TEMA nr.

1. Cine sunt fondatorii managementului public?

1. Ca știință, managementul public a fost creat de francezul Charle Jean-Bonnin,
care este considerat fondatorul științei administrației, prin lucrarea “Principiile
administratiei publice”, publicată in 1812. La contribuția managementului public a
participat decisiv A.F.Vivien, fondatorul Scolii de administratie din Paris, în anul 1848.

2. Este nevoie de management în domeniul public? De ce?

2. În domeniul public este nevoie de management, deoarece:
- problematica cu care se confrunta comunitatile devine tot mai complexa sin nu mai
permite o abordare empirica, intrucat apar o multitudine de nevoi sociale, care nu se pot
satisface decat cu solutii noi, la vremuri noi;
- diversificarea si multiplicarea nevoilor sociale, in conditiile in care resursele
disponibile nu cresc in acelasi ritm , impun o gestionare mult mai eficienta , pe termen
scurt, mediu si lung, ceea ce presupune elaborarea unor strategii corespunzatoare bazate pe
previziune si planificare, dar si adotarea unor tactici adecvate de aplicare a acestora;
- apar in acest context o serie de disfunctionalitati care trebuie reperate la timp
pentru a declansa actiuni de ameliorare si inlaturare a dificultatilor in satisfacerea nevoilor
generale;
- toate acestea necesita existenta in institutiile publice a unui corp de angajati
specializati in rezolvarea acestor probleme, a functionarilor publici, la toate nivelurile
ierarhice, capabili sa gaseasca solutii la noile probleme folosind metode si tehnici eficiente.

3. Managementul institutiilor publice (MIP) are caracter politic?

3. Caracterul politic reprezintă trasatura dominantă, datorită influenței factorului
politic și a scopurilor urmarite de reprezentanții puterii de stat și ai administrației publice în
state cu regimuri politice diferite . Influența politicului este la fel de importantă atât la nivel
central, cât si la cel local întrucât se acționează permanent pentru transpunerea în practică a
programului de guvernare.

4. Care sunt abordările moderne din ultimele două decenii în domeniul

managementului instituțiilor publice?
4. Managementul instituțiilor publice, în ultimele două decenii reunește o serie de
abordări moderne : politică, legală și managerială.

5. De ce este nevoie de principii specifice în administrația publică?

5. In administrația publica principiile specifice vizează respectarea unei ordini în
desfășurarea acțiunilor, cum ar fi:
 diviziunea muncii;
 ierarhie,ordine,unitate de comandă;
 corelarea autorității și a responsabilității;
 solidaritatea în acțiuni;
 unitate de orientare și decizie;
 corelarea intereselor de grup cu cele individuale;
 inițiativă;
 echitate;
 echilibrul centralizare-descentralizare.
 6. Ce caracteristici are un proces de management în organizațiile întâlnite și în
instituțiile publice ?
6. Procesul de management în instituțiile publice ca activitate concretă a celor
împuterniciți să le conducă se exprimă în ansamblul atributelor de previziune-
planificare,organizare, coordonare, antrenare și control-evaluare, care se conturează în
funcțiile lui.

7. Sistemul informatic într-o instituție publică este o necesitate în prezent? De

ce?
7. Sistemul informatic este indispensabil în instituțiile publice, deoarece:
 informația este resursă esențială a desfășurării unei activități eficiente
 exercitarea autorității legislative, juridice și executive, presupune
existența unui circuit informațional rațional și prompt
 fiecare componentă a sistemului de management a instituției publice este
atât emițător cât și beneficiar de informații
 funcționarii publici aleși și numiți trebuie să cunoască operativ intrările și
ieșirile din sistem pentru asigurarea funcționalității instituției publice
 trebuie aplicate noile concepte și mijloace manageriale bazate pe
utilizarea aparatului statistico-matematic.

8. Numai deciziile administrative trebuie să fie legale? Celelalte decizii ce se

adoptă la nivelul organizației nu trebuie să respecte legalitatea?
8. Deciziile administrative trebuie să respecte în totalitate legislația existentă și să
aibă fundamentare juridică. Orice decizie se adopta în condițiile stabilite de lege cu
respectarea strictă a dispozițiilor legale. De regulă legea lasă libertatea de a hotărî modul
de aplicare, corespunzător situațiilor concrete (ex. aplicarea contravențiilor în funcție de
gravitatea faptelor de către executant). Uneori însă legea poate prevede în mod expres,
maniera de aplicare ce devine obligatorie pentru oricine (ex.,aplicarea drepturilor omului).

