D. L.C.

(Educarea limbajului):
Tema activității: Legume timpurii
Mijlocul de realizare: Joc didactic
Tipul activității: Consolidare și sistematizare de cunoștințe
Scopul activității:
Îmbogățirea vocabularului activ şi pasiv pe baza experienţei, activităţii personale şi/sau a
relaţiilor cu ceilalţi şi simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.
Participarea copiilor la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de
vorbitor, cât şi în calitate de auditor.
Obiective operaționale:
Obiective cognitive: - O1: Să identifice răspunsul la ghicitori;
O2: Să precizeze sunetul iniţial;
O3: Să răspundă corect la întrebările adresate la cub.
Obiective psihomotrice: O4: Să reconstituie corect legumele;
O5: Să mânuiască materialele.
Obiective afective: O: Să participe activi la activitate.

Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, observația, jocul,
exercițiul, cubul.
Materiale didactice: Scrisoare, imagini cu legumele timpurii, puzzel-ul, cubul;
Forma de organizare: frontal.
Material bibliografic:
1. ***, Curriculum pentru învăţământul preşcolar, 2018;
2. ***, Programa activităţii instructiv – educative în grădiniţa de copii, Editura V&I
INTEGRAL, Bucureşti, 2009;
3. Antonovici, Ş., Peneş, M., Activităţi practice, Editura Aramis, Bucureşti, 2004;
4. Neagu, Mihaela, Metodica predării activităţilor matematice în grădiniţă- Îndrumar
metodologic, Polirom, 1993.
Sarcina didactică:

Denumirea corectă a ghicitorii, ordonarea jetoanelor respectând criteriul dat; jetonul, și

sunetul iniţial.
Consolidarea cunoștințelor referitoare la toate caracteristicile anotimpului primăvara;
Regulile jocului:

1
 Copiii dau soluția la ghicitori, precizează sunetul inţial, alcătuiesc propoziții pe baza
imaginilor date, să reconstituie componentele unei plante, răspund la întrebările adresate la cub,
alcătuiesc piramida, aplicând elementele în funcție de numărul lor în căsuțele corespunzătoare.
Elemente de joc: bagheta, surpriza, aruncarea cubului, aplauze, ghicitori.

Din punct de vedere etimologic termenul de educaţie îşi are originea în substantivul latin
educatio, substantiv derivat din două verbe: educo-educare - a creşte, a hrăni, a îngriji o plantă, o
fiinţă umană; educo-educere – a scoate din, a ridica, a înălţa, atât ca sens propriu cât şi cu sens
figurat.
Sociologul francez Emil Durkheim vede educaţia ca fiind acţiunea generaţiilor adulte
îndreptată asupra generaţiilor tinere, în intenţia inducerii în acestea din urmă, de stări fizice,
intelectuale şi morale reclamate de viaţa socială în general, dar şi de mediul social pentru care
sunt destinaţi indivizii (Durkheim, E., 1980). Educația îndrumă copiii spre desfășurarea
activităților benefice, pozitive atât pentru ei cât și pentru societate.
Preşcolaritatea aduce schimbări importante atât în planul dezvoltării somatice, a celei
psihice, cât şi în planul vieţii relaţionale. Apar diferenţe de solicitări faţă de cele ale mediului
familial, din partea învăţământului preşcolar, diferenţe ce presupun noi conduite de adaptare,
precum şi adâncirea contradicţiilor dintre solicitările externe şi posibilităţile interne ale copilului
de a le satisface.
Majoritate activităților desfășurate în gradinițe sunt sub formă de jocuri, fie aceste
didactice, libere, distractive, liniștitoare, acesta predomină și este cel mai prezent în viața
preșcolarilor. Jocul, deşi reprezintă activitatea dominantă, începe să se coreleze şi cu sarcini
instructiv - educative. Aceasta va conduce la complicarea şi adâncirea proceselor de cunoaştere,
la schimbarea atitudinii faţă de mediul înconjurător. Dacă antepreşcolaritatea a fost perioada
expansiunii subiective, preşcolaritatea este vârsta descoperirii realităţii, a realităţii fizice, umane
şi, mai ales, a autodescoperirii.
Limbajul preşcolarului se caracterizeazaă prin: - pronunţarea imperfectă, mai ales la
începutul preşcolarităţii; sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete; - privind
structura gramaticală, în utilizarea verbelor, cel mai bine se fixează timpul prezent, care se
extinde şi asupra altor timpuri, o altă caracteristică este şi formarea independentă a cuvintelor,
inventarea lor pe baza creşterii capacităţii de generalizare a unor relaţii gramaticale deja însuşite
corespunzător formării simţului limbii. Numărul erorilor scade treptat şi îşi însuşeşte morfologia
şi sintaxa în practica vorbiri.
Prin intermediul jocului didactic, preşcolarii folosesc tot mai multe substantive, verbe,
adjective, exprimându-se în propoziţii scurte, simple, povestirile lor realizându-se şi prin
comunicarea nonverbală (gesturi, mimică, interjecţii). Diferenţele individuale sunt generate mai

2
ales de mediul socio-cultural din familie, de regimul lingvistic, de natura şi frecvenţa
comunicărilor interpersonale, chiar dacă grădiniţa are un aport substanţial în atenuarea acestora.
Acesta dezvoltă atât găndirea cât și creativitata, acestea fiind în strânsă legătură și dependente
una de alta.