1

Managementul de caz

1.1. Definiţia managementului de caz

Managementul de caz reprezintă un concept ce desemnează o metodă de coordonare şi integrare
a serviciilor sociale, medicale şi educaţionale destinate categoriilor de populaţii vulnerabile şi
defavorizate si de organizare şi gestionare a intervenţiilor specifice realizate de către diferiţi
specialişti în acord cu obiectivele stabilite pentru schimbarea situaţiilor problematice ale
beneficiarilor.1
Managenentul de caz in asistenta sociala este o metoda de coordonare si integrare a
serviciilor sociale, o ,metoda de a oferi servicii prin care asistentii sociali profesionistii
evalueaza nevoile clientului si ale familiei sale in colaborare cu el, coordoneaza, monitorizeaza,
evalueaza si sustine clientul pentru a accesa servicii sociale care sa raspunda acestor nevoi  ‘
(NASW, 1992)
Alti autori au vazut managementul de caz ca ‘ un set logic de pasi si un proces de
interactiune in cadrul retelei de servicii prin care se asigura ca beneficiarii primesc serviciile de
care au nevoie intr-o forma de sprijin eficace, eficienta si la un cost acceptabil’ (Wein si Karls,
1985). Cu toate ca acesti autori pun accent pe satisfacerea nevoilor, interventia este evaluata in
functie de eficacitate si eficienta, caracteristici specifice managementului.
Din perspectiva lui Rothman, managementul de caz incorporeaza doua functii esentiale :
consilierea si conectarea clientilor la reteaua de servicii din comunitate oferite de organizatii
guvernamentale si nonguvernamentale. Din acest punct de vedere, el are un caracter complex ca
forma de interventie la nivel individual dar si la nivel comunitar ( necesita resurse pentru a putea
fi aplicat). In acest sens, Rothman mentioneaza ca ‘managementul de caz este viabil numai in
masura in care resursele comunitatii sunt disponibile sa sustina un nivel de viata acceptabil
pentru clienti’ .

1
Cojocaru, Daniela, Cojocaru Ştefan, Managementul de caz în protecţia copilului, Ed. Polirom, 2008, pag.24
 2

Managementul de caz a fost gandit si ca un ,,proces de facilitare a serviciilor pentru

clienti prin care sa obtina rezultate” (Perlman), un ,,proces creativ si colaborativ ce necesita
abilitati pentru realizarea evaluarii, consiliere, educatie, modelare si advocacy, al carui scop e
de a dezvolta functionarea sociala optima a clientului deservit’(Sulivan, 1992).
Fiecare furnizor de servicii sociale a adaptat forma managementului de caz în funcţie de
nevoile clienţilor, de resursele disponibile şi de categoriile specifice ale beneficiarilor.
Managementul de caz se distinge ca practică de lucru prin faptul că propune o evaluare
holistică a nevoilor persoanelor care solicită suport, a mediului social în care aceasta trăieste si a
reţelei de servicii disponibile. În acord cu această evaluare managerul de caz dezvoltă o strategie
individualizată de intervenţie si asistenţă; managerul de caz nu mai urmăreste selectarea
beneficiarilor eligibili pentru un serviciu, ci se focalizează pe evaluarea problemelor persoanei
asistate si a serviciilor din reţea care sunt eficiente pentru acoperirea acestor nevoi.

1.2.Cine este managerul de caz?

Este profesionistul în asistenţă socială care este responsabil de instrumentarea unui caz social de
la deschiderea şi până la închiderea acestuia. Managerul de caz stabileşte instrumentele şi
tehnicile de lucru, elaborează planul de acţiune/permanenţă şi coordonează intervenţia altor
specialişti (psihologi, medici, jurişti, etc.) în soluţionarea cazului.
Managerul de caz poate fi asistentul social care are studii de licenţă in domeniul
asistenţei sociale şi o experienţă de cel puţin 2 ani în domeniu. În situaţii speciale, cum ar fi
aceea a personalului insuficient, postul de manager de caz poate fi ocupat de asistentul social cu
studii de licenţă în asistenţă socială, care are un an de vechime, dar care a urmat cursuri de
pregătire în domeniul managementului de caz în ultimul an. Mai pot fi manageri şi alţi
absolvenţi cu studii socioumane sau medicale, dar care au o vechime de cel puţin trei ani în
cadrul serviciilor de asistenţă socială, sau absolvenţi cu studii superioare a altor specializări, dar
care au urmat un curs postuniversitar în domeniul asistenţei sociale şi care au o vechime de cel
puţin cinci ani.
În soluţionarea fiecărui caz în parte, rolul de manager este crucial. El este implicat în
fiecare proces al instrumentării cazului, trebuie să gandesacă anticipativ şi să ofere un sprijin real
celor cu care lucrează. Deoarece orice grup de persoane care lucrează undeva are nevoie de un
lider, fie el oficial sau informal, managerul de caz este şi liderul echipei cu care lucrează, tocmai
 3

din acest motiv un manager trebuie să îşi dezvolte abilităţile în domeniul lidership- ului. Pe lângă
colaborarea cu o întreagă echipă multidisciplinară, un manager trebuie să relaţioneze cu fiecare
membru al echipei, să îi coordoneze şi să le pună în valoare abilităţile. Managerul trebuie să fie
un bun mediator, să aibă o gândire analitică si o atitudine proactivă.

1.3. Funcţii ale managementului de caz din perspectiva serviciilor integrate

Serviciile integrate sunt modele de servicii bazate pe comunitate care combina serviciile
medicale cu cele sociale.
Pentru a realiza functiile managementului de caz, Moore ia in considerare doua variabile
pe care le pune in relatie cu managementul de caz :
- gradul de integrare a serviciilor, si
- nivelul resurselor disponibile pentru oferirea serviciilor.
Managementul poate avea patru functii :
Functia de rationalizare : in situatia in care exista un nivel scazut al resurselor dar
functioneaza multe servicii integrate. In acest caz M .C. este o metoda de distribuire si alocare a
resurselor in cel mai bun mod posibil Se tine cont , in principal de resursele existente.
Functia de marketing : existenta resurselor la un nivel ridicat si dezvoltarea unor servicii
integrate intr-un grad inalt fac ca managementul de caz sa indeplineasca aceasta functie de
marcheting adica de a stabili serviciile care satisfac in cea mai mare masura nevoile clientilor si
adaptarea serviciilor clientilor. Se refera la adaptarea ofertei de servicii la nevoile clientilor. Se
ia in calcul in principal nevoile clientului.
Functia de intermediere : Exista resurse disponibile, servicii integrate putine. In aceasta
situatie, Managerul de caz are rolul de a suplini lipsurile serviciilor. Aceasta situatie a dus la
aparitia serviciilor bazate pe comunitate.
Functia de dezvoltare  : este prezenta in situatia in care atat nivelul intergrarii serviciilor
cat si cel al resureselor sunt reduse. In aceasta situatie managerii de caz trebuie sa identifice
serviciile disponibile pentru diferitele probleme ale clientilor. In acest caz Managementul de caz
devine o metoda de impulsionare a dezvoltarii si adaptarii serviciilor.
 4

1.4. Funcţii ale managementului de caz din perspectiva modelului abilitare- facilitare
Punînd accent pe abilitarea personală şi facilitărea accesului către servicii, managementul de
caz are zece funcţii specifice2 :
1. Evaluarea abilităţii individuale de a răspunde provocărilor din mediu, are ca scop, în
principiu creşterea capacităţilor clientului care apelează la serviciile sociale de a se adapta
condiţiilor exterioare, în funcţie de situaţia sa particulară şi condiţiile de mediu;
2. Evaluarea capacităţii familiei şi a grupului primar de a oferi îngrijire, este una dintre
funcţiile managementului de caz care urmăreşte identificarea posibilităţilor şi
disponibilităţii familiei sau a grupului de apartenenţă a clientului;
3. Evaluarea resurselor din sitemul formal de îngrijire, desemnează toate cativităţile
inteprinse de managerul de caz în scopul identificării resurselor disponibile atât în
sistemul guvernamental cât şi în cel nonguvernamental, măsurarea resurselor identificate
şi aprecierea nivelului de răspuns la problemele clientului vizat.
4. Abilitarea indivizilor în utilizarea resurselor personale pentru a răspunde provocărilor
mediului, reprezintă o funcţie de intervenţie bazată pe resursele personale ale clientului;
orientările actuale ale managementului de caz accentuează din ce în ce mai mult resursele
pe care clientul le posedă, tocmai pentru a asigura durabilitatea intervenţiei;
5. Abilitarea familiilor şi a grupurilor primare pentru a îmbunătăţi capacitatea acestora de
a oferi îngrijire, pune la încercare grupurile, intervine prin metode specifice pentru
dezvoltarea abilităţilor şi încurajează aceste structuripentru a implica îngrijirea clientului;
6. Facilitarea negocierii indivizilor pentru resursele existente în familie, în grupul primar
sau în institutii care oferă servicii; această funcţie are o orientare clară înspre mediu,
urmărindu-se creşterea accesului clientului la resursele informale, cele care există în
mediul de proximitate, dar şi a celor formale care se găsesc în instituţii specializate
7. Facilitarea schimburilor între familie şi grupul primar, pe de o parte, şi sistemul formal,
pe de altă parte, e funcţia care se bazează pe tranzacţii între cele doua sisteme, în
2
Moore, S.T., ,,A Social Work Practice Model of Case Management: The Case Management Grind" Social Work,
35 (5) 1990, pag. 446
 5

