Universitatea București

Facultatea de sociologie și asistență socială

Sudan

Brînceanu Laura-Cristina

Probațiune

Anul III. Seria 1. Grupa 1.

 O persoană se poate numi refugiată atunci când “ în urma unor evenimente petrecute
înainte de 1 ianuarie 1951 și a unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată datorită rasei,
religiei, naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau opiniei politice, se află înafara
țării cărei cetîțenie o are și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește să se pună sub
protecția acestei țări, sau care, neavând nici o cetățenie și găsindu-se înafara țării în care avea
reședința obișnuită, ca urmare a acestor evenimente, nu poate sau, datorită acestei temeri nu
dorește să se reîntoarcă“ (Convenția din anul 1951 de la Geneva privind statutul refugiaților).
În urma transformărilor ce au avut loc în anii 80 în Europa Centrală, s-au format prntru
guvernele țărilor noi perspective și problem în domeniul protecției refugiaților. Țări care în trecut
erau văzute doar ca un fel de surse pentru refugiații care voiau să scape de regimul communist s-
au transformat rapid în țări care primeau refugiați și astfel grupul de state europene a crescut, iar
persoanele care aveau nevoie de protecție internțională puteau primi azil în urma unei solicitări.
În 1951 toate țările Europei Centrale au aderat la Convenția de la Geneva și la Protocolul din
1967.

Sudanul are o tradiție îndelungată de a găzdui refugiați. De zeci de ani, și-a ținut ușile
deschise oamenilor care fugeau de război, de foame și de greutăți. Continuă să găzduiască
refugiați din Eritreea, Siria, Yemen, Ciad și alte țări. Este important faptul că Sudanul este una
dintre țările cele mai importante care găzduiesc refugiații care fug de conflictul mortal din
Sudanul de Sud.
Refugiații sudanezi beneficiază de extinderea anumitor libertăți ale guvernului, inclusiv
libertatea de a munci și de a se deplasa, precum și de sprijinul generos acordat de comunitățile
gazdă, în ciuda faptului că se află în mod vizibil sub o presiune imensă de a împărți resursele
deja limitate.
UNHCR a făcut apel la contribuția Sudanului la o solidaritate și resurse
internaționale. Este nevoie de mult mai mult sprijin donator pentru a putea ajuta sutele de mii de
refugiați din țară și din comunitățile care le găzduiesc.
În ciuda unor evoluții pozitive în Sudan, recuperarea din decenii de conflicte rămâne
provocatoare. Eliberarea sancțiunilor economice ar putea aduce îmbunătățiri economice atât
pentru refugiați, cât și pentru comunitățile locale, deși o serie de reforme economice sunt o
condiție prealabilă, inclusiv pentru accesul la finanțarea pentru dezvoltare. Inflația a culminat cu
o creștere de 100% a costului vieții, ceea ce are un impact negativ asupra întregii populații locale
și a refugiaților. 
Dimensiunea politică a crizei din Sudanul de Sud rămâne nerezolvată. Ca urmare a
luptelor localizate continue, a asistenței umanitare limitate și a nivelurilor extreme de nesiguranță
alimentară determinate de conflict, refugiații sudanezi, în majoritate femei și copii, vor continua
să treacă în Sudan în căutarea siguranței, accesului la alimente și serviciilor de bază. Este lăsat să
se vadă modul în care acordul revitalizat privind soluționarea conflictului din Sudanul de Sud,
semnat la 12 septembrie 2018, va avea un impact asupra acestei tendințe. 
Situația din Republica Arabă Siriană și din Yemen este probabil să rămână fluctuantă,
cu sosiri continue de mici dimensiuni ale refugiaților în Sudan. 
În plus, Sudanul rămâne o țară sursă, de tranzit și de destinație pentru mișcările neregulate,
inclusiv solicitanții de azil și refugiații care utilizează ruta migratorie orientată spre nordul
Africii prin Libia către Europa. 
Un număr mic de refugiați din Ciad este așteptat să rămână în Darfur, după revenirea
voluntară a majorității în 2017 și 2018. Pe de altă parte, și în absența unor perspective de
întoarcere durabilă, este de așteptat ca numărul refugiaților din Republica Centrafricană (CAR)
din Sudan să rămână neschimbat. 
Se așteaptă ca întoarcerea spontană semnificativă și returnările voluntare asistate de UNHCR ale
refugiaților sudanezi din Ciad să continue în special în statele din Darfurul de Nord, Central și
Vest. 
Comisia pentru Refugiați va rămâne omologul principal al Guvernului ICNUR în
domeniul protecției, înregistrării, gestionării taberei și coordonării globale a răspunsului
refugiaților în 2019, în timp ce prioritatea UNHCR va rămâne consolidarea continuă a
coordonării cu ministerele de resort, inclusiv ministerele educației, sănătății și afacerilor
sociale. În ceea ce privește apatridia, UNHCR va continua parteneriatul cu Registrul civil
sudanez și va menține o strânsă colaborare cu ministerele de interne și externe. 
UNHCR va continua să promoveze parteneriatele și coordonarea cu autoritățile pentru a aborda
mișcările mixte și viitoare, inclusiv cu Ministerul de Interne, Comitetul național pentru
combaterea traficului de ființe umane și Comitetul de stat pentru combaterea traficului de ființe
umane. 
Forumul consultativ pentru refugiați (RCF) va rămâne principalul forum de coordonare
la nivel înalt pentru toate situațiile de refugiați din Sudan, indiferent dacă se desfășoară în medii
de tabără, rurală sau urbană sau pentru operațiuni noi sau prelungite. După cum conduce grupul
de lucru al Grupului de protecție, UNHCR va continua să împărtășească informații și să
coordoneze activitățile de răspuns în domeniul protecției, inclusiv coordonarea activității a peste
40 de parteneri ONG ca sediu pentru situații de urgență / NFI. 
UNHCR va continua să conducă participarea RCF la Planul de răspuns umanitar și la
procesele multianuale ale Strategiei Umanitare (MYHS) conduse de OCHA pentru a asigura
reprezentarea nevoilor refugiaților ca o componentă distinctă, dar integrată a procesului de
planificare inter-agenție. Sudanul este o țară pilot pentru noua cale de lucru, iar UNDAF este, de
asemenea, considerată în contextul inter-agenției MYHS. O atenție deosebită acordată mișcărilor
mixte va necesita o mai mare implicare, iar ICNUR va conduce la o consolidare a inter-agențiilor
în domeniul migrației.
În Sudanul de Est, accesul pe teritoriul refugiaților din Eritreea, Etiopia și Somalia va
continua să fie asigurat prin monitorizarea regulată a frontierelor și a condițiilor de primire,
inclusiv prin intermediul legăturilor și al promovării cu autoritățile de frontieră. UNHCR va
monitoriza, de asemenea, instituțiile de detenție și va interveni pentru a preveni întoarcerea
forțată și va întreprinde acțiuni de susținere a apatridiei, inclusiv formarea și consolidarea
capacităților pe baza legislației internaționale privind refugiații. Împreună cu Guvernul și cu alte
părți interesate, UNHCR va continua să lucreze la consolidarea taberelor din Sudanul de Est
pentru a realiza coeziunea socială și integrarea cu comunitățile gazdă. În timp ce accentul se va
pune pe promovarea încrederea în sine, noi sosiri vor continua să primească asistență.

