operaţii sau a unora foarte apropiate în ceea ce • pune bazele reorganizării, nu numai a activităţii, ci
priveşte particularităţile lor. şi a structurii administrative, pentru că structurile din cadrul
Experienţa imprimă funcţionarului public o foarte bună sistemului administrativ variază în raport cu dezvoltarea socială
abilitate, ceea ce conduce la realizarea rapidă şi eficientă a şi cu modul de adaptare a personalului, a aparatului
sarcinilor. administrativ la schimbare.
Efectuarea permanentă a aceloraşi operaţii poate avea Funcţionalitatea managementului public e determinată
însă şi efecte negative în momentul în care intervine rutina, de modul în care funcţionarii publici înţeleg să exercite cu înalt
comoditatea, lucrările fiind executate în mod mecanic fără nici profesionalism aceste cinci funcţii, şi e condiţionată de
un fel de efort intelectual. abilităţile lor manageriale manifestate cu ocazia exercitării
Rutina poate atrage posesivitatea, elimină nu numai acestor funcţii în cadrul proceselor de management.
dorinţa îmbunătăţirea muncii, introducerii de modalităţi noi,
superioare de îndeplinire a sarcinilor, ci generează o atitudine
refractară faţă de inovaţii, tendinţa de a înăbuşi orice fel de
schimbare în activitatea desfăşurată.
Un personal care a intrat în rutină prin activităţile pe
care le efectuează este incapabil de autocritică, nu poate sau nu
vrea să observe ori să recunoască propriile greşeli, respinge
orice încercare de critică la adresa sa.
123 56
comunica eficace, recunoaşterea inevitabilităţii, erorilor umane,
3. AUTORITATEA ŞI EXERCITAREA ACESTEIA abordarea participativă a problemelor etc.
ÎN SECTORUL PUBLIC Pentru o conducere eficientă în instituţiile publice
devine evidentă necesitatea ca funcţionarii publici să fie
Autoritatea reprezintă mai mult o problemă de drept selectaţi după anumite criterii şi în mod expres după principiul
administrativ decât o problemă legată de management, având în complementarităţii în ceea ce priveşte pregătirea de specialitate
vedere că potrivit Constituţiei României, doar instituţiile şi cea managerială.
publice sunt implicate în exercitarea anumitor tipuri de Important este ca între funcţionarii publici cu funcţii de
autoritate. Există cel puţin trei tipuri de autoritate: conducere, colaboratori şi subordonaţi să existe compatibilităţi
• autoritate juridică; psihosociologice, premisă necesară pentru a putea dezvolta
• autoritate legislativă; relaţii umane şi profesionale normale.
• autoritate executivă. Un rol esenţial într-un proces de management revine
Aceste tipuri de autoritate sunt completate de o serie de comunicării.
tipuri de autoritate exercitate de instituţiile administrative. Comunicarea trebuie să fie deschisă, să se facă direct
Autoritatea juridică este exercitată de Curtea sau indirect, dar ori de câte ori este necesar pentru a asigura
Constituţională care se compune din nouă judecători, din care fondul informaţional de bază, necesar fundamentării unor
trei sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de decizii administrative corecte, coerente, clare şi conforme cu
preşedintele României. realitatea socială, cu interesul social general care le-a
Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au determinat.
putere numai pentru viitor.
Autoritatea legislativă aparţine Parlamentului
României care adoptă:
57 122
7.2.2.3. Metoda conducerii eficiente • legi constituţionale;
Metoda constă într-un ansamblu de modalităţi orientate • legi organice;
spre desfăşurarea unor activităţi eficiente de către • legi ordinare.
administratorii publici implicaţi în procesele de management şi Iniţiativa legislativă aparţine deopotrivă Guvernului,
execuţie din instituţiile publice. deputaţilor, senatorilor, precum şi unui număr reprezentativ de
Pentru aceasta, ei trebuie să posede cunoştinţe în cetăţeni cu drept de vot.
domeniul în care îşi desfăşoară efectiv activitatea, în domeniul Autoritatea executivă aparţine preşedintelui României,
administrativ juridic, calităţi morale, dar şi calităţi şi cunoştinţe Guvernului, ministerelor şi altor instituţii de specialitate sau
în domeniul economic, al managementului, sociologie şi autorităţii administraţiei autonome care-şi exercită autoritatea la
psihologiei. nivel naţional, autorităţilor administraţiei publice locale precum
Pentru o conducere eficientă este necesară o foarte bună şi instituţiilor şi serviciilor publice de interes naţional sau local.
cunoaştere a realităţii sociale, a intereselor sociale care stau la O distincţie generală se poate face în ceea ce priveşte
baza stabilirii obiectivelor din cadrul sistemului administrativ. cele două categorii de acte administrative şi anume:
Conducătorii trebuie să cunoască performanţele • acte administrative ale autorităţilor publice din sfera
subordonaţilor, să identifice cauzele în situaţiile în care executivului;
performanţele acestora şi gradul lor de implicare sunt reduse şi • acte administrative ale celorlalte autorităţi publice.
să intervină cu măsuri concrete pentru eliminarea lor. Această structurare a autorităţii determină o serie de
Utilizarea metodei conducerii eficiente presupune şi particularităţi ale proceselor de management şi execuţie din
anumite calităţi, cunoştinţe, aptitudini şi deprinderi specifice sistemul administrativ.
colaboratorilor şi/sau celorlalţi funcţionari publici.
Principalele calităţi şi aptitudini necesare funcţionarilor
publici cu funcţii de conducere sunt: capacitatea de a înţelege
natura umană în toată complexitatea ei, aptitudinea de a
121 58
3.1. Autorităţile şi instituţiile De asemenea, sunt frecvente situaţiile în care activitatea
administrative publice centrale şi locale Parlamentului se desfăşoară în cadrul acestora se organizează
La scară naţională, elementul determinant în stabilirea şedinţe cu un număr restrâns de parlamentari care fac parte din
acestei grupări îl constituie competenţa teritorială. Constituţia comisiile de resort.
României consacră rolul Parlamentului de unică autoritate Desigur, metoda şedinţei se foloseşte şi la nivelul
legislativă a ţării, având prerogativa de stabilire de norme cu administraţiei locale de către funcţionarii publici ai organelor
caracter primar. Executivul şi administraţia publică nu poate fi locale ai administraţiei.
decât „secundum legem” şi „practer legem” chiar dacă uneori Aceste şedinţe au loc ori de câte ori funcţionarii publici
adoptă şi acte normative. cu funcţii de conducere consideră necesar.
Delegarea legislativă, ce i se acordă Guvernului, nu În instituţiile publice, utilizarea metodei şedinţei are o
însemnă decât acordarea dreptului de a emite acte serie de particularităţi, determinate de specificul domeniului.
administrative (ordonanţe) şi norme cu putere de lege numit în Astfel, durata unei şedinţe poate varia de la 15 minute la
limitele şi condiţiile stabilite prin lege. 2-4 ore, în funcţie de tipul şedinţei şi/sau de nivelul
Sistemul nostru constituţional consacră un executiv administrativ pe care se utilizează.
bicefal şi anume Preşedintele României, pe de o parte, şi Numărul participanţilor la şedinţă variază, de asemenea,
Guvernul, pe de altă parte. Preşedintele, ca şef executiv, poate în funcţie de nivelul pe care se utilizează metoda şi de tipul
consulta Guvernul cu privire la problemele urgente şi de deciziilor administrative care urmează a fi adoptate.
importanţă deosebită, poate lua parte, din propria iniţiativă, la În utilizarea acestei metode se constată o serie de
abateri de la regulile menţionate mai sus, ceea ce are consecinţe
şedinţele Guvernului şi încheie tratate internaţionale negociate
în prealabil de guvern, astfel încât apare atât ca şef al puterii atât asupra calităţii deciziilor administrative, a funcţionalităţii
executive cât şi ca autoritate a administraţiei publice. Guvernul sistemului administrativ şi a eficacităţii managementului
public.
reprezintă un organism rezultat din jocul politic fiind prin
definiţie o autoritate publică, în acest caz fiind imposibil să se
59 120
• intervenţia promptă pentru evitarea speculaţiilor şi facă departajare a atribuţiilor preponderent politice de cele
peroraţiilor inutile; preponderent administrative, fiind în final instituţia care
• imprimarea unui ritm în cadrul şedinţei care să stabileşte politica internă şi externă a ţării.
asigure încadrarea în perioada stabilită iniţial şi realizarea În raportul cu Parlamentul atât şeful statului cât şi
obiectivelor şedinţei. Guvernul se comportă preponderent ca autoritate publică.
Reguli pentru închiderea şedinţei: Ministerele sunt instituţii de specialitate ale
• limitarea duratei unei şedinţe la strictul necesar; administraţiei publice centrale care se organizează şi
• intervenţia conducătorului şedinţei trebuie să funcţionează potrivit legii în subordinea Guvernului.
conţină punctele de vedere exprimate, facilitând reţinerea lor de Ministerele conduc, din punct de vedere administrativ,
către participanţii la şedinţă; serviciile publice cuprind în sfera sa de competenţă asigurând
• transmiterea informaţiilor relevate, în scris, următoarele:
participanţilor cel mai târziu a doua zi. • legătura politic - administrativ;
Menţionăm faptul că aceste reguli sunt valabile, în • organizarea şi funcţionarea serviciului public ale
general, pentru toate tipurile de şedinţe care se desfăşoară în respectivului minister;
instituţiile administrative, dar fără îndoială că în anumite • gestiunea financiară a fondurilor stabilite prin
categorii de şedinţe unele dintre regulile menţionate au pondere buget.
mai mare, mai mică sau apar chiar elemente suplimentare. Între aceste instituţii şi Guvern se stabilesc raporturi de
Considerăm oportun să facem câteva precizări subordonare.
referitoare la numărul de şedinţe şi tipul acestora în Autorităţile administrative autonome. Prin legea
administraţia publică. organică se pot constitui autorităţi administrative autonome
Ori de câte ori este necesar, primul Ministru, pentru managementul acestor sectoare de activitate. Autonomia
Preşedintele Camerei Deputaţilor şi/sau preşedintele Senatului acestor instituţii se manifestă atât faţă de guvern cât şi faţă de
reunesc miniştri, respectiv parlamentarii, pentru şedinţă în plen. ministere.
119 60
Instituţiile şi serviciile publice. Pentru satisfacerea variante decizionale atunci când este cazul. Este recomandabil
corespunzătoare a intereselor care vizează societatea în ca aceste propuneri să fie trimise participanţilor înainte, pentru
ansamblu, se organizează instituţii şi servicii publice la nivel ca ei să aibă suficient timp de analiză;
naţional, al căror management se realizează în formă specifică • stabilirea locului de desfăşurare a şedinţei trebuie să
de către autorităţile publice centrale. Autorităţile şi instituţiile se facă în funcţie de obiectivele şedinţei respective;
administraţiei publice locale sunt reprezentate prin consilii • desemnarea cu suficient timp înainte a persoanelor
judeţene, consilii comunale şi orăşeneşti, primării, autorităţi ale care se ocupă de înregistrarea discuţiilor din cadrul şedinţelor.
administraţiei publice locale din subdiviziunile municipiilor,
Reguli pentru deschiderea şedinţei:
reprezentanţii autorităţii centrale ale administraţiei publice în
• respectarea orelor de începere a şedinţei;
unităţile administrativ teritoriale (prefecţi şi subprefecţi),
• formularea clară a obiectivelor şedinţei;