schimburi reciproce orientate către satisfacerea nevoilor clienţilor.În unele servicii din
România se practică deja modelul contractuluicatre furrnizorul de servicii şi familia
clientului3, în scopul responsabilizării familiei şi a instituţiei în oferirea unor servicii
controlabile prin schimburi reciproce de informaţii;
8. Evaluarea continuă a nevoilor clienţilor reprezină o funcţie importantă pentru asigurarea
flexibilităţii serviciilor oferite. Multiple servicii sunt oferite în funcţie de nevoile
potenţialilor beneficiari tocmai pentru a răspunde permanent acestor nevoi. Din practica
asistenţei sociale actuale, în serviciile oferite unor categorii de polpulaţie nu este
îndeplinită această funcţie. Poate fi luat ca exemplu în acest caz grupul –ţintă al
beneficiarilor cu venit minim garantat, a căror situaţie nu este evaluată, dar care sunt în
continuare asistaţi.
9. Evaluarea gradului în care indivizii sunt sprijiniţi de familie sau de grupul primar şi de
furnizorii de servicii; această funcţie urmăreşte monitorizarea modului în care clienţii
serviciilor au beneficiat de sprijin, cum s-au adaptat serviciilor nevoile clienţilor şi cum
sunt utilizate pentru abilitarea beneficiarului de servicii sociale.
10. Evaluarea modului în care eforturile familiei sau ale grupului primar sunt integrate cu
cele ale sistemului formal; această funcţie a managementului urmăreşte măsurarea
calitativă, compatibilitatea şi coerenţa dintre intervenţia familiei şi cea a instituţiei.

Aceste functii identificate de Moore pun accent pe aspectele legate de implemetarea planului de
abilitare si facilitare si nu pe aspectele de impact, se pune accent pe latura actionala si nu pe
rezultatele asupra situatiei clientului.

2.1. Rolurile managerilor de caz

Fayol, în lucrarea sa ,,General and industrial management" propune cinci funcţii ale
managementului: planificarea, organizarea, conducerea, coordonarea şi controlul. Chiar daca s-
au făcut unele modificări, aceste funcţii ale managementului au rămas valabile şi în contextul
actual.

3
Cojocaru, Ş., Metode apreciative în Asistenţa Socială, Ed. Polirom, 2005, pag 174
 6

De multe ori managementul de caz a fost definit pornind tocmai de la funcţiile sale:
recrutarea cazurilor, evaluarea iniţială, stabilirea obiectivelor şi planificarea serviciilor,
implementarea planurilor de intervenţie, monitorizarea şi evaluarea4.
Pentru Weil, caracteristicile managementului de caz pot fi stabilite cu ajutorul funcţiilor
şi abilităţilor managerului de caz, iar statusurile sunt următoarele: diagnostician, planificator,
organizator comunitar, consultant, terapeut şi responsabil de advocacy5
Tot în responsabilitatea managerului de caz intră şi elaborarea şi implementarea planului
specific de intervenţie, plan pe care managerul îl realizează împreună cu clientul.
Un alt autor de specialitate, Mintsberg (Wolk et al., 1994, pag155), propune următoarele
roluri ale managerului: roluri interpersonale, roluri informaţionale şi roluri de luare a deciziilor.
The Case Management Society of America (1998)6 stabilea patru funcţii elementare ale
managerului de caz:
 Evaluare
 Planificare
 Conectare
 Advocacy
Din pricina multitudinii tipurilor de cazuri sociale, a caracteristicilor populaţiilor
vulnerabile, a diversităţii condiţiilor socioculturale şi a resurselor disponibile, se dovesdeşte a fi
extrem de dificil de evidenţiat toate modelele managementului de caz şi toate funcţiile pe care le
îndeplinsec managerii de caz.
Dupa Weil si Karls (1985, rolurile managerilor de caz sunt următoarele:
1. rezolvarea problemelor- este o funcţie clasică de intervenţie, este privită ca o
modalitate de identificare a soluţiilor la problemele clienţilor. Obiectivul oricărui caz social este
de a găsi şi urmări implementarea unor soluţii pentru rezolvarea sau diminuarea problemei.
2. sprijinul public şi advocacy- reprezintă sprijinul acordat de managerul de caz şi
activitităţile pe care acesta le interprinde pentru a influenţa luarea unei decizii în cadrul
furnizorilor de servicii, al autorităţilor locale, în favoarea clientului său. Acest sprijin constă în
activitatea concentrată în scopul obţinerii unui suport din partea cetăţenilor, a societăţii civile, a

4
Loomis, J.F., ,,Case management in health care" , Health and Social Work, 1988, pag 219- 225
5
Weil, M, ,, Case management in human service practice,Jossey- Bass, San Francisco, 1985, pag 27
6
Cojocaru, Ş, Metode apreciative în Asistenţa Socială, Ed. Polirom, 2005, pag 175
 7

mijloacelor de comunicare în masă şi altor persoane capabile să influenţeze luarea unei decizii
favorabile în urma procesului de advocacy.
3. intermedierea între agenţii sau persoane- reprezintă un rol al managerului de caz care
realizează planul de servicii şi se asigură că serviciile recomandate sunt existente în comunitate
şi le sunt accesibile beneficiarilor. Managerul intermediază accesul la servicii diverse pentru
clienţii pe care îi reprezintă şi în plus contractează persoanele responsabile, cele care au putere de
decizie şi care administrează aceste servicii. Accesul la servicii se face în funcţie de politica
organizaţională, comunitară şi pe baza unor contracte de parteneriat. Managerul de caz are
responsabilitatea de a se documenta cu privire la serviciile oferite în comunitate dar şi cu
aspectele şi criteriile de accesibilitate pe care trebuie să le îndeplinească clienţii acestora, pentru
a evita erorile legate de elaborarea planului de servicii.
4. planificare socială- prin intermediul planului de servicii pe care îl realizează,
managerul de caz îndeplineşte funcţia planificării sociale, ce are rolul de a stabili obiective clare
şi măsurabile pentru fiecare client, modalităţi de realizare a activităţilor termene limită, palnuri
de evaluare şi monitorizare.
5. origanizarea comunitară-managerul de caz are un rol activ în privinţa distribuirii şi
alocării resurselor existente în comunitate pentru cleinţii care îl contactează, el nu se implică însă
în administrarea şi gestironarea diverselor servicii sociale din comunitate ci are un rol hotărâtor
în articularea acestor servicii în cadrul intervenţiilor propuse la nivelul clienţilor.
6. monitorizarea serviciilor- monitorizarea semnifică în mod principal documentarea,
culegerea unor informaţii privitor la serviciiledin comunitate, a criteriilor pe care potenţialii
beneficiari trebuie să le îndeplinească, a verificării permanente privitor la capacităţile acestor
servicii şi a ,, gradului de ocupare"7 a lor.
7. evaluarea- managerul de caz este şi un evaluator al situaţiei clienţilor săi deoarece în
diferite momente ale intervenţiei: iniţială, periodocă şi finală, acesta foloseşte anumite metode
pentru ai evalua. El este şi un evaluator al serviciilor existente pentru ca atunci când alcătuieşte
planul de servicii pentru un client, managerul de caz urmăreşte şi impactul pe care îl au
intervenţiile anumitor specialişti pe ariile lor de competenţă.

7
Ibidem, pag., 176
 8

8. consultanţa- mangerul de caz jocă şi rolul unui consultant atât pentru colegii săi de
breazlă, practicieni din domeniul social cât şi pentru alte instituţii prestatoare de servicii sociale
diferitelor categorii de persoane vulnerabile şi defavorizate.
9. colaborarea- pentru a-şi îndeplinii sarcinile, este impetuos necesar ca managerul de
caz să se afle într-un continuu dialog şi raport de colaborare cu ceilalţi specialişti cu care
lucrează la caz, cu reprezentanţii altor instituţii pe care beneficiarii serviciilor sale le contactează,
dar şi cu alţi manageri de caz atunci când responsabilităţile lor se inersectează.
10. coordonarea- este prin excelenţă un rol al managerilor de caz, care după ce au
întocmit planurile de servicii trebuie să se asigure că fiecare specialist care intervine în situaţia
clientului lor urmăreşte obiectivele stabilite în cadrul planului. Managerii coordonează echipa
interdisciplinară nu pentru că acest lucru e dictat de poziţia lor ierarhică, ci din cauză că în cadrul
echipei care este adesea construită după modelul matriceal, ei sunt coordoantorii cazului lor.
11. consilierea- e activitatea de sprijin pentru clienţii serviciilor sociale şi se realizează
prin lucrul direct cu clientul. Consilierea poate avea scopuri multiple, în primul rând se urmăreşte
sprijinirea clientului pentru a-şi înţelege situaţia, a-şi reduce gradul de vulnerabilitate prin care
este caracterizat în anumite momente critice. Clientul trebuie să fie capabil cu ajutorul consilierii
să analizeze condiţiile în care trăieşte şi să identifice soluţii şi decizii privitoare la viitoarele sale
acţiuni.
12. înregistrarea şi monitorizarea progreselor- acest procedeu e realizat prin
documentarea în cadrul dosarului clientului iar monitrizarea acestora e desobit de utilă pentru
evaluarea intervenţiilor şi a efectelor pe care le au, pentru analiza rezultatelor şi a celor mai
eficiente modele de intervenţie, pentru luarea unor hotărâri privitor la succesele şi insuccesele
activităţii.

