Management public performant prin

utilizarea economică ,eficientă și eficace

a resurselor bugetare
și prin
accesarea fondurilor europene

1
 CUPRINS
1. MANAGEMENT PUBLIC
1.1. Obiectivul managementului public
1.2. Cultura managerială-caracteristicile şi principiile managementului public
1.3. Definirea actului managerial
1.4. Elaborarea deciziei in instituţiile publice
1.5. Gestiunea resurselor umane
1.6. Elaborarea managementului riscurilor

2. BUGETUL INSTRUMENT MANAGERIAL

2.1. Principiile bugetare
2.2. Elaborarea bugetelor
2.3. Execuţia bugetară

3. IMPORTANȚA CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV ÎN

EXECUȚIA BUGETARĂ
3.1. Conceptul de control financiar preventiv propriu
3.2. Organizarea controlului financiar preventiv propriu

4. DEZVOLTARE PRIN ACCESAREA FONDURILOR EUROPENE

4.1. Strategia Europa 2020
4.2. Programele operaționale 2014-2020

5. ACHIZIȚIILE PUBLICE REALIZATE DIN FONDURI NAȚIONALE SAU

EUROPENE
5.1. Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică
5.2. Responsabilități în procesul de achiziții publice
5.3. Etapele unui proces de achiziţie publică
5.4. Pragurile valorice
5.5. Proceduri de achiziție
5.6. Constituirea dosarului achiziției publice

2
 1. MANAGEMENT PUBLIC
Managementul public studiază procese şi relaţii de management;se bazează pe
principii şi legităţi ;este determinat şi determină: valori economice, politice , sociale,
culturale încearcă satisfacerea interesului public;sporeşte nivelul de performanţă în
organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice.
Managementul public poate fi definit ca ansamblul proceselor şi relaţiilor de
management, bine structurate, existente între componente ale sistemului administrativ ,
prin care , în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire legile/procesele de acţiune,
şi/sau se planifică, organizează, coordonează, gestionează şi controlează activităţi ce
satisfac interesul public.

1.1. Obiectivul managementului public

Obiectivul fundamental al managementului public este creşterea gradului de
satisfacere a interesului public, fiind determinat de nevoile generale şi specifice.
Sistemul de nevoi sociale generale şi specifice determină în totalitate conţinutul
interesului public. În vederea realizării obiectivului fundamental, managementul public,
prin exercitarea funcţiilor sale de către managerii publici, asigură o previzionare realistă
a întregului sistem de obiective. În funcţie de acesta, reprezentanţii managementului
public creează o structură adecvată a sistemului administrativ în ansamblu şi a fiecărei
instituţii publice în parte, în care coeziunea să fie dată de coordonarea excelentă la
nivel de sistem şi componente şi de motivarea adecvată a resurselor umane în funcţie
de gradul de realizare a obiectivelor previzionate pentru sectorul public şi pentru fiecare
entitate instituţională existentă şi comunitate locală distinctă.
Realizarea obiectivului fundamental al managementului public implică din partea
titularilor de posturi şi funcţii publice de conducere şi execuţie în acest domeniu un plus
de responsabilitate în gestionarea tuturor categoriilor de resurse de care dispune
sectorul public, respectiv resurse umane, informaţionale, materiale şi financiare. Toate
acestea sunt utilizate în procesele de management şi de execuţie din instituţiile publice
pentru satisfacerea nevoilor sociale şi, implicit, realizarea obiectivului fundamental al
managementului public.
Cunoaşterea modului în care resursele atrase în sistem sunt utilizate şi
identificarea gradului în care nevoile sociale generale şi specifice sunt satisfăcute
determină o monitorizare permanentă prin control şi evaluare a nivelului performanţelor
obţinute în sectorul public în general şi de fiecare instituţie publică în particular.
Informaţiile rezultate din controlul şi analizele efectuate în cadrul sistemului
administrativ şi în fiecare instituţie publică reprezintă baza pentru îmbunătăţirea nivelului
performanţelor manageriale obţinute în procesul de realizare a obiectivului fundamental
al managementului public.
Deşi managementul public este un domeniu nou al ştiinţei managementului, în
ţările dezvoltate există convingerea că extinderea principiilor şi abordărilor specifice lui
nu este doar o chestiune relativă, ci devine o necesitate imperativă, care determină
coordonatele majore ale reformei în sectorul public.

3
 Este necesară renunţarea la tiparele vechi clasice de percepere a sistemului
administrativ, în general şi a instituţiilor publice în special ca fiind aparatul administrativ
birocratic în care se elaborează norme, regulamente, legi şi prin care acestea sunt
aplicate şi trecerea la noile principii şi legităţi generale ale managementului public, prin
care sistemul administrativ în ansamblu şi fiecare instituţie publică prin manageri
urmăresc obţinerea unui nivel determinat al performanţei manageriale reflectate în
creşterea gradului de satisfacere a interesului public general şi a nevoilor sociale
specifice.
În România, reforma administrativă nu poate fi realizată fără schimbări majore de
concepţie în ceea ce priveşte managementul public,valorile şi principiile fundamentale
ale acestuia, şi fără pregătirea resurselor umane din instituţiile publice pentru a înţelege
necesitatea, conţinutul schimbărilor reformei, rolul şi responsabilitatea fiecărui
funcţionar public şi reprezentant ales.
Prin managementul public se urmăreşte proiectarea şi implementarea sistemului
de management care satisface cel mai bine prin activităţile desfăşurate nevoile sociale
determinate şi sintetizate în conţinutul interesului public.

1.2. Cultura managerială-caracteristicile şi principiile managementului

public
Semnificaţia simbolică a culturii manageriale oferă şansa de a explica modul în
care se construieşte designul activităţilor organizaţionale.Dacă prin cultură întelegem, în
general, ansamblul cunoştinţelor, atitudinilor şi modelelor obişnuite de comportament, la
rândul ei cultura managerială cuprinde totalitatea cunoştinţelor, deprinderilor şi
comportamentelor aplicate în conducerea organizaţiilor.
Gîndirea managerială înseamnă opţiuni şi decizii strategice de management,
influenţate, atât prin raţionamentele şi recomandările gândirii de management cât şi prin
intuiţiile, filosofiile, preferinţele şi intenţiile personale ale managerilor confruntaţi cu
situaţii concrete . Aşadar, cultura managerială se formează, se îmbogaţeşte şi se
structurează prin intermediul actelor decizionale. Decizia constituie veriga centrală a
activităţii manageriale, fără de care exercitarea funcţiilor de planificare, organizare,
coordonare si control nu este posibilă. Practic, aici se impun coordonatele gândirii
manageriale, decizia fiind rezultatul unui efort de alegere între diferite alternative
posibile pentru a rezolva problemele organizaţiei. Toate acestea solicită o cultură
bogată în cunoştinţe şi deprinderi practice.
Competenţele manageriale. reprezintă potenţialităţi umane valorificate ca
urmare a pregătirii, experienţei şi capacităţilor personale ale managerilor sau
caracteristici ale managerilor de a dispune de cunoştinţele şi deprinderile necesare
realizării sarcinilor din cadrul activităţii de conducere. În construcţia competenţelor
intervin trei factori: factorii personali, factorii societali si factorii organizaţionali, ceea ce
înseamnă că numai după o anumită experienţă dobândită în practicarea profesiei, o
persoană poate fi considerată competentă, capabilă să desfăşoare o muncă eficientă.
Desigur, competenţele manageriale presupun trei aptitudini fundamentale, conceptuale,
umane, tehnice, si sunt strâns legate de exercitarea autorităţii formale ca: figură
4
reprezentativă, lider, realizator de contacte interumane, roluri informaţionale, ca:
purtător de cuvânt, roluri decizionale, ca: antreprenor, mânuitor de disfuncţionalităţi,
alocator de resurse, negociator
Stilul de conducere. Constituit ca un domeniu al artei manageriale, stilul de
conducere impune armonia între munca socio-umană si cea tehnico-economică. Stilul
exprimă activitatea practică de relationare a managerului în acţiunile sale, fiind puternic
marcat de trăsăturile funcţional-antreprenoriale, dar si de trăsăturile temperamentale,
ultimele fiind cele care exprimă latura dinamico-energetică a fiinţei umane, cu influenţe
majore în conturarea personalităţii managerului. Pentru a explica totalitatea atributelor
stilului managerial, cunoaşterea personalităţii conducătorului constituie un demers
cognitiv necesar si deosebit de delicat, vizând în esenţă surprinderea trăsăturilor
generale şi specifice care îşi pun amprenta asupra comportamentului uman.
Personalitatea este data atât de zestrea genetică, cât şi de factorii achiziţionaţi în urma
experienţelor trăite în mediul socio-profesional, având un rol decisiv în activitatea de
conducere. Din păcate, cu toate supoziţiile formulate, cercetările în domeniu nu au
reuşit sa conducă la elaborarea unei liste complete cu atributele profilului psihosocial al
unui stil de conducere eficient.
Sistemul de valori. Valorile sunt principalele variabile culturale si transformă
organizaţiile în instituţii. Valorile orientează conduitele, canalizează eforturile pentru a
atinge anumite obiective si încurajează stabilirea unor relaţii. Ele sunt linii directoare
care creează motivaţii de natura intrinsică pentru toate acţiunile manageriale.
Scopul culturii manageriale este să sprijine misiunea, strategia şi obiectivele
organizaţiei. În această ordine de idei, pentru cultura managerială trebuie să fie
focalizată pe trei poli de activitate: anticiparea, acţiunea şi motivarea .