servicii publice ale administraţiei teritoriale, instituţiile şi
• prezentarea ideilor la modul pozitiv;
serviciile locale.
• folosirea unui limbaj adecvat pentru a impune
Managerii din administraţia publică locală, în vederea
atenţiei participanţilor ideile formulate;
satisfacerii unor interese locale, organizează instituţii publice
• limitarea expunerilor introductive la unul două
şi regii autonome prin care asigură realizarea serviciilor publice
minute;
care să satisfacă interesele publice la acest nivel.
• stabilirea de comun acord cu participanţii, a duratei
totale a şedinţei şi a duratei maxime a unei luări de cuvânt.
3.2 Relaţiile între instituţiile componente Reguli pentru desfăşurarea şedinţei:
ale sistemului administrativ • menţionarea în cadrul şedinţei a ideilor noi de cel
În cadrul sistemului administrativ se nasc relaţii care conduce şedinţa;
administrative care cunosc diferenţieri şi au particularităţi în • preîntâmpinarea şi rezolvarea cu tact a situaţiilor
funcţie de subiecţii între care se stabilesc. tensionate care pot să apară pe parcursul derulării şedinţei;
61 118
În cadrul fiecărei etape este necesar să fie respectate După apartenenţa lor, relaţiile administrative sunt
anumite reguli. structurate astfel:
După cum rezultă din cercetările efectuate de diverşi • relaţii interne - se stabilesc între autorităţi în cadrul
specialişti, pregătirea unei şedinţe are un impact sensibil asupra structurilor organizatorice ale instituţiilor administrative;
eficacităţii managementului, reclamând un complex de decizii • relaţii externe - se stabilesc între autorităţile
şi acţiuni, destinate asigurării premiselor pentru desfăşurarea sa executive şi organizaţiile neguvernamentale, agenţii economici
eficientă. precum şi persoanele fizice.
Principale reguli necesare a fi respectate în această Relaţiile autorităţilor executive cu alte autorităţi ale
etapă: statului, cele legislative sau judecătoreşti se bazează pe
• stabilirea unei ordini de zi judicioase, care să nu principiul separaţiei puterilor în stat, excluzând deci
cuprindă mai mult de două maxim trei teme; subordonarea.
• formularea problemelor înscrise pe ordinea de zi să În cadrul subsistemului organizatoric alături de relaţiile
fie clară, astfel încât fiecare participant la şedinţă să cunoască interne între autorităţi există relaţii organizatorice care
cu precizie obiectivul şi probleme de abordat; reprezintă ansamblul legăturilor dintre componentele structurii
• desemnarea persoanelor ce urmează să întocmească administrative instituite prin documente oficiale sau acte
materialele sau să pună la dispoziţia participanţilor anumite normative.
date şi informaţii trebui să se facă cu suficient timp înainte; Relaţiile organizatorice se pot clasifica, în funcţie de
• invitarea la şedinţă a persoanelor care sunt conţinutul lor,astfel:
implicate nemijlocit în problemele abordate în cadrul şedinţei. • relaţii de autoritate, instituite prin acte normative
Trebuie evitată mărirea nejustificată a numărului de exercitarea lor fiind obligatorie, ele putând fi clasificate la
participanţi; rândul lor în trei categorii:
• materialele elaborare pentru şedinţă să fie cât mai - relaţii ierarhice, care se stabilesc între titularul
scurte, rezultând strict informaţiile necesare, formulând chiar postului de conducere şi cel al postului de execuţie, structura
117 62
organizatorică a sistemului putând fi reprezentată şi printr-o 7.2.2.2. Metoda şedinţei
piramidă ierarhică cărei înălţime variază în funcţie de numărul Întrucât cea mai mare parte a deciziilor administrative
de posturi şi densitatea relaţiilor de acest tip. În general acest sunt adoptate în cadrul grupului, respectiv prin consultarea
tip de relaţii se stabilesc între instituţii ale administraţiei managerilor publici în comisii şi/sau plenuri, o deosebită
centrale şi locale, între autorităţi ale administraţiei centrale importanţă prezintă metoda şedinţei.
situate pe nivele ierarhice diferite; În esenţă utilizarea şedinţei în instituţiile publice constă
- relaţii funcţionale, rezultă din exercitarea autorităţii în reunirea mai multor persoane din sistemul administrativ,
funcţionale de care dispun anumite instituţii competente ale pentru un interval de timp, în vederea soluţionării, în comun, a
structurii administrative şi care sunt menţionate în regulamente unor probleme cu caracter decizional, informaţional, de analiză
proprii legal elaborate. Acest tip de relaţii se stabilesc între şi cercetare.
instituţii sau compartimente care desfăşoară activităţi în
Şedinţa reprezintă modalitatea principală de transmitere
domenii similare şi care concură în mod direct la realizarea
a informaţiilor şi de culegere a feed-beak-ului de la un număr
unor servicii publice de interes general;
mare de componenţi a sistemului admnistraţiei publice.
- relaţii de stat major, care apar ca urmare a delegării
Datorită frecvenţei cu care metoda şedinţei este utilizată
sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţii de către instituţii
considerăm oportun să prezentăm în detaliu modul în care
sau autorităţi ale administraţiei locale în vederea
trebuie să se deruleze o şedinţă.
descentralizării sistemului administrativ şi a soluţionării unor
Utilizarea metodei şedinţei atrage, în mod obligatoriu
probleme complexe din unităţile administrativ teritoriale.
parcurgerea a patru etape:
Aceste relaţii se stabilesc ca urmare a reprezentării
• pregătirea;
administraţiei centrale la nivel local sau administraţiei locale la
nivel central. • deschiderea;
• relaţii de cooperare, se stabilesc între posturi • desfăşurarea;
situate la acelaşi nivel ierarhic, dar în instituţii sau • finalizarea.
63 116
sistem şi pe structura judicioasă a programului de lucru al compartimente diferite datorită realizării în comun a unor
resurselor umane, aceste proceduri au fost generalizate şi sunt activităţi sau programe complexe;
prezentate în literatura de specialitate ca metode administrative • relaţii de control, apar între instituţiile specializate
de organizare şi funcţionare. în efectuarea controlului (Curtea de Conturi, Corpul de Control
al Primului Ministru), organe specializate cu atribuţii de control
7.2.2.1. Metoda organizării raţionale a activităţii financiar, fiscal în teritoriu ale ministerului Finanţelor publice
administrative şi alte instituţii şi compartimente ale structurii;
Această metodă descrie, de fapt, modul în care • relaţii de reprezentare, se stabilesc între
activităţile administrative trebuie să se desfăşoare pentru a servi funcţionarii publici de pe niveluri ierarhice superioare şi
realizării obiectivelor managementului public. reprezentanţii unor organizaţii profesionale, sindicale, între
Metoda presupune conceperea unui plan de activitate, autorităţi ale administraţiei de stat din interior şi autorităţi ale
care să fie orientat, pe de o parte, către realizarea obiectivelor administraţiei altor state.
sociale şi, pe de altă parte, să detalieze, la nivelul instituţiilor Relaţiile nu sunt uniforme şi cunosc diferenţieri în
administrative, o serie de activităţi menite să susţină funcţie de componentele între care se stabilesc deseori relaţii
îndeplinirea misiunii sociale a managementului public. organizatorice, putând fi considerate interne şi/sau externe după
Metoda organizării raţionale a activităţii administrative caz în funcţie de raporturile între componentele distincte din
presupune conceperea unor planuri de activitate pe ansamblul interiorul sau din exteriorul sistemului administrativ din
sistemului administrativ şi a unor planuri de detaliu pentru România.
fiecare instituţie publică.
Rolul acestor planuri este de a asigura o bună
coordonate a activităţii în cadrul sistemului prin valorificare
continuă a posibilităţilor de realizare a obiectivelor existente la
nivelul fiecărei componente a sistemului administraţiei publice.
115 64
7.2.2. Metode de organizare şi funcţionare
4. ORGANIZAREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Din această categorie fac parte cinci metode cunoscute
în literatura de specialitate ca instrumente folosite în procesul
Având în vedere că serviciile administraţiei publice sunt de organizare a activităţii desfăşurate în cadrul instituţiilor
în sprijinul cetăţeanului şi servesc societatea este necesară publice. Printre modelele de organizare şi funcţionare folosite
organizarea fiecărei componente a sistemului social, global şi a în administraţia publică de stat prezentăm în continuare:
instituţiilor din administraţia publică ca subsisteme ale acestui • metoda organizării raţionale a activităţii
sistem. administrative;
Originea termenului de a organiza se găseşte în limba • metoda şedinţei;
latină în cuvântul „organum”, care desemnează o unitate • metoda conducerii eficiente;
morfologică din corpul unei fiinţe vii care îndeplineşte una sau • metoda valorificării experienţei în muncă;
mai multe funcţii. • metoda structurii corespunzătoare a programului
Definiţie: organizarea în managementul public funcţionărilor publici.
reprezintă un ansamblu de procese prin care se delimitează Considerăm oportună o precizare referitoare la metodele
elementele componente ale sistemului, se precizează sarcinile şi din această categorie. Cu excepţia metodei şedinţei, care, după
competenţele care revin componentelor acestuia precum şi părerea noastră, constituie principala metodă folosită în
relaţiile care se stabilesc între ele în cadrul şi în afara sistemul administraţiei publice de către funcţionarii publici
sistemului. situaţii pe diferite niveluri ierarhice, toate acestea descriu de
I. După nivelul la care se desfăşoară activitatea de fapt câteva proceduri şi activităţi prin care obiectivele
organizare sunt cunoscute următoarele forme de organizare: administraţiei publice pot fi realizate.
• organizarea compartimentelor; În timp, datorită accentului pe care funcţionarii publici
• organizarea instituţiei ca întreg; îl pun organizarea ştiinţifică a activităţii, pe valorificarea
• organizarea domeniului; experienţei personalului care îşi desfăşoară activitatea în acest
65 114
Astfel, în statele democratice se oferă condiţii politice, • organizarea sistemului administraţiei de stat.
juridice, economice, sociale pentru ca membrii entităţii să aibă II. În funcţie de obiectul organizării se disting
o conduită corespunzătoare, în deplină concordanţă cu normele următoarele forme:
statului de drept. • organizarea structurii , care conţine modul de
În cele mai multe state cu o democraţie reală se reprezentare şi dispunere a elementelor sistemului administrativ
utilizează, în principal, metoda cointeresării şi convingerii. Dar, ca ansamblu de instituţii;
prin natura activităţii, în aparatul de stat se foloseşte şi metoda • organizarea proceselor constând în stabilirea
constrângerii, după ce au fost epuizate celelalte mijloace de sarcinilor competenţelor şi responsabilităţilor componentelor
acţiune în vederea îndeplinirii obiectivelor. sistemului şi a relaţiilor dintre persoane, compartimente dintre
Metoda convingerii se utilizează în temeiul normelor de administraţie şi personal din afara acesteia în vederea
drept, după un avertisment prealabil, în sensul că se va recurge desfăşurării unor procese eficiente şi satisfacerii cerinţelor
la măsuri de constrângere, explicându-se, totodată, necesitatea sociale. Scopul organizării în administraţie este de a crea