Pentru refugiații sudanezi, UNHCR va colabora cu guvernul pentru a integra în mod

treptat serviciile în sistemele naționale. Proiectele de trai la scară mică care vor beneficia atât de
comunitățile de refugiați, cât și de comunitățile gazdă vor fi implementate, iar construirea de
adăposturi durabile va fi prioritizată. Operațiunea va extinde intervențiile pe bază de numerar
pentru a acorda prioritate sprijinului din partea NFI, adăposturilor, mijloacelor de trai, energiei și
educației. Protecția femeilor și a copiilor va fi o prioritate, cum ar fi consolidarea serviciilor de
protecție comunitară pentru copiii neînsoțiți și separați (UASC) și alte grupuri vulnerabile. 
 Pentru a asigura returnarea durabilă și reintegrarea refugiaților sudanezi din Ciad,
UNHCR va lucra în cadrul structurilor de coordonare existente, inclusiv în Grupul de lucru
pentru soluții durabile și în sectorul de returnare, recuperare și reintegrare, pentru a îmbunătăți
accesul la serviciile de bază și pentru a spori statul de drept zone. Întrucât repatriații au indicat că
apa și sănătatea reprezintă două priorități, UNHCR va sprijini reabilitarea și construcția de
facilități de sănătate și apă, pe lângă proiectele de protecție comunitară care vor beneficia atât
comunitățile de întoarcere, cât și comunitățile gazdă. 

Strategia urbană de protecție a refugiaților va acorda prioritate consolidării

mecanismelor de protecție pentru persoanele extrem de vulnerabile, inclusiv femeile aflate în
situație de risc, victimele traficului; promovarea oportunităților de angajare ca mijloc de a obține
încredere în sine și de a extinde accesul la servicii prin intermediul structurilor locale bazate pe
comunitate și prin îmbunătățirea mobilității comunității. Asistența juridică va continua să fie
oferită pentru a asigura că refugiații urbani au o reprezentare juridică adecvată, în special în cazul
în care problemele sunt legate de statutul de azil al persoanei în Sudan. 

Având în vedere eforturile actuale de reformă a legislației active reflectate în adoptarea

recentă a unui amendament important la Actul de cetățenie (februarie 2018) care, odată aplicat,
va contribui semnificativ la reducerea riscului de apatridie pentru un număr considerabil de
persoane, UNHCR va prioritiza și spori activitățile care vizează sprijinirea reformei legale, atât
prin promovarea capacității tehnice, cât și prin consolidarea capacității tehnice.

Din decembrie 2013, conflictul brutal din Sudanul de Sud a condus la suferința a mii
de vieți izgonind aproape patru milioane de oameni din casele lor.