9. Cine poate iniția decizii administrative?

9. Există două categorii de participanți la fundamentarea și adoptarea deciziilor
administrative:
a) după modul de implicare în procesul decizional distingem trei categorii:
- funcționarii publici, implicați direct, cei care decid și răspund pentru decizii;
- funcționarii publici implicați indirect, care sunt consultați și prin urmare nu
sunt exonerați de răspundere, deoarece avizează propunerile, dar gradul de răspundere este
evident diminuat;
- cetățenii consultați și/sau specialiștii implicați direct și/sau indirect.
b) după nivelul administrativ, distingem două categorii:
- funcționari publici din administrația centrală;
- funcționari publici din administrația locală

10. Managerii publici au întotdeauna libertatea să aleagă alternativa

decizională?
10 Managerii publici nu au întotdeauna libertatea să aleagă o alternativă
decizională deoarece:
a) autoritatea lor este limitată de :
 specializarea instituției publice care limitează activitatea
jurisdicțională;
  ierarhia, care limitează autoritatea managerială, deoarece managerii de
nivel superior definesc și limitează sarcinile subordonaților (la nivel
inferior iau decizii de rutină).
b) dar, autoritatea managerială este aceea care determină maniera de înfăptuire
a procesului decizional;
c) gradul ridicat de formalizare a procesului de fundamentare a deciziei
limitează rolul decidentului pentru că:
 reduce numărul alternativelor decizionale;
 exclude informații considerate incerte, irelevante.
 TEMA NR.2

1. Este nevoie în insituțiile publice să se folosească o paletă largă de metode de

conducere ? De ce?
1. Multitudinea problemelor cu care se confruntă funcționarii publici necesită
folosirea unei palete largi de metode și instrumente de conducere, deoarece sunt eficiente
în:
- optimizarea capacității de muncă a angajaților;
- eficientizarea comportamentului acestora;
- ca motivare a lor, pentru a participa mai activ la activitatea desfășurată.

2. Pentru aplicarea cu succes a metodei „ședința”,este nevoie să se respecte

niște reguli?
2. Metoda „ședința” respectă niște reguli în cadrul fiecărei etape: generale, specifice
unor tipuri de ședințe, suplimentare.

3. Ce rol joacă Guvernul în politica de resurse umane a instituțiilor publice?

3. Guvernul are două roluri simultane în politica de resurse umane a instituțiilor
publice: este autoritate politică și angajator al personalului din sectorul public.

4. Ce rol are Agenția Națională a Funcționarilor Publici?

4. Agenția Națională a Funcționarilor Publici gestionează resursele umane și
funcțiile publice

5. Care sunt principalele caracteristici al politicii de personal?

5. Principalele caracteristici ale politicii de personal sunt:
 se fundamentează pe principii etico- morale și profesionale de
apreciere,repartizare și promovare;
 are caracter unitar pentru toate instituțiile publice;
 situează raționalitatea în prim plan în sensul adaptării la mutațiile ce se
produc în viața societății, dar cu respectarea unor norme logice, simple și
clare ce se aplică la condițiile specifice organizației;
 asigură continuitatea, stabilitatea și eficacitatea funcționarilor publici;
 se înfaptuiește prin ansamblul proceselor de formare, recrutare, selectare,
încadrare, perfecționare, motivare, evaluare, promovare i încetare din
funcție a funcționarilor publici.

6. În ce constă specificul numirii funcționarilor publici?

6. Numirea funcționarilor publici – consfințește încadrarea în muncă, angajarea
funcționarului public pe un post vacant, în urma concursului organizat. Numirea se face
printr-un act administrativ unilateral care determină efecte juridice (nu prin contract
bilateral), raporturile de autoritate se întemeiază pe dispoziții legale.

7. Încetarea raporturilor de muncă a funcționarilor publici are loc în situațiile

următoare:
 demisie;
 transfer;
 eliberare din funcție;
 destituire din funcție;
 pensionare;
  invaliditate de gradul I sau II;
 deces.

8. Prin ce se caracterizează un manager bun comunicator?

8. Un manager pentru a fi un bun comunicator trebuie: să știe, să întrebe, să
răspundă, să-și spună punctul de vedere, să se informeze și să informeze la rândul lui, să
asculte, să consulte, să se documenteze, să înţeleagă și să asigure cele mai eficiente relații
cu subordonații, superiorii și egalii (colegii aflați pe același nivel ierarhic.

9. Care este rolul politicii în organizație?

9. Politica organizației reflectă concepția acesteia cu privire la evoluția activității
sale, opțiunile de ansamblu, principiile și normele ce o călăuzesc, precum și acțiunile
concrete prin care se valorifică potențialul său corespunzător cerințelor pieții.

10. Evidențiați importanța strategiei de dezvoltare în organizație.

10. Strategia de dezvoltare presupune eforturi deosebite atât din partea echipei
manageriale cât și a angajaților. Aceasta implică asigurarea unui cadru propice sub aspect
tehnic, uman, financiar, internațional, care să permită :
 introducerea progresului tehnic;
 asimilarea de noi produse;
 utilizarea tehnicii și tehnologiilor noi și modernizate;
 specializarea și cooperarea în producție.