aplicării lor. Avertismentul funcţionarilor publici, a cetăţenilor condiţii pentru îndeplinirea atribuţiilor şi realizării sarcinilor
în cauză, explicaţia dată fiecăruia şi opiniei publice privind care revin instituţiei şi funcţionarilor publici din sistem
necesitatea folosirii metodei constrângerii preîntâmpină administrativ.
nemulţumirile faşă de organele administraţiei. Aprecierea eficienţei organizării este în funcţie de
Prezentarea şi analiza activităţilor care se desfăşoară în rezultatele acesteia şi se regăseşte în eficienţa activităţii din
administraţia publică sunt utile şi necesare deoarece în timp administraţia publică. Complexitatea organizării este
există pericolul formării unei opinii neîntemeiate că în dependentă de nivelul la care aceasta se realizează depinzând
instituţiile administrative rezolvarea problemelor nu se totodată de sfera largă de atribuţii, competenţe şi
încadrează întotdeauna în limitele normalităţii. responsabilităţi din cadrul sistemului administrativ.
113 66
4.1 Abordări fundamentale cu privire la Convingerea în legătură cu necesitatea adoptării sau
organizarea instituţiilor aplicării unei decizii administrative presupune un proces de
publice din sistemul administrativ informare a cetăţenilor şi funcţionarilor publici direct şi/sau
Referitor la organizarea instituţiilor publice din sistemul indirect implicaţi sau interesaţi de conţinutul unor acte
administrativ există trei abordări fundamentale ale gândirii normative. Rol important în acest sens au presa scrisă, radioul
formaliste: şi televiziunea.
• abordarea lui Max Weber;
• abordarea lui Frederick Taylor;
7.2.1.3. Metoda cointeresării
• abordarea lui Henry Fayol.
Statul poate să utilizeze şi alte metode pentru a
Abordarea lui Max Weber considera că în general
determina funcţionarii publici şi cetăţenii să-şi îndeplinească
procesele administrative evoluează în progresie geometrică spre
obligaţiile ce le revin, iar personalul implicat în sistemul
relaţionismul şi raţionalismul tehnologic, ideile în timp
administraţiei să fie eficace.
devenind sistematice şi câştigând în coerenţă. Ideile de bază ale
specialistului sunt: Astfel, se pot acorda recompense materiale pentru
• definirea clară a unei zone de jurisdicţie statică; realizări deosebite în propria activitate. Stimulentele folosite
• organizarea activităţii şi distribuirea atribuţiilor pe amplifică gradul de cointeresare a funcţionarilor publici, în
baza diviziunii muncii; special. Metoda cointeresării presupune elaborarea unor
• autoritatea care precizează atribuţiile, competenţele sisteme de indicatori pentru sensibilizarea angajaţilor
şi responsabilităţilor în instituţia publică să nu fie arbitrară; instituţiilor publice faţă de realizarea intereselor publice
• fundamentarea managementului birocratic pe generale.
documente scrise , legi şi alte acte normative; La acesta se adaugă şi mijloacele folosite de stat pentru
• organizarea funcţionarilor bazată ierarhic, fiecare determinarea unor persoane să respecte şi să execute
funcţionar public fiind supus controlului şi având activitatea corespunzător deciziile administrative.
67 112
În fiecare din aceste situaţii şi în altele utilizarea metodei coordonată de un alt funcţionar public de rang superior care
constrângerii apare evidentă. răspunde în faţa superiorilor săi atât de acţiunile sale cât şi de
ale subordonaţilor săi;
7.2.1.2. Metoda convingerii • integrarea funcţionarilor publici în sistemul
În ţările democratice în care organele de stat apără şi administrativ prin contracte de muncă pentru care optează în
promovează interesele cetăţenilor şi acţionează cu consecvenţă mod liber. Recrutarea personalului se face în funcţie de
pentru creşterea bunăstării materiale şi spirituale a membrilor pregătirea profesională şi de pregătirea specifică în domeniul în
entităţii este folosită metoda convingerii. care va fi integrat presupunând un proces amplu de examinare a
În statele în care se foloseşte cu precădere metoda diplomelor şi certificatelor de calificare eliberate de instituţiile
convingerii, deciziile administrative, actele organelor statului de învăţământ sau de pregătire pentru specializarea respectivă.
sunt respectate şi executate de bună voie de funcţionarii publici În opinia lui Weber munca unui funcţionar public poate
şi de membrii entităţii, conştienţi fiind că prin aceasta însemna o carieră care permite valorificarea capacităţii
acţionează în propriul lor interes. individuale de muncă pe o perioadă îndelungată, funcţionarul
Consecinţa firească a unei astfel de situaţii o constituie public fiind în consecinţă protejat de demiterea arbitrară şi
faptul că, în statele democratice, principala şi cea mai frecvent ocupând postul până la pensionare.
folosită metodă de executare a actelor organelor de stat este Abordarea presupune doar un punct de referinţă în
metoda convingerii. evoluţia ştiinţei şi practicii managementului ştiinţific public.
Desigur nu este exclusă şi aplicarea metodei Abordarea lui Frederick Taylor. Pornind de la
constrângerii, în cazul în care unele persoane nu acceptă
premisele generale publice, în lucrarea „Principiile
reglementările juridice, deşi în legătură cu ele s-a desfăşurat o
managementului ştiinţific” (1911), Taylor a propus
susţinută activitate de convingere, mai mult chiar, li s-a pus în
managementul ştiinţific care constă în aplicarea deliberată,
vedere că în caz de neexecutare li se vor aplica măsuri de
conştientă a raţionalismului economic în activitatea indivizilor.
constrângere, de executare silită.
Specialistul a pornit de la ideea că activitatea umană poate fi
111 68
măsurată, analizată şi controlată cu ajutorul unor tehnici drepturi şi asuprită. În statele nedemocratice, metoda
analoage celor folosite cu succes pentru urmărirea desfăşurării constrângerii este principala metodă de asigurare a executării
unor procese obişnuite de muncă şi a constatat că pentru orice deciziilor administrative, a actelor organelor statului, în
activitate există un mod de lucru optim descoperit prin analiză general.
detaliată a conţinutului postului, dar şi prin studiul asupra Particularitatea se explică prin aceea că majoritatea
duratei, numărului şi tipului mişcării. populaţiei, fiind conştientă de faptul că administraţia publică,
Taylor considera că: organele statului servesc o grupare minoritară dominantă, în
• orice angajat trebuie selectat cu atenţie şi antrenat general va opune rezistenţă executării actelor organelor de stat,
într-un proces continuu de perfecţionare în condiţiile unei nu le vor executa de bună voie, întrucât aceste acte nu fac
stimulări financiare corespunzătoare; altceva decât să promoveze interesele grupărilor aflate la
• este necesară o strânsă cooperare între management conducere, în dauna populaţiei majoritare asuprite.
şi execuţie în vederea realizării obiectivului sistemului, motiv Metoda de constrângere este metoda cel mai des
pentru care a propus standardele cooperării; utilizată pentru executarea actelor organelor de stat în
• trebuie acordată o atenţie deosebită departamentelor regimurile totalitare.
funcţionarilor, în care se desfăşoară cu precădere activităţi de Dincolo de aceste aspecte ale utilizării metodei
planificare, organizare; constrângerii trebuie menţionat un alt aspect. Frecvent în
• factorul uman trebuie privit sub aspect mecanicist, diferite state democratice apar situaţii de abatere de normele şi
fapt pentru care a fost criticat de către angajaţii mai multor regulile specifice definite în cadrul legal în care funcţionează
instituţii. instituţiile publice. Cel mai adesea din diferite motive, nu se
Abordarea lui Henry Fayol. Aplicativitatea ideilor lui respectă cadrul legal existent într-o ţară, nu se cunoaşte bine
Fayol în domeniul managementului public s-a bazat pe 5 conţinutul unor decizii administrative, funcţionarii publici nu
elemente: au pregătirea necesară, nu vor să aplice conţinutul unor decizii
• planificare-previziune; administrative sau cetăţenii neglijează ordinea de drept în stat.
69 110
Consultarea mai multor materiale de specialitate ne • organizare;
permite să facem încă de la început o precizare referitoare al • comunicare;
aceste metode. • coordonare;
Deşi în cele mei multe lucrări de specialitate din • control.
domeniu aceste metode sunt prezentate ca instrumente la Punând accent pe structura organizării, Fayol a conturat
îndemâna celor care îşi desfăşoară activitatea în sistemul câteva linii clare de autoritate şi responsabilitate precum şi
administraţiei publice, totuşi după părerea noastră, ele modul în care se corelează. Fayol considera că:
reprezintă în mare parte câteva modalităţi practice, adesea • fiecare angajat primeşte ordine numai de la
activităţi chiar determinate de anumite situaţii apărute în superiorul său ierarhic susţinând astfel principiul unităţii de
realizarea obiectivelor administrative. comandă;
• în orice tip de organizaţie oricare angajat ar trebui
7.2.1. Metode de executare să-şi cunoască poziţia în structura organizării, iar managerul cu
În ceea ce priveşte metodele de executare, se face autoritatea sa trebuie să-şi asume şi responsabilităţi pentru
distincţia între modelele aplicate în sistemul administraţiei acţiunile proprii;
publice din diferite state. În categoria acestor metode includem: • problemele psihologiei umane trebuie abordate ca
• metoda constrângerii; parte intrinsecă şi indispensabilă a organizaţiei. Ideile susţinute
• metoda convingerii; de Fayol reprezintă rezultatul observărilor ştiinţifice şi
• metoda cointeresării. cercetărilor empirice, dar nu au fost demonstrate practic având
importanţă totuşi pentru abordarea raţională a managementului
7.2.1.1. Metoda constrângerii în general.
Se aplică în mod expres în statele totalitare, care au fost
transformate în instrumente de dominare de către o minoritate
socială privilegiată asupra majorităţii entităţii, lipsită de
109 70
4.2 Noţiunea şi tipologia structurii administrative Metoda administrativă presupune un mod organizat de
Fiecare instituţie publică are o structură proprie cu un gândire şi acţiune în vederea obţinerii unor rezultate maxime cu
anumit număr de compartimente în care se desfăşoară activităţi eforturi minime.
specifice. Această structură diferă de la o instituţie la alta şi este Metodele de lucru utilizate în administraţia publică pot
determinată de obiectivele pe care le are de îndeplinit fiecare fi abordate din mai multe puncte de vedere.
componentă. Structura administraţiei publice reprezintă
Însăşi noţiunea de metodă apare ca rezultat al unui
configuraţia internă şi relaţiile care se stabilesc între
proces de generalizare a unor situaţii practice. Baza
componentele sistemului în procesul de realizare a obiectivelor.
generalizării o constituie activitatea efectivă a organului
Obiectivele administraţiei se stabilesc de către
administrativ.
organele legislative şi partidele de guvernământ nu în mod
arbitrar, ci în raport cu interesele economice, politice, sociale, Repetarea unor situaţii de fapt, aplicarea aceloraşi
pe care administraţia trebuie să le satisfacă. Astfel în funcţie de mijloace în situaţii similare atrage perfecţionarea
interesele unor grupuri economice, politice, sociale restrânse instrumentarului şi permite identificarea unor metode noi de
apar evidente deosebirile dintre diferitele sisteme rezolvare a problemelor apărute în cadrul şi în afara sistemului
administrative. administrativ.
Administraţia de stat poate apăra interesele anumitor

