Formarea profesională

a cadrelor didactice –
politici europene
INTRODUCERE
Reprezentarea socială a unei profesii, un statut ridicat, recunoaşterea
importanţei ei de către alte categorii profesionale, depind atât de nivelul de calificare a
celor care o practică, de competenţa şi profesionalismul lor, cât şi de motivaţia
acestora. Profesia didactică se încadrează cu succes în această regulă generală.

Pentru a ajunge la rezultate remarcabile, educabililor trebuie să li se asigure un

corp profesoral bine pregătit şi motivat. Nicio reformă a educaţiei nu se poate realiza
dacă se ignoră importanţa pregătirii teoretice şi practice specifice profesiei didactice.
Tocmai de aceea este important să se sublinieze necesitatea unei permanente creşteri
a calităţii în proiectarea şi punerea în practică a programelor de formare a cadrelor
didactice în toate sistemele de învăţământ.

Calificarea la nivel superior, bazată pe definirea standardelor de calitate şi

competenţelor subsumate, corect şi unitar definite şi creşterea motivaţiei profesionale a
membrilor profesiei didactice sunt fundamentale pentru asigurarea unei educaţii
eficiente. Actualele exigenţe, determinate de schimbările rapide ale societăţii, care se
exercită asupra cadrelor didactice, constituie surse ale dezbaterilor legate de politicile
educaţionale ale ţărilor europene. Eficientizarea procesului de formare a cadrelor
didactice este parte integrantă a hotărârii Consiliului Europei de a considera profesorii
ca actori-cheie ai strategiilor de stimulare a dezvoltării sociale şi economice a oricărei
ţări.

Un concept cheie în pregătirea profesorilor este acela al profesorului ca statut

profesional înalt: calificat pentru un nivel superior de educaţie, cu o gamă recunoscută
de competenţe profesionale, capabil să exercite un grad semnificativ de autonomie şi
judecată profesională şi de la care se aşteaptă să-şi asume responsabilitatea pentru
propria dezvoltare profesională continuă şi să contribuie la profesia didactică în
ansamblul ei, precum şi la dezvoltarea politicii şi practicii educaţionale. Pregătirea
iniţială a profesorilor încadrarea şi debutul în carieră trebuie să stabilească bazele
pentru acest statut.

O pregătire de calitate superioară a profesorilor, bazată pe un sistem integrat de

formare iniţială, stagiatură şi dezvoltare profesională continuă este necesară acum mai
mult decât oricând pentru a răspunde cerinţelor actuale ale profesorilor şi ritmului
schimbării aflat în creştere, precum şi noilor cerinţe pe care aceştia le vor întâmpina pe

parcursul vieţii profesionale. Un fundament iniţial puternic este esenţial pentru

înzestrarea noilor profesori cu cunoştinţele, competenţele, abilităţile, atitudinile,
conştientizarea şi încrederea necesare pentru a preda, pentru a fi pro-activi şi a
gestiona schimbarea cu profesionalism într-un mediu care evoluează rapid. Apare
nevoia de a întări dezvoltarea profesională continuă în carierele tuturor profesorilor încă
de la debut, pentru ca aceştia să poată înfrunta provocările profesionale continue pe
care le întâmpină. Provocările şi schimbările pe care profesorii, care se dedică acestei
profesii acum, le vor întâmpina vor fi cel puţin la fel de mari ca acelea cu care se
confruntă generaţia actuală. Pentru a-şi putea îndeplini rolul de lideri şi modele într-o
societate aflată în tranziţie radicală, profesorii trebuie să beneficieze de un sistem de
formare performant.

În acest context, cariera didactică trece printr-o perioadă de multiple

transformări, marea lor majoritate fiind determinate de globalizarea şi europenizarea la
care ţara noastră este parte, de necesitatea armonizării sistemului de învăţământ cu
cerinţele pieţei muncii europene, dar şi de schimbările paradigmelor educaţionale,
politice, sociale, economice şi axiologice. Toate acestea presupun creşterea continuă a
calităţii sistemului educaţional, vizând în continuare profesionalizarea carierei didactice,
prin implementarea standardelor profesionale în procesul de formare a viitorilor
educatori.

Programele de pregătire profesională a cadrelor didactice din România au suferit

numeroase transformări în ultimii ani, transformări determinate atât de schimbarea
structurii învăţământului superior, cât şi de schimbarea planurilor de învăţământ în
cadrul departamentelor pentru pregătirea personalului didactic.
 Noua Lege a educaţiei naţionale, intrată în vigoare la începutul anului 2011,
preconizează de asemenea, un nou val de schimbări în sfera formării iniţiale şi continue
a personalului didactic.

Intrarea României în Uniunea Europeană a condus, implicit, la crearea, în toate

domeniile vieţii, unei interdependenţe între ţara noastră şi alte ţări europene. Astfel,
învăţământul românesc trebuie să se alinieze exigenţelor impuse, raportându-se
permanent la evoluţiile europene. Tema propusă se încadrează în contextul european
amintit, cu consecinţe imediate în ceea ce priveşte cerinţele de calificare şi
perspectivele de dezvoltare profesională a cadrelor didactice. Astăzi, mai mult ca

oricând, profesorii au o misiune din ce în ce mai complexă, deoarece responsabilităţile

lor sunt în continuă creştere, iar mediile în care aceştia lucrează sunt din ce în ce mai
solicitante. În cadrul organismelor UE, comisiile cu atribuţii în domeniul învăţământului
studiază modalităţile prin care educatorii pot fi pregătiţi mai eficient decât în prezent
pentru sarcinile importante pe care le au de îndeplinit în marea societate europeană.
Încă din martie 2000, Consiliul European de la Lisabona, a subliniat faptul că resursele
umane sunt principala sursă a Europei în evoluţia sa economică şi socială, şi că
investiţiile în aceste resurse vor fi de o importanţă capitală în societatea bazată pe
cunoaştere.

