Curs 10 Comunicarea cu

copiii

• Conferențiar Dr. Codruța Alina Popescu

De ce comunicarea cu copii
bolnavi este dificilă?
• Nu prea știm ce să-i spunem unui copil, sau cum să-i explicăm
ceva fără a utiliza un limbaj medical complex.

• Copiii se tem de străini, pot plânge sau pot să nu vrea să

vorbească

• Experiența anterioară de boală a copilului (neplăcută) poate să-l

facă să devină dificil de gestionat și de manevrat.
• Medicul s-ar putea teme să nu rănească copilul

• Procedurile medicale sunt mai dificile (de exemplu a lua sânge)

ceea ce-l poate face pe doctor să devină mai iritabil

• Părinții sunt dificili de gestionat

• S-ar putea să fie nevoie ca să separați copilul de părinți

• Părinții ar putea fi terorizați de teama că s-ar putea întâmpla

ceva rău cu copilul

• Dacă sunt semne de abuz sau de maltratări medicul s-ar putea

să nu știe cum să abordeze subiectul.
• Tratamentul copiilor implică munca în același timp cu copiii și
cu părinții

• Ca urmare atât copiii cât și părinții trebuie incluși în consultație

• Este normal ca în timpul consultației copilul să fie ezitant, chiar

dacă a fost pregătit și i s-a explicat ceea ce urmează.
• Deoarece de obicei adultul este cel care va furniza informații
despre istoricul problemei curente este esenția să se stabilească
o relație cu acesta, dar în același timp copilul să nu se simtă
neglijat sau ignorat.

• Părinții vor fi destul de tulburați de boala copilului, au nevoie

atât de informații cât și de asigurări.
• După ce medicul a discutat cu adultul și și-a făcut o idee cu
privire la scopul vizitei, trebuie să încerce să discute cu
pacientul, cu copilul.

• Relaționarea la nivelul de înălțime al copilului poate să mai

reducă din anxietate.

• E nevoie ca medicul să folosească un ton calm și un limbaj

adecvat vârstei copilului.
• Deoarece copiii mici se descurcă mai greu la comunicarea
verbală, hârtie și creioane colorate puse la dispoziția lor poate
să-i ajute să se exprime prin desen.
• Cele mai multe boli ale copiilor nu sunt foarte periculoase, dar
părinții vor fi foarte stresați.

• Oferirea de informații despre boală în așa fel încât părinții să

înțeleagă despre ce este vorba este soluția pentru a rezolva
anxietatea părinților.

• Părinții vor fi preocupați de gravitatea bolii, evoluția și

tratamentul acesteia.

• Este important să recunoașteți și să înțelegeți faptul că părinții

sunt stresați. Atenție să nu respingeți ca nefondate îngrijorările
părinților.
• Ca și medic, cunoașteți evoluția bolii și înțelegeți cauzele
acesteia

• Părintele s-ar putea să nu se fi confruntat până acum cu

respectiva stare la copilul său și prin urmare nu are un cadru de
referință ca să aprecieze ce reprezintă sau nu o amenințare
pentru copilul său.

• Capacitatea de a furniza informații clar, simplu, nu în jargon

medical este o abilitate absolut necesară.
 Interacțiunea verbală

• În comunicarea cu copiii trebuie mare grijă ca conversația să

fie adecvată nivelului cognitiv al copilului
 Piaget (1972) descrie stadiile
dezvoltării proceselor cognitive
la copii
 Vârstă Stadiu Caracteristici Dezvoltarea limbajului

Bebelușul învață Presimbolic

manipulând obiecte Comunicarea este
La naștere, majoritar non-verbală
De la naștere la 2 ani comunicare reflexă, Vocabular de circa 4
Sensoriomotor cuvinte până la un an,
apoi trece prin 6 stagii crește >200 cuvinte și
până să ajungă la utilizarea unor
gândire propoziții scurte până la
2 ani
 Vârstă Stadiu Caracteristici Dezvoltarea limbajului