2.2. Managementul de caz apreciativ

Managementu de caz apreciativ poreşte de la ideea că fiecare potenţial beneficiar care apelează
la serviciile sociale are puncte tari şi este capabil să îşi exploateze oportunităţile. Nucleul acestei
abordări este reducerea vulnerabilităţii sociale prin schimbarea cadrelor de referinţă pe care le au
clienţii acestor tipuri de servicii şi modificarea perspectivei de abordare a realităţii.
 9

Managementul apreciativ valorizează resursele de care clientul dispune, precum şi

resursele disponibile ale mediului său, pentru că această intervenţie propune o schimbare atât în
plan individual, subiectiv, cât şi la nivelul sistemului sau contextului în care clientul acţionează.
Managementul de caz apreciativ are patru etape8: etapa cunoaşterii, a viziunii,
programării şi acţiunii.
Prima etapă constă în cunoaşterea reciprocă dintre asistent şi beneficiar, în care asistentul
îşi încurajează clientul să descopere evenimente pozitive din istoria sa personală, legată de
problema care l-a determinat să ceară ajutor.
Etapa viziunii este cea prin care asistentul social sprijină clientul să îşi creeze o viziune
pozitivă pornind de la succesele pe care le-a avut în trecut. Viziunea este exprimată sub forma
unor propoziţii provocative, la timpul prezent (mă sprijin pe colaborarea asistentului social
pentru a trece peste această situaţie). În această etapa este deosebit de important ca beneficiarul,
după ce şi-a stabilit viziunea, să o elaboreze corespunzător. În lipsa acestei acţiuni nu se pot
obţine rezultatele scontate din pricina lipsei de mobilizare a clientului.
În etapa programării se stabilesc planurile prin care viziunea se poate realiza, iar în
această procedură clientul este ajutat de familia şi apropiaţii săi, care trebuie să îşi aducă aportul
la reabilitarea clientului.
În ultima etapă, asistentul social, clientul şi persoanele de referinţă ale acestuia pun în
aplicare planul întocmit în etapele precedente.

8
Idem, pag 169
 10

Manager

Etapa CUNOAŞTERII

Etapa VIZIUNII

Managementul de caz
apreciativ
Etapa PROGRAMĂRII

Etapa ACŢIUNII

Clientul şi
mediul său

2.3. Etapele managementului de caz

Managementul de caz reprezintă un proces care implică parcurgerea unor etape interdependente
şi identice în soluţionarea fiecărui caz în parte. Are ca scop principal îmbunătăţirea calităţii vieţii
benficiarului de servicii sociale şi medicale prin oferirea unor servicii profesioniste de îngrijire
protecţie, educaţie, consiliere şi sprijin. Se centrează pe coordonarea, organizarea şi direcţionarea
tuturor intervenţiilor destinate asigurării serviciilor şi integrarea acstora în beneficiul clienţilor,
prin urmărirea permanentă a progreselor înregistrate în atingerea finalităţii planurilor
individualizate de protecţie şi centrarea activităţilor destinate prevenirii potenţialelor probleme a
fiecărei categorii de persoană asistată.
 11

Pentru a întocmi planul individualizat de intervenţie, managerul de caz implică

beneficiarul în toate etapele intervenţiei. M.White (1986), în lucrarea sa ,,Managementul de caz",
publicată în New York descrie şase paşi de desfăşurare a managementului de caz:
1. indentificarea şi recrutarea cazurilor;
2. evaluarea situaţiei iniţiale;
3. planificarea îngrijirii sau a serviciului asistenţial;
4. coordonarea;
5. urmărirea cazului după intervenţie;
6. reevaluarea cazului;

Managementul de caz aplicat în domeniul protecţiei drepturilor copilului, implică      

parcurgerea următoarelor etape principale:  
a) Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor;   
b) Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului;  
c) Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un: PIP (plan individualizat
de protecţie), PS (plan de servicii), plan de recuperare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare
socială.  
d) Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant legal şi alte
persoane importante pentru copil;    
e) Monitorizarea şi re-evaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor şi   
intervenţiilor specializate; 
f) Închiderea cazului.                                                                
Activităţile desfăşurate în cadrul acestor etape se bazează pe principiile      
individualizării şi personalizării, precum şi pe implicarea activă (consultare şi   participare) a
copilului şi familiei/reprezentantului legal,  managerilor de caz., respectiv responsabilul de caz
prevenire (care asigură derularea acestor etape pentru toţi   copiii aflaţi în evidenţa furnizorilor
de servicii şi înregistrează toate informaţiile   în dosarul copilului).        
Rothman (1991: 523), descrie urmtoarele etape ale managementului de caz:
1. accesarea agenţiei- mai poartă numele şi de cerere de ajutor. E realizată de client
sau în numele acestuia de către o altă agenţie care oferă servicii complementare sau prin auto-
referire. Cererea de ajutor este indicatorul vulnerabilităţii sociale a potenţialului beneficiar.
 12

2. admiterea - se face de către organizaţia prestatoare de servicii în urma identificării

problemei, a situaţiei în care se află clientul şi a verificării modalităţii prin care agenţia vine să
întâmpine nevoile acestuia. Clientul este informat despre serviciile agenţiei, despre regulile
stabilite în cadrul acelui serviciu social, iar asistentul social îi oferă informaţiile de care are
nevoie pentru a-şi putea alcătui un nivel al espectanţelor adaptat posibilităţilor personale şi ale
agenţiei.
3. evaluarea iniţială a clientului - urmăreşte să adune informaţi cu privire la
beneficiar şi situaţia sa particulară. Informaţiile se obţin atât de la client cât şi de la familia
acestuia, realizându-se o evaluare complexă prin adunarea datelor din documentele existente în
agenţie dar şi din cele puse la dispoziţie de client, documente care atestă anumite probleme sau
aspecte ale situaţiei sale particulare (certificate medicale, evaluări, etc).
4. stabilirea obiectivelor - are loc împreună cu clientul şi se realizează în funcţie de
situaţia sa particulară. Se stabilesc obiective pe termen scurt şi pe termen lung care vizează
implementarea şi impactul - rezultatele aşteptate ( modificările intervenite în situaţia clientului).
5. planificarea intervenţiei - se realizează împreună cu beneficiarul prin stabilirea
unor obiective care au ca şi scop central soluţionarea problemelor cu care acesta se confruntă şi
operaţionalizarea lor în activităţi. Reuşita intervenţiei prin managementul de caz este observabilă
şi măsurabilă deoarece obiectivele stabilite pentru realizarea schimbări situaţiei clientului
corespund condiţiilor SMART (sunt specifice, măsurabile, abordabile, realiste, şi încadrate în
timp).9 Este important ca în această etapă asistentul social să mobilizeze clienţii şi să obţină
implicarea lor activă la elaborarea planului de intervenţie.
6. indentificarea resurselor - constă în inventarierea resurselor beneficiarului şi a
celor din mediu pe care clientul le poate folosi, în conformitate cu planul persoanlizat de
intervenţie.
7. consilierea şi terapia - urmăresc oferirea suportului pentru a identifica
problemele, elaborarea unui set de soluţii, sprijinirea şi orientarea beneficiarului în alegerea celei
mai convenabile opţiuni.
8. coordoanrea inter-agenţii - vizează obţinerea de informaţii veridice despre
resursele clientului şi ale mediului său din cadrul reţelei de servicii sociale. Informaţiile se pot
obţine prin intermediul întâlnirilor a documentărilor, telefonului, reţelei informale şi dezvoltare a

9
Idem, Designul propunerilor de finanţare.Metodologie, modele de proiecte, comentarii, ed.,Lumen, Iaşi, 2004
 13

unor noi resurse; acestor demersuri efectuate de asitentul social li se pot adăuga şi iniţiativele
beneficiaului de a obţine informaţii de la alte organizaţii prestatoare de servicii.
9. conectarea clienţilor la alte resure - situaţia în care clienţii ce beneficiază de
anumite servicii sociale pot fii sprijiniţi în vederea opţinerii unor resurse complementare primite
de la alte organizaţii.
10. monitorizarea - este procesul de verificare permanentă a indicatorilor stabiliţi în
cadrul planului de intervenţie, pentru ca evoluţia cazului să fie observabilă. Acest lucru foloseşte
la schimbarea intervenţiei şi a tipului de lucru la caz dacă nu se observă o schimbare în bine a
clientului şi situaţia lui se înrăutăţeşte, dar şi la îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi a impactului
pe care acestea îl au.
11. reevaluarea situaţiei clientului - are loc periodic şi se realizează în funcţie de
indicatorii luaţi ca şi reper la începutul intervenţiei de caz.
12. evaluarea rezultatelor - se face pentru a măsura efectele ce le-a avut intervenţia
pentru a identifica cele mai eficace modalităţi de intervenţie iar finalitatea acestei etape e
reprezentată de raportul de închidere a cazului.
13. advocacy de caz - semnifică influenţarea autorităţilor în privinţa luării unor
decizii care să conducă la rezolvarea favorabilă a cazului.
 14

14.