În prezent, Strategia Europa 2020 în domeniul Educaţie impune abordarea dintr-

o nouă perspectivă a reformei învăţământului. Astfel, la nivel naţional, a fost elaborat
Documentul de fundamentare pentru stabilirea la nivel naţional a valorilor de referinţă
ale obiectivelor strategiei Europa 2020. Analizând obiectivele prioritare propuse, se
constată menţinerea şi sublinierea opţiunii pentru “asigurarea resurselor umane
necesare bunei funcţionări a sistemului de învăţământ preuniversitar şi stimularea
performanţei acestora”.

Practicarea profesiei didactice implică formarea iniţială a cadrului didactic,

încadrarea acestuia într-o unitate şcolară şi debutul activităţii didactice, precum şi
formarea profesională continuă. Setul de competenţe necesare carierei didactice s-a
aprofundat, ceea ce impune şi în domeniul educaţional învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Definirea şi oficializarea standardelor profesionale pot susţine cadrele didactice să
planifice, să structureze şi să faciliteze dezvoltarea lor profesională continuă. În
consecinţă, studierea modului de alcătuire şi reprezentare a profilului carierelor cadrelor
didactice este esenţială în înţelegerea, implementarea şi dezvoltarea unui cadru
naţional al competenţelor necesare cadrelor didactice, în vederea asigurării
profesionalizării carierei.

Politicile europene privind formarea profesorilor

Documentele de politică educaţională – privire retrospectivă

Considerați de interes pentru dumneavostră o trecere în revistă a politicilor

educaționale europene care au guvernat școala în ultimii zece ani?
Vă invităm să parcurgeți paragrafele următoare!

Educaţia şi formarea au fost definite ca aspecte esenţiale ale strategiei de la

Lisabona a Uniunii Europene pentru locuri de muncă, dezvoltare şi coeziune socială.

În anul 2000 la Lisabona Consiliul Europei a cerut adaptarea şi modernizarea

sistemelor de educaţie şi formare în perspectiva învăţării pe toată durata vieţii şi a
stabilit ca până în 2010 Uniunea Europeana să devină cea mai dinamică economie
bazată pe cunoştinţe din lume.

În acest context, Consiliul Europei şi Comisia Europeană au stabilit programul de

activitate Educaţie şi Formare 2010, program ce a inclus formarea unor Grupuri Expert,
printre care unul centrat pe profesori si formatori. Acestui grup i s-a cerut să analizeze
practici ale politicilor care aveau ca scop îmbunătăţirea educaţiei si a performanţei
profesorilor şi formatorilor în contextul procesului de schimbare a rolului lor în societate,
al creşterii complexităţii şi responsabilităţilor cadrelor didactice, dar şi în contextul unor
medii din ce în ce mai dificile în care îşi desfăşoară activitatea.

Primul obiectiv al programului de activitate „Educaţie şi formare 2010” -

Îmbunătăţirea pregătirii şi formării cadrelor didactice şi a formatorilor, subliniază atât
importanţa atragerii şi păstrării în sistem a persoanelor calificate şi motivate în profesia
de cadru didactic, cât şi importanţa identificării aptitudinilor de care au nevoie cadrele
didactice pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale societăţii, a asigurării condiţiilor
pentru sprijinirea cadrelor didactice prin formare iniţială şi formare continuă la locul de
muncă.

În 2004, Consiliul şi Comisia pentru Educaţie, în raportul intern comun către

Consiliul Europei şi Comisia Europeană privind progresul către Educaţia şi
Pregătirea Profesională 2010, au reiterat ideea că succesul strategiei de la Lisabona
depinde de existenţa unor profesori şi formatori cu înaltă calificare care să poată
implementa

reforma în teritoriu. Raportul a acordat prioritate dezvoltării unor principii europene

comune pentru competenţele şi calificările necesare profesorilor şi formatorilor pentru
ca aceştia să-şi îndeplinească rolul în schimbare în societatea bazată pe cunoaştere.

Grupul Expert pentru profesori şi formatori a răspuns acestui raport prin stabilirea ca
prioritate cheie a dezvoltării principiilor comune şi a căutat cele mai bune modalităţi de a
reflecta nevoile profesorilor şi formatorilor într-o singură lucrare. Un ansamblu de
principii europene comune pentru competenţele şi calificările profesorilor a fost întocmit
în cooperare cu experţii desemnaţi de statele membre şi apoi testat în 2005 la o
conferinţă europeană de experimentare la care au participat factori de decizie la nivel
înalt, specialişti în domeniul învăţământului şi principalele părţi interesate. (Common
European Principles for Teacher Competences and Qualifications, European
Commission, june 2005, Brussels, www.europa.eu.int/comm/education/policies/2010/doc).

Principiile europene comune pentru competenţele şi calificările

profesorului au ca scop sprijinirea dezvoltării de noi politici la nivel naţional sau
regional, după caz.

În accepţiunea acestui document, prin profesor se înţelege o persoană căreia i

se recunoaşte statutul de profesor (sau echivalentul) în conformitate cu legislaţia
fiecărei ţări.
 Termenul „echivalent” este necesar pentru că în anumite ţări ar putea exista
grupuri de profesori cu diferite titluri, dar care au acelaşi statut. În acest context
profesorii ar putea lucra cu copiii preşcolari, elevi de şcoală primară, generală, adulţi, şi
studenţi în programe educaţionale profesionale iniţiale din colegii, companii sau
organizaţii de pregătire profesională.