 Anticiparea presupune activităţi prin care se culeg şi se filtrează informaţiile în

scopul prevederii viitoarelor schimbări,
 Acţiunea reprezintă în cultura managerială activităţile de implementare, de
punere în practică a soluţiei strategice,
 Motivarea se referă la mobilizarea tuturor actorilor implicaţi în derularea strategiei
organizaţiei.
Sansele de reuşită sunt garantate doar atunci când existenţa celor trei poli nu este
periclitată.
Plecând de la premisa că sistemul de valori este relativ stabil si fundamentat pe
valorile societăţii în care traiesc, în formarea unei culturi manageriale performante,
conducătorii nu pot introduce schimbări categorice decât în cazul primelor doua
variabile: competenţa şi stilul de conducere. Acestea pot fi modificate prin eforturi de
conştientizare a slăbiciunilor şi de îndreptare a lor.
In abordarea reformei în administraţia publică trebuiesc respectate şi aplicate
următoarele principii:

 Separarea funcţiilor politice de cele administrative

5
  Crearea şi consolidarea unui corp de funcţionari publici de carieră,
profesional si neutru politic
 Definirea clară a rolului, responsabilităţilor şi relităţilor între instituţii
 Subsidiaritatea
 Autonomia decizională, administrativă şi financiară
 Transparenţa actului de guveranare şi administrativ
 Simplificarea procedurilor şi a legislaţiei
 Respectul faţă de cetăţean, apropierea administrativă faţă de acesta

Principiile managementului public

Știinta managementului public reuneste o serie de principii considerate

fundamentale pentru ca procesele de management si de executie din institutiile publice
sa aiba clar precizate coordonatele de baza si sa se poata realiza o coeziune între
conceptie, decizie si actiune.

 Principiul conducerii unitare consta în definirea si aplicarea de catre toti factorii

de decizie a conceptelor fundamentale de management public, pornind de la
aceeasi perceptie reflectata într-o viziune comuna, unitara, clara asupra sectorului
public, asupra fiecarui domeniu si fiecarei entitati organizationale distincte în parte.

Exista o logica elementara potrivit careia un sistem nu poate sa functioneze

eficient decât daca partile sunt armonios integrate si coordonate si în acest spirit trebuie
perceput si implementat principiul conducerii unitare.

Prin urmare, cunoasterea de catre toti factorii de decizie a continutului

principiului conducerii unitare si implementarea corecta a acestuia nu este doar
necesara, ci devine, în contextul noului management public, absolut esentiala.1[22]

 Principiul conducerii autonome consta în particularizarea continutului

managementului public, în functie de domeniile în care se aplica si de diversitatea
intereselor publice generale si specifice identificate. Prin urmare, principiul

6
 conducerii autonome consta în acordarea unui grad corespunzator de autonomie
manageriala si financiara institutiilor publice, pentru satisfacerea intereselor publice
generale si specifice.

Daca în cele mai multe tari autonomia legislativa nu este considerata ca

oportuna într-un stat unitar, în ceea ce priveste autonomia manageriala, practica din
toate tarile democratice dezvoltate a confirmat necesitatea stringenta de a conferi
reprezentantilor managementului public acea independenta de actiune stimulativa
pentru a obtine performante si a deveni responsabili pentru nivelul acestora.

 Principiul perfectionarii continue ca principiu al managementului public, consta în

abordarea într-o dinamica permanenta a sistemului de management public, în functie
de schimbarile aparute în mediul intern si international dar si în sistemul de interese
publice generale si specifice.
 Principiul administrarii eficiente consta în realizarea, prin intermediul proceselor si
relatiilor de management din sectorul public, a gestionarii eficiente a tuturor
categoriilor de resurse atrase si destinate realizarii obiectivelor previzionate, astfel
încât sa se poata respecta o concordanta esentiala si necesara între nivelul
performantelor economice si sociale obtinute în institutiile publice de titularii posturilor
si functiilor publice de conducere si de executie si cheltuiala cu care acestea sunt
oferite.
 Principiul legalitatii consta în dimensionarea, structurarea si combinarea proceselor
si relatiilor manageriale, prevederile legislative considerându-se ca o baza legala de
luat în considerare si nu ca un scop în sine.

Eficienţa unei organizaţii depinde în primul rând de membrii săi, de cunoştinţele

şi pregătirea lor, de calitatea procesului de recrutare şi selecţie, de directivele stabilite
de management;

1.3. Definirea actului managerial;

7
 Managerul catalizează organizaţia prin activitatea sa. Funcţia de conducere
implică relaţii interpersonale între lider şi subordonaţi. Rolul de lider este cel mai
important rol, fiind prezent în toate activităţile managerului.
Trebuie făcută diferenţa între liderul informal care conduce un grup informal şi care
se impune prin personalitatea şi carisma sa şi liderul formal care conduce un grup
social şi este numit de o autoritate superioară.
Rolul unui lider este de a realiza o compatibilizare între nevoile individuale şi
ţelurile organizaţionale. Decizia este componenta crucială a activităţii manageriale.
Managerul ia decizii prin rolurile de antreprenor, factor de soluţionare a problemelor,
factor de alocare a resurselor şi negociator.

Un manager eficace este un conducător care reuşeşte să:

 aloce optim resursele existente (materiale, umane);

 planifice activitatea;
 organizeze / motiveze eficient oamenii;
 controleze întreg procesul.
Deci trebuie să ştie şi poate răspunde la întrebările: cine? ce? unde? când? cum? pe
cine?
Funcţia managerială sau de execuţie în managementul public reprezintă
ansamblul sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor care revin persoanelor din
sistemul administrativ (de obicei funcţionari publici permanenţi) pentru a realiza
obiectivele precis definite ale compartimentului şi/sau instituţiei respective.
Managerul este persoana cu autoritate asupra unei organizaţii sau a unei
subunităţi a acesteia şi care trebuie să îşi asume una sau mai multe dintre funcţiunile
manageriale: planificare, organizare, conducere, coordonare şi control.
Comunicarea este vitală în fiecare dintre ele. Unii specialişti au ajuns la concluzia
că elementele manageriale importante sunt:
Comunicarea (schimb de informaţii de naturi diferite pe cale orală şi scrisă), care
ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru;
Corelarea (interacţiunea, tot prin comunicare, cu cei din jur, din interior şi
exteriorul organizaţiei), care ocupă în jur de o cincime din timp;
Managementul resurselor umane (motivare/încurajare, sfătuire/disciplinare,
managementul conflictului, angajare de personal).
Toate aceste activităţi specifice activităţii manageriale au ca principiu
fundamental comunicarea.Pentru realizarea obiectivelor sale managerul se va baza pe
următoarele funcţii ale comunicării:
 Funcţia de informare – organizaţiile au nevoie de interacţiuni în mediul exterior
în care funcţionează şi în mediul interior între părţile ei componente. Cei mai
importanţi sunt oamenii. Managerul este pus în faţa monitorizării la două feluri de
informaţie: informaţia externă – trimisă şi primită prin intermediul activităţilor de
relaţii publice şi informaţia internă – care circulă prin canalele formale şi
neformale de comunicare.
8
  Funcţia de comandă şi instruire – această funcţie a comunicării se referă la
modalităţile prin care managerii se asigură că oamenii acţionează continuu în
direcţia obiectivelor instituţiei
 Funcţia de influenţare şi convingere, îndrumare şi sfătuire – prin această
funcţie se realizează moduri specifice de control asupra informaţiei şi asupra
comportării membrilor organizaţiei.
 Funcţia de integrare şi menţinere – funcţie ce trebuie privită sub următoarele
aspecte:
o păstrarea organizaţiei în stare operaţională prin cursivitatea informaţiei;
o folosirea corectă a canalelor de comunicare pentru a evita încărcarea cu
informaţie inutilă;
o sortarea şi verificarea datelor; integrarea părţilor în întreg prin raportarea
lor la acesta şi la contextul în care părţile trebuie să funcţioneze.
Tot prin comunicare managerul poate asigura circulaţia informaţiei; informaţia
corectă şi utilă trebuie să ajungă la locul potrivit în momentul potrivit astfel că eforturile
tuturor să se coordoneze între ele.
1.4. Elaborarea deciziei in instituţiile publice

Procesul managerial din structurile organizatorice ale administraţiei publice este

înteles ca unul de folosire a informaţiei, actul conducerii realizându-se în cadrul unui
ciclu definit de informaţie, decizie si acţiune.Momentul decisiv al acestui proces îl
reprezintă luarea deciziei. Adoptarea acesteia generează informaţia decizională
care,trasnmisă la executanţi, se traduce în acţiuni şi activităţi propriu-zise.

