Masterand: BUBUTANU (STROIA) ELENA

Managementul public – tema de dezbatere

1. Unde este plasat managementul în gama domeniilor şi specialităţilor

ştiinţei, culturii şi civilizaţiei?
RASPUNS: Societatea nu ar putea exista în forma pe care o cunoaştem astăzi şi
nici nu ar putea să progreseze fără manageri. Orice societate sau cultură prezintă
diverse forme de organizaţii sociale, politice sau economice, care necesită
management şi manageri. Managementul în gama domeniilor şi specialităţilor
ştiinţei, culturii şi civilizaţiei se situeaza in zona analitica, impreuna cu specializari
precum Tehnologia, Militaria, Medicina/Manatatea, Ingineria, Informatica si
Arhitectura.

2. Care sunt semnificaţiile prezentate în legătură cu identitatea

managementului?
RASPUNS: Identitatea managementului se refera la modul in care o
organizatie/institutie isi defineste ai isi maniferta cultura, valorile si stilul de
conducere. Semnificatiile legate de identitatea managementului includ:
- Cultura organizationala/institutionala: identitatea managementului poate
influienta cultura organizationala, determinand cum se iau deciziile, cum se
comunica si ce se valorizeaza in organizatie.
- Stilul de conducere: identitatea managementului se reflecta in modul in
care liderii gestioneaza resursele, angajatii si procesele. Acesta poate varia
de la un stil mai autoritar la unul mai participative sau colaborativ.
- Valorile organizatiei/institutiei: identitatea managementului este legata de
valorile si principiile pe care organizatia/institutia le promoveaza. Aceste
valori pot include etica, responsabilitatea sociala si transparenta.
- Branding si imaginea organizatiei/institutiei: identitatea managementului
poate contribui la construirea unei imagini pozitive a organizatiei/institutiei
in ochii angajatilor, clientilor si partenerilor.
- Rezultate si performanta: Modul in care este gestionata
organizatia/institutia in conformitate cu identitatea managementului poate
influenta rezultatele si performanta acesteia.
- Atrage si retine talente: o identitate de management puternica poate ajuta
organizatia sa atraga si sa pastreze talentele, deoarece angajatii sunt atrasi
de organizatiile/institutiile care impartasesc valorile si viziunea lor.
In concluzie, identitatea managementului are o influienta semnificativa
asupra culturii, stilului de conducere, valorilor si rezultatelor organizatiei si
poate contribui la succesul sau esecul sau pe termen lung, in functie de
felul in care se manuiesc resursele materiale si cele umane.

3. Ce evenimente aţi reţinut în legătură cu începuturile managementului în

România?

RASPUNS:
Începuturile managementului în România pot fi situate în perioada post-
decembristă, după Revoluția din 1989. Odată cu tranziția spre economia de
piață, s-au impus schimbări majore în abordarea și practicile de
management în România.
În anii '90, România a început să adopte modele de management
occidentale, în special cele din statele membre ale Uniunii Europene. Au
fost introduse concepte și tehnici noi, cum ar fi planificarea strategică,
gestionarea riscului, marketingul și managementul resurselor umane.
De asemenea, au apărut și primele școli de management în România, care
au început să ofere programe de studii în domeniu. Aceste instituții de
învățământ superior au jucat un rol important în dezvoltarea și promovarea
practicilor de management în țară.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană în 2007, managementul
a devenit și mai relevant și necesar pentru companiile românești, care au
trebuit să se adapteze la cerințele și standardele europene în domeniu.
Astăzi, managementul în România a evoluat semnificativ și este în continuă
dezvoltare. Companiile românești își îmbunătățesc constant practicile de
 management, iar profesioniștii din domeniu se angajează în programe de
dezvoltare personală și profesională pentru a-și îmbunătăți abilitățile și
cunoștințele.
În concluzie, deși managementul în România are o istorie relativ scurtă,
acest domeniu a cunoscut o dezvoltare rapidă și continuă în ultimele
decenii, contribuind la creșterea și modernizarea economiei românești.

4. Cum se explică principiul perfecţionării continuie în managementul

public?