Documentul specifică faptul că profesorii joacă un rol crucial în

sprijinirea experienţei de învăţare a tinerilor şi a adulţilor. Ei sunt actorii cheie în
evoluţia sistemelor de educaţie şi în implementarea reformelor, reforme care pot face
ca Uniunea Europeană să aibă economia cea mai performantă din lume până în anul
2010. Educaţia de înaltă calitate asigură elevilor/studenţilor împlinire personală, abilităţi
sociale mai bune şi oportunităţi de angajare mai diverse.

Această profesiune are o puternică influenţă asupra societăţii şi joacă un rol vital
în dezvoltarea potenţialului uman şi în formarea generaţiilor viitoare. Prin urmare,
pentru a-şi atinge obiectivul său ambiţios, Uniunea Europeană trebuie să privească
rolul profesorilor, pregătirea şi dezvoltarea carierei lor ca pe nişte priorităţi cheie.

Profesorii ar trebui să fie capabili să răspundă la provocările mereu în evoluţie ale

societăţii, dar să şi participe activ în această societate şi să pregătească elevi care să
înveţe autonom pe parcursul întregii vieţi. Ei ar trebui, deci, să poată arăta în procesul
de predare-învăţare, o angajare continuă a materiei de studiu cu conţinutul, pedagogia,
inovaţia, cercetarea şi cu dimensiunile sociale şi culturale ale educaţiei. Formarea
profesorului trebuie să se situeze la un nivel înalt şi să fie sprijinită de instituţiile unde
profesorul este sau va fi angajat.

Profesorul are, de asemenea, un rol-cheie în pregătirea elevilor în a deveni

cetăţeni ai Uniunii Europene. Astfel, ei trebuie să cunoască şi să respecte
diferitele culturi şi în acelaşi timp să identifice valorile comune. Se acordă prioritate
dezvoltării respectului reciproc şi recunoaşterii competenţelor şi calificărilor profesorilor
între statele membre.

Profesorii nu pot acţiona singuri. Propria lor educaţie superioară trebuie

susţinută de politici naţionale sau regionale, politici ce se referă la educaţia iniţială
profesională şi la dezvoltarea profesională continuă, dar trebuie, de asemenea,
încadrată într-un context mai larg al politicii educaţionale în general. Educaţia
profesorilor are un impact deosebit asupra calităţii învăţării şi în consecinţă trebuie să
fie parte a sistemelor naţionale sau regionale care se concentrează asupra îmbunătăţirii
şi evaluării calităţii educaţiei.

Documentul propune principii comune europene, ce trebuie să fie percepute ca

instrumente pentru sprijinirea dezvoltării politicilor privind educaţia profesorilor la nivel
regional sau naţional.

Aceste principii comune europene sunt:

1.    pregătire universitară - profesorii trebuie să fie absolvenţi ai instituţiilor

de învăţământ superior sau echivalentul lor. Orice profesor trebuie să aibă
posibilitatea de a-şi continua studiile până la cel mai înalt nivel pentru a-şi dezvolta
competenţele profesionale şi a progresa în profesiunea sa. Educaţia profesorilor
este multidisciplinară. În consecinţă, profesorii trebuie să deţină:
a.        cunoştinţe specifice disciplinei/disciplinelor predate;
b.        cunoştinţe pedagogice;
c.        abilităţi şi competenţe necesare pentru a îndruma şi ajuta elevii;
d.        înţelegere a dimensiunii sociale şi culturale a educaţiei.

2.    profesie amplasată în contextul învăţării de-a lungul întregii vieţi -

dezvoltarea profesională trebuie să continue pe toată durata carierei şi trebuie
sprijinită şi încurajată de sisteme coerente la nivel naţional, regional, şi/sau local.
Profesorii trebuie să contribuie la procesul prin care elevii lor vor deveni ei înşişi
oameni care să înveţe singuri toată viaţa.

3.    profesie mobilă - mobilitatea trebuie să fie o componentă centrală a programelor de

educaţie iniţială şi continuă a profesorilor. Profesorii ar trebui să studieze sau să
lucreze în alte ţări europene în scopul dezvoltării profesionale. Ţara gazdă le va
recunoaşte statutul, iar ţara lor va recunoaşte şi aprecia participarea. Mobilitatea se
referă atât la diferitele niveluri de educaţie, cât şi la alte profesii din cadrul sectorului
educaţiei.
4.    profesie bazată pe parteneriat - instituţiile care asigură formarea profesorilor ar
trebui să lucreze în parteneriat cu şcoli, societăţi economice, întreprinderi industriale,
furnizori de pregătire profesională.

Profesorii trebuie să facă dovada unei practici efective, dar să şi fie angajaţi în
cercetarea şi inovaţia pedagogică actuală pentru a ţine pasul cu dezvoltarea continuă a
societăţii. Ei trebuie să lucreze în organizaţii educaţionale care să reflecte practica lor şi
a altora, care să colaboreze cu o gamă largă de grupuri comunitare şi de acţionari.

Aceste principii comune asigură atracţia şi statutul profesiei didactice. Ele

recunosc rolul profesorilor ca agenţi cheie în dezvoltarea valorilor ce cuprind individul şi
societatea. Profesorii trebuie să fie educaţi la standardele înalte, să se dezvolte
continuu, să reflecteze asupra competenţelor lor şi să fie remuneraţi adecvat.
Acelaşi document enunţă şi competenţele cheie aferente profesiei didactice.

