Leadership și management educațional

Prof. Ilea Georgeta Mariana

Leadershipul educațional presupune existența unui proces de influență orientat spre

obtinerea unor rezultate, și a unui proces intenționat,care vizează dirijarea acțiunilor celorlalți în
vederea atingerii unor scopuri.
Leadershipul este tot mai des asociat cu idea de valori, deoarece liderii își fundamentează
acțiunile pe valori personale și profesionale.
Leadershipul solicită multă creativitate, energie și antreprenoriat: managementul este
menținerea eficientă a ordinii organizaționale existente. Un bun management se bazează adesea
pe abilități de leadership, dar rolul în general implică mai multă menținere decât schimbare.
Eficiența organizațională depinde de calitatea leadershipului.
Educaţia trebuie să devină un domeniu rentabil, punând în valoare ceea ce are de oferit,
valorificând orice oportunitate în vederea formării şi dezvoltării tinerilor din punct de vedere r
intelectual, moral sau fizic.
Educația înseamnă schimb de mesaje între educatori și educați, având un caracter
interactiv.
Comunicarea reprezintă interacțiunea social printr-un sistem de simboluri și mesaje, iar
comunicarea educațională mijlocește realizarea actului educational indifferent de niveluri,
conținuturi, forme sau parteneri.
Strategia de comunicare și relații publice, implică acțiuni coerente de creare a imaginii
școlii folosind elemente de cultură organizațională.
Școala se raportează mereu la comunitatea locală, la părinți și la elevi, la personalul
angajat din școală, asigurând condiții optime de comunicare internă cât și externă.
Gestionarea comunicației este pentru o instituție de învățământ, calea de a se afirma
folosind propria imagine.
Alături de stabilirea imaginii, de definirea persoanelor din grupul-țintă, cea de-a treia
acțiune care trebuie întreprinsă în cadrul unei strategii de comunicare este planificarea și
utilizarea instrumentelor de comunicație.
Câteva din mijloacele care sunt utilizate în cadrul strategiilor de comunicare: monografia
școlii; pliante cu oferta educațională; site-ul liceului; rapoarte de analiză; seminarii, workshopuri;
publicitate în presa locală; comunicate/conferințe de presă. Toate aceste instrumente pot fi
folosite cu scopul de a instaura și menține un proces participativ la recepționarea și acceptarea
imaginii fiecărei școli.
Procesul de invățământ este organizat astfel încât să asigure dobândirea unei mentalități
comunicative de către actorii implicați , bazându-se pe schimbul verbal, nonverbal și paraverbal
dintre interlocutori, pe transmiterea corectă a informațiilor, atât la nivel institușional căt și în
afara ei. Procesul de învățământ își optimizează funcționarea utilizând o comunicare reciprocă,
între cadrul didactic și elev, punând accent pe schimbul de mesaje, pe încurajarea exprimării
opiniilor într-un mediu cât mai adecvat.
O comunicare este autentică dacă fiecare persoană implicată în actul educațional se
angajează în întregime, se manifestă exprimându-și cu sinceritate emoțiile, ideile, experiențele,
dorind mereu să coopereze la actul în sine.
 Școala este un mediu favorabil comunicării, deoarece o mare parte din timpul elevilor
este alocat pentru învățarea corectă a componentelor acesteia, formându-și din timp capacități de
comunicare orală, scrisă, nonverbală, paraverbală.
Folosirea mai multor canale în transmiterea și receptarea mesajului, facilitează
prelucrarea și reținerea informațiilor, sporind în același timp atractivitatea actului
comunicațional.
Comunicarea este o parte o component esențială a activității de marketing, având un rol
deosebit în atingerea obiectivelor de marketing și a obiectivelor generale ale organizației.
