URSUL

PACALIT
DE
VULPE

A fost odat ca niciodat o vulpe ireata i viclean ca

toate vulpile. Umblase toat noaptea dup hran, dar
nu gsise nimic. Cum sttea trist pe marginea
drumului, vede apropiindu-se un car tras de boi, plin cu
pete. Iei n drum i se ntinse, prefcndu-se moart.

Cnd ajunse n dreptul ei, ranul opri carul i cobor. O ridic de jos i se uit cu bucurie
la ea, gndindu-se ce guler frumos va face la haina nevestei sale din blana ei. O arunc n
car, peste pete i porni cntnd mai departe.

ireata de vulpe, cum porni

carul, ncepu a mpinge
petii n jos cu picioarele.
Carul scria, ranul
fluiera, vulpea mpingea
petele jos din car. i
mpinse aa o mulime de
peti.

Dup ce hoaa de vulpe a aruncat o

mulime de peti pe drum, sri i ea binior
din cru i, cu mare grab, ncepu a-i
strnge. Dup ce-i strnse grmad, i lu,
i duse la viyuina ei i ncepu a mnca, c
tare-i mai era foame!

Ursul, atras de mirosul de pete, veni la vizuina vulpii:Bun ziua cumtr! Tiii, da` ce de pete ai!
D-mi i mie vreo doi, c tare mi-i poft! Dar vulpea n-a vrut s-i dea ci i-a spus s se duc pe
balt, s-i bage coada n ap i s prind singur pete, c aa a fcut i ea.

Ursul, ascultnd de sfatul

vulpii, se duse pe malul
blii, i bg coada n ap
i atept rbdtor s prind
petii. Vulpea i spusese ca
abia spre diminea se adun
mai muli i s aib rbdare
dac vrea s prind o
gramad de peti.

Spre diminea se
porni un vnt rece i
tios. Ursul simea
cum tot mai muli
peti i se agau de
coad i l durea din ce
n ce mai tare, dar era
doar apa blii care
nghea. Vru s-i
scoat coada din
balt. Trase o dat,
trase de dou ori, dar
nu reuea. Se smuci o
dat mai tare i coada
i se rupse. Mormind
de durere i ciud, fugi
la vizuina vulpii s o
omoare n btaie.

Realizat
de
Gina Cobileac

Grdinia Nr. 2 Adjud