Laura Șerbănescu, Formarea profesională a cadrelor didactice – repere pentru
managementul carierei, Editura Printech, București, 2011, 234 de pagini.
Reprezentarea socială a unei profesii, un statut ridicat, recunoaşterea importanţei ei de
către alte categorii profesionale, depind atât de nivelul de calificare a celor care o practică, de competenţa şi profesionalismul lor, cât şi de motivaţia acestora. Profesia didactică se încadrează cu succes în această regulă generală. Pentru a ajunge la rezultate remarcabile, educabililor trebuie să li se asigure un corp profesoral bine pregătit şi motivat. Nicio reformă a educaţiei nu se poate realiza dacă se ignoră importanţa pregătirii teoretice şi practice specifice profesiei didactice. Tocmai de aceea este important să se sublinieze necesitatea unei permanente creşteri a calităţii în proiectarea şi punerea în practică a programelor de formare a cadrelor didactice în toate sistemele de învăţământ. Calificarea la nivel superior, bazată pe definirea standardelor de calitate şi competenţelor subsumate, corect şi unitar definite şi creşterea motivaţiei profesionale a membrilor profesiei didactice sunt fundamentale pentru asigurarea unei educaţii eficiente. Actualele exigenţe, determinate de schimbările rapide ale societăţii, care se exercită asupra cadrelor didactice, constituie surse ale dezbaterilor legate de politicile educaţionale ale ţărilor europene. Eficientizarea procesului de formare a cadrelor didactice este parte integrantă a hotărârii Consiliului Europei de a considera profesorii ca actori-cheie ai strategiilor de stimulare a dezvoltării sociale şi economice a oricărei ţări. Un concept cheie în pregătirea profesorilor este acela al profesorului ca statut profesional înalt: calificat pentru un nivel superior de educaţie, cu o gamă recunoscută de competenţe profesionale, capabil să exercite un grad semnificativ de autonomie şi judecată profesională şi de la care se aşteaptă să-şi asume responsabilitatea pentru propria dezvoltare profesională continuă şi să contribuie la profesia didactică în ansamblul ei, precum şi la dezvoltarea politicii şi practicii educaţionale. Pregătirea iniţială a profesorilor încadrarea şi debutul în carieră trebuie să stabilească bazele pentru acest statut. O pregătire de calitate superioară a profesorilor, bazată pe un sistem integrat de formare iniţială, stagiatură şi dezvoltare profesională continuă este necesară acum mai mult decât oricând pentru a răspunde cerinţelor actuale ale profesorilor şi ritmului schimbării aflat în creştere, precum şi noilor cerinţe pe care aceştia le vor întâmpina pe parcursul vieţii profesionale. Un fundament iniţial puternic este esenţial pentru înzestrarea noilor profesori cu cunoştinţele, competenţele, abilităţile, atitudinile, conştientizarea şi încrederea necesare pentru a preda, pentru a fi pro-activi şi a gestiona schimbarea cu profesionalism într-un mediu care evoluează rapid. Apare nevoia de a întări dezvoltarea profesională continuă în carierele tuturor profesorilor încă de la debut, pentru ca aceştia să poată înfrunta provocările profesionale continue pe care le întâmpină. Provocările şi schimbările pe care profesorii, care se dedică acestei profesii acum, le vor întâmpina vor fi cel puţin la fel de mari ca acelea cu care se confruntă generaţia actuală. Pentru a-şi putea îndeplini rolul de lideri şi modele într-o societate aflată în tranziţie radicală, profesorii trebuie să beneficieze de un sistem de formare performant. În acest context, cariera didactică trece printr-o perioadă de multiple transformări, marea lor majoritate fiind determinate de globalizarea şi europenizarea la care ţara noastră este parte, de necesitatea armonizării sistemului de învăţământ cu cerinţele pieţei muncii europene, dar şi de schimbările paradigmelor educaţionale, politice, sociale, economice şi axiologice. Toate acestea presupun creşterea continuă a calităţii sistemului educaţional, vizând în continuare profesionalizarea carierei didactice, prin implementarea standardelor profesionale în procesul de formare a viitorilor educatori. Programele de pregătire profesională a cadrelor didactice din România au suferit numeroase transformări în ultimii ani, transformări determinate atât de schimbarea structurii învăţământului superior, cât şi de schimbarea planurilor de învăţământ în cadrul departamentelor pentru pregătirea oricând, profesorii au o misiune din ce în ce mai complexă, deoarece responsabilităţile lor sunt în continuă creştere, iar mediile în care aceştia lucrează sunt din ce în ce mai solicitante. În cadrul organismelor UE, comisiile cu atribuţii în domeniul învăţământului studiază modalităţile prin care educatorii pot fi pregătiţi mai eficient decât în prezent pentru sarcinile importante pe care le au de îndeplinit în marea societate europeană. Încă din martie 2000, Consiliul European de la Lisabona, a subliniat faptul că resursele umane sunt principala sursă a Europei în evoluţia sa economică şi socială, şi că investiţiile în aceste resurse vor fi de o importanţă capitală în societatea bazată pe cunoaştere. În prezent, Strategia Europa 2020 în domeniul Educaţie impune abordarea dintro nouă perspectivă a reformei învăţământului. Astfel, la nivel naţional, a fost elaborat Documentul de fundamentare pentru stabilirea la nivel naţional a valorilor de referinţă ale obiectivelor strategiei Europa 2020. Analizând obiectivele prioritare propuse, se constată menţinerea şi sublinierea opţiunii pentru “asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări a sistemului de învăţământ preuniversitar şi stimularea performanţei acestora”. Practicarea profesiei didactice implică formarea iniţială a cadrului didactic, încadrarea acestuia într-o unitate şcolară şi debutul activităţii didactice, precum şi formarea profesională continuă. Setul de competenţe necesare carierei didactice s-a aprofundat, ceea ce impune şi în domeniul educaţional învăţarea pe tot parcursul vieţii. Definirea şi oficializarea standardelor profesionale pot susţine cadrele didactice să planifice, să structureze şi să faciliteze dezvoltarea lor profesională continuă. În consecinţă, studierea modului de alcătuire şi reprezentare a profilului carierelor cadrelor didactice este esenţială în înţelegerea, implementarea şi dezvoltarea unui cadru naţional al competenţelor necesare cadrelor didactice, în vederea asigurării profesionalizării carierei. Concluziile şi propunerile pe care le-am formulat în această lucrare s-au conturat în urma analizei situaţiei actuale a procesului de formare iniţială a cadrelor didactice din România şi din alte ţări europene, în urma analizei documentelor de politică educaţională, documentelor legislative şi curiculare care reglementează activitatea Departamentelor pentru Pregătirea Personalului Didactic. De asemenea,se oferră unele sugestii privind: eficientizarea sistemului formării iniţiale a personalului didactic, valorificarea experienţei dobândite în România din 1996 până în prezent în cadrul departamentelor pentru pregătirea personalului didactic ca instituţie, precum şi a resurselor umane din cadrul acestor instituţii; identificarea instituţiei care va organiza programele de masterat didactic; elaborarea unui plan de învăţământ fundamentat pe standarde profesionale şi competenţe corect şi coerent definite.