grupuri fiind o administraţie totalitară, antipopulară sau care 7.2. Tipologia metodelor utilizate
promovează interesele publice generale ale entităţii în
Metodele aplicabile în administraţia de stat se pot
ansamblul ei, în acest caz fiind democratică.
grupa, în funcţie de obiectivele urmărite, în trei categorii:
Structura administraţiei de stat poate fi abordată sub
2 forme: funcţional şi teritorial. • metode de executare;
Sistemul administrativ poate fi organizat sub forma • metode de organizare şi funcţionare;

următoarelor tipuri de structuri:
• metode de cercetare.
71 108
• structura ierarhică funcţională, care asigură în

7. METODE ŞI TEHNICI UTILIZATE principal unitatea de decizie şi de acţiune, în cadrul sistemului
ÎN MANAGEMENTUL PUBLIC fiind determinată de varietatea domeniilor de activitate reunite
în administraţie;
Desfăşurarea activităţii în instituţiile publice presupune • structura teritorială, e determinată de dispunerea
utilizarea unui ansamblu de metode şi tehnici, care permit diferitelor componente ale structurii sistemului administrativ în
realizarea obiectivelor stabilite la nivelele administraţiei. În unităţi administrativ teritoriale distincte;
procesul de exercitare a funcţiilor managementului public,
• structura de tip mixt, îmbină cele două tipuri de
funcţionarii publici cu funcţii de conducere se confruntă cu o
structuri.
gamă largă de probleme pentru rezolvarea cărora este necesară
folosirea unor metode şi tehnici generale şi specifice.
4.2.1 Structura ierarhică funcţională
7.1. Noţiunea de metodă În funcţie de domeniul în care se desfăşoară activitatea,
Metoda administrativă reprezintă o modalitate sau un structura ierarhică funcţională presupune organizarea
ansamblu de modalităţi care facilitează realizarea unor administraţiei de stat pe niveluri ierarhice, pe categorii de
obiective ale instituţiilor din administraţia publică. instituţii. Astfel au fost create instituţii-organe cu competenţă
Metoda administrativă, mai poate fi definită, ca un materială generală ( Guvernul şi instituţiile centrale de stat), şi
instrument utilizat de funcţionarii publici, pentru realizarea care nu sunt competente într-un număr mare de domenii de
sistemului de obiective ale instituţiei în care îşi desfăşoară activitate( instituţiile administraţiei publice locale), care îşi
activitatea. desfăşoară activitatea principial în toate sferele vieţii sociale.
În managementul public se aplică o serie de metode şi
Între aceste instituţii există diferenţieri în ceea ce
tehnici specifice alături de cele care se regăsesc şi în alte
priveşte volumul şi natura atribuţiilor în raport cu rolul
domenii ale ştiinţei.
instituţiei în cadrul sistemului instituţiilor administraţiei de stat.
107 72
Frecvent, ca organisme subordonate, aceste instituţii • formulare concluziilor rezultate în urma
funcţionează organele de specialitate care îşi desfăşoară aplicării deciziei administrative rezultată după aplicarea
activitatea în domenii distincte (ministerele, organisme centrale deciziei administrative integrată a problemelor care au generat-
ale administraţiei de stat, organisme locale de specialitate ca: o este strict dependent de o serie de cauze:
direcţii, administraţii, inspectorate, comitete, comisii, oficii). - scopul şi/sau obiectivele au fost sau nu, realist
De asemenea există şi organisme de specialitate de stabilite sau corespundeau sau nu unei cerinţe
ramură (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiţiei, sociale reale;
Ministerul Sănătăţii), precum şi de domeniu (Ministerul - modul de realizare a obiectivelor;
Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale), toate - mijloacele locale considerate au prezentat sau nu
acestea fiind competente să rezolve probleme comune mai deficienţe;
multor ramuri de activitate. - analiza costurilor suplimentare pe care societatea le
Instituţiile publice şi organismele de specialitate se suportă foarte greu;
subordonează instituţiilor cu competenţă materială generală la - măsura în care au fost luate în considerare apariţia
acelaşi nivel, ministerele fiind subordonate Guvernului, iar unor aspecte noi ale realităţii sociale de către
instituţiile şi organismele locale de specialitate se subordonează organele decidente.
instituţiilor locale cu competenţă materială generală. În această etapă se formulează şi concluziile care
privesc procedura urmată pentru aplicarea deciziei
4.2.2 Structura teritorială administrative care privesc cheltuielile implicate de pregătirea,
Administraţia de stat cuprinde în cadrul structurii documentarea şi motivarea personalului.
teritoriale instituţii cu competenţă teritorială generală, denumite Procesul de fundamentare al deciziilor administraţiei
instituţii centrale şi organe de specialitate cu competenţă este complex, de durată şi necesită o permanentă legătură cu
teritorială limitată în unităţile administrativ teritoriale denumite realităţile entităţii şi cu obiectivele entităţii în perioade de timp
instituţii locale. distincte.
73 106
în considerare un număr cât mai mare de variabile implicate în Organele centrale (Guvernul, ministerele, etc.) îşi pot
problematica de soluţionat. exercita competenţa pe întreg teritoriul ţării, pe când organele
locale sunt competente numai în unităţile administrativ-
• urmărirea aplicării şi respectării deciziei
teritoriale în care-şi desfăşoară activitatea.
administrative. Reprezentanţii instituţiei publice care exercită
Specificul organelor centrale determină chiar denumirea
funcţia de control în cadrul sistemului administraţiei de stat
de instituţii naţionale. Existenţa mai multor categorii de organe
urmăresc modurile în care se derulează procesele de aplicare a
locale ale administraţiei de stat: comunale, orăşeneşti,
dispoziţiilor deciziei adoptate. În caz de neexecutare sau de
municipale, este determinată de însăşi cerinţele colectivităţii
executare defectuoasă a acestor dispoziţii pot fi aplicate
locale în raport cu care se stabilesc instituţiile publice.
sancţiuni legal reglementate celor care se fac vinovaţi. Tocmai
Competenţele acestor instituţii diferă în raport cu
de aceea organele administraţiei de stat adoptă o serie de
ierarhizarea teritorială a organelor respective, cu nivelul la care
măsuri organizatorice privind mobilizarea şi utilizarea şi
ele funcţionează în cadrul structurii teritoriale, realizându-se şi
utilizarea mijloacelor materiale, financiare, informatice şi
subordonându-se din treaptă în treaptă începând de la Guvern.
umane necesare executării conţinutului deciziilor.
Specificul subordonării organelor şi instituţiilor de
Cel mai important element în procesul de executare a specialitate constă în faptul că instituţia sau organul situat pe un
deciziei şi de urmărire a executării este oportunitatea acesteia. nivel ierarhic superior nu poate anula un act al organului sau
Decizia administrativă poate fi executată direct de organele instituţiei situate pe un nivel ierarhic inferior, ce are dreptul
administraţiei de stat prin reprezentanţi, de către o organizaţie doar de a suspenda executarea acelui act. Numai organul cu
nestatală sau de către cetăţeni în mod individual. Este necesar competenţă generală de la acest nivel e împuternicit să decidă
un control riguros şi permanent asupra modului de executare a menţinerea, modificarea sau anularea actului în cauză.
deciziei administrativă pentru a se evita eventualele abaterii sau Organele centrale ale administraţiei de stat prevalându-
întârziere. Totodată controlul se impune şi pentru verificarea se de faptul că au competenţă generală pe întreg teritoriul ţării,
măsurii în care decizia corespunde situaţiei problemă. ar putea rezolva şi probleme de colectivitate locală, în măsura
105 74
în care nu s-ar ajunge la o supraaglomerare cu sarcini. Crearea calculator şi reţinându-se cu precădere acele date care să
organelor administraţiei locale, adică descentralizarea, a asigure o eficienţă sporită, obţinându-se rezultate maxime cu
urmărit rezolvarea operativă a cerinţelor colectivităţii locale cheltuieli minime în condiţia satisfacerii depline a nevoi sociale
prin cunoaştere directă a intereselor publice specifice, care a generat decizia.
managementul public fiind orientat astfel asupra realităţii
• conturarea şi analiza alternativelor decizionale.
existente la nivel local.
Alături de decidenţi şi consultanţi în această etapă sunt
Structura administraţiei nu este determinată de
implicaţi şi specialişti în domeniul în care se încadrează decizia
teritoriu, organele locale putându-se adapta rapid la schimbările
administrativă. Pentru această etapă rămâne esenţială
din mediul unităţii administrativ-teritoriale, ci este determinată
conturarea unei soluţii, variante clară şi bine fundamentată
de interesele sociale zonale care reprezintă fundamentul
pentru problema analizată. Se precizează tot în această etapă
sistemului de obiective ale instituţiei publice. În acest caz
resursele umane, materiale, financiare şi informaţionale atrase
raporturile juridice se stabilesc între persoanele juridice,
în aplicarea alternativelor decizionale dacă decizia implică
unităţile administrativ-teritoriale şi diferitele organe ale
elemente de cost.
administraţiei situate pe teritoriul statului. Acest criteriu juridic
contribuie la optimizarea proceselor de management din • adoptarea deciziei, cu ocazia transmiterilor de
administraţie. propuneri formulate de alternative decizionale către membri
organelor de decizie se efectuează analize, se formulează
4.2.3 Alte componente ale structurii organizatorice puncte de vedere şi se trece la alegerea variantei decizionale
a sistemului administrativ care corespunde cel mai bine obiectivului decizional. Ulterior
Pentru funcţionarea sistemului administrativ din
această variantă dobândeşte caracter obligatoriu pentru a fi
România se iau în considerare în afară de relaţiile
implementată. Punctele de vedere exprimate în scris sunt
organizatorice şi componentele structurale şi anume: nivelul
examinate cu ocazia întocmirii proiectului de decizie supus la
ierarhic, ponderea ierarhică, compartimentul, postul şi funcţia.
vot. Deliberarea se finalizează ca adoptarea deciziei luându-se
75 104
• definire obiectiv decizional şi a mijloacelor de 1. Nivelul ierarhic reprezintă ansamblul componentelor
realizare a acestuia. În desfăşurarea procesului decizional este structurii plasate pe linii orizontale la aceeaşi distanţă ierarhică
obligatorie luarea în considerare a gradului de prioritate, adică a faţă de managementul de vârf al administraţiei de stat.
urgenţei satisfacerii unei anumite nevoi sociale, astfel dacă s-a Numărul de niveluri ierarhice dintr-un sistem