În elaborarea deciziei trebuie să avem în vedere:

 acţiunea;
 un rezultat unic cuantificabil;
 un interval de timp
 investiţia maximă pentru atingerea scopului

Decizia administrativă poate fi definită ca un proces complex de alegere a unei

variante decizionale din mai multe posibile, în vederea realizării unui obiectiv al
administraţiei publice şi care influenţează activitatea a cel puţin unei alte persoane din
sistem, a sistemului administrativ în ansamblul lui sau a societăţii, în general.
Orice decizie administrativă este dependentă de sistemul legislativ în vigoare.
Calitatea deciziei depinde de respectarea legilor şi de cunoaşterea corectă a acestora
de către funcţionarii publici.Decizia administrativă este rezultatul unei strânse colaborări
între diferitele compartimente din cadrul unui organ al administraţiei de stat, între
organe diferite ale administraţiei de stat sau, între organe ale administraţiei de stat, pe
de o parte, alte organe de stat, organizaţii nestatale, cetăţeni, pe de altă parte. În situaţii
urgente este posibil ca adoptarea unei decizii să se facă de o singură persoană.

9
1.5. Gestiunea resurselor umane;

Managementul resurselor umane stabileşte un anumit set de proceduri privind:

 recrutarea şi selecţia de personal;

 motivarea şi definirea posturilor;
 dezvoltarea şi evaluarea personalului;
 evoluţia în carieră.
Politica de personal reuneşte ansamblul proceselor de pregătire a personalului, de
perfecţionare a pregătirii funcţionarilor publici de recrutare, selecţie, evaluare,
promovare şi încetare din funcţie. Selecţia constă într-un ansamblu de procese de
analiză a calităţilor şi a pregătirii profesionale a candidaţilor, în scopul numirii pe posturi
şi/sau funcţii publice în administraţie a funcţionarilor publici necesari.

1.6. Elaborarea managementului riscurilor;

Instituţia publică analizează sistematic, cel puţin o data pe an, riscurile legate de
desfăşurarea activităţilor sale principale, dezvoltă planuri corespunzatoare în direcţia
limitării posibilelor consecinţe ale acestor riscuri si numeşte salariaţii responsabili în
aplicarea planurilor respective.
Principii generale care guvernează managementul riscurilor:
 Orice acţiune sau inacţiune prezintă un risc de nerealizare a obiectivelor;
 Riscurile sunt acceptabile, dacă măsurile care vizează evitarea acestora nu se
justifică in plan financiar;
 Riscurile semnificative apar şi se dezvoltă in special ca urmare a:
1. derulării neadecvate a raporturilor dintre mediile în care instituţia publică
lucrează şi modul în care aceasta acţionează în/şi asupra acestor medii;
2. practicării unor sisteme de conducere foarte centralizate, complexe sau
foarte integrate;
 Un sistem de control intern se considera eficient cand ofera o garantie rezonabila
ca obiectivele stabilite vor fi atinse;
 Managerul are obligatia crearii si mentinerii unui sistem de control intern sanatos,
in principal prin:

10
 1. identificarea riscurilor majore care pot afecta (influenta) eficacitatea si
eficienta operatiunilor, respectarea regulilor si regulamentelor, increderea
in informatiile financiare si de management intern si extern, protejarea
bunurilor, prevenirea si descoperirea fraudelor;
2. definirea nivelului acceptabil de expunere la aceste riscuri;
3. evaluarea probabilitatii ca riscul sa se materializeze si a marimii impactului
acestuia;
4. monitorizarea si evaluarea riscurilor si a gradului de adecvare a
controalelor interne la gestionarea riscurilor

Fiecare instituţie publică trebuie să definească obiectivele determinante, legate de

scopurile entităţii, precum si cele complementare, legate de fiabilitatea informaţiilor,
conformitatea cu legile, regulamentele şi politicile interne; de asemenea, trebuie să
comunice obiectivele definite tuturor salariatilor şi terţilor interesaţi.
Fiecare instituţie publică transpune obiectivele generale în obiective specifice şi
în rezultate aşteptate pentru fiecare activitate şi le comunică personalului;
Obiectivele trebuie astfel definite încât să răspundă pachetului de cerinţe ,,S.M.A.R.T.”,
adică să fie:
 S – Precise (engleză: Specific);
 M – Măsurabile şi verificabile (engleză: Measurable and verifiable);
 A – Necesare (engleză: Appropriate);
 R – Realiste (engleză: Realistic);
 T – Cu termen de realizare (engleză: Time – dependent);
Fixarea obiectivelor reprezintă atributul managerului; responsabilitatea realizării
acestora revine atât managerului, cât şi salariaţilor;Multitudinea şi complexitatea
obiectivelor conduce la utilizarea a diverse criterii de grupare (clasificare) a acestora, cu
scopul de a facilita concretizarea responsabilităţilor, raspunderilor, de a asigura
operativitate in cunoasterea rezultatelor, etc.Fixarea obiectivelor ia în considerare
ipoteze acceptate conştient, prin consens. Modificarea ipotezelor, ca urmare a
transformarii mediului, impune reevaluarea obiectivelor.Ipotezele formulate stau la
baza fixării oricărui obiectiv ce urmează a fi realizat;Salariaţii implicaţi în realizarea unui
obiectiv trebuie să fie constienţi de ipotezele formulate şi acceptate în legatură cu
obiectivul în cauză;Ipotezele de care salariaţii nu sunt conştienţi reprezintă un obstacol
în capacitatea de adaptare, salariaţii având tendinţa să elimine informaţiile care nu
corespund ideilor lor .

2. BUGETUL INSTRUMENT MANAGERIAL

11
 Bugetul constituie un instrument de bază de organizare şi previzionare, deci un
instrument de management, fiind rezultanta unei decizii importante. Este reglementat
printr-o decizie specială, care îi conferă putere executorie şi de constrângere.

Bugetul public este documentul prin care sunt prevăzute si aprobate în fiecare an
cheltuielile si veniturile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de
finanţare al instituţiilor publice.

2.1 Principiile bugetare ce stau la baza elaborării si execuţiei bugetului sunt

 Principiul universalităţii potrivit căruia veniturile si cheltuielile se includ în buget în

totalitate, în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli
bugetare anume, excepţie făcând sponsorizările si donaţiile care au stabilite
destinaţii distincte.
 Principiul publicităţii stipulează faptul că sistemul bugetar este deschis si
transparent:această calitate a sistemului bugetar este determinată de faptul că
proiectele de buget si conturile anuale generale de execuţie sunt deschise
dezbaterilor publice, cu prilejul aprobării acestora
 Principiul unităţii se referă la faptul că toate cheltuielile si veniturile sunt înscrise
într-un singur document, ceea ce asigură utilizarea eficientă si monitorizarea
fondurilor publice
 Principiul anualităţii se referă la faptul că legea bugetară, respectiv cheltuielile si
veniturile cuprinse în acest document sunt aprobate pe o perioadă de un an,
perioadă ce corespunde exerciţiului bugetar. Astfel, toate operaţiile de încasări si
plăţi efectuate pe parcursul unui an bugetar în contul unui buget, aparţin exerciţiului
corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.
 Principiul specializării bugetare se referă la faptul că toate veniturile si cheltuielile
se înscriu si se aprobă în buget pe surse de provenienţă, respectiv pe categorii de
cheltuieli,grupate după natura lor economică si pe destinaii, potrivit clasificaţiei
bugetare.
 Principiul unităţii monetare se referă la faptul că toate operaţiile bugetare sunt
exprimate în moneda naţională.

2.2. Elaborarea bugetelor

Legile bugetare anuale cuprind:

 venituri bugetare, care reprezintă veniturile estimate ale anului bugetar;

 cheltuieli bugetare, care cuprind credite bugetare determinate de autorizările
conţinute în legi specifice, în structura lor funcţională si economică;
 deficitul sau excedentul bugetar, după caz;
 reglementări specifice exerciţiului bugetar;
 anexele legilor bugetare, care cuprind la rândul lor:
o sintezele bugetelor,
o bugetele ordonatorilor principali de credite si anexele acestora;
12
 o sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile de
repartizare a acestora;
o alte anexe specifice.

