„Noul management”

în domeniul serviciilor sociale

Prof. univ. dr. Alois Ghergut

(c) 2016
Noile abordări ale managementului serviciilor de
asistenţă psiho-pedagogică şi socială prezintă o
serie de trăsături comune care se focalizează
asupra unor elemente cum ar fi:
 cultura organizaţională;
 misiunea organizaţiilor şi instituţiilor de asistenţă
psiho-pedagogică şi socială;
 clarificarea obiectivelor;
 orientarea către client (servicii centrate pe client);
 obţinerea unei calităţi superioare pentru serviciile
oferite;
 implicarea tuturor factorilor în procesul de adoptare a
deciziilor.
 În lucrarea „New Management in Human Services” (1988), Leon
Ginsberg a dezvoltat câteva de principii de eficienţă în relaţie cu
practica activităţilor din domeniul serviciilor sociale.

Orientarea şi predispoziţia spre acţiune –

managementul, indiferent de nivelul la care se desfăşoară, este cu
atât mai eficient cu cât este orientat spre acţiuni stabilite în
conformitate cu noile structuri ale comunităţii şi cu noile direcţii de
dezvoltare.

Este adevărat însă că întreprinderea unor acţiuni fără a avea toate

informaţiile necesare presupune asumarea unui risc.
Cu toate acestea, în asistenţa psiho-pedagogică şi socială, mai ales în
situaţiile de criză, culegerea de informaţii nu mai este posibilă, în
prima fază acţiunea fiind determinantă.
Adesea, experimentarea unui program mai puţin detaliat poate
conduce la îmbunătăţiri substanţiale şi eficiente. În schimb,
aplicarea unui program perfect din punctul de vedere al efortului de
planificare poate fi tardiv sau neadecvat din perspectiva necesităţii
de acţiune.
Apropierea de beneficiar - în activitatea de asistenţă
psiho-pedagogică şi socială beneficiarii pot fi: autorităţile
guvernamentale, clienţii sau alte categorii de persoane
care sunt deservite în mod direct prin intermediul unor
programe de intervenţie.
În prezent instituţiile şi organizaţiile sunt preocupate să se
apropie cât mai mult de nevoile reale ale clienţilor.
Se încearcă în permanenţă menţinerea unui contact strâns
cu beneficiarii, fapt care poate fi realizat printr-o
organizare suficient de flexibilă, astfel încât, la apariţia
unor noi nevoi sau comenzi sociale, organizaţiile care
furnizează servicii sociale să poată răspunde exigenţelor
acestora.
Susţinerea autonomiei şi capacităţii de
iniţiativă a personalului – conform acestui
principiu personalul unei organizaţii trebuie sprijinit să-şi
experimenteze ideile care nu sunt contrare principiilor
organizaţiei.
Încercările celor care caută soluţii mai bune şi mai eficiente
trebuie sprijinite şi încurajate, deoarece multe dintre
ideile valoroase susţinute la nivelul unei organizaţii au
apărut pe baza unor experienţe personale.
Activitatea prin intermediul personalului
propriu – cea mai importantă resursă în domeniul
asistenţei psiho-pedagogice şi sociale este personalul
organizaţiei. Acest principiu, promovat încă din anul
1960 de către D. McGregor sub denumirea de teoria „Y”,
constă în aceea că oamenii doresc să fie consideraţi utili
şi că se poate conta pe ei în ceea ce priveşte aplicarea
ideilor noi. Multe agenţii au suferit eşecuri datorită
faptului că oamenii au fost consideraţi doar simple
maşini care trebuie să execute deciziile.
O abordare destinată realizării unor scopuri
realiste şi urmăririi valorilor declarate –
o organizaţie eficientă trebuie să-şi
urmărească scopul şi valorile principale şi să
militeze pentru consolidarea lor. Abaterea
de la scopul şi obiectivele stabilite este un
element perturbator pentru buna
funcţionare a organizaţiei respective.
Forme simple de organizare – o organizaţie
eficientă trebuie să rămână la un nivel de dezvoltare
optim dimensionat în conformitate cu gradul în care se
poate autosusţine.
Conform acestui principiu flexibilitatea formelor de
organizare este deosebit de importantă; cu cât formele
de organizare sunt mai complicate, cu atât mai dificilă
este gestionarea activităţilor.
Structura organizaţiei trebuie să fie simplă, fără un sistem
birocratic complicat, dimensiunile organizaţiei trebuie să
permită personalului de bază să păstreze canale de
comunicare directe cu personalul de conducere (se cere
o dimensionare optimă a categoriilor de personal din
cadrul organizaţiei şi un raport optim între personalul
birocratic şi personalul de execuţie).
Posibilităţi simultane de coordonare şi
iniţiativă – acest principiu are în vedere realizarea
unei îmbinări eficiente între coordonare şi respectarea
iniţiativei subordonaţilor. O organizaţie eficientă menţine
un control adecvat asupra ambelor aspecte asigurând
condiţiile favorabile de desfăşurare a activităţilor curente
fără a neglija adoptarea elementelor de noutate şi
schimbare venite chiar din interiorul său.
Deşi aceste principii au fost elaborate într-un context
economic, este important ca managerii din domeniul
serviciilor de asistenţă psiho-pedagogică şi socială să
identifice noi forme de asimilare a lor. Gestionarea
resurselor, eliminarea personalului incompetent,
schimbarea conţinutului unei activităţi în funcţie de
nevoi sunt atribute ale activităţii manageriale, indiferent
de domeniu.

Un management eficient al serviciilor sociale va trebui să

răspundă în mod necesar şi unor exigenţe specifice.
Astfel, putem constata abordări ingenioase care
individualizează acest domeniu, cum ar fi: lucrul în
echipă, transdisciplinaritatea, abordarea sistemică şi
unitară etc. În plus, flexibilitatea, deschiderea către nou,
supleţea structurii organizaţiei, abordarea specializată şi
individualizată a problemelor vor duce şi ele la o sporire
a eficienţei actului de conducere.