ajuns la un anumit stadiu în procesul elaborării deciziei administrativ sau instituţie publică este determinat de următorii
administrative şi apare o cerinţă socială prioritară se suspendă factori:
temporar sau se delegă celelalte sarcini, competenţe şi • dimensiunea instituţiei publice;
responsabilităţi acordându-se prioritate deciziei determinate de • componenţa funcţionarilor publici;
cerinţa urgentă care a intervenit. • diversitatea şi complexitatea activităţii desfăşurate.
• documentarea în vederea formării deciziei 2. Ponderea ierarhică reprezintă numărul persoanelor
administrative. Calitatea deciziei adoptate depinde în mare conduse nemijlocit de un funcţionar public cu funcţie de
măsură de rigurozitatea procesului complex de culegere a unui conducere ales sau permanent.
volum mare de informaţii realiste. În cadrul documentării se Numărul de niveluri ierarhice cu care se află în raport
urmăreşte obţinerea informaţiilor referitoare la realizările din invers proporţional ponderea ierarhică influenţează mărimea
domeniu şi din domeniile conexe, pentru alegerea celor mai acestei ponderi.
eficiente mijloace de concretizarea obiectivului stabilit. 3.Compartimentul reprezintă o componentă rezultată
Lucrările de documentare pot fi simplificare dacă în cadrul din agregarea unor posturi şi funcţii publice similare sau
instituţiilor administrative se creează un sistem informaţional complementare cuprinzând ansamblul persoanelor care
bine pus la punct şi o bază de date la care participanţii să aibă desfăşoară activităţi relativ omogene precum şi ansamblul de
acces. metode şi tehnici adecvate pentru îndeplinirea funcţiei publice.
• selectare / analiza informaţiei culese utilizează Compartimentele sunt diferenţiate în:
metode şi tehnici complexe de prelucrare a datelor, de elaborare • compartimente operaţionale, care contribuie la
a variantelor decizionale, recurgându-se frecvent la simulări pe realizarea efectivă a unui serviciu public;
103 76
• compartimente funcţionale, care contribuie la cetăţenilor în activitatea administrativă reprezintă unul din
stabilirea obiectivelor proprii desprinse din cunoaşterea principiile fundamentale ce guvernează activitatea organelor
realităţii concrete din unităţile administrativ-teritoriale. De administrative ale statelor democratice, fiind o dovadă reală a
regulă în cadrul acestor compartimente se fundamentează dezvoltării acestora, orientarea acestora către cunoaşterea şi
deciziile administrative şi se asigură asistenţa de specialitate rezolvarea problemelor de stat şi sociale, politice şi economice
necesară tuturor compartimentelor instituţiei. ale entităţii. Rolul lor se reduce la implicarea în rezolvarea unor
4. Postul cuprinde ansamblul obiectivelor, sarcinilor, probleme sociale prin participarea directă, sugestii, propuneri,
competenţelor şi responsabilităţilor desemnate pe anumite proces în care atrag şi organizaţii nestatale, neguvernamentale.
perioade de timp unor funcţionari publici permanenţi numiţi
sau aleşi.
6.4 Etapele procesului decizional
Obiectivele postului asigură îndeplinirea obiectivului
fundamental al sistemului administrativ, adică satisfacerea Procesul de fundamentare a deciziei administrative este
intereselor generale ale cetăţenilor. complex şi presupune derularea a opt etape succesive în care
Competenţa este o componentă a postului care explică sunt implicate mai multe persoane:
limitele în cadrul cărora funcţionarii publici ca titulari de post • iniţiere decizie administrative constă în crearea
au dreptul de a acţiona pentru realizarea obiectivelor unui cadru constituit din iniţiative decizionale care aparţin
individuale. Competenţa este oficializată prin acte normative şi organelor ce le emite şi altor factori exteriori acestuia pentru a
prin regulamente de organizare şi funcţionare proprii, dar şi determina formularea unei decizii. Organul emitent este obligat
regulamente de ordine interioară. Prin conferirea competenţei să adopte decizia numai în cazul când iniţiativa adoptării
titularului de post i se conferă şi un anumit grad de autoritate aparţine unor organe faţă de care este subordonat. În alte
formală. situaţii iniţiativa adoptării deciziei administrative intervine
atunci când se constată existenţa unor nevoi sesizate de
cetăţeni.
77 102
În funcţie de nivelul administrativ pe care se Autoritatea formală prezintă două forme:
situează în structură, funcţionarii publici pot fi grupaţi în • autoritatea formală ierarhică, exercitată de regulă
două categorii: asupra funcţionarilor publici implicaţi în procese executive şi se
• funcţionari publici din administraţia centrală; concretizează în acţiuni şi decizii care exprimă clar ce şi cum
• funcţionari publici din administraţia locală. trebuie realizat. Această formă de autoritate este regăsită la
Valoarea unei decizii este condiţionată de competenţa , nivel de Guvern întrucât reprezintă autoritatea executivă în stat;
conştiinciozitatea profesională, corectitudinea şi spiritul de
• autoritatea funcţională este exercitată de regulă în
răspundere al participanţilor la luarea deciziei.
compartimente funcţionale asupra funcţionarilor publici
Persoanele cu drept de decizie şi deţinătoare ale unor
materializându-se în proceduri, metodologii, proiecte de acte
funcţii publice la nivel mediu trebuie să aibă cunoştinţe
normative, care exprimă cum trebuie executate anumite
corespunzătoare de specialitate, o bună pregătire profesională,
activităţi sau aplicate anumite decizii.
o temeinică şi exactă imagine asupra realităţii sociale şi un
Funcţionarii publici titulari şi permanenţi în sistem
dezvoltat spirit de discernământ, obiectivitate şi corectitudine în
trebuie să dispună în afară de autoritatea formală şi de
alegerea modalităţilor de rezolvare a problemelor.
competenţă profesională ca o condiţie de bază pentru realizarea
Calitatea activităţii organelor administrative, depinde de
sarcinilor.
calitatea muncii persoanelor cu funcţii publice de la un nivel
mediu şi superior al aparatului administrativ, dar şi de calitatea Răspunderea care revine funcţionarilor publici pentru
pregătirii funcţionarilor publici antrenaţi în procesul decizional. îndeplinirea sarcinilor derivate din obiectivele postului este
Eficienţa unei decizii administrative depinde, deci, de denumită responsabilitate.
cunoştinţele cât mai complete, a cerinţelor sociale, a nevoilor 5. Funcţia reprezintă un factor generator de posturi
populaţiei şi interesului public general, astfel se impune ca la asemănătoare din punct de vedere al ariei de cuprindere a
adoptarea deciziilor administrative să participe şi cetăţenii, autorităţii şi responsabilităţii. Deci unei funcţii îi pot
diferitele organizaţii şi asociaţii ale acestora. Implicarea corespunde în cadrul aceleiaşi instituţii mai multe posturi. După
101 78
natura competenţelor, responsabilităţilor şi sarcinilor, posturile 6.3 Particularităţii ale deciziei administrative
şi funcţiile publice sunt grupate astfel: şi implicarea în procesul de fundamentare a deciziilor
• posturi sau funcţii de demnitari cu o pondere administrative
ridicată a responsabilităţii;
Decizia administrativă este rezultatul activităţii mai
• posturi sau funcţii de conducere, caracterizate
multor persoane, colaborării strânse între mai multe
prin pondere ridicată a competenţelor, sarcinilor şi
compartimente, ceea ce explică că neimplicarea în procesul
responsabilităţilor, care implică exercitarea atribuţiilor
decizional nu are ca rezultat diminuarea sau privarea de
managementului public;
responsabilităţi individuale (pe considerentul că în proces sunt
• posturi sau funcţii de execuţie, în a cărei
implicate mai multe persoane).
componentă se regăsesc competenţe, sarcini şi responsabilităţi a
În timp a fost posibilă delimitarea a două categorii de
căror desfăşurare implică executarea deciziilor emise de
participanţi la fundamentarea şi adoptarea deciziei
titularii posturilor sau funcţiilor de conducere.
administrative în funcţie de:
Orice formaţiune politică într-un stat democratic este
recomandabil să dispună de un număr suficient de specialişti în • modul de implicare;
toate domeniile în care acţionează sistemul administrativ, de • nivelul administrativ–poziţia în structura
manageri pentru posturi şi funcţii de conducere şi politicieni organizatorică.
preocupaţi permanent de pregătirea şi aplicarea programului
După modul de implicare în procesul decizional
politic. Astfel devine preponderent factorul politic, uneori cu
sunt:
consecinţe negative în procesul de recrutare, selecţie şi numire
• funcţionarii publici implicaţi direct;
a funcţionarilor publici deoarece criteriul competenţei
profesionale nu primează. În prezent devine evidentă • funcţionarii publici implicaţi indirect;
introducerea unor criterii noi pentru promovarea şi numirea • cetăţenii consultaţi şi/sau specialişti implicaţi direct
funcţionarilor în funcţiile şi posturile publice. şi/sau indirect.
79 100
• Decizii determinate de schimbările în structura 4.3 Structurile specifice sistemului autorităţilor din
unei instituţii publice şi care conferă funcţionarilor publici un administraţia publică
statut în care coexistă drepturi şi obligaţii. De exemplu, Potrivit criteriului de competenţă teritorială, sistemul
numirea funcţionarilor publici. autorităţilor din administraţia publică este structurat astfel:
Din punct de vedere al competenţei decidentului: a) autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice
• Decizii executorii, care au caracter practic şi sunt centrale: Parlamentul, preşedinţia, Guvernul, ministerele,
fundamentate numai de autorităţile administrative; instituţiile juridice şi alte instituţii şi servicii publice organizate
• Decizii de administrare, care au caracter teoretic la nivel central;
pentru că urmăresc procesul de management, prin desfăşurarea b) autorităţi ale administraţiei publice locale: consiliile
unor activităţi de planificare, organizare, coordonare, judeţene, consiliile comunale şi orăşeneşti, prefectura, instituţii
gestionare, control şi prin modul de aplicare a conţinutului şi servicii publice organizate la nivel local şi primăria.
deciziilor în procesul de realizare a obiectivelor
managementului public. Orice decizie administrativă
trebuie să fie legală, aceasta impunând ca funcţionarul care le
adoptă să cunoască temeinic legislaţia la zi. Calitatea deciziei
depinde de respectarea legilor şi de cunoaşterea corectă a
acesteia de către funcţionari.
99 80
După numărul persoanelor participante la procesul
5. SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL de fundamentare:
MANAGEMENTULUI PUBLIC • Decizii de grup, care se fundamentează atât la