Precizări specifice bugetelor locale

Proiectele bugetelor locale se elaborează pe baza proiectelor de bugete proprii ale

administraţiei publice locale, ale instituţiilor si serviciilor publice de subordonare
locală.La dimensionarea veniturilor publice locale se vor lua în considerare efectele
măsurilor legislative deja aprobate privind impozitele si taxele locale, implicarea directă
a autorităţilor administraţiei publice locale în stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea
si încasarea impozitelor şi taxelor locale si a altor venituri ale unităţilor administrativ-
teritoriale prin compartimentele proprii de specialitate, precum si aplicarea sistemului de
defalcare a cotelor din impozitul pe venit către bugetele locale. În ceea ce priveste
propunerile de cheltuieli ale bugetelor locale, la fundamentarea, dimensionarea si
repartizarea cheltuielilor publice locale, pe destinaţii si ordonatori de credite,se vor avea
în vedere atribuţiile care revin autorităţilor administraţiei publice locale si priorităţile
stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor si în interesul comunităţii respective.

2.3. Execuţia bugetară

Execuţia bugetară se bazează pe principiul separarii atribuţiilor persoanelor care au

calitatea de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de
contabil.Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în
competenta ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza propunerilor
compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice

Angajarea cheltuielilor din fonduri publice îmbracă doua forme de angajamente:

Angajamentul legal este o fază din procesul execuţiei bugetare, reprezentând orice
act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice.

Angajamentul bugetar este orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii,
afectează fonduri publice unor anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate.

Lichidarea cheltuielilor Este faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifica

existenta angajamentelor, se determina sau se verifica realitatea sumei datorate, se
verifica condiţiile de exigibilitate ale angajamentului legal pe baza documentelor
justificative care sa ateste operaţiunile respective.

Ordonanţarea cheltuielilor Este faza în procesul execuţiei bugetare în care se

confirma ca livrările de bunuri au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi ca
plata poate fi realizată.Persoana desemnată de ordonatorul de credite confirma ca
exista o obligaţie certa şi o suma datorată, exigibilă la o anumită data, şi în acest caz

13
ordonatorul de credite bugetare poate emite "Ordonanţarea de plata" pentru efectuarea
plăţii.

Plata cheltuielilor Plata cheltuielilor este faza finala a execuţiei bugetare prin care
instituţia publica este eliberata de obligaţiile sale fata de terţii-creditori. Plata
cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii, poarta denumirea
generica de contabil, în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate în condiţiile
dispoziţiilor legale, prin unităţile de trezorerie şi contabilitate publica la care îşi au
conturile deschise, cu excepţia plăţilor în valuta, care se efectuează prin bănci, sau a
altor plati prevăzute de lege sa se efectueze prin bănci.Plata cheltuielilor este asigurata
de şeful compartimentului financiar (financiar-contabil) în limita creditelor bugetare
deschise şi neutilizate sau a disponibilităţilor aflate în conturi, după caz.

3. IMPORTANȚA CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV ÎN

EXECUȚIA BUGETARĂ

3.1. Conceptul de control financiar preventiv propriu

Potrivit art. 23 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

controlul financiar preventiv se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează
fondurile publice şi/sau patrimoniul public.
Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt
consemnate operaţiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice, prin
aprobarea lor de către titularul de drept al competenţei sau de către titularul unei
competenţe delegate în condiţiile legii
Se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operaţiuni care
respectă întru totul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele creditelor
bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, care poartă viza de control
financiar preventiv propriu.
Controlul financiar preventiv are drept scop identificarea proiectelor de
operațiuni care nu respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi de încadrare în
limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare
s-ar prejudicia patrimoniul public sau fondurile publice.
Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operaţiuni care vizează, în
principal:

a. angajamente legale şi credite bugetare sau credite de angajament, după caz;

b. deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
c. modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare a
creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;
d. ordonanţarea cheltuielilor;
14
e. efectuarea de încasări în numerar;
f. constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii titlurilor de încasare;
g. reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
h. constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene, reprezentând
contribuţia viitoare a României la acest organism;
i. recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au devenit necuvenite;
j. vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
k. concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale;
l. alte tipuri de operaţiuni, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Entităţile publice prin care se realizează veniturile statului sau ale unităţilor
administrativ-teritoriale organizează controlul financiar preventiv conform normelor
specifice elaborate în funcţie de modalităţile prevăzute de legislaţia fiscală pentru
stabilirea titlurilor de încasare şi pentru reducerea, eşalonarea sau anularea acestora.
Instituţiilor publice care administrează patrimoniul public şi gestionează fonduri publice
le sunt aplicabile cadrul general al operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv
(cadrul general), precum şi listele de verificare, prevăzute în anexa nr. 1.1 din Ordinul
nr.923/2014

3.2. Organizarea controlului financiar preventiv propriu

 Controlul financiar preventiv se organizează, de regulă, în cadrul compartimentelor

de specialitate financiar-contabilă.
 Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operaţiunilor care fac
obiectul acestuia, din punctul de vedere al:
o respectării tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, în vigoare la
data efectuării operaţiunilor (control de legalitate);
o îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor şi a regulilor procedurale şi
metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operaţiuni din care fac parte
operaţiunile supuse controlului (control de regularitate);
o încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament,
după caz (control bugetar).
Controlul financiar preventiv al operaţiunilor se exercită pe baza actelor şi/sau a
documentelor justificative certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii, de către
conducătorii compartimentelor de specialitate emitente.
 Operaţiunile ce privesc acte juridice prin care se angajează patrimonial entitatea
publică se supun controlului financiar preventiv după avizarea lor de către
compartimentele de specialitate juridică şi financiar-contabilă.
 Conducătorii compartimentelor de specialitate răspund pentru realitatea, regularitatea
şi legalitatea operaţiunilor ale căror acte şi/sau documente justificative le-au certificat
sau avizat.

15
 Obţinerea vizei de control financiar preventiv pentru operaţiuni care au la bază acte
şi/sau documente justificative certificate sau avizate, care se dovedesc ulterior
nereale, inexacte sau nelegale, nu exonerează de răspundere şefii compartimentelor
de specialitate sau alte persoane competente din cadrul acestora
 Controlul financiar preventiv se exercită, prin viză, de persoane desemnate în acest
sens de către conducătorul entităţii publice. Actul de numire cuprinde limitele de
competenţă în exercitarea acestuia. Persoanele care exercită controlul financiar
preventiv sunt altele decât cele care aprobă şi efectuează operaţiunea supusă vizei.
 Viza de control financiar preventiv cuprinde următoarele informaţii:
o denumirea entităţii publice;
o menţiunea "vizat pentru control financiar preventiv";
o identificatorul titularului vizei;
o semnătura persoanei desemnate cu exercitarea vizei şi
o data acordării vizei (an, lună, zi).
 Viza de control financiar preventiv se exercită olograf sau electronic.
 Datele din documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se înscriu în
registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventive
 Registrul, indiferent de forma sub care se completează, se arhivează/se păstrează
pe o perioadă de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în
cursul căruia a fost întocmit.

Procedura de control

1. Documentele care privesc operaţiuni asupra cărora este obligatorie exercitarea

controlului financiar preventiv se transmit persoanelor desemnate cu exercitarea
acestuia de către compartimentele de specialitate care iniţiază operaţiunea.
2. Documentele privind operaţiunile prin care se afectează fondurile publice sau
patrimoniul public sunt însoţite de avizele compartimentelor de specialitate, de note
de fundamentare, de acte şi/sau documente justificative şi, după caz, de o
"Propunere de angajare a unei cheltuieli în limita creditelor de angajament", o
"Propunere de angajare a unei cheltuieli în limita creditelor bugetare" şi/sau de un
"Angajament bugetar individual/global"
3. Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv primeşte documentele,
le înregistrează în registru, după care procedează la verificarea formală prin
parcurgerea listei de verificare specifică operaţiunii primite la viză, cu privire la:
o completarea documentelor în concordanţă cu conţinutul acestora,
o existenţa semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de
specialitate,
o existenţa actelor justificative specifice operaţiunii.
În efectuarea controlului de către persoana desemnată, parcurgerea listei de
verificare specifică operaţiunii primite la viză este obligatorie, dar nu şi limitativă.
Aceasta poate extinde verificările ori de câte ori este necesar.
4. Dacă prin parcurgerea listei de verificare cel puţin unul dintre elementele verificării
formale nu este îndeplinit, documentele se restituie compartimentului de specialitate

16
 emitent, indicându-se în scris motivele restituirii, şi se menţionează în coloana 8 din
registru: "valoarea operaţiunii restituite...".
5. După efectuarea verificării formale, persoana desemnată să exercite controlul
financiar preventiv continuă parcurgerea listei de verificare şi efectuează controlul
operaţiunii din punctul de vedere al legalităţii, regularităţii şi al încadrării în limitele şi
destinaţia creditelor bugetare și/sau de angajament.
6. Dacă necesităţile o impun, în vederea exercitării unui control financiar preventiv cât
mai complet, se pot solicita şi alte acte justificative, precum şi avizul
compartimentului de specialitate juridică.
7. Dacă în urma verificării de fond operaţiunea îndeplineşte condiţiile de legalitate,
regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare
şi/sau de angajament, se acordă viza prin aplicarea sigiliului şi semnăturii pe
exemplarul documentului care se arhivează la entitatea publică.Prin acordarea vizei
se certifică implicit îndeplinirea condiţiilor menţionate în listele de verificare.
8. Documentele vizate şi actele justificative ce le-au însoţit sunt restituite, sub
semnătură, compartimentului de specialitate emitent, în vederea continuării circuitului
acestora, consemnându-se acest fapt în registru.