Accesarea agenţiei/
Cerera de ajutor

Admiterea

Evaluarea iniţială

Stabilirea obiectivelor

Planificarea Identificare Consiliere

intervenţiei resurselor
Terapie

Coordonare Conectarea clienţilor la

interagenţii resurse comnunitare

Advocacy
Monitorizare

Reevaluare

Evaluarea rezultatelor

Modelul schematic al Managemetului de caz, (Rothman, 1991: 523)

3.1. Cadrul legislativ din Romania cu privire la managementul de caz

In Romania, managemetul de caz in asistenta sociala a devenit o practica reglementata
prin lege in cadrul pachetului legislativ in domeniul asistentei sociale. In anul 2004, au fost
elaborate Standardele minime obligatorii privind managemetul de caz in domeniul protectiei
copilului, ce traseaza cateva linii directoare esentiale a unor practici de buna calitate. Aparitia
acestor standarde si ale altora, elaborate aproximativ in aceeasi perioada, privind diverse tipuri
 15

de servicii sociale, cu precadere in domeniul protectiei copilului, marcheaza o maturitate a

practicii asistentei sociale prin recunoasterea unor modele de buna practica.
Managementul de caz poate fi vazut si ca o forma de articulare a mai multor tipuri de
interventie (sociale, medicale, psihologice) pe care le pot realiza diferite categorii de specialisti.
Managementul de caz in Romania este si el tributar paradigmei deficientei. Aceasta se
datoreaza faptului ca interventia a fost gandita din prisma paradigmei deficientei fara a lua in
calcul posibilitatea de a schimba sistemul care genereaza problema. Modelul deficientei este
bine inradacinat in practica asistentei sociale din tara noastra, insa sa nu uitam ca scopul
managementului de caz este si cel de reducere a vulnerabilitatii persoanei prin activitati
specifice, cum ar fi consilierea, terapia si interventia sociala (Cojocaru, 2005).
În România au apărut în anul 2004 o suită de standarde minime obligatorii privind
funcţionarea diferitelor tipuri de servicii sociale (SMO) venite să completeze şi să îmbunătăţescă
actualul Sistem de Asistenţă Socială. Aceste standarde au apărut în Monitorul Oficial sub forma
ghidurilor metodologice, a hotărârilor guvernamentale, a legilor, ordonanţelor guvernamentale şi
ordinelor şi vizează standardele minime obligatorii SMO pentru centre de zi, pentru servicii
rezidenţiale, SMO în intervenţia în cazuri de abuz, neglijare, tafic, migratie, SMO pentru adopţie,
persoane cu handicap, varstnici. Toate aceastea fac referire directă la managementul de caz
precizându-se etapele care trebuie urmate si planurile de acţiune care se impun.. Luând în
considerare faptul ca aceste standarde minime obligatorii sunt reglementate legal, ele trebuie
îndeplinite atât de organismele Statului cât şi de instituţiile non-guvernamentale.
Pe lângă acestea, există diverse documente, în special în domeniul protecţiei copilului şi a
persoanelor cu dizabilitati, persoanelor varstnice, cu ajutorul cărora managerul de caz îşi
realizează sarcinile, primeste indicaţii cu privire la contractarea serviciilor şi informaţii despre
echipa multidisciplinară cu care acesta colaborează pe toată durata unui caz.
 16

4. Standarde minime obligatorii privind managementul de caz in domeniul

protectiei copilului.

Managerul de caz este profesionistul care asigură coordonarea activităţilor de asistenţă socială
şi protecţie specială desfăşurate în interesul superior al copilului, având drept scop principal
elaborarea şi implementarea:
a) planului individualizat de protecţie (PIP) pentru copiii separaţi de familie, prevăzut de
art. 53 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului;
b) planului de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi, ( prevăzut de art. 21 din Hotărârea
de Guvern nr. 1.437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru
protecţia copilului).
c) planului de reabilitare şi/sau reintegrare socială pentru copiii abuzaţi, neglijaţi şi/sau
exploataţi, inclusiv victime ale traficului, exploatării prin muncă, exploatării sexuale în scop
comercial;
Managerul de caz este numit, în scris, de către directorul adjunct cu atribuţii în domeniul
protecţiei copilului al Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC) şi
poate să fie angajat al acesteia, al unui organism privat acreditat (OPA) sau al unor forme
independente de exercitare a profesiei de asistent social recunoscute de lege. Cu acest scop,
directorul adjunct cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului al DGASPC va avea la dispoziţie o
listă cu toţi managerii de caz de pe plan judeţean/al sectorului municipiului Bucureşti, cu
coordonatele acestora.
În îndeplinirea atribuţiilor sale, MC colaborează cu responsabilii de caz din protecţia
specială şi din centrele maternale.

Responsabilul de caz prevenire este profesionistul care, îndeplinind condiţiile menţionate în

acest standard asigură coordonarea activităţilor de asistenţă socială desfăsurate în interesul
superior al copilului din familie, având ca scop principal elaborarea şi implementarea planului
de servicii pentru prevenirea separării copilului de familia sa. R.C.P este angajat de SPAS şi este
nominalizat în scris prin dispoziţia primarului, pentru fiecare caz confirmat de prevenire a
separării copilului de familie. În cazul comunelor, acesta este persoana cu atribuţii în asistenţa
socială dacă îndeplineşte condiţiile menţionate în standarde. RCP poate fi şi angajat al unui OPA
 17

(organism privat acreditat) sau al unor forme independente de exercitare a profesiei de asistent
social recunoscute de lege, activitatea sa derulându-se în baza unei convenţii de cooperare sau a
unui contract încheiat între SPAS (Serviciul Public de Asistenţă Socială) din raza căruia sunt
cazurile.
Responsabilul de caz prevenire beneficiază de coordonare metodologică din partea unui
manager de caz, dar nu este subordonat acestuia. Cu acest scop, directorul adjunct cu atribuţii în
domeniul protecţiei copilului al DGASPC va numi, în scris, managerii de caz care asigură
coordonare metodologică şi pentru care responsabili de caz, urmărindu-se o distribuire teritorială
echitabilă, în funcţie de încărcătură şi natura cazurilor.

Responsabilii de caz din protecţie specială sunt profesioniştii din cadrul serviciilor rezidentiale
(cu excepţia centrelor maternale) care, îndeplinind condiţiile mentionate de prezentele standarde,
prin delegarea atribuţiilor de catre MC, asigură coordonarea activităţilor legate de elaborarea şi
implementarea tuturor programelor de intervenţie specifică (PIS); în îndeplinirea atribuţiilor lor,
responsabilii de caz din protecţia specială colaborează cu profesioniştii care elaborează şi
implementează PIS numiţi generic responsabili de PIS, aceştia putând fi din cadrul serviciilor
aflate în protecţia copilului (de ex. centre specializate de consiliere, servicii pentru dezvoltarea
deprinderilor de viaţă, centre de reintegrare în familie) sau în alte domenii (de exemplu sanatate,
educaţie);

Responsabilii de caz din centrele maternale sunt profesioniştii din cadrul acestor centre care,
îndeplinind condiţiile menţionate de standardele actuale, prin delegarea atribuţiilor de către MC,
asigură coordonarea activităţilor legate de elaborarea şi implementarea programelor
personalizate de intervenţie.
Responsabilul de caz prevenire beneficiază de coordonare metodologică din partea unui
manager de caz, dar nu este subordonat acestuia. Cu acest scop, directorul adjunct cu atribuţii în
domeniul protecţiei copilului al DGASPC va numi, în scris, managerii de caz care asigură
coordonarea metodologică şi pentru responsabili de caz, urmărindu-se o distribuire teritorială
echitabilă, în funcţie de încărcatura şi natura cazurilor.
În îndeplinirea atribuţiilor lor, responsabilii de caz prevenire colaborează cu
profesioniştii care elaborează şi implementează programele personalizate pentru copii în cadrul
 18

serviciilor de prevenire (de ex. program personalizat de intervenţie în centrele de zi, program
personalizat de consiliere în centrele de consiliere) profesionişti numiţi generic responsabili de
interventie.