nivelul central, cât şi local al administraţiei, la elaborarea
5.1. Conceptul de sistem informaţional
Exercitarea autorităţii legislative, juridice şi executive acestora participă mai multe persoane reunite în birouri,
de către organele abilitate în acest sens, presupune existenţa comisii sau consilii, ministere, guvern, parlament,
unor circuite informaţionale care să permită vehicularea mai • Decizii individuale sunt fundamentate cu
multor categorii de informaţii. precădere la nivelul administraţiei locale.
Sistemul informaţional cuprinde ansamblul de date şi Din punct de vedere al conţinutului şi al

informaţii conţinute în documente, circuite informaţionale, modificărilor pe care le aduc în ordinea juridică se disting:
fluxuri informaţionale şi mijloace de tratare a informaţiei • Decizii generale, ce cuprind reglementări, care
implicate în procesul de fundamentare a deciziilor elaborate de contribuie la stabilirea unui cadru juridic corespunzător
către organele din cadrul sistemului administraţiei publice şi desfăşurării proceselor de management şi de execuţie din
care prin conţinutul lor contribuie la satisfacerea necesităţilor instituţiile publice;
generale ale populaţiei.
• Decizii specifice, care statuează o persoană, un
Sistemul administraţiei publice în ansamblu este funcţionar public nominal desemnat pentru a se implica în
deservit de către fiecare componentă atât în calitate de emiţător procesul de realizare a obiectivelor compartimentului şi/sau
cât şi de beneficiar de informaţii. Astfel în exercitarea instituţiei publice în ansamblu;
atribuţiilor preşedintele României emite decrete şi mesaje. • Decizii determinate de cererea de servicii
Decretele în general reprezintă acte normative de publice. Acestea creează, în beneficiul particularilor, drepturi
aplicare care pot avea caracter individual, fie prin excepţie şi facilităţi, de exemplu decizia de eliberare a autorizaţiilor
caracter normativ. administrative;
81 98
• Decizii administrative pe termen mediu, Mesajele sunt folosite pentru exprimarea unor puncte
(fundamentate la nivel de Guvern, dar şi la nivelul de vedere faţă de o anumită problemă politică sau faţă de o lege
administraţiei locale). care s-a înaintat în vederea promulgării.
• Decizii curente, (fundamentate la toate nivelurile Între Preşedinte şi Parlament există un flux
sistemului administrativ şi care vizează orizonturi scurte de informaţional deoarece Parlamentul are obligaţia de a lua în
timp). discuţie mesajele prezidenţiale.

