Performanța în managementul serviciilor educaționale

Prof. Tomescu Sofica

Școala Gimnazială Nr. 1 Polovragi

Deși calitatea este un concept relativ, este recunoscut faptul că prin adoptarea unitară a
unor indicatori de performanță, a procedurilor de asigurare a calității, a standardelor naționale și
internaționale, a unor proceduri de evaluare externă se poate realiza un cadru obiectiv de
evaluare a eficienței serviciilor educaționale. Indicatorii și standardele de referință trebuie
totdeauna priviți în contextul celorlalte instrumente de evaluare. Necesitatea unei abordări
concrete, sistemice a calității în educație și formare profesională care să conducă la optimizarea
cheltuirii banului public, la ameliorarea accesului la educație al tinerilor din toate grupurile
sociale, la menținerea unor standarde înalte pentru învățământ, precum și la deschidere
internațională a acestuia, este unanim recunoscută în Europa.
Deși cea mai largă idee răspândită cu privire la calitate este că aceasta costă scump în
ultimă instanță, cercetările au demonstrat contrariul.
Calitatea serviciilor educaționale este un obiectiv social dorit, iar contribuția sa la creșterea
eficienței întregii economii este hotărâtoare.
Privit ca model de cultură a firmei, managementul calității totale are scopul de a orienta
spre client toate activitățile și procesele acestuia și de a le optimiza astfel încât să îi aducă
beneficii pe termen lung. Clienții serviciilor educaționale sunt atât indivizi care beneficiază de
educație și familia acestora, dar și societatea în ansamblul ei.
Deficiențele constatate în domeniul managementului instituțiilor de învățământ reies din
orientarea acestuia spre soluționarea și atenuarea problemelor calității pe măsura apariției lor și
nu pe sporirea continuă a calității proceselor și activităților ce generează aceste probleme, pe
dualitatea structurilor organizatorice în învățământ și tendința de autoizolare a personalului și
subdiviziunilor funcționale, pe imperfecțiunea proceselor de analiză și măsurare a calității
managementului instituției și soluționarea problemelor calității în frecvente cazuri după un
model de modernizare ”întârziată”.
Performanța obținută prin management este caracterizată în realitate și atinsă practic prin
două dimensiuni: eficacitate și eficiență.
 Eficacitatea este capacitatea de a înțelege obiectivele corecte și potrivite și atingerea lor, iar
eficiența este capacitatea de a realiza cea mai bună utilizare a resurselor disponibile în procesul
atingerii, respectiv îndeplinirea obiectivelor. În esență, organizațiile trebuie să prezinte existența
ambelor dimensiuni, respectiv eficacitatea și eficiența pentru a fi buni performeri. În mod practic,
managerii trebuie să prezinte echilibrată nevoia de eficiență cu nevoia de eficacitate.
De o importanță deosebită sunt formele de manifestare ale performanțelor manageriale,
respectiv indicatorii de performanță specifici fiecărui subsistem al managementului metodologic,
decizional, informațional și organizatoric. Trebuie reținut că performanțele manageriale sunt
generate și se obțin la nivelul managerilor, adică la nivelul celor care exercită procese de
management, în timp ce performanțele organizației se înregistrează în domeniul condus, în
mediul aplicativ, prin implicare efectivă și activă atât a managerilor, cât și a celorlalți membrii ai
organizației. Aceștia din urmă sunt puși în situația de a iniția acțiuni pentru operaționalizarea
deciziilor manageriale. Ei asigură legătura dintre performanțele manageriale și cele ale
organizației educaționale.
Un prim factor de condiționare a nivelului performanțelor manageriale îl reprezintă
competența celor care exercită procesele de management, respectiv a managerilor, dar și a celor
care operaționalizează deciziile adică a subalternilor. Evident, rolul decisiv revine managerilor,
indiferent de poziția ocupată în configurația structurală a organizației educaționale.
Nicio unitate de învățământ nu poate nega rolul pe care performanța fiecărui angajat îl are
în succesul pe termen lung al acțiunii acesteia, iar această performanță nu mai este determinată
de factori precum loialitatea sau securitatea locului de muncă, ci de obiective personale. Succesul
intern al școlii este esențial în a obține succesul școlii în exterior. Succesul înseamnă să obții
acordul tuturor asupra obiectivelor și să le realizezi. În multe organizații,realizarea sistemului de
apreciere a performanței este solicitată resurselor umane. Acolo unde se aplică un sistem bazat
pe criterii de apreciere combinate, rezultate și comportamente, au cel mai mare succes.
Managementul performanței, acolo unde este introdus corect, poate fi un factor
semnificativ ce contribuie la succesul organizației. Majoritatea managerilor consideră că
precizarea obiectivelor performanței, identificarea problemelor care au condus la scăderea
randamentului reprezintă atribuțiile responsabililor cu resurse umane.
Nivelul de calitate al managementului este decisiv pentru atingerea obiectivelor scontate
pentru realizarea performanței, sau mai nou, a excelenței, în orice tip de acțiune colectivă,
indiferent de organizația dată. Neglijarea implementării unui management performant, de înaltă
calitate, generează o bună parte din eșecurile organizațiilor educaționale.
Managementul educațional depășește conducerea empirică, în care problemele sunt
rezolvate ”văzând și făcând”, pe baza bunului simț, a instituției, a unor modele imitate, a
experienței, a unor însușiri psihosociale și cognitive, informații în temă. Elementele de practică
managerială sunt cu atât mai eficient realizate depășind empiricul, cu cât elementele de știință
managerială sunt adaptate la condițiile concrete, mereu în evoluție, adesea problematice. Numai
stăpânirea teoriei, metodologiilor, a principiilor poate conduce la un management practic, de
ținută, adecvat, de succes. Managementul educațional indică însă și o anumită mentalitate, o
manieră proprie, dar și o artă de dirijare, antrenare a resurselor, a elementelor organizației, ceea
ce corespunde cu însăși considerarea educației ca știință și artă.
Un sistem de învățământ poate fi considerat eficient doar în măsura în care asigură accesul
continuu la educație și formare, oferă deschiderea către mediul muncii, răspunzând nevoilor în
schimbare ale angajatorilor și ale pieței muncii, încurajând companiile să se implice mai mult în
educație și formarea profesională de orice tip.
Față de managementul general, cel pedagogic, al educației, diferă prin raportare specifică la
finalitățile educației, altele în conținut și determinare, la resursele umane antrenate ele înseși în
formare și dezvoltare, la activitățile centrate pe informare, comunicare și participare prin strategii
educaționale specifice la comportamentele actorilor implicați în condițiile de descentralizare.
Conducerea clasică și elementele noi ale managementului pot fi adaptați la specificul educației
ca activitate, al resurselor implicate, la strategia și metodologia realizării obiectivelor pentru
optimizarea performanțelor așteptate, la conceperea și rezolvarea situațiilor educaționale și la
nivelul clasei, de către profesor.
Un indicator important privind eficiența managementului organizației educaționale, îl
constituie dinamismul conceperii și realizării acțiunilor, spiritul întreprinzător pe care îl
manifestă atât conducătorii instituției, cât și cadrele didactice și ceilalți angajați. Ritmul accelerat
al schimbărilor în toate domeniile de activitate, exigențele specifice economiei de piață, impun
creșterea vitezei de reacție din partea tuturor factorilor ce-și desfășoară activitatea într-o unitate
de învățământ.
Inițiativa și dinamismul au o influență din ce în ce mai mare asupra eficacității deciziilor și
acțiunilor educaționale. Un pas în vederea îmbunătățirii și eficientizării sistemului educațional
este îmbunătățirea calității managementului unităților de învățământ, pentru a obține
performanța.