Rolul marketingului este de a câștiga loialitatea clienților organizației, prin aflarea
nevoilor de consum.
O latură care trebuie avută în vedere când e vorba de marketing educaţional este
satisfacţia faţă de serviciile educaţionale.
Subiecţii pot fi întrebaţi direct dacă sunt sau nu satisfăcuţi de serviciile educaţionale
oferite. Afirmaţiile acestora trebuie raportate la nivelul de aspiraţii sau la aşteptările lor, dar şi la
experienţele anterioare.
Dacă se cunoaşte ce anume aşteaptă publicul de la procesul educaţional, atunci se pot
elabora strategii de marketing care să asigure audienţa maximă a ofertei educaţionale. Trebuie
făcută o analiză a modului cum se poziţionează oferta în raport cu cerinţele publicului sau cu
oferta concurenţilor.
Managementul educațional este un domeniu de studiu și de activitate care vizează modul
de funcționare și conducere a instituțiilor de învățământ, fiind ‘’o funcție executivă destinată
punerii în practică a politicilor aprobate.”, așa cum îl definește Bolam.
Managementul educational vizează atingerea obiectivelor educaționale stabilite,astfel
încât ele să fie acceptate de școală și de comunitatea în carea aceasta funcționează. Când
managerii fac abstracție de acest aspect și se limitează doar la implementarea unor politici
externe,se poate ajunge foarte usor la managerialism.
Activitatea de marketing educaţional va lua mai întâi în calcul publicul-ţintă.
Serviciul educaţional îşi poate defini publicul vizat pe baza informaţiilor statistice stocate
în diverse publicaţii, studii, rapoarte, sinteze etc. sau prin cercetarea directă. Trebuie să se ia în
considerare şi caracteristicile demografice şi psihosociologice ale consumatorilor, cât şi
atitudinea lor faţă de oferta educaţională.
Omul educat este şi cult, având o capacitate deosebită de a obţine recunoaşterea socială a
valorii sale,punându-și cunoştinţele şi calităţile personale în serviciul unei bune adaptări la viaţa
socială. Sunt importante și opiniile pe care le au cetăţenii în legătură cu un fapt sau altul al vieţii
educaţionale, o anumită atitudine din care rezultă adeziunea sau rezerva subiecţilor faţă de
preferințele sau consumul de educație.
Cercetarea nevoilor reprezintă partea cea mai importantă a studiilor consacrate cererii de
educaţie.
Cercetând funcţiile idealului educaţional ne vom convinge de aşteptările pe care le au
adolescenţii în relaţie cu modelele existente în spaţiul şcolar.
Consumatorul de educaţie are un anumit comportament definit ca totalitatea actelor şi
deciziilor privind valorificarea oportunităţilor în vederea obţinerii şi utilizării bunurilor şi
serviciilor educative.
Cel mai important pentru un director de școală este ca actul său managerial să fie
încununat de lauri, de succese.
 Un manager al unei instituții de invățământ , trebuie să dețină aptitudini organizatorice,
să aibă un larg orizont cultural , să creeze un climat psihologic favorabil, să stimuleze critica și
autocritica, inițiativa, ideile originale, inovațiile, propunerile subalternilor. să poată să motiveze
colectivul în îndeplinirea sarcinilor și să-i mobilizeze, astfel încât prestațiile lor la locul de
muncă să ducă la obținerea de rezultate foarte bune și la ridicarea ștafetei în ceea ce privește
participarea la concursuri, olimpiade și activități extrașcolare.
Un manager competent trebuie să sprijine și să dezvolte relații de comunicare, să
gestioneze tipuri de relații cu diverse persoane cu comportamente dificile precum și situații
dificile.
Un manager nu lucrează singur.
Managerii, trebuie să-și motiveze angajații pentru performanța cea mai bună sau pentru
atingerea obiectivelor organizaționale. Fiind motivate, toate cadrele didactice, nedidactice cât și