Alte componente ale sistemului informaţional sunt:
După frecvenţa adoptării:
legile, hotărârile şi moţiunile adoptate de Camera Deputaţilor şi
• Decizii periodice, adoptate la anumite intervale de
de Senat.
timp, regulate, de către organele administraţiei de stat. Decizii
Legile adoptate pot fi:
aleatorii, care se adoptă la intervale neregulate de timp;
• legi constituţionale de revizuire a constituţiei;
• Decizii unice, care au un caracter excepţional,
• legi organice, prin care se reglementează sistemul
nerepetându-se într-un viitor previzibil.
electoral, organizarea şi funcţionarea partidelor politice,
După amploarea sferei decizionale a decidentului:
organizarea şi funcţionarea referendumului, organizarea
• Decizii integrale, care se adoptă din iniţiativa Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării,
decidentului, un posibil reprezentant al administraţiei locale, regimul stării de urgenţă şi de asediu, infracţiunile,
fără a fi necesar avizul unor funcţionari publici de pe nivelul pedepsele şi regimul executării acestora, acordarea
ierarhic superior, respectiv administraţia centrală; amnistiei, a graţierii colective, organizarea şi funcţionarea
• Decizii avizate, a căror aprobare şi aplicare sunt Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor
condiţionate de avizarea de către funcţionarii publici de pe judecătoreşti, a Curţii de Conturi, statutului funcţionarilor
nivelul ierarhic superior. Se adoptă în mod expres la nivelul publici;
administraţiei locale, şi la nivelurile medii ale structurii • legi ordinare, care sunt de natura hotărârilor şi
sistemului administrativ. ordonanţelor adoptate de Guvernul României, precum şi
97 82
ordinelor şi instrucţiunilor emise de către ministere în • Decizii individuale, care se fundamentează în
vederea realizării atribuţiilor specifice. situaţii concrete, particulare de către funcţionari publici care au
competenţe decizionale în acest sens.
5.2. Tipologia informaţiilor După nivelul ierarhic pe care se află decidentul:
În sfera administraţiei publice există mai multe criterii • Decizii de nivel superior, fundamentate de către
după care se clasifică informaţiile: Preşedinte, Parlament, Guvern;
• modul de exprimare, clasifică informaţiile în: • Decizii de nivel mediu, fundamentate de regulă de
- informaţii orale, exprimate oral; instituţiile administrative situate pe nivelul mediu al
managementului;
- informaţii scrise, confirmate pe hârtie,
- informaţii audio-vizuale, care implică • Decizii de nivel inferior, fundamentate în
aparatură specială, calculatoare şi diverse instituţiile publice de funcţionari publici ai instituţiilor şi
terminale; autorităţilor administraţiei locale situate pe nivelurile

inferioare ale structurilor organizatorice din administraţia
• gradul de prelucrare a informaţiilor clasifică
centrală şi locală.
informaţiile în.
După orizontul de timp la care se referă:
- informaţii primare, care nu au suferit un proces
de prelucrare informaţională şi care se regăsesc • Decizii administrative pe termen nelimitat
la nivelul organelor administraţiei locale; (deciziile fundamentate la nivel de parlament şi guvern care
îmbracă forma decretelor, legilor, ordonanţelor de urgenţă
- informaţii intermediare, ce se găsesc în
etc.);
diferite faze de prelucrare şi circulă atât la
nivelul organelor administraţiei publice centrale, • Decizii administrative pe termen lung,
cât şi la nivelul organelor administraţiei locale; (fundamentate la nivelul administraţiei centrale şi locale);
83 96
• să fie oportună, presupune a se identifica - informaţii finale, care au trecut prin mai multe
momentul optim, în care funcţionarul public să o adopte, ei prelucrări şi se regăsesc în decrete, hotărâri,
trebuind să posede o viziune sistematică asupra realităţii ordonanţe şi legi;
administrativ-teritoriale, dar şi o capacitate de a analiza şi a • după destinaţie avem următoarele tipuri de informaţii::
sinteriza informaţiile primite de la colectivităţile locale şi de la - informaţii interne, care circulă în interiorul
cetăţeni. Având în vedere că organele şi instituţiile de la nivel instituţiei atât la nivel central cât şi la nivel
local cunosc cel mai bine nevoile comunităţii este necesar ca local;
acestea să adopte deciziile în legătură cu soluţionarea
- informaţii externe, care circulă în afara
problemelor locale.
componentelor sistemului administraţiei publice;
Datorită ierarhizării din sistemul administrativ, deciziile
• după direcţia vehiculării se pot distinge::
organelor de la nivel superior sunt obligatorii pentru cele de la
- informaţii descendente, transmise de la nivelul
nivelele inferioare care nu au grad apreciabil de generalitate,
central spre nivelul local;
ceea ce explică prelungirea termenelor de aplicare a acestora.
- informaţii ascendente sub formă de rapoarte şi
informări care circulă de la organele
6.2 Tipuri de decizii administrative administraţiei publice locale către nivelele
Specificul managementului public din administraţie centrale;
determină o anumită tipologie a deciziilor. - informaţii orizontale, care se transmit între
După situaţia concretă la care se referă: compartimente situate la acelaşi nivel în cadrul
unor instituţii;
• Decizii normative, care se fundamentează în
situaţiile cu caracter de generalitate şi se regăsesc în conţinutul • după obligativitatea pentru beneficiar avem:
diferitelor acte normative integrate în cadrul general al - informaţii imperative, care pot fi emise de
managementului public; către Preşedinte, Guvern şi Parlament;
95 84
- informaţii nonimperative, care au caracter Pe lângă condiţiile ce trebuie îndeplinite, orice decizie
preponderent informativ şi care circulă în mod administrativă trebuie să răspundă şi la anumite cerinţe, după
curent în cadrul instituţiilor; cum urmează:
• după natura proceselor, informaţiile sunt: • să fie fundamentată ştiinţific, pentru acesta fiind
- informaţii financiare, nevoie ca funcţionarii publici cu competenţă decizională să
- informaţii comerciale; posede atât cunoştinţe, respectiv metode, tehnici şi deprinderi
- informaţii culturale, manageriale, dar mai ales capacitatea de înţelegere a
- informaţii turistice; mecanismelor specifice vieţii sociale;
- informaţii sportive; • să aibă un caracter realist, cerinţă ce presupune
- informaţii de cercetare – dezvoltare; evaluarea cât mai completă a situaţiei de fapt, a contextului, a
- alte categorii: învăţământ, agricultură; particularităţilor structurii administrativ-teritoriale unde
• după modul de evidenţă a informaţiilor, avem. decizia administrativă trebuie aplicată, deci este important a se
- informaţii curente; ţine seama de interesele locale,
- informaţii statistice, care reflectă anumite • să intervină în timp util, pentru acesta este
niveluri în realizarea unor obiective şi activităţi necesară o previziune cât mai realistă a schimbărilor sociale, a
în cadrul sistemului. mutaţiilor ce pot interveni în sistemul nevoilor sociale, aceasta
Atât utilizarea informaţiilor în procesul de elaborare a datorită ritmului alert al schimbărilor şi a creşterii
actelor normative, cât şi transmiterea acestora către autorităţile complexităţii situaţiilor cu care se confruntă administraţiile
locale în vederea execuţiei implică un circuit sau flux locale;
informaţional. • să fie integrată în ansamblul deciziilor
Circuitul informaţional reprezintă traiectul pe care îl administrative adoptate anterior, presupune considerarea şi
parcurge informaţia de la emiţător şi până la beneficiarul de reconsiderarea deciziilor luate anterior pentru a se evita
informaţii. suprapunerile sau contradicţiile;
85 94
realizată la întâmplare. Selectarea soluţiilor presupune o analiză Fluxul informaţional reprezintă cantitatea de
realistă, conştientă şi responsabilă a diferitelor alternative. informaţii vehiculată între emiţător şi beneficiarul de informaţii
Eficienţa şi valoarea unei decizii administrative depinde fiind caracterizat de lungime, viteză de deplasare, fiabilitate,
de: cost.
• modul cum este înţeleasă problema de rezolvat; Procedurile informaţionale desemnează ansamblul de
• realismul şi oportunitatea soluţiei adoptate; elemente prin care se stabilesc modalităţile de culegere,
înregistrare, transmitere şi prelucrare a unei categorii de
• îndeplinirea la timp a acţiunii întreprinse pentru
informaţii cu precizarea operaţiilor de efectuat, necesitatea lor,
realizarea soluţiei la care s-a ajuns.
suporţi şi mijloacele de tratare a informaţiilor.
• trebuie să existe unul sau mai multe obiective care
În anumite instituţii, sistemul informaţional se reduce
trebuie atinse;
doar la documentarea administrativă, care reprezintă o
• mai multe alternative de acţiune trebuie să fie la
activitate ce constituie suportul elaborării diferitelor rapoarte,
îndemâna managerului;
dări de seamă, statistici şi chiar acte normative.
• factorii limitativi economici (bani, timp, muncă) să
Mijloacele de tratare a informaţiilor sunt de trei feluri.
fie incluşi în planul decizional;
• manuale, ce se realizează cu instrumente clasice, maşini
• fundamentarea ştiinţifică a deciziei; de scris, maşini de calcul,
• dublarea autorităţii formale de adoptare a deciziei • mecanizate, dotate cu minicalculatoare;
de către consiliul împuterniciţilor statului; • automatizate, prin computere, reţele de calculatoare.
• unitate de decizie şi acţiune;
• încadrarea în perioada decizională optimă;
• formulare clară.
Scopul deciziei adoptate se va realiza numai dacă toate
aceste condiţii sunt respectate cumulat.
93 86
5.3. Funcţiile sistemului informaţional
Sistemul informaţional îndeplineşte următoarele 6. SISTEMUL DECIZIONAL AL
funcţii: MANAGEMENTULUI PUBLIC
• Funcţia decizională – constă în aceea că sistemul
informaţional trebuie să asigure elementele informaţionale
6.1 Fundamentarea deciziilor administrative
necesare fundamentării actelor normative, decizia
Pentru atingerea scopului administraţiei publice există
administrativă fiind rezultatul unui proces amplu de culegere,
mai multe modalităţi de acţiune care descriu diversele variante
înregistrare, transmitere şi prelucrare a informaţiilor;
decizionale. Deciziile sunt adoptate de către persoane sau
• Funcţia operaţională – reprezintă funcţia prin
grupuri de persoane în calitate de reprezentanţi ai organizaţiei
intermediul căreia sistemul informaţional operaţionalizează
administraţiei de stat.
actele administraţiei contribuind în mod decisiv atât la
În literatura de specialitate decizia administrativă a
înţelegerea corectă a conţinutului unui act normativ, cât şi la
fost definită astfel:
aplicarea unitară a acestuia,
• Funcţia de documentare a sistemului • o manifestare de voinţă a unui organ al
informaţional care exprimă calitatea sistemului de a înregistra administraţiei de stat;
informaţiile necesare personalului din sistem pentru • o opţiune în vederea realizării unui scop;
fundamentarea obiectivelor şi a deciziilor. • un proces complex de alegere a unei variante
Particularităţile documentării în sistemului decizionale din mai multe posibile, în vederea realizării unui
administraţiei publice diferă după conţinutul documentelor, obiectiv al administraţiei publice şi care influenţează activitatea
forma acestora, datarea, limba în care sunt scrise. altor persoane din sistem, activitatea sistemului administrativ în
Documentele administrative pot fi grupate în: ansamblul lui sau a entităţii în general.
• documente folosite exclusiv de funcţionarii publici Organul administraţiei de stat adoptă deciziile numai în
interesaţi; condiţii stabilite de lege, alegerea unor soluţii neputând şi
87 92
metode şi tehnici pentru prelucrarea rapidă şi eficienţă a • documente folosite mai rar care se arhivează şi
informaţiilor; rămân la dispoziţia diverşilor funcţionari publici.
• accentuarea caracterului previzional anticipativ al Ca şi activitatea, documentarea administrativă este
sistemului informaţional din administraţia publică. integrată în sistemul naţional de documentare.
Tendinţa în general influenţează calitatea deciziilor Între cele trei funcţii ale sistemului informaţional există
administrative permite o mai bună corelare a conţinutului lor cu strânse interdependenţe şi buna funcţionare a sistemului este
realităţile din unităţile administrative teritoriale şi accentuează determinată de utilizarea cu înalt profesionalism a tuturor
procesul de executare a deciziilor şi implicit de realizare a componentelor sistemului informaţional şi de revalorificarea
obiectivelor managementului public. funcţiilor acestora de către managerii publici din toate
compartimentele şi de la toate nivelele ierarhice.
5.4 Principiile sistemului informaţional