Planul individualizat de protecţie (PIP)

Este documentul prin care se realizează planificarea măsurii de protecţie socială pentru copilul
separat de familia sa, a prestaţiilor, serviciilor şi intervenţiilor sau activităţilor, pe baza evaluării
detaliate a situaţiei acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării/ reintegrării copilului care a
fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil.
Planul individualizat de protecţie (PIP) pentru copiii separaţi de familie este prevazut de art. 53
din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Planul de servicii (PS)

Este documentul prin care se realizează planificarea acordării de prestaţii, servicii şi intervenţii
sau activităţi pe baza evaluării psihosociale a copilului şi a familiei, în vederea prevenirii
separării copilului de familia sa, pentru copiii aflaţi la risc de părăsire de către părinţi; pentru
copiii reintegraţi în familie după încetarea măsurii de protecţie; în orice situaţie care impune
acordarea de prestaţii şi/sau de servicii în vederea respectării drepturilor copilului.
Serviciul public de asistenţă socială, SPAS, şi, după caz, direcţia generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului, desemnează ca responsabili de caz prevenire cu precădere pe aceia
care au început instrumentarea cazului. Responsabilii de caz prevenire au obligaţia întocmirii PS.
Întocmirea, implementarea şi monitorizarea PS vor respecta prevederile standardelor
minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului.
Responsabilul de caz prevenire are obligaţia de a completa Fişa de monitorizare a situaţiei
copilului.Prestaţiile şi serviciile cuprinse în PS se adresează copilului, familiei/reprezentantului
legal, precum şi persoanelor faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament (persoane
importante pentru copil).

Programul de intervenţie specifică (PIS)

Este documentul care reflectă succesiunea de activităţi realizate într-o arie particulară de
competenţă (social, sănătate, educaţie, recuperare, etc.) destinate atingerii obiectivelor stabilite
 19

de PIP si PIS. Indiferent de tipul planului utilizat în diverse situaţii particulare, un aspect
important îl constituie clarificarea tipurilor de obiective utilizate, astfel că pentru organizarea şi
coordonarea activităţilor, planurile trebuie să prevadă obiective de implementare şi obiective de
impact. Obiectivele de implementare se referă la ceea ce se intenţionează să se realizeze, iar în
obiectivele de impact se tratează situaţia finală a beneficiarilor. Aşadar, eficienţa unei intervenţii
poate fi anticipată de modul în care sunt exprimate obiectivele în cadrul PIS/ PS. Dacă
predomină obiectivele de implementare, atunci în evaluarea rezultatelor se va accentua ceea ce
face specialistul responsabil cu punerea în aplicare a planului. În cazul în care obiectivele
exprimate sunt preponderent de impact, atunci progresele înregistrate se referă la măsurarea
schimbărilor care au intervenit în situaţia beneficiarilor în urma intervenţiilor realizate.

Planul de recuperare
Planul de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi este prevăzut de art. 21 din Hotărârea de Guvern
(HG) nr. 1437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru
protecţia copilului;
Pentru copiii cu dizabilităţi din familie, managerii de caz (cu precădere din cadrul
serviciului evaluare complexă) completează planul de recuperare atât pentru cei care necesită
încadrare într-un grad de handicap, cât şi pentru cei care necesită orientare şcolară/profesională
sau care necesită ambele acţiuni;
Pentru copiii cu dizabilităţi aflaţi în protecţie specială, respectiv copii plasaţi în familia
lărgită, familia substitutivă (familii de plasament şi asistent maternal) sau în servicii rezidenţiale,
managerii de caz completează planul individualizat de protecţie care îl conţine pe cel de
recuperare;

Planul de reabilitare şi/sau reintegrare socială

Planul de reabilitare şi/sau reintegrare socială pentru copiii abuzaţi, neglijaţi şi/sau exploataţi,
inclusiv victime ale traficului, exploatării prin muncă, exploatării sexuale în scop comercial-
acest plan se întocmeşte în baza art. 92 din Legea nr. 272/2004, precum şi a prevederilor HG nr.
1295/2004. privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea
traficului de copii;
 20

Pentru copiii abuzaţi, neglijaţi şi/sau exploataţi, inclusiv victime ale traficului, inclusiv
care raman in familie, managerii de caz (cu precădere din cadrul compartimentului de intervenţie
în situaţii de abuz, neglijare, trafic şi migraţiune prevăzut în HG nr. 1434/2004 privind atribuţiile
şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului) completează planul de reabilitare şi/sau reintegrare socială;
Pentru copiii abuzaţi, neglijaţi şi/sau exploataţi aflaţi în protecţie specială, inclusiv copii
refugiaţi, managerii de caz completează planul individualizat de protecţie care îl conţine pe cel
de reabilitare şi/sau reintegrare socială.

Etapele managementului de caz

Managementul de caz este un proces care implică parcurgerea unor etape

interdependente, care sunt aceleaşi în soluţionarea fiecărui caz în parte.
Managerii de caz şi responsabilii de caz prevenire aplică unitar aceleasi proceduri în
soluţionarea cazurilor, indiferent de instituţia în care activează, pentru rezolvarea optimă şi
eficientă a tuturor aspectelor legate de caz, în beneficiul clientului
Managementul de caz, aplicat în domeniul protecţiei drepturilor copilului, implică
parcurgerea următoarelor etape principale:  
g) Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor;   
h) Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului;  
i) Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un: PIP, plan de
recuperare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare socială, P.S  
j) Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant legal şi
-alte persoane importante pentru copil;    
k) Monitorizarea şi re-evaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor şi   
intervenţiilor specializate; 
l) Închiderea cazului.

Activităţile desfăşurate în cadrul acestor etape se bazează pe principiile individualizării

şi personalizării, precum şi pe implicarea activă (consultare şi participare) a copilului şi
familiei/reprezentantului legal, M.C., respectiv responsabilul de caz prevenire care asigură
 21

derularea acestor etape pentru toţi copiii aflaţi în evidenţa furnizorilor de servicii şi înregistrează
toate informaţiile   în dosarul copilului.
MC, respectiv responsabilul de caz prevenire foloseşte metodele şi instrumentele
specifice pentru documentarea cazului cerute de lege şi cele recomandate de către  Colegiul
Naţional al Asistenţilor Sociali din România.

1. Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor

Evaluarea iniţiala a situaţiei copilului se realizează în maxim 72 de ore de la înregistrarea
solicitării/sesizării, cu excepţia situaţiilor de urgenţă când se realizează în cel mai scurt timp
posibil, dar nu mai mult de o oră.
Evaluarea iniţială a situaţiei copilului confirmă sau infirmă, în cel mai scurt timp,
existenţa unui caz pentru sistemul de protecţie a copilului. În situaţiile în care copilul se află la
risc de separare de familie, evaluarea iniţială a situaţiei copilului confirmă sau infirmă, în cel
mai scurt timp,  existenţa unui caz pentru SPAS, respectiv persoanele cu atribuţii în
asistenţa socială.
Identificarea cazurilor se realizează prin cel puţin una din următoarele situaţii:
a)   solicitare directă din partea copilului şi/sau a familiei/reprezentantului legal,
b)   referire din partea unei alte instituţii, publice sau private,
c) semnalare/sesizare   scrisă sau telefonică din partea unor alte persoane decât membrii
familiei/reprezentantul legal
d) autosesizare.
Evaluarea iniţială a situaţiilor înregistrate la DGASPC este efectuată de regulă de către
SPAS.
Se întocmeşte un raport de evaluare iniţială în maxim 24 de ore de la efectuarea evaluării.
Raportul se înaintează şefului pe linie ierarhică, în baza căruia se confirmă sau infirmă cazul ca
fiind de competenţa DGASPC, respectiv a primăriei. 
Cazul confirmat şi înregistrat la DGASPC este raportat directorului cu atribuţii în
domeniul protecţiei copilului din cadrul DGASPC care îi desemnează un MC,
În desemnarea managerului de caz, directorul cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului
din cadrul DGASPC ia în considerare cel puţin următoarele aspecte:
a) numărul   de cazuri aflate în responsabilitatea acestuia,
 22

b) complexitatea cazuisticii,
c) experienţa,
d) cunoaşterea problematicii respective,
e) relaţia cu copilul şi familia 
f) colaborarea cu reţeaua de servicii şi instituţii.                               
În situaţia cazului confirmat şi înregistrat la primărie, şeful de compartiment care a avizat
raportul de evaluare iniţială desemnează responsabilul de caz prevenire.
Cazul infirmat şi înregistrat la DGASPC, dacă este necesar, este referit de către şeful
Serviciului de evaluare initiala către alte instituţii abilitate. Referirea implică realizarea unui
document înregistrat şi transmis instituţiei abilitate, atât direct, cât şi prin intermediul clientului,
iar în unele situaţii şi contactarea telefonică a instituţiei respective. Documentul scris va conţine
principalele informaţii despre cazul respectiv.
Conţinutul raportului de evaluare iniţială, precum şi decizia luată în baza acestuia se
comunică clienţilor în maxim 3 zile.