Bibliografie
 Barbu, L., Managementul calității în învățământ, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2016;
 Ciurea, S., Drăgulănescu, N., Managementul calității totale, Editura Economică,
București, 1995;
 Ciungu, P., Managementul activităților didactice, Editura Universitas, Petroșani, 2005;
 Gavrilescu, O., Iosifescu, S., Prodan, A., Management educațional, vol. II, Editura
CORMO, Iași, 2004;
 Iosifescu, S., Elemente de management, strategie și proiectare, Editura Corint, București,
2002;
 Joița, E., Management educațional, Editura Polirom, București, 2000;
 Stan, N., Introducere în management educațional, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 2010.

Performance in management of educational services

Prof. Tomescu Sofica

Școala Gimnazială Nr. 1 Polovragi
Sindicatul Liber Învățământ Novaci

Although quality is a relative concept, it is recognized that through the unitary adoption of
performance indicators, quality assurance procedures, national and international standards,
external evaluation procedures, an objective framework for assessing the effectiveness of
services educational can be achieved.
The quality of educational services is a desirable social objective and its contribution to
increasing the efficiency of the whole economy is crucial.
The deficiencies found in the management of educational institutions stem from its
orientation towards the solution and mitigation of the quality problems as they arise, and not on
the continuous improvement of the quality of the processes and activities generating these
problems.
 The performance achieved through management is actually characterized and achieved
practically by two dimensions: effectiveness and efficiency. Organizations need to show both
dimensions to be good performers. Managers need to balance their need for efficiency with the
need for efficiency.
A first factor in conditioning the level of managerial performance is the competence of
those who exercise the management processes, respectively the managers, as well as those who
are operating the decisions - the subordinates.
Success means getting everyone's agreement on the goals and realizing them. Performance
management, where it is correctly introduced, can be a significant factor contributing to the
organization's success. The quality of management is critical to achieving the goals that are
expected to achieve performance, or, more recently, excellence in any kind of collective action,
regardless of the organization in question.
An educational system can be considered effective only to the extent that it ensures
continuous access to education and training, offers openness to the work environment,
responding to the changing needs of employers and the labor market, encouraging companies to
become more involved in education and any kind of training.
An important indicator of the efficiency of the educational organization's management is
the dynamism of the conception and realization of the actions, the entrepreneurial spirit
manifested both by the leaders of the institution as well as by the teachers and the other
employees.
A step towards improving and streamlining the educational system is to improve the quality
of school management in order to achieve performance.