Predarea şi educaţia trebuie văzute în sensul lor cel mai larg. Ele se adaugă nu
numai aspectelor economice, dar şi celor culturale ale societăţii.
Profesorii trebuie să poată să lucreze efectiv în trei arii care se suprapun:

26

1.    să lucreze cu informaţia, tehnologia şi cunoaşterea - să poată să lucreze cu

o varietate de tipuri de cunoaştere. Profesorii, prin educaţia lor, trebuie să aibă
acces la cunoaştere, să analizeze, să reflecteze, să valideze şi să transmită
cunoştinţele şi atunci când este necesar să facă uz de tehnologie. Măiestria lor
pedagogică trebuie să le permită să menţină şi să susţină libertatea intelectuală,
inovaţia şi creativitatea, folosirea TIC şi integrarea acestora în predare şi
învăţare, prin îndrumarea şi sprijinirea elevilor în a găsi şi construi reţele de
informare. Profesorii trebuie să cunoască foarte bine disciplina pe care o predau,
abilităţile lor teoretice şi practice trebuie să le permită să înveţe din propria lor
experienţă, dar să şi folosească o gamă largă de strategii de predare-învăţare
concordante cu nevoile elevilor.

2.    să lucreze cu elevi, colegi şi alţi parteneri în educaţie - Munca profesorilor

se bazează pe valorile sociale şi pe instruirea fiecărui elev în parte. Ei trebuie să
 cunoască natura umană şi să aibă încredere în munca de echipă. Elevii trebuie
trataţi ca indivizi separaţi şi ajutaţi să devină membri activi ai societăţii. Profesorii
trebuie, de asemenea, să pregătească şi să dezvolte activităţi în colaborare
pentru a îmbunătăţi inteligenţa colectivă a elevilor, ei trebuie să coopereze şi să
colaboreze cu colegii lor pentru a-şi dezvolta propriul lor sistem de predare-
învăţare.

3.    să lucreze cu şi în societate - la nivel local, regional, naţional, european şi, mai

larg, global - Profesorii contribuie la pregătirea elevilor pentru rolul lor de cetăţeni
ai Uniunii Europene şi îi ajută pe elevi să înţeleagă importanţa învăţării pe
parcursul întregii vieţi. Ei trebuie să promoveze mobilitatea şi cooperarea în
Europa şi să încurajeze respectul şi înţelegerea interculturală, să cunoască
contribuţia pe care educaţia o are în dezvoltarea coeziunii societăţilor şi să
înţeleagă echilibrul dintre a respecta şi a fi conştient de diversitatea culturilor
elevilor şi a identifica

4.    valori comune, să înţeleagă factorii care creează coeziunea şi excluderea în

societate şi să cunoască dimensiunile etice ale societăţii. Profesorii trebuie să
lucreze eficient cu comunitatea locală, cu parteneri, acţionari, părinţi, instituţii,
grupuri reprezentative.

Munca profesorilor în toate aceste arii, trebuie să fie întărită de o pregătire

profesională continuă, iar calificarea şi realizările lor trebuie înţelese prin
prisma Cadrului European al Calificărilor.

Dezvoltarea competenţelor profesionale ar trebui văzută ca o pregătire

profesională continuă. Nu toţi profesorii care au o formare profesională iniţială, ar fi de
aşteptat să posede toate competenţele necesare. Totuşi, provocarea pentru liderii în
educaţie este de a asigura ca astfel de competenţe să fie prezente la nivel colectiv,
instituţional.

Pentru a implementa principiile comune europene, se fac

următoarele recomandări celor responsabili de politicile la nivel naţional sau regional:

1.    Profesorii trebuie să fie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior sau

echivalentul acestora.
2.    Programele de formare a profesorilor trebuie distribuite în toate cele 3 cicluri de
învăţământ superior (conform procesului Bologna) pentru a le asigura locul în
învăţământul superior european şi pentru a creşte oportunitatea de avansare şi
mobilitate în cadrul profesiei.

3.    Contribuţia în cercetare şi în rezolvarea problemelor practice care duc la dezvoltarea

noilor cunoştinţe privind educaţia şi pregătirea profesională trebuie promovate.

4.    Parteneriatele între instituţiile unde profesorii sunt angajaţi, industrie, cei ce asigură
pregătirea profesională şi instituţiile de învăţământ superior, trebuie încurajate să
sprijine pregătirea de înaltă calitate şi practica efectivă şi să dezvolte reţele de
inovaţie la nivel local şi regional.
5.    Strategiile de învăţare de-a lungul întregii vieţi prin resurse coerente şi adecvate,
care să cuprindă activităţi de dezvoltare formale şi informale, sunt necesare pentru a
asigura dezvoltarea profesională continuă a profesorilor. Aceste activităţi, care includ
pregătirile de specialitate şi pedagogice, trebuie puse la dispoziţie pe întregul
parcurs al carierei lor şi trebuie recunoscute în mod corespunzător.

6.    Programele de formare profesională iniţială şi continuă trebuie să reflecte importanţa

abordărilor interdisciplinare şi în colaborare pentru învăţare.

7.    Proiectele de mobilitate pentru profesori trebuie facilitate şi promovate ca parte

integrantă a programelor de formare profesională iniţială şi continuă.
8.    Programele de pregătire profesională iniţială şi continuă a cadrelor didactice trebuie
să asigure formarea de cunoştinţe şi dobândirea de experienţă în cooperarea
europeană, pentru a le permite acestora să aprecieze şi să respecte diversitatea
culturală şi să-i educe pe elevi pentru a deveni cetăţeni ai Uniunii Europene.