personalul auxiliar dintr-o instituție de învățământ își vor îndeplini în mod serios îndatoririle și
responsabilitățile ce le revin la locul de muncă.
Cunoașterea de către manageri a unor tehnici de abordare adecvată a persoanelor cu
comportamente dificile și a situațiilor dificile va putea spori încrederea în sine, va putea
îmbunătăți competența profesională, poate reduce stresul și anxietatea și poate crește entuziasmul
pentru ceea ce fac. Anihilând comportamentele dificile/deranjante managerul va trăi un
sentiment de satisfacție, colegii, personalul vor avea încredere, se vor biziu pe el, îl vor admira,
se vor identifica cu el.
Managerul trebuie să contribuie la înţelegerea de către întregul personal al unităţii de
învățământ a transformărilor produse, la menţinerea prestigiului şi autorităţii conducerii în rândul
personalului unităţii de învăţământ, respectarea legilor şi întărirea disciplinii în muncă, ridicarea
continuă a profesionalismului fiecăruia la nivelul cerinţelor contemporane şi asigurarea
contribuţiei fiecăruia la progresul unităţii şcolare. De asemenea, trebuie să dezvolte relaţiile de
cooperare şi de dialog constructiv cu consiliile de administraţie, cu consiliile profesorale, cu
senatele şi liderii sindicali existenți în școală, cu toate cadrele didactice, în direcţia unirii
inteligenţelor, iniţiativelor şi eforturilor, pentru reuşita şcolară, pentru competitivitate şi eficienţă
înalte.
Pentru succesul actului de conducere, managerul trebuie să dovedească exigenţă, dar şi
înţelegere, comportament corect, demn şi civilizat în toate situaţiile, flexibilitate, spirit inovator
şi creativ, să dovedească responsabilitate sporită în plan profesional, etico-cetăţenesc, juridic şi
managerial.
Autoreglarea, autocunoașterea și motivația, privesc capacitățile interpersonale ale
managerului școlar, pe când motivația și achizițiile sociale se referă la relaționarea managerului
cu angajații.
Pentru crearea armoniei într-o organizație școlară, un rol esențial revine managerilor cu
inteligență emoțională ridicată care:
- încurajează cadrele didactice să-și valorifice la maxim potențialul individual;
- crează condiții tututror de a cunoaște posibilitățile instituției pentru a se implica activ în
promovarea valorilor organizaționale;
- stimulează gândirea critică și solicită feedback de la angajați;
- recunosc și acceptă realitatea și provoacă cadrele didactice spre luarea deciziilor și asumarea
responsabilității pentru deciziile luate;
- apreciază că timpul este cea mai prețioasă resursă de care dispun; - muncesc calm, cu pasiune și
cu încredere în tot ce fac;
- identifică problemele și urmăresc rezolvarea lor cât mai operativă;
- sesizează și utilizează oportunitățile de dezvoltare a organizației școlare.
Cei mai buni manageri școlari sunt liderii emoționali, care initiază și gestionază cu
success schimbarea în instituția de învățământ, sunt persuasivi și competenți în crearea și
conducerea colectivului.

Bibliografie

1. Cava R. Comunicarea cu oameni dificili: cum să ne purtăm cu clienții

răuvoitori, șefii autoritari și colegii nesuferiți. București: Curtea Veche
Publiching, 2012;
2. Cojocariu V. Introducere în managementul educaţiei. Bucureşti: Didactică şi
Pedagogică, 2004;
3. Dragomir M. ş.a. Manual de management educaţional pentru directorii
unităţilor de învăţământ, Turda: Hiperborea, 2000;
4. Ezechil, Liliana. Comunicarea educaţională în context şcolar. București:
Editura Didactică şi Pedagogică, 2002.
5. Goleman D. Boyatzis R., McKee A. Inteligenţa emoţională în leadership.
București: Curtea Veche, 2007;
6. Jigău M. Consilierea carierei. București: Sigma, 2001;
7. Joița E. Management educațional. Iași: Polirom, 2000.