2. Evaluarea detaliată/complexă
Evaluarea complexă se realizează de către echipa complexa sau multidisciplinară.Evaluarea
detaliată se realizează în cadrul întâlnirilor cu cei implicaţi, atât în  mediul de viaţa al acestora,
cât şi la sediul serviciilor specializate.
În vederea  realizării evaluării detaliate, MC, respectiv responsabilul de caz prevenire
stabileşte  şi solicită implicarea în evaluare a unei echipe de profesionişti (psihologi, asistenţi
sociali şi alţii) în funcţie de situaţia şi natura cazului.
Copilul şi familia/reprezentantul legal trebuie sa fie implicaţi activ în procesul de
evaluare.  MC, respectiv responsabilul de caz prevenire consemnează informaţiile obţinute în
cadrul   acestor întâlniri în rapoarte de vizită/întâlnire care includ cel puţin următoarele aspecte:
sinteza discuţiilor purtate în cursul întâlnirii, data, locul şi scopul vizitei    următoare, agreată în
prealabil cu familia şi copilul.                                 
Vizitele la domiciliul familiei se realizează pe baza unui program stabilit de comun    
acord cu familia şi copilul. În cazul în care este nevoie, MC, respectiv responsabilul  de caz
prevenire poate realiza şi vizite neanunţate, numai dacă apreciază că există   motive temeinice şi
cu acordul şefului ierarhic.                                       
 23

MC, respectiv responsabilul de caz prevenire solicită familiei şi copilului o listă cu

persoane care pot da referinţe despre situaţia în care se află. Totodată, MC, respectiv
responsabilul de caz prevenire informează familia şi copilul despre contactarea altor persoane
decât cele desemnate de aceştia în vederea obţinerii de referinţe.
În urma evaluării detaliate, MC, respectiv responsabilul de caz prevenire întocmeşte un
raport de evaluare detaliată realizat pe baza rapoartelor specialiştilor implicaţi în evaluare şi a
rapoartelor de vizită, în maxim 24 de ore de la ultima evaluare/vizită

Echipa multidisciplinară
Managerul de caz, respectiv responsabilul de caz prevenire va asigura implicarea şi conlucrarea,
pe parcursul tuturor etapelor managementului de caz, a unei echipe de specialişti,
multidisciplinară şi, după caz, interinstituţională, precum şi intervenţia punctuală a unor
specialişti colaboratori atunci când este necesar.
Munca în echipă şi parteneriatul interinstituţional asigură abordarea globală a situaţiei
copilului, prin acţiuni sinergice şi coerente şi contribuie în mod  esenţial la soluţionarea cazului.
Furnizorul de servicii va efectua demersurile necesare pentru munca în
echipă  multidisciplinară şi interinstituţională, precum şi pentru expertiza unor specialişti
colaboratori, conform propunerilor şi solicitărilor, în scris, ale MC, respectiv ale responsabililor
de caz prevenire.  
MC va înainta anual propuneri scrise coordonatorului serviciului în care activează cu  
privire la modificarea organigramei serviciului în cauză în vederea asigurării muncii   în echipă
la un randament optim.                                                       
MC solicită, în scris, şefului ierarhic, ori de câte ori este nevoie, intervenţia  suplimentară
a unor specialişti din afara echipei, care activează în cadrul altor servicii/instituţii cu care
furnizorul de servicii nu are un acord încheiat
În vederea formulării propunerilor şi solicitărilor menţionate anterior, precum şi a
întocmirii PIP şi a celorlalte planuri prevăzute în legislaţie, a referirii cazului către alte instituţii,
MC are acces la cartografierea serviciilor sociale existente la nivelul judeţului/sectorului
întocmită de consiliul judeţean/local al sectoarelor   municipiului Bucureşti
 24

MC. asigură organizarea întâlnirilor echipei  (numite întâlniri de caz) în mod periodic cel
puţin o dată pe săptămână pentru a  discuta cazurile şi a lua deciziile necesare soluţionării
acestora

3. Realizarea unui Plan individualizat de protecţie (PIP) sau a unui Plan de servicii (PS)
Managerul de caz, împreună cu echipa multidisciplinară, elaborează planul   individualizat de
protecţie, sau după caz, celelalte planuri prevăzute în legislaţie, în termen maxim de 30 de zile de
la înregistrarea cazului la  direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.     
Responsabilul de caz prevenire elaborează planul de servicii în termen maxim de 30 de
zile de la înregistrarea cazului la primărie.    
Copilul şi familia sa/reprezentantul legal vor fi implicaţi activ în procesul de planificare
a prestaţiilor, serviciilor şi intervenţiilor.                     
În baza raportului de evaluare detaliată, MC întocmeşte PIP sau, după caz, celelalte
planuri prevăzute în legislaţie. PIP, precum şi celelalte planuri sunt întocmite în cel mai scurt
timp posibil de la încheierea evaluării, astfel încât să fie prezentate   Comisiei pentru Protecţia
Copilului/ sau Instanţei odată cu raportul de evaluare psihosocială   (detaliată) atunci când se ia
decizia unei măsuri de protecţie specială.
PS este realizat de către responsabilul de caz prevenire de la nivelul
SPAS/primăriei, beneficiind de îndrumare metodologică din partea MC
Conţinutul PIP/PIS/alte planuri prevăzute în legislaţie este stabilit de comun acord cu
echipa, familia/reprezentantul legal şi copilul în raport cu vârsta şi gradul său de
maturitate.                                      
MC, respectiv responsabilul de caz prevenire organizează cel puţin o întâlnire cu echipa
multidisciplinară în vederea finalizării planului corespunzător.                       
Planul este avizat de şeful ierarhic şi transmis, în termenul maxim de 30 de zile prevăzut
de SMO prezente, membrilor echipei, familiei/reprezentantului legal şi, după caz, copilului.
Copilului i se aduce la cunoştinţă conţinutul planului utilizând    mijloace şi materiale adecvate
vârstei, gradului de maturitate, tipului de dizabilitate  şi/sau gradului de
handicap.                                                           
 25

MC, respectiv responsabilul de caz prevenire transmite fiecărui membru al echipei

responsabilităţile şi planificarea activităţilor în echipă necesare pentru implementarea şi
monitorizarea planului corespunzător.
Furnizarea prestaţiilor, serviciilor şi a intervenţiilor cuprinse în PIP/PS/alte planuri
prevăzute în legislaţie se face în baza contractului cu familia/reprezentantul legal încheiat cu
furnizorul de servicii. Se recomandă adaptarea modelului prevăzut în Ordinul ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei nr. 73/2005 privind aprobarea  modelului Contractului pentru
acordarea de servicii sociale, îcheiat de furnizorii de  servicii, acreditaţi conform legii, cu
beneficiarii de servicii sociale.     

4. Monitorizare şi re-evaluare
Managerul de caz va monitoriza implementarea planului individualizat de  protecţie sau, după
caz, a celorlalte planuri prevăzute în legislaţie, respectiv progresele care se înregistrează în
soluţionarea situaţiei copilului până când  procesul de asistenţă şi/sau protecţie nu se mai
dovedeşte necesar. 
Responsabilul de caz prevenire monitorizează implementarea planului de servicii,
respectiv progresele care se înregistrează în soluţionarea situaţiei copilului  până când procesul
de asistenţă nu se mai dovedeşte necesar.                   
În contextul monitorizării planului, MC, respectiv responsabilul de caz prevenire are în
vedere cel puţin următoarele aspecte:
a) verificarea demarării serviciilor/activităţilor  prevăzute, în maxim 2 zile de la
termenele de iniţiere stabilite în planul respectiv; 
b) verificarea modului de furnizare a serviciilor/activităţilor (de ex. progrese obţinute,
atingerea obiectivelor, probleme apărute) cel puţin lunar în limita de timp stabilită pentru fiecare
serviciu/activitate;
c) răspuns imediat la orice problemă care apare în derularea serviciilor/activităţilor (de
ex. identificarea de resurse pentru transportul familiei şi copilului, rezolvarea problemelor
logistice sau procedurale); 
d) asigurarea fluxului de informaţie între membrii echipei, alţi specialişti implicaţi  în
implementarea planului, familie şi copil;
 26