Începe să utilizeze Simbolic

Utilizează structura
gândirea simbolică gramaticală și limbajul
2–6 ani Preoperațional Joc simbolic pentru a comunica
Stăpânește Utilizează pronume
reversibilitatea Vocabularul mediu
>10,000 cuvinte până la
vârsta de 6 ani
 Vârstă Stadiu Caracteristici Dezvoltarea limbajului

Gândire logică Stăpânește diateza

Stăpânește pasivă până la
utilizarea vârsta de 7 ani și
7–11 ani Operații concrete numerelor și alte abilități
idei concrete cum gramaticale
ar fi clasificarea și complexe până la
conservarea vârsta de 10 ani.
 Vârstă Stadiu Caracteristici Dezvoltarea limbajului

Gândirea abstractă
Se poate proiecta Abilități aproape
peste 12 ani Operații formale în viitor și poate de nivelul unui
înțelege o abordare adult
teoretică.
 COGNIȚIA

• Copilăria e foarte diferită de vârsta adultă. Un copil are o

experiență de viață foarte redusă din care să fi învățat și încă
este în procesul de dezvoltare a abilităților necesare pentru
gândire și comunicare.

• Conceptul pe care-l are copilul despre sănătate și boală trebuie

și el privit tot din perspectiva stadiilor de dezvoltare cognitivă.
 COGNIȚIA

• Dezvoltarea cognitivă și psihosocială a copilului se desfășoară

conform unei scheme ierarhice, crește în complexitate pe
măsură ce copilul se maturizează.

• Piaget descrie aceste stadii ale dezvoltării cognitive ca apărând

în etape succesive.

• Vârstele sunt doar orientative, Piaget n-a fost foarte specific.

 COGNIȚIA
• Există diferențe destul de mari în funcționarea cognitivă a
copiilor de aceeași vârstă.

• Variațiile se datorează și mediului, copiii care cresc într-un

mediu cu carențe educative sau care se află într-o situație
stresantă vor procesa informația la un nivel mai scăzut decât
potențialul lor intelectual.

• Deoarece doi copii care au aceeași vârstă cronologică pot avea

abilități de procesare a informației foarte diferite, la copii este
necesară evaluarea nivelului de dezvoltare cognitivă și a celui
de funcționare.
 Comunicarea cu copiii în
funcție de vârsta cronologică
 Bebeluși, sugari
• Comunicarea non-verbală este principalul mod de comunicare.

• Sugarii au o predispoziție genetică pentru a fi atenți la cuvinte. În

primul an de viață bebelușii pot distinge deja toate sunetele dintr-o
conversație

• Bebelușii sunt atașați doar de persoana principală care-i îngrijește

(mama de obicei)

• Bebelușii mai în vârstă de 8 luni pot prezenta anxietate de separare

dacă sunt separați de părinți sau dacă intră în contact cu o persoană
străină.
 Bebeluși, sugari
• Cu ei trebuie utilizate comunicarea kinestezică

• Utilizați mângâierea, strânsul ușor în brațe.

• Utilizați mișcarea (legănatul) ca modalitate de

asigurare.Permiteți o minimă libertate de mișcare, pe cât posibil
evitați contenționarea.

• Încercați să aflați programul de masă, somn, baie folosit de

părinți și respectați-l în măsura posibilului.
 Bebeluși, sugari

• Lăsați-i pe părinți să îngrijească bebelușul. Unul sau ambii

părinți ar trebui să rămână în raza vizuală a bebelușului.

• Încercați să păreți mai scund

• Stați jos pe un scaun, taburet, covor pentru a fi cât mai

apropape de nivelul de înălțime al copilului și să păreți mai
puțin impozant.
 1- 3 ANI
• Copilul începe să vorbească pe la 1 an, învață cam 9 cuvinte noi
pe zi după 18 luni.

• Pe la 2 ani, copilul începe să utilizeze propoziții simple; ar

trebui să poată răspunde la întrebări de tipul ‘’Ce’’ și ‘’unde’’.

• La vârsta de 3 ani, copilul utilizează și înțelege fraze.

