Implementarea noţiunii de mentorat în societatea modernă

Problematica şi imperativele perfecţionării continue a învăţământului de toate gradele nu sunt

teme noi pentru cunoscători, dar actualitatea şi necesităţile pe care le implică sunt azi mai presante
decât ieri şi, cu siguranţă, vor fi de actualitate, impun\ndu-se în atenţia unor foruri internaţionale:
Organizaţia Naţiunilor Unite, prin agenţia sa specializată, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru
Educaţie şi Cultură (UNESCO), alte agenţii ale ONU şi organizaţii guvernamentale, întreţin relaţii cu
UNESCO sau finanţează proiecte educaţionale, cu convingerea că astfel îşi pot atinge, direct sau
indirect, scopurile pentru care au fost create. Consiliul Europei cu sediul la Strassbourg sau
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (O.E.C.D.) cu sediul la Paris, dispun de divizii
specializate care realizează studii comparative şi de sinteză cu privire la problematica sistemelor
educative contemporane, demonstrând şi pe această cale că dezvoltarea nu poate fi realizată decât pe
baza educaţiei”1.Cu alte cuvinte, ele recunosc şi acţionează în ideea că educaţia şi resursele umane
bine pregătite reprezintă baza ineluctabilă a oricărui progres în oricare domeniu social
Documente importante ale Uniunii Europene, precum şi unele documente de politică şcolară
din România, stabilesc o relaţie directă, dar complexă, între progresul societăţii cunoaşterii şi calitatea
educaţiei; aceasta din urmă, la rândul ei, este corelată cu creşterea calificării şi prestaţiilor profesionale
ale corpului didactic. În consecinţă, sunt necesare eforturi de definire a profesionalismului didactic, a
proceselor de natură să asigure funcţionarea acestuia la parametrii superiori de eficienţă şi eficacitate.
Pe de altă parte, studii internaţionale şi autohtone au remarcat persistenţa unor discrepanţe între
schimbările preconizate de reformele şcolare şi serviciile oferite de sistemele de formare a cadrelor
didactice sau între concepţia si practica efectivă a profesionalizării cadrelor didactice. Descrierea
naturii, dimensiunilor, cauzelor, neconcordanţelor şi, desigur, dezvoltarea unor strategii de intervenţie
corective şi ameliorative sunt subiecte de discuţie, de interes deopotrivă ştiinţific şi practic2.
Multiple studii evidenţiază că dezvoltarea la maxim a potenţialului elevilor este determinată în
mare măsură de calitatea prestaţiei profesorilor. Rezulatele studiilor sugerează că pregătirea continuă a
cadrelor didactice conduce la creşterea realizărilor şcolare ale elevilor şi indică, de asemenea, că
pregătirea cadrelor didactice poate asigura mijloace mai puţin costisitoare pentru creşterea
performanţelor elevilor decât s-ar realiza prin reducerea mărimii claselor sau suplimentarea numărului
1
Văideanu, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică, Bucureşti, 1988, pp. 31-32.
2
Potolea, D., Simpozionului internaţional Profesionalizarea carierei didactice din perspectiva educaţiei permanente 2008,
Bucureşti, Cuvânt de deschidere.
orelor de studiu în şcoală. Între investiţiile în calitatea pregătirii cadrelor didactice şi rezultatele şcolare
ale elevilor s-au constatat corelaţii pozitive.
Pentru ca programele de formare ale profesorilor şi impactul acestor asupra calităţii educaţiei
să nu rămână doar proiecţii şi aspiraţii, considerăm necesară realizarea unei evaluări ştiinţifce, dar cu
scopuri pragmatice.
Profesorul Dan Potolea identifică premise şi opţiuni ale evaluării programelor de formare. În
cazul nostru, evaluarea este un proces de examinare şi de apreciere a calităţii proceselor şi produselor
asociate mentoratului, în scopul adoptării unor decizii majore: dezvoltarea unui nou model de mentorat
în scopul acreditării şi generalizării.
În scopul armonizării la aceste cerinţe, pe parcursul cercetării ne propunem să atingem
următoarele obiective generale:
1. Definirea statutului profesional al mentorului în România;
2. Analiza şi evaluarea ştiinţifică a validităţii şi funcţionalităţii modelului mentoral folosit în
Proiectul pentru Învăţământul Rural;
În demersul de cercetare am urmărit riguros modelul de dezvoltare-evaluare a programelor de
formare continuă a cadrelor didactice, elaborat de profesorul Dan Potolea3.
În acest model am surprins relaţia dintre etapele de evaluare, cu criteriile de evaluare şi cu
semnificaţia evaluării din care, prin emergenţă, am proiectat programul Mentoratul pentru profesorii
stagiari.

3
Potolea, D., Asigurarea calităţii programelor de formare continuă a cadrelor didactice –concepţie şi practici,p.10.