Mai mai mult de două milioane au fugit în țările vecine într-o încercare disperată de a ajunge la
siguranță.
Situația din Sudanul de Sud și țările învecinate a urcat rapid într-o situație de urgență
umanitară plină:
“Călătoria a fost atât de tare. Soarele a fost foarte cald și am avut probleme cu găsirea
alimentelor și a apei.Unchiul nostru a decis să se întoarcă, dar am continuat pentru că am vrut să
mergem la școală. "
(Kenyi, în vârstă de 17 ani, se numără printre mai mult de 5.000 de copii refugiați din sudul
Sudanului neînsoțiți care au sosit în Uganda)
Majoritatea refugiaților sunt femei și copii, mulți dintre ei fugind singuri. Adesea, ei
ajung slabi și subnutriți. Când vine sezonul ploios, nevoile lor sunt compuse din inundații, lipsuri
de hrană și boli.
În Sudanul de Sud, aproape două milioane de persoane sunt strămutate, în timp ce în
afara țării există acum peste două milioane de refugiaț sudanezi, în principal în Etiopia, Sudan și
Uganda. Mulți se tem de un atac iminent sau de o luptă cu nesiguranța alimentară.
"Acest conflict trebuie să se încheie și lumea trebuie să se mute pentru a sprijini
milioane de oameni forțați să-și părăsească casele din Sudanul de Sud".
(Arnauld Akodjenou, coordonator regional pentru refugiați și consilier special în situația
Sudanului de Sud)
UNHCR face apel la 2,7 miliarde de dolari pentru a răspunde nevoilor umanitare de
salvare a refugiaților sudanezi în 2019 și 2020. În 2018, UNHCR și partenerii săi au primit doar
38% din necesarul de 1,4 miliarde de dolari solicitați pentru a sprijini refugiații
sudanezi. Educația, sănătatea și aprovizionarea cu alimente sunt cu mult subfinanțate, ceea ce
impune o taxă grea pe femei și copii, care reprezintă 83% din refugiați.
"De la semnarea Acordului revitalizat privind soluționarea conflictului din Sudanul de
Sud (R-ARCSS) la 12 septembrie 2018 sub auspiciile Autorității Interguvernamentale pentru
Dezvoltare (IGAD), a fost observată o reducere parțială a luptelor". A declarat Arnauld
Akodjenou, coordonator regional pentru refugiați și consilier special pentru situația Sudanului de
Sud. "Într-o diminuare a finanțării și a unui climat politic tumultuos care a dat naștere la R-
ARCSS, am îndemnat comunitatea donatorilor să sporească finanțarea pentru situația din
Sudanul de Sud, în special în zonele insuficient finanțate, cum ar fi protecția, mijloacele de trai și
educația, Copiii sudanezi și tinerii adulți sunt printre cei mai mici din lume ".
Pe fondul creșterii violenței și a condițiilor de deteriorare, situația din Sudanul de
Sud a escaladat la o urgență umanitară deplină. Numărul total al refugiaților sudanezi a
depășit acum 2 milioane, este cea mai mare criză de refugiați din Africa și cea de-a treia ca
mărime din lume, după Siria și Afganistan. Din păcate, 65% dintre refugiații sudanezi sunt
sub vârsta de 18 ani.
 Majoritatea refugiaților sudanezi găsesc refugiu în Uganda vecină.  În prezent,
Uganda găzduiește peste 1 milion de refugiați - 82% sunt femei și copii.
La 60 de ani, Lasuba Yousoto este din nou un refugiat.  Anul trecut, creșterea
violenței în regiunea Equatoria din Sudanul de Sud i-a forțat pe Lasuba să caute refugiu la
așezarea de refugiați Imvepi din Uganda de Nord.
"În prima zi când am ajuns anul trecut, am vărsat lacrimi, pentru că toată viața mea a
fost o viață de refugiat", a declarat Lasuba agenției ONU pentru Refugiați, Filippo Grandi, în
cursul unei întâlniri la începutul acestei luni la Imvepi.
Aproape cinci ani de violență au devastat poporul,iar criza continuă să fie cea mai
rapidă creștere și cea mai mare din Africa, cu aproape 2,5 milioane de refugiați fugind în țările
vecine.
În ciuda greutăților și a violenței suferite în Sudanul de Sud, refugiații precum
Lasuba rămân sperante pentru o întoarcere pașnică.
"A fost pentru a patra oară când am fost refugiat. Uganda a fost bună pentru mine, dar vreau să
mă întorc acasă. "
 Bibliografie:

Smaranda Witec – Revista de asistență socială Nr 1/2003

https://www.unhcr.org/sudan.html
https://www.unrefugees.org/news/conditions-continue-to-deteriorate-in-south-sudan-refugee-
crisis/
http://mubasher.aljazeera.net/news/‫دعما‬-‫ونحتاج‬-‫الجئ‬-‫مليوني‬-‫من‬-‫أكثر‬-‫نستضيف‬-‫السودان‬

https://www.unhcr.org/ar/news/latest/2018/9/5b94d4744.html

http://reporting.unhcr.org/sudan