9.    Oportunităţile pentru a studia limbile europene, inclusiv vocabularul de specialitate,

pe parcursul formării iniţiale a profesorilor şi a programelor de formare profesională
continuă, trebuie să fie disponibile şi promovate.
10. Trebuie acordată prioritate dezvoltării încrederii şi transparenţei mai mari a
calificărilor profesorilor în Europa pentru a permite o recunoaştere reciprocă şi o
mobilitate crescândă.
Ca urmare a misiunii încredinţate de Consiliul European de la Lisabona, Consiliul
Educaţiei a adoptat, pe 12 februarie 2001 raportul privind obiectivele viitoare concrete
pentru sistemele de educaţie şi formare. Consiliul European de la Stockholm a adoptat
un raport în martie 2001. Consiliul European de la Barcelona a adoptat un program de
lucru pentru realizarea acestor obiective până în 2010.

Comisia Europeană considera că pentru îmbunătăţirea calităţii formării

profesorilor din Uniunea Europeană este necesară învăţarea pe tot parcursul vieţii, fiind
abordată distinct necesitatea ca toţi profesorii să participe la un program de integrare
eficient pe parcursul primilor trei ani după debutul lor în profesia didactică. Astfel,
formarea iniţială nu poate furniza profesorilor cunoştinţele şi competenţele necesare
pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii. Formarea şi perfecţionarea profesională a
fiecărui profesor trebuie văzute ca o sarcină pe tot parcursul vieţii şi trebuie să
beneficieze de structuri şi de resurse adecvate. Oferta pentru formarea şi
perfecţionarea profesorilor va fi mai eficientă dacă va fi coordonată ca un sistem
coerent la nivel naţional, finanţat adecvat. De asemenea, este necesar să se
stabilească un proces neîntrerupt care să cuprindă formarea iniţială a profesorilor,
integrarea şi perfecţionarea profesională continuă de-a lungul carierei cu includerea de
oportunităţi de învăţământ formal, nonformal şi informal.
Concluziile reprezentanţilor Consiliului Europei şi ai guvernelor privind îmbunătăţirea
calităţii pregătirii cadrelor didactice, subliniază următoarele:

1.    Predarea de înaltă calitate este o condiţie prealabilă pentru pregătirea şi formarea de

înaltă calitate, factori ce influenţează puternic competitivitatea pe termen lung a
Europei şi capacitatea acesteia de a crea mai multe locuri de muncă si de a genera
o mai mare creştere economică, în conformitate cu obiectivele de la Lisabona
coroborate cu alte domenii de acţiune relevante, precum politica economică, politica
socială şi cercetarea.
2.    Pregătirea şi formarea cadrelor didactice constituie un element primordial în cadrul
modernizării sistemelor europene de educaţie şi formare, iar îmbunătăţirile viitoare
ale nivelului general de pregătire şi ritmul progreselor în îndeplinirea obiectivelor
comune ale programului de lucru „Educaţie şi formare 2010” vor fi facilitate de
existenţa unor sisteme eficiente de pregătire a cadrelor didactice.

3.    Statele membre ar trebui să acorde un înalt nivel de prioritate menţinerii şi

îmbunătăţirii calităţii pregătirii cadrelor didactice pe tot parcursul carierei acestora.
4.    Instituţiile de pregătire a cadrelor didactice, formatorii acestora şi şcolile trebuie să
răspundă, la rândul lor, unor noi provocări în ceea ce priveşte elaborarea sau
punerea în aplicare a programelor destinate atât viitoarelor cadre didactice, cât si
 cadrelor didactice în exerciţiu. Pentru ca sistemele de pregătire a cadrelor didactice
să răspundă acestor provocări, este necesară o mai bună coordonare a diferitelor
tipuri de pregătire a cadrelor didactice, pornind de la pregătirea iniţială, incluzând
sprijinul suplimentar la început de carieră, şi ajungând până la dezvoltarea
profesională continuă la locul de muncă. Îmbunătăţirea calităţii pregătirii cadrelor
didactice poate reprezenta o modalitate de transformare a profesiei de cadru didactic
într-o alegere profesională atractivă, „integrarea” fiind procesul prin care, în unele
state membre, cadrelor didactice nou calificate li se oferă, în primii ani de
învăţământ, sprijinul suplimentar de care au nevoie pentru a-şi prelua noile atribuţii
în cadrul şcolii şi profesiei.

În consecinţă, aceasta reprezintă o legătură între pregătirea iniţială a cadrelor

didactice şi exercitarea propriu-zisă a profesiei.

Este necesar ca organismele cu responsabilităţi în domeniul educaţiei şi formării

să depună eforturi pentru a se asigura că toate cadrele didactice au acces la programe
eficiente de sprijin la începutul carierei, beneficiază, pe tot parcursul carierei, de sprijin
şi îndrumări corespunzătoare, sunt încurajate si sprijinite, pe tot parcursul carierei, să îşi
reevalueze necesităţile de învăţare şi să dobândească noi cunoştinţe, aptitudini si
competenţe prin modalităţi formale, informale şi nonformale de învăţare, inclusiv prin
schimburi si stagii în străinătate; să urmărească garantarea faptului că prevederile
legate de pregătirea iniţială, sprijinul la început de carieră şi perfecţionarea profesională
a cadrelor didactice sunt coordonate, coerente, dispun de resurse adecvate şi asigură o
calitate corespunzătoare; să ia în considerare adoptarea unor măsuri în vederea
creşterii nivelului de calificare şi a gradului de experienţă profesională, necesare pentru
angajarea în calitate de cadru didactic.