• Comunicarea trebuie adaptată vocabularului și abilităților

verbale limitate.
 1- 3 ANI

• Explicațiile date copiilor de această vârstă trebuie să fie scurte și

clare.

• Utilizați cuvintele din vocabularul copilului pentru a desemna

activitățile de îngrijire, alimentare (păpică) sau excreție.

• Învățați cum își spune copilul numele.

 1- 3 ANI

• Formulați mesajele către copil în fraze simple, concrete, dar

încercați să evitați baby-talk-ul (utilizarea excesivă de
diminutive, stâlcirea cuvintelor)

• Copilul ar trebui să fie capabil să înțeleagă două ordine simple

succesive.

• Continuați să utilizați comunicarea kinestezică

 1- 3 ANI
• Permiteți-i copilului să aibă iluzia controlului (ex, “Vrei un
pahar sau o jumătate de pahar cu lapte?”).

• Oferiți copilului asigurări dacă acesta are un comportament

regresiv (dacă face pe el, îi spuneți: o să te schimbăm și o să
găsim ceva amuzant de făcut).

• Permiteți-o copilului să-și exprime furia sau să protesteze la

tratament (‘’Este în regulă să plângi dacă te doare sau ești
furios’’).
 3-5 ANI
• Cei mai mulți copii din această categorie de vârstă reușesc să se facă
înțeleși de persoanele străine.

• Folosesc propoziții ca să se exprime dar sunt incapabili să înțeleagă

idei abstracte.

• Nu sunt capabili să-și recunoască anxietățile, la această vârstă doar

somatizează (se plâng de exemplu că-i doare burtica)

• Încep să înțeleagă deja legăturile cauză-efect ar trebui să înțeleagă

o negociere de genul ‘’Dacă faci asta atunci o să facem…’’
 3-5 ANI
• Pot înțelege o succesiune de 4 ordine sau indicații (dacă nu sunt
anxioși sanu nu se tem de durere)

• Utilizați un limbaj simplu, adecvat vârstei

• Utilizați un vocabular simplu, evitați explicațiile lungi.

• Copilul nu are noțiunea timpului, concentrați-vă pe prezent nu

pe un viitor nedefinit, utilizați referințe concrete. Spuneți:
‘’Mama ta se va întoarce după ce mănânci de prânz (în loc de
mama va veni la ora 1).
 3-5 ANI
• Utilizați jocul ca modalitate terapeutică

• Explacațiile și educația poate fi făcută utilizând imaginația

copilului (marionete, păpuși), muzică, desene.

• Permiteții copilului să se joace cu instrumentele medicale pe

care le utilizați la tratament. Vorbiți despre o procedură care ar
trebui să i se întâmple unei păpuși sau unui ursuleț și explicați
pe scurt ce o să se întâmple. ‘’Ursulețul va auzi un zgomot ca un
bâzâit după care…)

• Utilizați umorul și tehnicile de distragere a atenției.

 5-10 ANI
• Copiii își dezvoltă abilitățile de înțelegere.

• Pot înțelege succesiunea unor evenimente dacă le este clar și

simplu explicată. ‘’Mai întâi se întâmplă… apoi …’’

• Pot utilza materiale scrise pentru a învăța.

• Copilul trebuie încurajat să-și asume responsabilitatea pentru

tratamentul său.

• Oferiți copilului explicații concrete despre boală și tratament.

 5-10 ANI

• Utilizați explicații senzoriale (‘’Ex. O să simți miros de alcool

în sala de tratament).

• Respectați nevoia de intimitate a copilului

• Bateți la ușă înainte de a intra în salon, spuneți copilului de ce

ați venit sau de ce va trebui să veniți din nou în salonul lui.
 PESTE 11 ANI

• Copilul începe să înțeleagă tot mai bine amenințările la adresa

integrității sale corporale sau a vieții sale, totuși îi este greu să
adere la obiective de tratament pe termen lung.

• Utilizează în continuare mai degrabă gândirea concretă și nu cea

abstractă. (așchia nu sare departe de trunchi; cu o rândunică nu
se face primăvară)

• Își dezvoltă identitatea și încearcă să devină independenți.