În instituţiile publice, sistemul informaţional se
fundamentează pe un ansamblu de principii care permit
realizarea funcţiilor specifice şi cuprinde:
• principiul conceperii şi restructurării sistemului
informaţional potrivit cerinţelor manageriale;
• principiul unităţii metodologice a tratării
informaţiei;
• principiul concentrării asupra informaţiilor
esenţiale;
• principiul asigurării unui timp corespunzător de
reacţie a componentelor sistemului administraţiei publice;
91 88
• principiul asigurării informaţiilor finale selectate înregistrare , de transmitere şi prelucrare a informaţiilor

dintr-un fond de informaţii primare; esenţiale. Având efecte implicit în economie de timp ,
Principiul conceperii şi restructurării sistemului economie de resurse şi operativitate privind fundamentarea
informaţional se fundamentează pe cerinţele specifice ale unor decizii sau elaborarea unor documente administrative.
managerilor instituţiilor publice sunt strâns corelate cu sistemul Principiul asigurării timpului corespunzător de
de nevoi şi interese ale entităţii. reacţie pentru componentele administraţiei publice implică
În ceea ce priveşte cel de-al doilea principiu, trebuie să utilizarea unor proceduri şi mijloace variate pentru tratarea
se ţină seama de faptul că în proiectarea structurilor informaţiilor.
organizatorice este necesar ca fiecare componentă a sistemului Principiul asigurării informaţiilor finale se
să reprezinte atât un emiţător cât şi un beneficiar de informaţii fundamentează pe informaţii sintetice dar şi pe amplul proces
iar tipurile de relaţii organice se descriu circuite informaţionale. de documentare administrativă.
Principiul unităţii metodologice a tratării Principiul flexibilităţii presupune adaptarea continuă a

informaţiilor asigură sistemului informaţional un plus de paramerelor sistemului informaţional din administraţia publică
rigurozitate şi facilitează funcţionalitatea sa, tocmai prin modul la caracterizarea mediului extern. Acest principiu necesită o
de înţelegere şi prelucrare unitară a informaţiilor care permite permanentă reacţie a instituţiilor din administraţia publică
trecerea la prelucrarea automată a datelor. Acest principiu centrală şi locală faţă de opinia membrilor entităţii şi adaptarea
facilitează atât controlul conducerii asupra funcţionalităţii sale, rapidă a deciziilor din sistem în funcţie de nevoi şi interese ale
cât şi extinderea utilizării sistemelor de prelucrare automată a interese ale populaţiei.
datelor şi circulaţia operativă a informaţiilor în sistemul Tendinţele care se manifestă în cadrul sistemului
administrativ. informaţional al managementului public sunt:
Principiul concentrării asupra informaţiilor • utilizarea computerelor în reţea;
esenţiale asigură degrevarea sistemului informaţional de • cibernetica administrativă ca domeniu nou al
informaţiile nerelevante care afectează calitatea proceselor de informaticii administrativ care oferă funcţionarilor seturi de
89 90

Managementul Serviciilor Publice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Managementul Serviciilor Publice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ec. drd.

Universitatea „Eftimie Murgu” Reşiţa

Ec. drd. Solomia Andreş

1. Androniceanu, A, Managementul schimbărilor, Editura 1. Elemente fundamentale. Principii şi teorii ale

1. ELEMENTE FUNDAMENTALE. PRINCIPII • susţinerea dezvoltării spiritului întreprinzător şi

• tratează problematica executării funcţiilor urmare modernizarea structurilor actuale.

• descentralizarea deciziei, resurselor şi Managementul public reprezintă ansamblul proceselor

• refacerea şi protecţia mediului; se desfăşoară deopotrivă în sectorul public;

• apărarea ordinii publice; • relaţiile de management din instituţiile publice

consecvenţă. În Franţa ştiinţa managementului public a început să se

În decursul timpului au existat şi alţi specialişti care au publici în general.

În domeniul managerului public în administraţia Fundamentele noii orientări a managementului

centrală, Programul de Guvernare şi Strategia de Reformă public sunt următoarele:

Economico- Socială prevăd, în principal, deplasarea treptată a • descentralizarea;

centrului de greutate al activităţii Guvernului şi instituţiilor • fundamentarea proiectelor şi a contractelor;

fost demonstrat faptul că dominaţia politicului a condus la toate activitatea?

6. Accentuarea preocupării funcţionarilor publici

Managementul din administraţia de stat urmăreşte formularea

de hotărâri ale şefului executivului în sistemul administrativ pe plan mondial şi în România

Teritoriale Statistice elaborat de Oficiul Statistic al Comunităţii. 5. Caracterul de sinteză

administraţia publica este împărţită conform art.115-122, în acţiune ale managementului

administraţia centrală si administraţia teritoriala si in Înţelegerea domeniului managementului public

comunitare cu structură unitară, se remarcă faptul că riguroase legal reglementate.

Scopul managementului public în instituţiile substitui centralismului etatic.

descentralizării, în unele colectivităţi ale statelor federale se pot acelaşi.

distinge următoarele caracteristici: Principalele caracteristici ale domeniului

(sau comunitatea), provincia dar şi comitatul, departamentul, • interesul public şi politic:

Germania, Franţa, Italia şi Spania. − este o reflectare a nevoi sociale;

• este de o tipologie variată. XIX-lea; ulterior, autorităţile locale, au stabilit structura, au

intre în raport cu acestea. fundamentale a Germaniei, care consacră principiul autonomiei

• utilitatea organului sau activităţii cercetate;

• timpul necesar desfăşurării ei;

• resursele efective implicite;

• optimizarea mediului şi relaţiilor umane.

2. FUNCŢIILE MANAGERIALE fundamentarea propunerilor de îmbunătăţire.

sistemul administrativ: cele referitoare la structură, sistemul informaţional din unitatea

• planificarea; administrativă, sistemul deciziilor administrative, stilul de

• organizarea; conducere al funcţionarilor publici cu funcţii în instituţia

raportări. regulamentele de ordine interioară, precum şi tipul şi formele

8. Elaborarea bugetului de relaţii cu publicul;

• documentarea sau investigarea domeniului care În literatura românească de specialitate, M.

nivelul instituţiilor administraţiei publice, în vederea • planificarea resurselor umane, a resurselor

operativităţii şi a eficienţei; de stat am prezentat o a trei categorie, cea a metodelor de

• colaborarea sistematică a autorităţii administraţiei se derulează în sistemul administraţiei publice.

administrativ. organizare, coordonare a executării şi o activitate de executare

pentru o săptămână sau o zi de lucru. stimulentelor morale cât şi a stimulentelor materiale;

Sistemul nostru constituţional consacră un executiv administrativ pe care se utilizează.

• intervenţia conducătorului şedinţei trebuie să funcţionează potrivit legii în subordinea Guvernului.

către participanţii la şedinţă; serviciile publice cuprind în sfera sa de competenţă asigurând

• transmiterea informaţiilor relevate, în scris, următoarele:

participanţilor cel mai târziu a doua zi. • legătura politic - administrativ;

• relaţii de cooperare, se stabilesc între posturi • desfăşurarea;

situate la acelaşi nivel ierarhic, dar în instituţii sau • finalizarea.

• organizarea activităţii şi distribuirea atribuţiilor pe amplifică gradul de cointeresare a funcţionarilor publici, în

baza diviziunii muncii; special. Metoda cointeresării presupune elaborarea unor

• fundamentarea managementului birocratic pe generale.

Administraţia de stat poate apăra interesele anumitor

Sistemul administrativ poate fi organizat sub forma • metode de organizare şi funcţionare;

• structura ierarhică funcţională, care asigură în

• selectare / analiza informaţiei culese utilizează Compartimentele sunt diferenţiate în:

Eficienţa unei decizii administrative depinde, deci, de denumită responsabilitate.

5. SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL de fundamentare:

MANAGEMENTULUI PUBLIC • Decizii de grup, care se fundamentează atât la