e) medierea relaţiei dintre familie şi   copil pe de o parte şi profesionişti pe de altă parte
(de ex. prin acompaniere,  negocierea conflictelor);
f) re-evaluarea situaţiei copilului, respectiv a modului de   implementare a planului, cel
puţin o dată la 3 luni şi, dacă este necesar, revizuirea  planului respectiv
g) înregistrarea permanentă a informaţiilor, progreselor, evoluţiei   cazului în dosarul
copilului;
h) modificarea contractului cu familia/reprezentantul   legal atunci când este
cazul                                                         
În vederea realizării monitorizării, responsabilii de PIS au obligaţia de a întocmi
rapoarte de implementare a PIS, lunar sau ori de câte ori este nevoie (de ex. la  solicitarea MC,
cu ocazia revizuirii PIP).      
Rapoartele de implementare a PIS sunt transmise la MC în maxim 3 zile de la
întocmirea      lor (pentru cele lunare), respectiv de la apariţia problemei/situaţiei pentru care au
fost întocmite (pentru cele ocazionale).                                               
MC, respectiv responsabilul de caz prevenire, împreună cu echipa multidisciplinară
realizează re-evaluarea situaţiei copilului o dată la 3 luni sau de câte ori este  nevoie, precum şi
revizuirea planului corespunzător dacă acest lucru este necesar.    
MC, respectiv responsabilul de caz prevenire organizeaza întâlniri cu echipa în vederea
re-evaluării situaţiei copilului şi respectiv revizuirii planului corespunzator. Re-evaluarea
situaţiei copilului şi, după caz, revizuirea planului au loc în aceleaşi  condiţii de implicare activă
a familiei/reprezentantului legal şi a copilului.         
Re-evaluarea situaţiei copilului şi revizuirea planului au loc în maxim 48 de ore de la
înregistrarea situaţiilor care implică admiterea copilului într-o instituţie de orice tip pentru copii
sau pentru copil şi familie care nu au fost prevăzute în planul iniţial (de ex. spitalizare, inclusiv
în unităţi medico-sociale, măsură de protecţie specială într-un erviciu rezidenţial, găzduire în
adăposturi pentru victimele violenţei in familie.
MC, respectiv responsabilul de caz prevenire întocmeşte raportul de re-evaluare în
maxim    24 de ore de la data re-evaluării. Raportul trebuie avizat de şeful ierarhic şi transmis, în
maxim 3 zile de la întocmirea acestuia, membrilor echipei, familiei şi, după caz, copilului.
Pe parcursul monitorizării unor cazuri extrem de dificile, se recomandă ca MC să
asigure  organizarea unei întâlniri (numită conferinţă de caz) sau a unei teleconferinţe a    
 27

membrilor echipei multidisciplinare cu experţi recunoscuţi în domeniul în cauză în vederea

soluţionării cazurilor respective.                                             

5. Monitorizarea post-servicii şi închiderea cazului

În vederea consolidării rezultatelor obţinute realizarea planului, managerul de caz, respectiv
responsabilul de caz prevenire asigură derularea activităţilor de monitorizare post-servicii pentru
o perioadă de minim 3 luni.                  
Închiderea cazului are loc în momentul în care procesul de asistenţă şi/sau  protecţie a
copilului nu se mai dovedeşte a fi necesar şi familia îşi redobândeşte capacitatea optimă de
autonomie şi funcţionare.                   
Monitorizarea post-servicii se realizează în baza unui plan de monitorizare elaborat de  
MC, respectiv responsabilul de caz prevenire şi avizat de furnizorul de servicii. 
În procesul de monitorizare post-servicii, MC urmăreşte calitatea integrării sociale a 
copilului şi colaborează cu SPAS/persoanele cu atribuţii în asistenţa socială din comunitatea în
care locuieşte familia cu copilul.  
Responsabilul de caz prevenire urmăreşte calitatea integrării sociale a copilului şi
colaborează cu membrii structurilor comunitare consultative din comunitatea în care locuieşte
familia cu copilul
MC, respectiv responsabilul de caz prevenire colaborează cu profesionişti
din  servicii/instituţii care pot consolida rezultatele obţinute în urma implementării
PIP/alte planuri prevăzute în legislaţie, respectiv PS.
MC, respectiv responsabilul de caz prevenire întocmeşte rapoarte de monitorizare  post-
servicii lunar sau de câte ori este nevoie.
Pe parcursul intervenţiei, MC, respectiv responsabilul de caz prevenire pregăteşte
familia/reprezentantul legal şi copilul în vederea închiderii cazului

Recrutarea şi angajarea MC, responsabillior de caz

Pot fi angajaţi ca MC persoanele care-sunt asistenţi sociali conform Legii nr. 466/2004 privind
statutul profesiei de asistent social şi au o experienţă de cel puţin 2 ani de muncă în servicii
pentru protecţia   copilului;
 28

- au studii superioare socio-umane sau medicale şi o vechime în servicii pentru

protecţia    copilului de cel puţin 3 ani;     
- au studii superioare, altele decât socio-umane sau medicale, au absolvit un curs    post-
universitar în domeniul asistenţei sociale şi au o vechime în serviciile de protecţie   a copilului de
cel puţin 5 ani. 
Se acordă prioritate la angajare profesioniştilor cu pregătire în managementul de caz.      
Responsabilii de caz prevenire, precum şi responsabilii de caz din protecţie specială şi    
responsabilii de caz din centrele maternale trebuie să fie cel puţin absolvenţi de liceu   cu
diplomă de bacalaureat şi să aibă o experienţă de cel puţin doi ani de muncă în   servicii sociale.
Activitatea responsabilului de caz prevenire este coordonată metodologic de un
MC.                                                                  
Dacă serviciul social în cauză funcţionează într-o zonă geografică în care trăiesc
comunităţi etnice minoritare, se recomandă ca o parte din managerii şi responsabilii de   caz să
vorbească limba minorităţii respective. Totodată se recomandă angajarea unor     profesionişti cu
abilităţi empatice şi de comunicare cu copiii şi familiile.
Numărul de MC dintr-un serviciu pentru protecţia copilului sau numărul total de MC de  
care dispune furnizorul de servicii trebuie să fie suficient astfel încât nevoile clienţilor să fie
satisfăcute, misiunea serviciului îndeplinită şi încărcătura per MC  să fie de maxim 30 de cazuri
active. Cazurile active sunt considerate cele care sunt în   lucru până la perioada de monitorizare
post-servicii;
MC îşi deleagă responsabilităţile parţial sau în integralitate nu sunt considerate cazuri
active.                                                                         
Numărul responsabililor de caz prevenire din cadrul primăriei trebuie să fie suficient     
astfel încât nevoile clienţilor să fie satisfăcute şi încărcătura per responsabil de caz   prevenire să
fie de maxim 30 de cazuri active. Cazurile active sunt considerate cele   care sunt în lucru până la
perioada de monitorizare post-servicii; cazurile referite nu sunt considerate cazuri active
 

Rolul şi locul managerului de caz, respectiv ale responsabilului de caz prevenire 

Structura organigramei furnizorului de servicii trebuie sa cuprinda un număr suficient de
manageri de caz, respectiv responsabili de caz, cu roluri clar precizate în   implementarea
 29

planului individualizat de protecţie/a celorlalte planuri    prevăzute în legislaţie, respectiv a

planului de servicii
Furnizorul de servicii întocmeşte fişele de post pentru managerii şi responsabilii de     
caz .
MC, respectiv responsabilul de caz prevenire, reprezintă interfaţa între client şi      
serviciile de care acesta are nevoie şi, totodată, este principalul interlocutor al acestuia pe
întreaga durată a implementării PIP/a celorlalte planuri prevăzute în legislaţie, respectiv a
PS.                                                           
Atribuţiile principale ale MC sunt următoarele:  
a) coordonează eforturile, demersurile şi activităţile de asistenţă socială şi  protecţie
specială desfăşurate în interesul superior al copilului;                 
b) elaborează PIP/celelalte planuri prevăzute în legislaţie şi alcătuieşte echipa         
multidisciplinară şi, după caz, interinstituţională, şi organizează întâlnirile cu         echipa,
precum şi cele individuale cu profesioniştii implicaţi în rezolvarea
cazului;                                                                           
c) asigură colaborarea şi implicarea activă a familiei/reprezentantului legal şi a        
copilului, şi îi sprijină pe aceştia în toate demersurile întreprinse pe tot  parcursul
managementului de caz (de ex. organizarea de întâlniri periodice sau la   solicitarea acestora,
acompaniere, sprijin emoţional, consiliere);    
d) asigură comunicarea între toate părţile implicate în rezolvarea cazului;    
e) asigură respectarea etapelor managementului de caz;      
f) întocmeşte şi reactualizează dosarul copilului;                    
g) coordonează metodologic responsabilii de caz prevenire
h) comunică, cu avizul superiorului ierarhic, la SEI, cazurile pentru care a fost luată
decizia de închidere.                                                              
Principalele atribuţii ale responsabilului de caz prevenire sunt următoarele:  
a) coordonează eforturile, demersurile şi activităţile de prevenire a separării copilului de
familia sa;                                                          
b) elaborează PS;      
c) asigură comunicarea între toate părţile implicate în rezolvarea cazului;  
d) asigură respectarea etapelor managementului de caz;         
 30

e) întocmeşte şi reactualizează dosarul copilului.                                   