Refuzul de viză

1. Dacă în urma controlului se constată că cel puţin un element de fond cuprins în lista
de verificare nu este îndeplinit, în esenţă, operaţiunea nu întruneşte condiţiile de
legalitate, regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor
bugetare şi/sau de angajament, persoana desemnată cu exercitarea controlului
financiar preventiv refuză motivat, în scris, acordarea vizei de control financiar
preventive,consemnând acest fapt în registru.
2. La refuzul de viză se anexează şi un exemplar al listei de verificare, cu indicarea
elementului din această listă a cărui cerinţă nu este îndeplinită.
3. Refuzul de viză, însoţit de actele justificative semnificative, se aduce la cunoştinţa
conducătorului entităţii publice, iar celelalte documente se restituie, sub semnătură,
compartimentelor de specialitate care au iniţiat operaţiunea.
4. Cu excepţia cazurilor în care refuzul de viză se datorează depăşirii creditelor
bugetare şi/sau de angajament, operaţiunile refuzate la viză se pot efectua pe
propria răspundere a conducătorului entităţii publice.
5. Efectuarea pe propria răspundere a operaţiunii refuzate la viza de control financiar
preventiv se face printr-un act de decizie internă emis de conducătorul entităţii
publice. O copie de pe actul de decizie internă se transmite persoanei care a refuzat
viza, compartimentului de audit public intern al entităţii publice, precum şi, după caz,
controlorului delegat.
6. După primirea actului de decizie internă emis de conducătorul entităţii publice
persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv informează, în
scris, organele de inspecţie economico-financiară din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice şi, după caz, organul ierarhic superior al entităţii publice asupra operaţiunilor
refuzate la viză şi efectuate pe propria răspundere, prin transmiterea unei copii de pe

17
 actul de decizie internă şi de pe refuzul de viză. Conducătorul organului ierarhic
superior are obligaţia de a lua măsurile legale pentru restabilirea situaţiei de drept.
7. De asemenea, persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv
informează, în scris, Curtea de Conturi cu ocazia efectuării controalelor dispuse de
aceasta.

Condiţiile necesare pentru desemnarea persoanelor responsabile cu activitatea

de CFPP

Pot fi numite, în vederea exercitării controlului financiar preventiv propriu, persoanele

care sunt angajate ale entităţii publice sau, după caz, au capacitatea legală de a încheia
un contract pentru îndeplinirea acestei atribuţii şi care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:

a. au cetăţenie română şi domiciliul în România;

b. cunosc limba română, scris şi vorbit;
c. au capacitate deplină de exerciţiu;
d. au o stare de sănătate corespunzătoare, atestată pe bază de examen medical de
specialitate;
e. au studii superioare economice sau juridice. Prin excepţie, când nu există persoane
cu pregătire superioară care să îndeplinească prezentele condiţii, pot fi numite
pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu şi persoane cu studii medii
de specialitate economică;
f. au o vechime efectivă în domeniul finanţelor publice de minimum 3 ani, în cazul
instituţiilor publice, şi de minimum 3 ani în domeniul financiar-contabil, în cazul
celorlalte entităţi publice;
g. nu au fost condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni care le-ar face
incompatibile cu exercitarea acestei activităţi;
h. prezintă minimum două scrisori de recomandare.

Persoanele care exercită controlul financiar preventiv propriu sunt, de regulă,

numite din cadrul compartimentului financiar-contabil, putând însă face parte şi din alte
compartimente de specialitate; persoanele respective trebuie să fie altele decât cele
care aprobă şi efectuează operaţiunea supusă vizei.
La entităţile publice la care, datorită numărului mic de salariaţi, posibilitatea de
separare a atribuţiilor şi responsabilităţilor este limitată, conducerea acestora are
obligaţia să instituie măsuri suplimentare de control intern pentru atenuarea riscurilor în
utilizarea fondurilor publice.

Principiile care stau la baza exercitării activității de CFPP

a. Competenţă profesională.
b. Independenţă decizională în condiţiile separării atribuţiilor. Pentru actele sale,
întreprinse cu bună-credinţă, în exercitarea atribuţiilor sale şi în limita acestora, cu
respectarea prevederilor legale, persoana desemnată cu acordarea vizei de CFPP
18
 nu poate fi sancţionată sau schimbată din această activitate. Conducerea entităţii
publice în care se exercită activitatea de control financiar preventiv propriu este
obligată să ia măsurile necesare pentru separarea atribuţiilor de aprobare, efectuare
şi control al operaţiunilor, astfel încât acestea să fie încredinţate unor persoane
diferite.
c. Obiectivitate. În exercitarea activităţii de control financiar preventiv propriu şi, mai
ales, în luarea deciziei de a acorda sau respinge viza, persoana desemnată trebuie
să verifice sistematic şi temeinic proiectele de operaţiuni, să nu cedeze unor
prejudecăţi, presiuni sau influenţe ce i-ar putea afecta aprecierea corectă a
acestora, să dea dovadă de imparţialitate, să aibă o atitudine neutră, lipsită de
subiectivism.
d. Conduită morală. Persoana desemnată cu exercitarea activităţii de control financiar
preventiv propriu trebuie să fie de o probitate morală recunoscută, să aibă o conduită
corectă, să dea dovadă de comportare profesională ireproşabilă, la nivelul celor mai
înalte standarde.
e. Confidenţialitate.
f. Incompatibilitate. Nu pot fi desemnate să exercite activitate de control financiar
preventiv propriu persoanele decăzute din dreptul de a mai exercita o funcţie publică,
aflate în perioada de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcţia publică
respectivă, pe baza unei decizii luate de Agenţia Naţională de Integritate, ca urmare
a constatării unei situaţii de conflict de interese, şi nici persoanele aflate în curs de
urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate pentru fapte privitoare la
abuz în serviciu, fals, uz de fals, înşelăciune, dare sau luare de mită şi alte infracţiuni
prin care au produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau juridice.
Nu pot fi desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu
persoanele care sunt soţi sau rude de gradul I cu conducătorul entităţii publice pe lângă
care urmează să exercite această activitate şi nici acele persoane care pot să se afle
într-o situaţie de conflict de interese în legătură cu operaţiunile care îi sunt supuse
pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu. Persoana desemnată să
exercite activitatea de control financiar preventiv propriu nu poate fi implicată, prin
sarcinile de serviciu, în aprobarea şi efectuarea operaţiunilor supuse controlului
financiar preventiv propriu.
Persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu
trebuie să îşi îmbunătăţească cunoştinţele şi practica profesională printr-o
pregătire continuă.
Conducerea entităţii publice va asigura condiţiile necesare pregătirii profesionale.

4. DEZVOLTARE PRIN ACCESAREA FONDURILOR EUROPENE

4.1. Strategia Europa 2020

Strategia Europa 2020 reprezintă un program pe zece ani (2010 – 2020) prin care
Uniunea Europeană își propune să creeze condiții pentru o creștere economică
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Strategia a fost dezvoltată și adoptată în

19
cadrul Consiliului European din 17 iunie 2010, pe fondul unei crize economice profunde
şi al intensicării provocărilor pe termen lung, precum globalizarea, presiunea asupra
utilizării resurselor şi îmbătrânirea populaţiei. Europa 2020 ține cont de particularitățile
fiecărui stat membru, urmărind în acelaşi timp un program de reforme coerente, având
scopul general de a crește competitivitatea Europei, bazându-se pe atuurile UE – piață
unică, monedă comună, politici comune.
Strategia se fundamentează pe trei priorităţi tematice care se întrepătrund şi se
condiţionează reciproc:
 creştere economică inteligentă:dezvoltarea unei economii bazate pe
cunoaştere şi inovare;
 creştere economică durabilă:promovarea unei economii mai efciente din
punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive;
 creştere economică favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o
rată ridicată a ocupării forţei de muncă, în măsură să asigure coeziunea
economică, socială şi teritorială

Strategia Europa 2020 a fost adoptată în cadrul Consiliului European din 17 iunie 2010,
pe fondul unei crize economice profunde şi al intensificării provocărilor pe termen lung,
precum globalizarea, presiunea asupra utilizării resurselor şi îmbătrânirea populaţiei.
Strategia Europa 2020 propune o nouă viziune economică, care să ajute UE să iasă din
criză şi să edifice o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, cu niveluri
ridicate de ocupare a forţei de muncă, de productivitate şi de coeziune socială.