 PESTE 11 ANI
• Discutați cu copilul despre obiectivele terapeutice pe termen
lung pentru care copilul va trebui ca pe termen scurt să renunțe
la o satisfacere a unor nevoi.

• Explorați alternative (ex în cadrul regimului, un adolescent

diabetic renuntă la cartofii prăjiți când mănâncă la fastfood cu
prietenii și atunci poate să-și ia un milkshake).

• Țineți minte că la această vârstă se poate pune deja problema

confidențialității medic-copil pacient.
 PESTE 11 ANI

• Dacă utilizați un raționamet abstract în explicație, uitați-vă la

indicii nonverbali (de exemplu fețe nedumerite) ceea ce ar putea
indica că copilul n-a înțeles, dacă n-a înțeles folosiți cuvinte mai
concrete.

• Utilizați umorul sau argoul dacă este cazul.

 COMUNICAREA CU
ADOLESCENȚII

• Adolescența reprezintă timpul experimentării și al angajării în

comportamente de risc, a lucra cu adolescenții poate reprezenta
o adevărată provocare.

• Problemele cele mai frecvente întâlnite de medicii care lucrează

cu adolescenții pot include: sarcina și contracepția, bolile cu
transmitere sexuală, consumul sau abuzul de alcool,
experimentarea cu droguri sau managmentul bolilor cronice
cum ar fi diabetul de tip 1.
 COMUNICAREA CU
ADOLESCENȚII

• Este deja destul de dificilă gestionarea simultană a pacientului

adolescent și a părintelui.

• Adolescentul este în plin proces de construire a identității de

sine și de separare de părinți, și în același timp părinții vor fi
foarte implicați în problemele de sănătate ale adolescentului.
 COMUNICAREA CU
ADOLESCENȚII

• Medicul merge pe o gheață destul de subțire încercând să

stabilească și să mențină o relație cu ambele părți.

• Cea mai dificilă problemă este cea a confidențialității și a

stabilirii unei relații de încredere cu adolescentul.
 COMUNICAREA CU
ADOLESCENȚII

• Cel mai bine este ca în cadrul consultației adolescenții să fie

văzuți împreună cu părinții.

• Adolescenții vor fi foarte suspicioși dacă medicul discută cu

părintele fără ca el să fie inclus în această conversație.

• De asemenea este important ca adolescentul să audă

îngrijorările părinților și să-și poată și ei exprima îngrijorările de
față cu acesta.
 COMUNICAREA CU
ADOLESCENȚII

• Adolescența este un timp al secretelor.

• Câți dintre voi le-ați spus întotdeauna totul părinților?

• Medicul trebuie să poată discuta în privat doar cu adolescentul

în cadrul consultației medicale.
 COMUNICAREA CU
ADOLESCENȚII

• Ce se întâmplă dacă părinții adolescentului insistă să-i

spună medicului anumite lucruri despre adolescent, fără
știrea acestuia?

• Putem folosi informațiile respective?

• Cum este afectată încrederea adolescentului în medic?

 Câteva lucruri de făcut când se
comunică cu copiii

• Puneți-vă la aceeași înălțime cu copilul când îl examinați sau

când stați de vorbă cu el

• ‘’Faceți cunoștință’’, stabiliți un raport înainte de a examina

copilul, câștigați-i încrederea

• Învățați terminologia copilului legată de simptome sau de părți

ale corpului
 Câteva lucruri de făcut când se
comunică cu copiii

• Explicați procedura înainte de a o efectua. Avertizați copilul cu

privire la un zgomot sau miros straniu, la o procedură dureroasă
sau la o schimbare în rutina spitalului.

• Vorbiți. O voce calmă îl liniștește pe copil, chiar dacă nu se va

opri imediat din plâns.

• Lăsați-vă ajutați de părinți mai ales când examinați copilul.

 Ce nu se face
• Nu vă bazați prea tare pe ‘’mită’’ sau mici cadouri. Copilul se va
învăța să se aștepte la o recompensă după fiecare tratament
medical. Puteți să creați o obișnuință care e dificil de depășit
ulterior.