Calitatea predării şi a formării profesorilor sunt identificate în majoritatea

documentelor oficiale cu privire la educaţie ca elemente cheie pentru asigurarea calităţii
educaţiei şi pentru îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale tinerilor.

Astfel, în Raportul anual al Comisiei Europene privind progresele înregistrate în

îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona din mai 2006, se argumenta că există o
corelaţie mai puternică între motivaţia, calitatea pregătirii şi competenţele profesorilor,
pe de o parte, şi rezultatele elevilor, de cealaltă parte, decât între acestea şi calitatea
spaţiilor de învăţare, echipamente didactice sau existenţa diferitelor dotări.
 La 29.03.2007, la Bruxelles, Comunicarea Comisiei Europene, referitoare la
Cadrul coerent de indicatori şi repere pentru monitorizarea progresului în realizarea
obiectivelor de la Lisabona privind educaţia şi formarea profesională, stabileşte ca
factori cheie pentru asigurarea calităţii educaţiei şcolare, îmbunătăţirea calităţii educaţiei
de bază pentru profesori şi asigurarea că toţi profesorii care profesează ca atare iau
parte la dezvoltarea profesională continuă.

În rezoluţia Consiliului Europei din 15 noiembrie 2007 privind noile competenţe

pentru noi locuri de muncă, priorităţile clare sunt atragerea şi menţinerea unui
număr mai mare de persoane pe piaţa muncii, îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a
lucrătorilor şi a întreprinderilor şi o mai mare investiţie în capitalul uman prin
îmbunătăţirea educaţiei şi dezvoltarea aptitudinilor şi competenţelor. Astfel, apar
necesitatea de a anticipa nevoile de calificări şi, de asemenea, deficitele de calificări de

pe pieţele europene ale forţei de muncă, precum şi necesitatea de a îmbunătăţi

corelarea cunoştinţelor, aptitudinilor şi competenţelor cu nevoile societăţii şi ale
economiei ca mijloc de a spori competitivitatea, creşterea economică şi coeziunea
socială în Europa.

Programul „Oferirea de educaţie permanentă pentru cunoaştere, creativitate si

inovaţie”, din 2008, accelerează progresele Consiliului şi Comisiei Europene pentru
implementarea Programului „Educaţie şi Formare 2010”. Aici se arată că reforma
formării profesionale iniţiale a profesorilor a fost întreprinsă în câteva ţări, iar aria
schimbărilor din perspectiva unei reforme majore a formării iniţiale s-a concentrat pe
mai multă practică efectivă în timpul formării iniţiale şi o asistare mai bună pe timpul
perioadei de inserţie. Se apreciază că sporirea procentajului de persoane care ocupă
un loc de muncă este unul dintre criteriile cele mai de succes ale strategiei de la
Lisabona.

Analizându-se retrospectiv, se arată că, în cadrul conferinţei din 2005, mulţi

delegaţi au considerat că predarea ar trebui să fie privită şi promovată în primul rând
drept o opţiune de carieră şi nu ca o ultimă soluţie. Prin urmare, este necesară
dezvoltarea politicilor care sprijină un statut înalt şi o profesie cu o remunerare înaltă. S-
a considerat, de asemenea, că era necesar să se precizeze mai clar condiţiile de lucru
şi salarizare a educatorilor pentru a îmbunătăţi statutul predării şi de a face profesia mai
atractivă. La 20-21 iunie 2005 a fost organizată o conferinţă a Uniunii Europene la
Bruxelles pentru a se verifica agenda înainte de adoptarea formală, în 2006, a
Competenţelor şi Calificărilor Educatorilor în cadrul structurilor politice ale Uniunii
Europene. S-a concluzionat că schimbul de bune practici şi cooperarea dintre ţări este
necesară în prezent, Proiectul de cercetare Îmbunătăţirea Dezvoltării Profesionale a

Instruirii Specialiştilor şi a Predării, derulat între 2004 şi 2006, cu colaborarea a

douăsprezece ţări din Europa de Sud-Est, inclusiv Albania şi Slovenia, fiind un exemplu
relevant.

Unii dintre delegaţi au considerat că necesităţile şcolilor au fost subestimate şi că

documentul a reflectat perspectivele guvernelor şi ale instituţiilor de pregătire
profesională a profesorilor. De asemenea, ar trebui să se acorde mai multă atenţie
rolului şcolilor în calitate de cadru pentru dezvoltarea profesională continuă a
profesorilor, deoarece instruirea nu ar trebui să reprezinte doar frecventarea cursurilor.
Delegaţii au accentuat rolul important pe care îl au şcolile în promovarea şi implicarea

activă a cadrelor proprii în instruirea continuă. Mai mulţi delegaţi au considerat că şcolile
au fost interesate să devină organizaţii de studiere capabile şi doritoare să inoveze şi
gata să-i ajute pe profesorii stagiari, profesorii cu vechime în muncă şi alte cadre ca să-
şi dezvolte în continuare aptitudinile. Instruirea, de asemenea, ar trebui să ajute
profesorilor care doresc să-şi analizeze practica, să dezvolte alte cadre didactice, să
examineze situaţia în alte şcoli şi să activeze în echipă.

Comunicatul Comisiei către Consiliul şi Parlamentul European

– Ameliorarea calităţii educaţiei pentru cadrele didactice (Bruxelles, 2007) arată că
Fondul Social European este un important instrument pentru susţinerea modernizării
sistemelor de educaţie şi formare, inclusiv educaţia iniţială.