Strategia se fundamentează pe trei priorităţi tematice, care se întrepătrund şi se

condiţionează reciproc:

1. creştere economică inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere

şi inovare;
2. creştere economică durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul
de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive;
3. creştere economică favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată
ridicată a ocupării forţei de muncă, în măsură să asigure coeziunea economică,
socială şi teritorială.

Pentru a defini acţiunile necesare aplicării Strategiei Europa 2020, Comisia Europeană
a propus atingerea, până în anul 2020, la nivelul UE, a următoarelor obiective:

1. Ocuparea forţei de muncă

o o rată de ocupare a forţei de muncă de 75 % în rândul populaţiei cu vârste
cuprinse între 20 şi 64 de ani
2. Cercetare şi dezvoltare
o alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare şi dezvoltare
3. Schimbările climatice şi utilizarea durabilă a energiei
o reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (sau chiar cu
30%, în condiţii favorabile) faţă de nivelurile înregistrate în 1990

20
 o creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%
o creşterea cu 20% a eficienţei energetice
4. Educaţie
o Reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a şcolii
o creşterea la peste 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare
în rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani
5. Lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale
o reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor care
suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale

4.2. Programele operaționale 2014-2020

4.2.1. Programul Operațional Capital Uman (PO CU) stabilește prioritățile de

investiții, obiectivele specifice și acțiunile asumate de către România în domeniul
resurselor umane, continuând astfel investițiile realizate prin Fondul Social European în
perioada 2007‐2013 și contribuind, totodată, la atingerea obiectivului general al
Acordului de Parteneriat (AP 2014‐2020) ‐ implicit al Fondurilor Europene Structurale și
de Investiții din România, şi anume, de a reduce disparităţile de dezvoltare economică
şi socială dintre România şi Statele Membre ale UE.Conține 7 axe prioritare:

4.2.2. Programul Operațional Competitivitate (POC)

Programul Operațional Competitivitate (POC) susține investiții menite să răspundă

nevoilor și provocărilor legate de nivelul redus al competitivității economice, în special în
ceea ce privește (a) sprijinul insuficient pentru cercetare, dezvoltare și inovare (CDI) și
(b) infrastructura subdezvoltată de TIC și implicit servicii slab dezvoltate,
poziționându‐se astfel ca un factor generator de intervenții orizontale în economie și
societate, de natură să antreneze creștere și sustenabilitate.

Alăturarea celor doi vectori – Cercetare‐Dezvoltare‐Inovare și Tehnologia Informaţiei şi

a Comunicaţiilor – în cadrul aceluiași program operațional este justificată strategic de
rolul multiplicator al acestor domenii și de sprijinul direct prin care acestea contribuie la
obiectivele de specializare inteligentă si promoveaza noi oportunități de creștere, în
special într‐un număr limitat de domenii prioritare concentrate pe avantajele
comparative ale României. Investițiile dedicate consolidării cercetării, dezvoltării
tehnologice și a inovării ale PO Competitivitate le continuă pe cele începute în perioada
2007‐2013, ale căror rezultate deja încep să devină vizibile, dar sunt mai mult orientate
către implicarea sectorului privat în activități de CDI, stimularea parteneriatelor între
sistemul public de cercetare și actorii privați, orientarea către piață și transferul
tehnologic și o mai mare expunere a cercetării românești pe plan internațional. Proiecte
majore, precum Extreme Light Infrastructure ‐ Nuclear Physics (ELI‐NP) sau Centrul
Internațional de Studii Avansate privind Sistemele Fluviu‐Deltă‐Mare (DANUBIUS – RI)
vor fi de asemenea finanțate prin PO Competitivitate.

21
Următoarele domenii de specializare inteligentă au fost identificate în cadrul Strategiei
Naționale de Cercetare Inovare 2014‐2020 și vor fi susținute prin POC:

 bioeconomie.
 tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, spaţiu și securitate.
 energie, mediu și schimbări climatice.
 eco-nano-tehnologii și materiale avansate.

Conține 2 axe prioritare:

4.2.3. Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM)

Programul Operational Infrastructura Mare (POIM) a fost elaborat pentru a

răspunde nevoilor de dezvoltare ale României identificate în Acordul de Parteneriat
2014-2020 şi în acord cu Cadrul Strategic Comun şi Documentul de Poziţie al serviciilor
Comisiei Europene. Strategia POIM este orientată spre obiectivele Strategiei Europa
2020, în corelare cu Programul Naţional pentru Reformă şi cu Recomandările Specifice
de Ţară, concentrându-se asupra creșterii durabile prin promovarea unei economii
bazate pe consum redus de carbon prin măsuri de eficienţă energetică şi promovare a
energiei verzi, precum şi prin promovarea unor moduri de transport prietenoase cu
mediul şi o utilizare mai eficientă a resurselor.Priorităţile de finanţare stabilite prin POIM
contribuie la realizarea obiectivului general al Acordului de Parteneriat prin abordarea
directă a două dintre cele cinci provocări de dezvoltare identificate la nivel naţional:
Infrastructura şi Resursele.

POIM finanţează activităţi din patru sectoare:

 infrastructura de transport,
 protecţia mediului,
 managementul riscurilor şi adaptarea la schimbările climatice,
 energie şi eficienţă energetică,
contribuind la Strategia Uniunii pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă
incluziunii. Conține 8 axe prioritare:

4.2.4. Programul Operațional Asistență Tehnică (POAT)

POAT 2014-2020 are drept scop asigurarea unui proces de implementare

eficientă şi eficace a Fondurilor Europene Structurale și de Investiții în România în
conformitate cu principiile şi regulile de parteneriat, programare, evaluare, comunicare,
management, inclusiv management financiar, monitorizare şi control, pe baza
responsabilităţilor împărţite între Statele Membre şi Comisia Europeană.Obiectivul
global al POAT 2014-2020 este de a asigura capacitatea şi instrumentele necesare
pentru o eficientă coordonare, gestionare şi control al intervenţiilor finanţate din
Fondurile Europene Structurale şi de Investiţii, precum şi o implementare eficientă, bine
orientată şi corectă a POAT, Programului Operaţional Infrastructură Mare (POIM) şi a
Programului Operaţional Competitivitate (POC).
22
 Programul se bazează pe cadrul general descris de prevederile Acordului de
Parteneriat iar abordarea strategică POAT este corelată cu documentele strategice
relevante la nivel european şi național, respectiv cu prevederile specifice domeniului de
AT reieşite din Strategia Europa 2020, Planul Naţional de Reformă 2013-2014, precum
şi cu Strategia pentru consolidarea capacității administrației publice din România 2014-
2020.POAT 2014-2020 fiind proiectat să răspundă prevederilor Regulamentului
1303/2013 stipulate la Art. 59, va oferi sprijin pentru: pregătire, gestionare, monitorizare,
evaluare, informare și comunicare, colaborare în rețea, soluționare a reclamațiilor,
control și audit.
POAT 2014-2020 este proiectat ţinând cont de noua arhitectură a sistemului de
coordonare, gestionare şi control al FESI, cu patru autorităţi de management în cadrul
MFE și își propune să sprijine aspectele orizontale pentru toate PO finanțate din FESI,
iar pentru cele trei programe finanțate din FEDR/FC aflate în directa gestionare a MFE
(POIM, POC și POAT), să acorde asistenţă aspectelor specifice implementării acestora.
Conține 3 axe prioritare

4.2.5. Programul Operațional Regional (POR)

Programul Operațional Regional (POR) 2014-2020 este succesorul Programului

Operațional Regional 2007-2013 și unul dintre programele prin care România va putea
accesa fondurile europene structurale și de investiții provenite din Fondul European
pentru Dezvoltare Regională (FEDR), în perioada 2014-2020.

Programul Operațional Regional (POR) 2014-2020, gestionat de Ministerul Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice în calitate de Autoritate de Management, a fost
adoptat de Comisia Europeană (CE) pe data de 23 iunie 2015.