• Recompensa ca să fie eficientă oricum ar trebui să fie conform

preferințelor copilului.

• Nu faceți promisiuni neadevarate ‘’N-o să te doară’’ o asigurare

falsă o să-l facă pe copil să nu mai aibă încredere în personalul
medical, va fi foarte dificil de gestionat în viitor.
 Ce nu se face

• Permiteți-i copilului să fie îngrijorat, speriat de procedurile

medicale (este în regulă dacă plânge)

• Încercați să nu lăsați copilul să aștepte prea mult înaintea unei

proceduri medicale, acest lucru îi sporește anxietatea.

• Nu lăsați copilul singur într-un mediu nefamiliar sau cu

persoane străine
 Aspectul doctorilor

• Aspectul doctorilor și modul în care se îmbracă poate să-i facă

pe copii să se simtă în largul lor în spital.

• Pediatrii au stetoscopuri colorate, insigne amuzante, și au jucării

în buzunare în caz că trebuie să distragă atenția copiilor.

• De multe ori nu poartă halate albe ci haine de stradă pentru a

crea o impresie mai relaxată și mai prietenoasă.
 Cabinetul medical

• Cabinetul ar trebui să fie adaptat copiilor, cu mobile de

dimensiunea lor.

• Și copiii simt nevoia de intimitate așa că ar trebui închisă ușa

când sunt consultați.

• Consultația cu copiii poate fi mai lungă.

Comunicarea veștilor
proaste copiilor
La părinți emoțiile și reacțiile negative apar din cauza:

• fricii de pierdere

• preocuparea pentru reacțiile celor din jur

• îngrijorarea legate de calitatea vieții copilului

• pierderea unui viitor posibil

• Medicul și părinții trebuie să decidă împreună ce și cum să-i
comunice copilului din vestea proastă.

• Chiar dacă copilul este considerat prea mic pentru a i se spune

tot adevărul, anumite lucruri nu pot fi disimulate pe măsură ce
copilul crește.
• Dacă copilul află pe neașteptate despre ce boală suferă și nu i s-
a spus, se va simți înșelat și furios.

• Trebuie cântărit cu grijă câtă informație i se va da copilului, în

ce moment și de către cine.
 Comunicarea veștilor proaste
copiilor
1 Adaptați ce aveți de spus conform vârstei copilului, stadiului de
dezvoltare și nivelului de înțelegere.

2 Discutați cu părinții dacă să i se spună copilului, de către cine, ce

să i se spună și când. Respectați valorile părinților, nu treceți peste
capul lor.

3 Încercați să aflați ce știe copilul despre moarte. Întrebați de

decese anterioare în familie sau de decesul unor animale de
companie.
 Comunicarea veștilor proaste
copiilor

4 Fiți direct și sincer. Evitați eufemismele. Nu mințiți. Nu dați

asigurări false.

5 Oferiți explicațiile în ptrezența părinților. Repetați informația și

verificați ce a înțeles copilul.

6 Jocul, desenele și psihoterapia pot să-l ajute pe copil să înțeleagă

pierderea și handicapul.
Care sunt caracteristicile
morții?
• Teoriile despre stadiile dezvoltării cognitive a copilului ale lui
Jean Piaget pot fi aplicate și în contextul morții, pierderii și
doliului.

• Înțelegerea stadiilor dezvoltării cognitive a copilului ne permite

să înțelegem modul în care copilul interpretează conceptele
abstracte asociate morții: ireversibilitate, finalitate,
inevitabilitate și cauzalitate.
• De exemplu pentru bebeluși pierderea atașamentului de un
părinte sau de casă datorită unei spitalizări prelungite va afecta
dezvoltarea atașamentului și va determina tulburări emoționale.

• Un copil mic va putea considera boala ca o pedeapsă pentru

ceva ce a făcut.