Ján Figel’, comisarul european pentru educaţie, formare, tineret şi cultură, a

declarat (IP/07/1210, 2007): „Un nivel mai bun de predare şi de învăţare este deosebit
de important pentru competitivitatea UE pe termen lung, întrucât o forţă de muncă cu o
înaltă pregătire este o forţă de muncă mai eficientă. Consider că este necesar să ne
asigurăm de faptul că UE dispune de cadre didactice de o înaltă calitate, dacă vrem ca
reformele în domeniul educaţiei din statele membre să fie o reuşită. Cu toate acestea,
după cum studiile o indică, la nivelul UE există evoluţii îngrijorătoare, majoritatea
statelor membre raportând deficienţe în ceea ce priveşte competenţele profesorilor şi
probleme în a actualiza aceste competenţe. În comunicarea de astăzi, în limita

competenţelor sale, Comisia îndeamnă statele membre să abordeze aceste

probleme, propunând o serie de orientări comune şi de principii de acţiune”.

În Concluziile Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind dezvoltarea profesională

a cadrelor didactice şi a directorilor unităţilor de învăţământ (2009/C 302/04) se reafirmă
că, deşi responsabilitatea pentru organizarea şi conţinutul sistemelor de educaţie şi
formare profesională revine fiecărui stat membru în parte, cooperarea la nivel european
prin metoda deschisă de coordonare, împreună cu utilizarea eficientă a programelor
comunitare, pot contribui la dezvoltarea unei educaţii şi a unei formări profesionale de
calitate prin măsuri de sprijin şi complementare luate la nivel naţional şi prin sprijinirea
statelor membre în abordarea provocărilor comune.
Consiliul a convenit că:

În timp ce sistemele de învăţământ din Europa diferă din numeroase puncte de

vedere, acestea au în comun nevoia de a atrage şi de a păstra cadrele didactice şi
directorii unităţilor de învăţământ de cel mai înalt nivel pentru a asigura rezultate
educaţionale de cea mai bună calitate. Prin urmare, trebuie acordate o grijă şi o
atenţie deosebite definirii profilului cerut pentru viitoarele cadre didactice şi pentru
directorii din unităţile de învăţământ, selecţiei şi pregătirii acestora pentru a îşi
îndeplini sarcinile;

2.    Programele de pregătire a cadrelor didactice ar trebui să fie de înaltă calitate, bazate

pe elemente concrete şi adaptate necesităţilor. Persoanele care răspund de
formarea cadrelor didactice – ca şi de formarea formatorilor cadrelor didactice – ar
trebui ele însele să fi atins un nivel academic ridicat şi să aibă o experienţă practică
solidă în domeniul predării, precum şi competenţele necesare unui proces de
predare de calitate. De asemenea, ar trebui depuse eforturi pentru a se asigura că
instituţiile de pregătire a cadrelor didactice cooperează în mod eficient, pe de o parte
cu cei care desfăşoară cercetări în domeniul pedagogiei în alte instituţii de
învăţământ superior şi, pe de altă parte, cu directorii unităţilor de învăţământ;

3.    Având în vedere solicitările crescânde la care sunt supuse şi complexitatea tot mai
mare a rolurilor lor, cadrele didactice au nevoie de acces la sprijin personal şi
profesional eficient pe întreaga durată a carierelor lor şi, în special, în momentul
debutului în profesie;
4.    Într-o lume în schimbare rapidă şi în conformitate cu conceptul de învăţare de-a
lungul vieţii, educaţia şi dezvoltarea cadrelor didactice ar trebui să reprezinte un
proces continuu coerent începând cu pregătirea iniţială a cadrelor didactice (cu o
componentă practică solidă), integrarea şi continuând cu dezvoltarea profesională. În
special, ar trebui depuse eforturi pentru a se asigura că:

a.    toate cadrele didactice debutante primesc sprijin şi orientare suficiente şi

eficiente în primii ani de carieră;
b.    se promovează o abordare reflexivă, prin care atât cadrele nou calificate, cât şi
cele cu mai multă experienţă sunt încurajate să îşi revizuiască în mod continuu
propria muncă individual şi colectiv;

c.    toate cadrele didactice primesc evaluări periodice ale performanţele lor, precum
şi ajutor pentru identificarea necesităţilor de perfecţionare profesională şi pentru
elaborarea unui plan de îndeplinire a acestora;
d.    din perspectiva acestor evaluări, cadrele didactice au la dispoziţie posibilităţi
suficiente pentru a îşi perfecţiona, dezvolta şi extinde competenţele pe întreaga
durată a carierei şi sunt încurajate şi sprijinite în acest sens;
e.    programele de dezvoltare profesională pentru cadre didactice sunt relevante,
adaptate la necesităţi, profund ancorate în practică şi corespunzătoare calitativ;
f. cadrele didactice şi directorii unităţilor de învăţământ sunt încurajate şi li se oferă
posibilitatea de a profita de oportunităţile oferite de programele de schimburi şi
de mobilitate, precum şi de reţele, atât la nivel naţional, cât şi la nivel
internaţional;
g.    cadrele didactice şi directorii unităţilor de învăţământ sunt încurajate şi li se
oferă posibilitatea de a participa la formare şi dezvoltare profesională avansată,
de a se implica în cercetarea pedagogică şi de a profita de oportunităţile de
dezvoltare a propriilor cunoştinţe în alte sectoare profesionale.