Viziunea strategică privind nevoile de dezvoltare cărora trebuie să le răspundă POR

2014-2020 are la bază analiza situației economice și sociale a regiunilor României (în
Strategia Naţională pentru Dezvoltare Regională 2014-2020), care a dus la identificarea
principalelor probleme:

 Cercetare-dezvoltare și inovare: transfer limitat al rezultatelor cercetării în piață și

nivel scăzut de asimilare a inovării în firme,
 IMM: sector al IMM-urilor insuficient dezvoltat, cu impact negativ asupra
competitivității economiilor regionale. Principalele puncte slabe ale sectorului
IMM-urilor, în documentele de programare strategică națională, sunt:
o gradul redus de cultură antreprenorială – reflectat prin densitatea relativ
scăzută a afacerilor în toate regiunile,
o reziliența scăzută a noilor afaceri – 2/3 dintre întreprinderile noi dispar de
pe piață în primul an de viață.
 Eficiență energetică: consumuri energetice nesustenabile și potențial de
economisire ridicat în infrastructurile publice, inclusiv clădiri publice și clădiri
rezidențiale.
 Mediu: nivel de poluare ridicat în zonele urbane.
23
  Dezvoltare urbană: zone urbane degradate, vacante sau neutilizate
corespunzător în orașele din România.
 Resurse de patrimoniu: resurse valoroase de patrimoniu cultural slab valorificate.
 Turism: potențial turistic valoros, echilibrat distribuit teritorial – alternativă pentru
revigorarea zonelor mai puțin dezvoltate/izolate.
 Infrastructură rutieră : gradul scăzut de accesibilitate al anumitor zone ale ţării,
care are drept consecinţă o atractivitate scăzută şi investiţii extrem de reduse.
 Infrastructura socială și pentru educație: infrastructurile educaționale, de
sănătate și de servicii sociale subdimensionate împiedică incluziunea socială și
dezvoltarea capitalului uman.
 Cadastru: nivel scăzut al înregistrărilor cadastrale, care afectează implementarea
politicilor privind dezvoltarea socio-economică a comunităților locale.
 Capacitate administrativă: nevoia întăririi capacității administrative a Autorității de
Management a POR, a Organismelor de Implementare a POR și a beneficiarilor,
pentru o bună implementare a POR.

Aceste direcții de acțiune au fost corelate cu direcțiile de acțiune strategică menționate

de Comisia Europeană în ceea ce privește finanțarea din Fondurile Europene
Structurale și de Investiții, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională în
perioada 2014-2020:

 Inovare şi cercetare;
 Agenda digitală;
 Sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri);
 Economie cu emisii reduse de carbon.

POR 2014–2020 își propune ca obiectiv general creșterea competitivității economice și

îmbunătăţirea condițiilor de viață ale comunităților locale și regionale, prin sprijinirea
dezvoltării mediului de afaceri, infrastructurii și serviciilor, pentru dezvoltarea durabilă a
regiunilor, astfel încât acestea să își poată gestiona în mod eficient resursele și să își
valorifice potențialul de inovare și de asimilare a progresului tehnologic.Aceste obiective
sunt traduse în 11 axe prioritare (plus o axă de asistență tehnică), care au în total o
alocare estimată de 8,25 miliarde euro, din care 6,7 miliarde de euro reprezintă sprijinul
UE, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), iar 1,5 miliarde de euro
- contribuția națională:

 Axa prioritară 1: Promovarea transferului tehnologic

 Axa prioritară 2: Îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii
 Axa prioritară 3: Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de
carbon
 Axa prioritară 4: Sprijinirea dezvoltării urbane durabile
 Axa prioritară 5: Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și
valorificarea durabilă a patrimoniului cultural
 Axa prioritară 6: Îmbunătățirea infrastructurii rutiere de importanță regional

24
  Axa prioritară 7: Diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea durabilă a
turismului
 Axa prioritară 8: Dezvoltarea infrastructurii de sănătate şi sociale
 Axa prioritară 9: Sprijinirea regenerării economice și sociale a comunităților
defavorizate din mediul urban
 Axa prioritară 10: Îmbunătățirea infrastructurii educaționale
 Axa prioritară 11: Extinderea geografică a sistemului de înregistrare a
proprietăţilor în cadastru şi cartea funciară
 Axa prioritară 12: Asistență tehnică

4.2.6. Programul Operațional Capacitate Administrativă (PO CA)

POCA va promova crearea unei administrații publice moderne, capabilă să

faciliteze dezvoltarea socio-economică, prin intermediul unor servicii publice
competitive, investiții și reglementări de calitate, contribuind astfel la atingerea
obiectivelor Strategiei Europa 2020. Pentru a putea îndeplini acest rol, administrația
publică are nevoie de resurse umane competente și bine gestionate, un management
eficient și transparent al utilizării resurselor, o structură instituțional-administrativă
adecvată, precum și de proceduri clare, simple și predictibile de funcționare. O astfel de
administrație trebuie să fie capabilă să ofere decidenților politici instrumentele necesare
fundamentării și implementării unor politici publice în interesul cetățenilor. Optimizarea
administrației este o condiție importantă pentru punerea în aplicare a oricărei schimbări
structurale către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.
POCA 2014-2020 se adresează tuturor celor 8 regiuni de dezvoltare ale
României. În cadrul Programului vor putea obține finanțare următoarele tipuri de
beneficiari:
 autorități și instituții publice centrale,
 autorități administrative autonome,
 ONG-uri,
 parteneri sociali,
 instituțiile de învățământ superior acreditate și de cercetare, Academia Română,
 autorități și instituții publice locale de la nivelul județelor și municipiilor,
 autorități și instituții publice locale beneficiare ITI,
 instituțiile din sistemul judiciar.

4.2.7. Programul Operațional Ajutorarea Persoanelor Defavorizate (POAD)

Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane sprijină

acțiunile statelor Uniunii Europene menite să ofere asistență materială celor mai sărace
categorii ale populației.România oferă hrană și asistență materială de bază prin
intermediul Programului Operaţional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate (POAD).
POAD este o continuare a Programului European de Ajutorare a Defavorizaților (PEAD)
derulat în perioada 2007 -2013 și este finanțat în proporție de 85% din FEAD și în

25
proporție de 15% din bugetul național.În 2015, la nivelul Uniunii Europene, 8,2% sau 41
milioane de cetățeni europeni se confruntau cu lipsuri materiale severe (Raport
Eurostat, 14 aprilie 2016). În România, procentul este de 24,6% sau 4,886 milioane de
români aflaţi în situația de săracie severă.POAD contribuie la consolidarea coeziunii
sociale prin reducerea sărăciei extreme, prin distribuirea de alimente de bază (sub
formă de pachete alimentare și mâncare preparată) și de materialele școlare pentru
copii, trusouri pentru nou-născuți, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte și produse de
igienă către persoanele cele mai defavorizate.

Ajutorul European prin POAD este completat de schemele naționale care se adresează
persoanelor în sărăcie extremă.

5. ACHIZIȚIILE PUBLICE REALIZATE DIN FONDURI NAȚIONALE SAU

EUROPENE

5.1.Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică şi a

organizării concursurilor de soluţii :

a) nediscriminarea;
b) tratamentul egal;
c) recunoaşterea reciprocă;
d) transparenţa;
e) proporţionalitatea;
f) asumarea răspunderii

5.2. Responsabilități în procesul de achiziții publice

a. Compartimentul intern de achizitii publice - Atribuții:

• întreprinde demersurile necesare pentru înregistrarea/reînnoirea/ recuperarea
înregistrării A.C. în SEAP sau recuperarea certificatului digital, dacă este cazul;
• elaborează și, după caz, actualizează, pe baza necesităților transmise de
celelalte compartimente ale autorității contractante, strategia de contractare și
programul anual al achizițiilor publice;
• elaborează sau, după caz, coordonează activitatea de elaborare a D.A. și a
documentelor suport, în cazul organizării unui concurs de soluții, a documentației
de concurs, pe baza necesităților transmise de compartimentele de specialitate;
• îndeplinește obligațiile referitoare la publicitate – anunturi obligatorii (anunţ de
intenţie,anunţ de participare şi anunţ de atribuire.)
26
 • aplică și finalizează procedurile de atribuire;
• realizează achizițiile directe;
• constituie și păstrează dosarul achiziției publice.
b. Compartimentele de specialitate din cadrul autorității contractante:

• transmiterea referatelor de necesitate care cuprind necesitățile de produse,

servicii și lucrări, valoarea estimată a acestora, precum și informațiile de care
dispun, potrivit competențelor, necesare pentru elaborarea strategiei de
contractare a respectivelor contracte/acorduri-cadru;
• transmiterea, dacă este cazul, a specificațiilor tehnice;
• în funcție de natura și complexitatea necesităților identificate în referatele de
necesitate, transmiterea de informații cu privire la prețul unitar/total actualizat al
respectivelor necesități, în urma unei cercetări a pieței sau pe bază istorică;
• informarea cu privire la fondurile alocate pentru fiecare destinație, precum și
poziția bugetară a acestora;
• informarea justificată cu privire la eventualele modificări intervenite în execuția
contractelor/acordurilor-cadru, care cuprinde cauza, motivele și oportunitatea
modificărilor propuse;
• transmiterea documentului constatator privind modul de îndeplinire a clauzelor
contractuale.
c. Atributiile comisiei de evaluare :
 deschiderea ofertelor şi, după caz, a altor documente care însoţesc oferta;
 verificarea îndeplinirii criteriilor de calificare de către ofertanţi/candidaţi;
 realizarea selecţiei candidaţilor, dacă este cazul;
 desfăşurarea dialogului cu operatorii economici, în cazul aplicării procedurii de
dialog competitiv;
 desfăşurarea negocierilor cu operatorii economici, în cazul aplicării procedurilor
de negociere;
 verificarea conformităţii propunerilor tehnice ale ofertanţilor cu prevederile
caietului de sarcini;
 evaluarea propunerilor tehnice ale ofertanţilor în conformitate cu criteriile de
atribuire, dacă este cazul;