• Un copil mai mare se poate răzvrăti împotriva autorității și va

refuza să meargă la școală, iar adolescenții pot să fie la risc
pentru izolare socială, singurătate, depresie într-un moment în
care dezvoltarea unor relații sociale în afara cercului familiei
sunt esențiale pentru dezvoltarea lor socială.
• Conceptul de moarte se dezvoltă treptat la copii.

• Până la 5 ani copii consideră moartea ca un fel de somn adânc.

La această vârstă copiii sunt mai degrabă curioși în legătură cu
moartea și nu sunt speriați deoarece nu înțeleg că moartea este
finală și ireversibilă.

• Datorită unor povești de tipul ''Alba ca zăpada'' sau ''Frumoasa

din pădurea adormită'' copilul consideră că deși este moartă, o
persoană este tot prezentă, dar într-o altă stare din care va
reveni.
• Între 5-9 ani ideea de finalitate a morții începe să se dezvolte,
deși copii nu înțeleg ce înseamnă moartea din punct de vedere
biologic.

• La această vârstă se întâmplă ca în imaginația copiilor moartea

să fie personificată ca o figură întunecată.

• Ideea că moartea este universală și inevitabilă se dezvoltă în jur

de 9-10 ani. La această vârstă copilul înțelege într-o oarecare
măsură procesul morții (inclusiv înmormântarea), știe că corpul
persoanei moarte se va descompune și înțelege că persoana nu
se va mai întoarce.
 Ce pot face cei care se
Exprimarea
ocupă/îngrijesc un
Ce înțelege legat de comportamentală și
Vârsta copil care este bolnav
moarte emoțională a doliului
terminal sau a suferit o
pierdere?

Cei care îl îngrijesc

Când este separat de trebuie să fie conștienți
Nu recunoaște/înțelege
mamă este lent, tăcut și că deși bebelușul nu
moartea.
nu răspunde la recunoaște moarte
Sentimente de pierdere
zâmbete. Modificări totuși este afectat de
0-2 ani și separare fac parte din
fizice: pierdere în dispariția persoanei de
începutul dezvoltării
greutate, doarme mai referință.
conștientizării morții.
puțin, este inactiv.
 Exprimarea Ce pot face cei care se
Ce înțelege legat comportamentală și ocupă/îngrijesc un copil care
Vârsta
de moarte emoțională a doliului este bolnav terminal sau a
suferit o pierdere?

Moartea este asociată cu ceva

Confundă moartea Pune întrebări magic și liniștit, răspunsurile
cu somnul. Va Problemel egate de ar trebui să reflecte acest
resimți anxietate alimentație, controlul lucru.
2–4 ani
începând de la 3 micțiunii. Prin comunicare non-verbală
ani. Frică de abandon. trebuie să i se ofere copilului
Tantrum. confort, atenție și siguranță.
 Exprimarea Ce pot face cei care se
Ce înțelege legat de comportamentală și ocupă/îngrijesc un copil care este
Vârsta
moarte emoțională a doliului bolnav terminal sau a suferit o
pierdere?

Chiar dacă persoana

decedată e îngropată
copilul tot va pune Răspundeți ținând cont că până la 5
Încă confundă moartea întrebări. ani conceptul de moarte este asociat
cu somnul, persoana Gândirea magică îi cu ceva magic și liniștitor: ‘’tata
decedată e oarecum în poate face să creadă este cu îngerii așa cum l-ai văzut în
viață, dar limitat. că gândurile lor au visul tău’’
4–6 ani
Moartea e temporară nu provocat decesul unei După 5 ani moartea începe să fie
finală. Persoana decedată persoane. asociată cu ceva ce este
se poate întoarce la viață. Sub 5 ani, probleme înspăimântător și dureros, de unde
legate de alimentație, teama te întuneric.
somn, controlul
micțiunii.
Teamă de întuneric.
 Exprimarea Ce pot face cei care se
Ce înțelege legat de comportamentală și ocupă/îngrijesc un copil care este
Vârsta
moarte emoțională a doliului bolnav terminal sau a suferit o
pierdere?