5.    Dat fiind impactul considerabil pe care directorii unităţilor de învăţământ îl au asupra

mediului educaţional global, inclusiv asupra motivaţiei, moralului şi performanţei
personalului, asupra practicilor de predare şi asupra atitudinilor şi aspiraţiilor elevilor
şi părinţilor deopotrivă, există necesitatea de a asigura faptul că respectivii directori
dispun de posibilităţi suficiente pentru a îşi dezvolta şi menţine aptitudinile de
conducere eficiente. De asemenea, dat fiind faptul că provocările cu care se
confruntă comunităţile de învăţare ale directorilor sunt similare în întreaga Europă,
directorii unităţilor de învăţământ ar trebui să beneficieze şi de experienţe de învăţare
 în comun în colaborare cu omologii lor din alte state membre, în special prin schimb
de experienţă şi exemple de bune practici, precum şi prin posibilităţi transfrontaliere
de dezvoltare profesională,
În finalul documentului, Consiliul invită statele membre:

1.    Să ia noi măsuri pentru a asigura că profesia didactică atrage şi păstrează candidaţii
de cel mai înalt nivel, iar cadrele didactice beneficiază de suficientă pregătire şi
sprijin pentru a îşi putea desfăşura activitatea în mod eficient;
2.    Să adopte măsurile adecvate astfel încât toate cadrele didactice debutante să
participe la un program de integrare care să le ofere atât sprijin profesional, cât şi
sprijin personal în primii ani de predare;
3.    Să prevadă revizuiri periodice ale necesităţilor de dezvoltare profesională individuală
ale cadrelor didactice definite în urma autoevaluării şi/sau a evaluării externe, şi să
pună la dispoziţie suficiente oportunităţi pentru dezvoltarea profesională continuă în
vederea satisfacerii acestor necesităţi şi, prin aceasta, a asigurării unui impact
pozitiv asupra rezultatelor învăţării în rândul elevilor;
4.    Să promoveze activ posibilităţile oferite de programele de schimburi şi de mobilitate
atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional şi să sprijine participarea la astfel de
programe, în vederea creşterii substanţiale a numărului de cadre didactice şi de
directori ai unităţilor de învăţământ care beneficiază de acestea;

5.    Să revizuiască responsabilităţile – precum şi oferirea de sprijin pentru – directorii

unităţilor de învăţământ, în special în vederea uşurării sarcinilor administrative ale
acestora pentru a-şi putea concentra atenţia asupra organizării mediului general de
predare şi învăţare şi asupra stimulării unor niveluri mai ridicate de performanţă;

6.    Să se asigure că există o ofertă de înaltă calitate pentru perfecţionarea cunoştinţelor,

aptitudinilor şi atitudinilor cerute atât pentru viitoarele cadre didactice, cât şi pentru
cele în activitate, precum şi pentru perfecţionarea – de exemplu prin programe
speciale – a cunoştinţelor, aptitudinilor şi atitudinilor cerute pentru asigurarea unei
conduceri eficiente a unităţilor de învăţământ,

7.    Să informeze Consiliul, utilizând mecanismele de raportare existente şi cu cea mai

apropiată ocazie, privind măsurile luate de către statele membre şi în contextul
cooperării europene ca urmare a concluziilor Consiliului din noiembrie 2007 privind
 îmbunătăţirea calităţii pregătirii cadrelor didactice şi a celor din noiembrie 2008
privind un program de cooperare europeană pe plan

şcolar cu privire la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice şi a directorilor

unităţilor de învăţământ.(Concluziile Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind
dezvoltarea profesională a cadrelor didactice şi a directorilor unităţilor de învăţământ
(2009/C 302/04))
În documentul Orientari politice pentru viitoarea Comisie, prezentat în luna
septembrie 2009, Jose Manuel Barroso sublinia importanta revizuirii Strategiei Lisabona
si transformarea acesteia într-o strategie pentru convergenţă, care să reprezinte o
viziune a UE pentru deceniul 2011-2020. În vederea elaborării acestei noi strategii,
Comisia Europeană a lansat în 24 noiembrie 2009 un document de consultare publică,
intitulat UE 2020.

Documentul de lucru al Comisiei, propune trei obiective tematice importante

pentru UE la orizontul anului 2020:
1.    crearea de valoare prin cunoaştere;

2.    dezvoltarea competenţelor cetăţenilor în cadrul unor societăţi care favorizează

incluziunea;
3.    crearea unei economii competitive, conectate şi ecologice.

Referitor la creşterea economică bazată pe cunoaştere, se menţionează că noua

strategie trebuie să ofere condiţii cadru adecvate pentru inovare şi cercetare, prin
oferirea de stimulente şi punerea în comun a resurselor publice şi private.

Obiectivele pentru anul 2020 vor putea fi atinse numai într-un Spaţiu European al
Cercetării eficient, eficace şi cu finanţare adecvată. Politicile de educaţie vor trebui
reformate astfel încât randamentul lor să crească şi să conducă la combaterea
 excluziunii sociale şi a sărăciei. Educaţia şi cercetarea, inovarea şi creativitatea sunt
principalele priorităţi pentru realizarea societăţii europene bazate pe cunoaştere.
 

EDUcatie incluziva de calitate prin FORMare profesionala continua

 
Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să
vizitați www.fonduri-ue.ro

BAZE DE DATE ONLINE

 Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive

de calitate
 Bază de date online cu resurse pentru dezvoltarea unui management instituțional
antreprenorial de calitate în școli defavorizate
 Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate
 Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale
a școlilor defavorizate

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a

Uniunii Europene sau a Guvernului României.

COPYRIGHT © 2019 EDUFORM - TOATE DREPTURILE REZERVATE.