Delegarea responsabilităţilor legate de managementul de caz se realizează cu

acordul  sefului ierarhic al MC. De regulă, MC îşi delegă o parte din responsabilităţi către 
responsabilii de caz din protecţie specială şi din centrele maternale. Delegarea     integrală a
responsabilităţilor se realizează către profesionişti care îndeplinesc     aceleaşi condiţii minime ca
şi profesionistul care deleagă.                           

Formarea iniţială şi continuă

Managerul de caz şi responsabilul de caz au competenţele necesare pentru a   lucra cu clienţii şi
în echipa multidisciplinară
La angajare, în lipsa unei formări de iniţiere în domeniul managementului de caz, fiecare
MC, respectiv responsabil de caz beneficiază de formare în acest domeniu,       asigurată din
bugetul angajatorului.                                                  
MC, respectiv responsabilul de caz trebuie sa comunice şefului ierarhic care sunt nevoile
de  pregătire. Totodată, în funcţie de evaluarea anuală a activităţii MC, respectiv a
responsabilului de caz, şeful ierarhic poate identifica şi alte domenii de pregătire.  MC va
beneficia de cel puţin 42 de ore pe an de formare continuă în domeniul managementului de caz
şi de cel puţin 42 de ore de formare continuă în domeniul   protecţiei copilului sau domenii
conexe/interdisciplinare, asigurate din bugetul   angajatorului. Teme recomandate pentru
formarea continuă: funcţiile MC, relaţia  copil/familie - MC, confidenţialitate şi etică
profesională, criterii de eligibilitate  pentru accesul la servicii, nomenclatorul serviciilor, sistemul
public de asistenţă socială şi prestaţiile, cadrul legal, promovarea interesului copilului/familiei 
(advocacy), servicii sociale la nivel local, metode şi proceduri de evaluare, planificare şi
monitorizare.                                                          
MC şi responsabilii de caz participă la diverse cursuri de formare care îi pot ajuta în
optimizarea muncii lor, inclusiv seminarii şi conferinţe

Supervizarea in domeniul mamagementului de caz

Furnizorul de servicii trebuie sa dispuna de un sistem eficient de supervizare  al resurselor
umane. Managerii de caz şi responsabilii de caz vor beneficia de supervizare din partea unor
 31

specialişti pregătiţi şi cu experienţă în acest sens şi acest lucru permite funcţionarea serviciilor la

randament optim. Furnizorii de servicii au obligaţia de a asigura supervizarea internă şi externă a
MC .Coordonatorii serviciilor vor organiza cel puţin o dată pe lună întâlniri de supervizare  
internă cu MC, individual şi în echipă, şi la cererea acestora.
Supervizarea externă se realizează de specialişti cu studii superioare socio-umane cu
experienţă de cel puţin 5 ani în servicii pentru copil şi familie, pregătire în supervizare şi
experienţă de cel puţin doi ani în servicii pentru copil şi  familie în plus faţă de persoanele cărora
li se asigură supervizarea respectivă.    
Coordonatorii serviciilor şi alţi specialişti angajaţi ai furnizorului de servicii care
desfăşoară activităţi de supervizare internă beneficiază de cel puţin 42 de ore de formare
continuă în acest domeniu, asigurată din bugetul angajatorului.

Standarde etice
Managerul de caz trebuie să menţină în cadrul colectivităţii un înalt standard al condiţiei sale
morale. Este inacceptabilă orice formă de manipulare; managerul social trebuie să respecte
libertatea de opţiune a fiecărui individ, grup, colectivitate.
Managerul de caz trebuie să apere persoana asistată de pericolul de a fi abuzată datorită
unei situaţii dificile în care se află. Managerul de caz trebuie să-şi practice profesia cu probitate
morală, demnitate, onestitate şi competenţă.
Profesia de asistent social fiind condiţionată de încredere şi prestigiu personal, managerul
de caz trebuie să evite în viaţa sa privată tot ceea ce ar dăuna imaginii sale profesionale.
Managerul de caz trebuie să fie activ în depistarea problemelor, să folosească toate
cunoştinţele sale profesionale pentru a asista persoanele, grupurile sau colectivităţile aflate în
dificultate să atingă un prag acceptabil de normalitate.
Managerul de caz trebuie să protejeze interesele persoanelor asistate, susţinându-le în
luarea propriilor decizii în deplină cunoştinţă de cauză.
Managerul de caz trebuie să-şi perfecţioneze continuu pregătirea profesională (prin lecturi
de specialitate, cursuri de perfecţionare, participare la manifestări ştiinţifice), cât şi deprinderile
şi abilităţile pentru practicarea meseriei; trebuie să contribuie la dezvoltarea unui climat
stimulativ pentru perfecţionare în cadrul comunităţii profesionale.
 32

Responsabilitatea primară a managerului de caz se referă la persoanele aflate în

dificultate; totodată, profesia sa îi impune o înaltă responsabilitate faţă de societate.
Managerul de caz are datoria de a sprijini persoanele asistate să se integreze în viaţa
socială şi culturală, de a restabili relaţiile cu familia şi societatea, de a reduce dependenţa socială,
de a-l face pe asistat conştient nu numai de drepturile sale, dar şi de datoriile sale sociale.
Aderând complet la valorile democraţiei care presupun crearea unei societăţi echilibrate în
care toate segmentele ei să se accepte, să se recunoască şi să se sprijine reciproc, managerul
social are datoria să înţeleagă şi să respecte cultura, experienţa istorică, opţiunile fundamentale
ale comunităţii în care lucrează.

Bibliografie MC
Ana Muntean, Practici in asistenta sociala (Romania si Germania), Ed.Polirom, 2007
Antonio Sandu, Tehnici in asistenta sociala, Ed. Lumen, 2005
Cojocaru Stefan, Managementul de caz in protectia copilului. Evaluarea serviciilor si
practicilor din Romania, Ed. Polirom, 2008
Cojocaru Stefan, Metode apreciative in Asistenta sociala, editura Polirom, Iasi, 2005
Doru Buzducea, Aspecte contemporane in asistenta sociala, Ed. Polirom, 2005
George Neamtu, Tratat de asistenta sociala, Ed. Polirom, 2004
H.G.R. nr.1434/2004 privind atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi
funcţionare ale Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului ;
Holt Romania, Ghidul de buna practica in asistenta sociala a copilului si familiei-
interventia in situatii de criza, consilierea familiilor cu copii seropozitivi, Ed. Lumen,
2002
Kerla Krogsrud Miley, O?Melia Mchael, Dubois Brenda, Practica asistentei sociale.
Abordarea participativa, Ed. Polirom, 2006
Legea 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice cu modificările şi
completările ulterioare;
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului;
Legea nr. 448/ 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap;
Metodologia de interventie in echipa multidisciplinara si in retea interinstitutionala in
situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau traficare a copilului (document aflat in lucru);
 33

Metodologia de monitorizare si de raportare a asistentei acordate copiilor victime ale

neglijarii, abuzului, exploatarii si traficului de copii
Normele metodologice privind intocmirea planului de servicii si a planului individualizat
de protectie (Ordin ANPDC nr. 286/2006) ;
Ordin ANPDC nr. 287/ 2006 care include evaluarea iniţială a clienţilor, planul
personalizat de consiliere, monitorizarea post-servicii şi închiderea cazului, consiliere şi
informare, sprijin şi educaţie parentală, locaţia, resurse financiare şi baza materială, proceduri
administrative şi de management, recrutarea, angajarea şi structura personalului, formarea
personalului şi supervizarea.
Ordinul nr. 246/27.03.2006 privind aprobarea standardelor minime specifice de calitate
pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice şi pentru centrele rezidenţiale
pentru persoane vârstnice;
Ordonanţa de Guvern nr. 68 / 2003 privind serviciile sociale, publicată în Monitorul
Oficial nr.619 din 30 august 2003, modificată prin Hotărâre de Guvern, publicată în Monitorul
Oficial nr.557din 23.06.2004;
Ordonanţa de Guvern nr.86/ 2004 privind modificarea şi completarea O.G. 68/2003
privind serviciile sociale, aprobată de Legea 515/2003, publicată în M.Of. nr.799/ 30.08.2004;
Standadele minime obligatorii privind centrul de primire in urgenta pentru copilul abuzat,
neglijat, exploatat (Ordin ANPCA nr. 89/2004);
Standardele minime obligatorii pentru centrul de pregătire şi sprijinire a reintegrării şi
integrării copilului în familie (Ordin ANPDC nr. 287/2006);
Standardele minime obligatorii pentru managementul de caz în domeniul protecţiei
copilului (Ordin ANPDC nr. 288/2006);
Standardele minime obligatorii privind centrul de consiliere pentru copilul abuzat,
neglijat şi exploatat (Ordin ANPCA nr. 177/2003);
Standardele minime obligatorii privind serviciile pentru protecţia copilului de tip
rezidenţial (Ordin ANPCA nr. 21/2004) .