Pune întrebări
Moartea este văzută
specifice. Comunicarea trebuie să țină cont
ca o persoană sau
Poate avea temeri. înțelegerea de către copil a morții,
spirit (schelet,
Poate prezenta care s-a transformat din ceva magic și
fantomă, omul cu
comportamente nedureros în ceva dureros și
coasa). Moartea este
agresive (mai ales districtiv.
finală și terifiantă.
6–9 ani băieții) Chiar dacă părinții l-au protejat pe
Moartea se întâmplă
Preocupări legate de copil și n-au discutat de moarte,
altora, nu o să mi se
boli imaginare. Se copiii vor avea informații de la
întâmple mie.
poate simți prieteni si mai ales din mas-media.
Curiozitate legată de
abandonat.
moarte.

Exprimarea comportamentală și
Ce înțelege legat de
Vârsta emoțională a doliului
moarte
Emoții negative: vină, mânie,
rușine. Anxietate legată de propria
moarte. Variații de dispoziție.
Teamă de respingere, nu vor să fie
Toată lumea va muri. diferiți de colegi.
Moartea este finală și Schimbarea obiceiurilor
nu poate fi alimentare. Probleme de somn.
schimbată. Comportamente regresive
Peste 9
Și eu o să mor. (pierderea interesului pentru
activități)
Schimbarea obiceiurilor
alimentare..
Comportamente impulsive. Se
simt vinovați pentru că trăiesc
(mai ales legat de moartea unui
părinte, frate sau prieten)
Ce pot face cei care se
ocupă/îngrijesc un copil
care este bolnav terminal
sau a suferit o pierdere?
Vina este sentimentul
predominat în acest
stadiu.
Copilul trebuie încurajat
să vorbească cât mai
mult și să prelucreze
sentimentele de vină.
Dacă se închide prea
mult va avea nevoie de
consiliere sau
psihoterapie.
Cercul de prieteni poate
fi benefic.
• 2 copii: Sorin (3) and Andreea (9)

• Mama a fost diagnosticată cu cancer la sân, descoperit târziu, va

muri.

• Capacitatea lui Sorin și a Andreei de a înțelege că mamei i-a

mai rămas un timp limitat e trăit depinde de măsura în care
înțeleg boala și moartea. Este esențial ca ceea ce li se spune
copiilor să fie adaptat stadiului lor de dezvoltare și totuși
mesajul să fie transmis cu claritate.
• Cum ar trebui Maria și soțul ei să discute cu copiii?

• Care ar putea fi cele mai mari temeri ale Mariei?

• Ce credeți că vor înțelege copiii din ceea ce se întâmplă cu

mama lor?

• Ce sfat ați da mamei?

• Celor doi copii va trebui să li se comunice vestea separat,
adaptat nivelului lor de înțelegere

• Se pot lua în considerare credințele religioase ale familiei

• Se va vedea dacă au mai fost experiențe cu decese în familie

• Cât timp poate fi atent copilul

• Dacă le place să citească

• Sorin

• Vârstă: 3

• Stadiu: Pre-operațional

• Înțelegere și interpretare: Se teme de pierderea controlului și îi

e frică să nu rămână singur. Poate vedea moartea ca pe o stare
temporară. Percepe stresul persoanelor apropiate.

• Modalitate de abordare: Are nevoie de stabilitate și de

rutină.Explicarea se poate face utilizând povești, desene.
• Andreea

• 9 ani

• Stadiu: concret operațional

• Înțelegere și interpretare: Moartea poate reprezenta o frică în sine. Îi este

teamă să nu-i dezamăgească pe ceilalți. Este în proces de a dezvolta o
înțelegere matură a morții.

• Modalitate de abordare: Mențineți o structură și o rutină. Trebuiesc încurajate

întrebările și contactele sociale în afara familiei.

• Este foarte important să înțeleagă că nu trebuie să preia rolul mamei, în relația

cu fratele ei nu trebuie ‘’să fie tare’’ pentru că este sora mai mare, că este
normal să fie tristă, nu trebuie să-și mascheze emoțiile și ‘’să fie curajoasă’’.