RASPUNS: Principiul perfecționării continue în managementul public se

explică prin nevoia de adaptare și îmbunătățire constantă a serviciilor și
proceselor în sectorul public. Acest principiu se bazează pe ideea că mediul
în care operează organizațiile publice este într-o continuă schimbare, iar
aceste organizații trebuie să rămână relevante și eficiente pentru a-și
îndeplini misiunea. Există mai multe motive care susțin necesitatea
perfecționării continue în managementul public:
a). Evoluția contextului și cerințelor sociale: Societatea și nevoile cetățenilor
evoluează într-un ritm rapid, iar organizațiile publice trebuie să se adapteze
pentru a răspunde acestor schimbări. Perfecționarea continuă în
managementul public este necesară pentru a identifica și implementa
soluții inovatoare și eficiente în furnizarea serviciilor publice.
b). Schimbările legislative și reglementările: Legile și reglementările se
modifică în mod constant în domeniul public, iar organizațiile trebuie să se
asigure că sunt în conformitate cu noile cerințe și să implementeze practici
de management actualizate.
c). Tehnologia și inovația: Avansul tehnologic și inovația au un impact
semnificativ asupra modului în care se desfășoară activitățile în sectorul
public. Perfecționarea continuă în managementul public este necesară
pentru a utiliza noile tehnologii și soluții digitale pentru a eficientiza
procesele și a îmbunătăți serviciile.
d). Eficiență și eficacitate: Perfecționarea continuă în managementul public
este esențială pentru a asigura o utilizare eficientă și eficace a resurselor
disponibile. Prin identificarea și implementarea unor practici de
 management mai bune, organizațiile publice pot reduce costurile, pot
îmbunătăți performanța și pot oferi servicii de calitate cetățenilor.
Prin urmare, principiul perfecționării continue în managementul public
subliniază necesitatea de a fi mereu învățământ și deschis la schimbare,
pentru a asigura o guvernare și o administrație publică mai eficientă și mai
responsabilă.

5. Care este relaţia dintre principiul conducerii colective şi principiul

autonomiei?

RASPUNS: Relația dintre principiul conducerii colective și principiul

autonomiei poate fi înțeleasă prin prisma modului în care aceste principii se
completează și interacționează în contextul luării deciziilor și gestionării
organizațiilor.
Principiul conducerii colective se referă la ideea că procesul decizional și
responsabilitatea nu sunt concentrate exclusiv în mâinile unei persoane sau
a unui grup restrâns de lideri, ci implică participarea și contribuția tuturor
membrilor organizației. Acest principiu promovează colaborarea,
comunicarea și luarea deciziilor în mod colectiv, având în vedere
diversitatea de perspective și expertize ale membrilor.
Pe de altă parte, principiul autonomiei se referă la capacitatea și dreptul
persoanelor sau grupurilor de a lua decizii și de a acționa în mod
independent, în limitele stabilite de norme și reguli. Autonomia implică
responsabilitatea și libertatea de a acționa în interesul organizației și de a-și
asuma consecințele deciziilor luate.

6. Explicaţi principiul eficienţei şi eficacităţii.

RASPUNS: Principiul eficienței și eficacității se referă la importanța obținerii

rezultatelor dorite într-un mod optim și cu resursele disponibile.
Eficiența se referă la capacitatea de a realiza un obiectiv sau o activitate cu
un minim de resurse. Este măsurată prin raportul dintre rezultatele
obținute și resursele utilizate pentru a le obține. O organizație eficientă
utilizează în mod judicios resursele, cum ar fi timpul, banii și forța de
muncă, pentru a atinge obiectivele stabilite.
 Eficacitatea se referă la măsura în care se ating obiectivele predefinite. Este
măsurată prin gradul în care rezultatele obținute corespund obiectivelor
stabilite. O organizație eficace este capabilă să-și îndeplinească misiunea și
să obțină rezultatele dorite.
Relația dintre eficiență și eficacitate este strânsă. O organizație poate fi
eficientă, utilizând resursele într-un mod optim, dar poate să nu fie eficace
dacă nu atinge obiectivele propuse. Pe de altă parte, o organizație poate fi
eficace, atingând obiectivele, dar poate să nu fie eficientă dacă utilizează
resursele într-un mod ineficient.
Principiul eficienței și eficacității implică nevoia de a identifica și
implementa cele mai bune practici și procese, de a monitoriza și evalua
rezultatele și de a ajusta acțiunile pentru a optimiza utilizarea resurselor și
pentru a atinge obiectivele într-un mod eficient și eficace.
În concluzie, principiul eficienței și eficacității subliniază importanța utilizării
resurselor în mod optim și atingerea obiectivelor stabilite. Organizațiile care
urmează acest principiu sunt capabile să obțină rezultatele dorite într-un
mod eficient, cu utilizarea eficientă a resurselor disponibile.

7. Care dintre caracteristicile managementului public reflectă varietatea şi

mulţimea domeniilor care compun doeniul public?

RASPUNS: Varietatea şi multitudinea domeniilor care compun domeniul

public sunt reflectate prin caracteristica complexităţii. Aceasta se referă la
faptul că managementul public este implicat într-o gamă largă de activităţi
și responsabilităţi, care acoperă diverse domenii cum ar fi administrarea
publică, economia, finanţele, justiţia, sănătatea, educaţia, securitatea şi
multe altele. Această varietate de domenii presupune abordări și soluții
specifice pentru fiecare, în funcție de particularitățile și nevoile respective.