27
  verificarea propunerilor financiare prezentate de ofertanţi, inclusiv verificarea
conformităţii cu propunerile tehnice, verificarea aritmetică, verificarea încadrării în
fondurile care pot fi disponibilizate pentru îndeplinirea contractului de achiziţie
publică respectiv,
 elaborarea solicitărilor de clarificări şi/sau completări necesare în vederea
evaluării solicitărilor de participare şi/sau ofertelor;
 stabilirea ofertelor inacceptabile şi/sau neconforme şi a motivelor care stau la
baza încadrării acestora în fiecare din aceste categorii;
 stabilirea ofertelor admisibile;
 aplicarea criteriului de atribuire şi a factorilor de evaluare, astfel cum a fost
prevăzut în fişa de date a achiziţiei;
 stabilirea ofertei/ofertelor câştigătoare sau, după caz, formularea propunerii de
anulare a procedurii;
 elaborarea proceselor-verbale aferente fiecărei şedinţe, a rapoartelor
intermediare aferente fiecărei etape în cazul procedurilor cu mai multe etape şi a
raportului procedurii de atribuire

5.3. Etapele unui proces de achiziţie publică

Atribuirea unui contract de achiziţii publică/acord-cadru este rezultatul unui

proces ce se derulează în mai multe etape.Autoritatea contractantă are obligaţia de a
se documenta şi de a parcurge pentru fiecare proces de achiziţie publică trei etape
distincte:

a. etapa de planificare/pregătire, inclusiv consultarea pieţei;

b. etapa de organizare a procedurii şi atribuirea contractului/acordului-cadru;
c. etapa postatribuire contract/acord-cadru, respectiv executarea şi monitorizarea
implementării contractului/ acordului-cadru.

a. Etapa de planificare/pregătire a unui proces de achiziţie publică :

 se iniţiază prin identificarea necesităţilor şi elaborarea referatelor de necesitate şi
 se încheie cu aprobarea de către conducătorul autorităţii contractante/unităţii de
achiziţii centralizate a documentaţiei de atribuire, inclusiv a documentelor-suport,
precum şi a strategiei de contractare pentru procedura respectivă.
DOCUMENTE NECESARE:

a. REFERAT DE NECESITATE
b. PLAN ANUAL AL ACHIZITIILOR PUBLICE
c. STRATEGIA ANUALA A ACHIZITIILOR PUBLICE
28
d. DOCUMENTATIA DE ATRIBUIRE care cuprinde
• fişa de date a achiziţiei (corelat cu DUAE);
• caietul de sarcini
• proiectul de contract conţinând clauzele contractuale obligatorii;
• formulare şi modele de documente

La elaborarea documentatiei de atribuire se ține cont de :

1. Criterii de calificare şi selecţie se refera la :
a) motive de excludere a candidatului/ofertantului;
b) capacitatea candidatului/ofertantului. Se refera la
• capacitatea de exercitare a activităţii profesionale;
• situaţia economică şi financiară;
• capacitatea tehnică şi profesională.

2. Criterii de atribuire sunt:

• preţul cel mai scăzut (exclus pentru servicii intelectuale şi pentru parteneriatul
pentru inovare);
• costul cel mai scăzut (ciclul de viaţă)(exclus pentru servicii intelectuale şi pentru
parteneriatul pentru inovare);
• cel mai bun raport calitate–preţ/
• cel mai bun raport calitate-cost (obligatoriu pentru servicii intelectuale şi
contracte de lucrări pentru infrastructura de transport transeuropeană şi DJ şi
contracte de lucrări cu componentă de proiectare).

b. Etapa de organizare a procedurii şi atribuire a contractului/acordului-cadru

 începe prin transmiterea documentaţiei de atribuire în SEAP şi se finalizează
odată cu intrarea în vigoare a contractului de achiziţie publică/acordului cadru.

Totalitatea proceselor de achiziţie publică planificate a fi lansate de o autoritate

contractantă pe parcursul unui an bugetar reprezintă strategia anuală de achiziţie
publică la nivelul autorităţii contractante.Strategia anuală de achiziţie publică se
realizează în ultimul trimestru al anului anterior anului căruia îi corespund procesele de
achiziţie publică cuprinse în aceasta, şi se aprobă de către conducătorul autorităţii
contractante.

5.4. Pragurile valorice

a. Praguri achiziţie directă

Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct :

 produse sau servicii în cazul în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA,
este mai mică decât 132.519 lei,

29
  lucrări, în cazul în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică
decât 441.730 lei.
b. Praguri pentru procedurile de achiziție

Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege se aplică în cazul atribuirii

contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru a căror valoare estimată, fără TVA,
este egală sau mai mare decât următoarele praguri valorice:
a. 23.227.215 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de
lucrări;
b. 600.129 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de
produse şi de servicii;
c. 3.334.050 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de
servicii care au ca obiect servicii sociale şi alte servicii specifice,
prevăzute în anexa nr. 2.
Autoritatea contractantă atribuie contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru şi
organizează concursurile de soluţii care privesc achiziţii publice a căror valoare
estimată este mai mică decât pragurile menţionate anterior prin aplicarea unei
proceduri simplificate

5.5. Proceduri de achiziție

Procedurile de atribuire reglementate de lege, aplicabile pentru atribuirea

contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru sau organizarea concursurilor de
soluţii cu o valoare estimată egală sau mai mare decât pragurile prevăzute pentru
achiziţia directă , sunt următoarele:
1. licitaţia deschisă;

2. licitaţia restrânsă;

3. negocierea competitivă;

4. dialogul competitiv;

5. parteneriatul pentru inovare;

6. negocierea fără publicare prealabilă;

7. concursul de soluţii;

8. procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale şi al altor

servicii specifice;
5.6. CONSTITUIREA DOSARULUI ACHIZITIEI PUBLICE

30
 • Autoritatea contractantă are obligaţia de a întocmi dosarul achiziţiei publice
pentru fiecare contract de achiziţie publică/acord-cadru încheiat, respectiv
pentru fiecare sistem dinamic de achiziţii lansat.
• Dosarul achiziţiei publice se păstrează de către autoritatea contractantă
atât timp cât contractul de achiziţie publică/acordul-cadru produce efecte
juridice, dar nu mai puţin de 5 ani de la data încetării contractului respectiv.
• În cazul anulării procedurii de atribuire, dosarul se păstrează cel puţin 5 ani
de la data anulării respectivei proceduri.
• Ulterior finalizării procedurii de atribuire, dosarul achiziţiei publice are
caracter de document public.
Dosarul achiziției cuprinde :

1. strategia de contractare;
2. anunţul de intenţie şi dovada transmiterii acestuia spre publicare, dacă este
cazul;
3. anunţul de participare şi dovada transmiterii acestuia spre publicare;
4. erata, dacă este cazul;
5. documentaţia de atribuire;
6. documentaţia de concurs, dacă este cazul;
7. decizia/dispoziţia/ordinul de numire a comisiei de evaluare şi, după caz, a
experţilor cooptaţi;
8. declaraţiile de confidenţialitate şi imparţialitate;
9. procesul-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor, dacă este cazul;
10. formularele de ofertă depuse în cadrul procedurii de atribuire;
11. DUAE şi documentele de calificare, atunci când acestea au fost solicitate;
12. solicitările de clarificări, precum şi clarificările transmise/primite de autoritatea
contractantă;
13. raportul intermediar privind selecţia candidaţilor, dacă este cazul;
14. procesele-verbale de evaluare, negociere, dialog, după caz;
15. raportul procedurii de atribuire, precum şi anexele la acesta;
16. dovada comunicărilor privind rezultatul procedurii;

31
17. contractul de achiziţie publică/acordul-cadru, semnate, şi, după caz, actele
adiţionale;
18. dacă este cazul, contractele atribuite în temeiul unui acord-cadru;
19. anunţul de atribuire şi dovada transmiterii acestuia spre publicare;
20. dacă este cazul, contestaţiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, însoţite
de deciziile motivate pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a
Contestaţiilor;
21. hotărâri ale instanţelor de judecată referitoare la procedura de atribuire;
22. documentul constatator care conţine informaţii referitoare la îndeplinirea
obligaţiilor contractuale de către contractant;
23. dacă este cazul, decizia de anulare a procedurii de atribuire.

32