Sunteți pe pagina 1din 9

Facultatea de sociologie și asistență socială

Studiu de caz

Brînceanu Laura-Cristina

Probațiune

Anul III. Seria 1. Grupa 1.

1
Pentru studiul meu de caz, am ales ca și subuect un băiat în vârstă de 23 de ani a cărui
poveste mi-a fost împărtășită la Penitenciarul Jilava, unde mi-am desfășurat orele de practică.

În prezent, acesta se află în respectivul penitenciar de aproximativ un an și jumatate.A fost


condamnat la 5 ani de inchisoare cu executare in urma comiterii unei infracțiuni.Respectivul
subiect împreună cu alși prieteni din anturajul său, au furat cabluri de iluminat/TV de pe
domeniul public, pentru ca mai apoi să le poată topi și să le extragă cuprul pentru a fi vândut
contracost către un centru de colectare.

Cei trei complici cu care a săvârșit fapta erau în vârsta de 22, 25 si 27 de ani, unul dintre
ei avâd antecedente penale.

Istoric individual:

Subiectul T. în vârsta de 23 de ani este din mediul rural, dintr-un sat din judetul Buzău și
provine dintr-o familie monoparentală pe linie paternă.

Locuia împreună cu tatăl în vârstă de 52 de ani, sora lui in vârstă de 24 de ani, bunicii din
partea tatălui 77 respectiv 80 de ani, unchiul din partea tatălui, 45 de ani, si verișorul său in
vârstă de 17 ani.

Subiectul T. lipsea noptile de acasă și îsi petrecea timpul în mare parte cu cei trei prieteni
ai săi.Ieșise dintr-o relație de doi ani din urma căreia a suferit enorm, fapt pentru care își pierduse
și locul de muncă.Nu a avut antecedente penale, dar susține că mai fura “una-alta” de la locul de
muncă fără să fi fost prins.

Istoricul familial:

Mama subiectului T. a murit de cancer când el avea vârsta de 15 ani.Acesta susține cu tărie
că a iubit-o foarte mult și că a suferit enorm, iar de atunci viața lui a fost mereu dezechilibrată.În
acea perioadă nu mai comunica cu nimeni, se autoizola și nu mai reușea sa frecventeze școala, nu
a avut nici contact cu vreun serviciu social, sora lui fiind singura cu care mai vorbea din când in
când, însa la 2 ani dupa moartea mamei aceasta s-a căsătorit și s-a mutat departe de casa
parintească.

2
Bunica era cea care avea grijă de T. și care se ocupa in mare parte de treburile
gospodarești.În timp, boala nu i-a mai permis bunicii sa fie gospodina de altădată, iar acest lucru
îl macină pe T. de frică să nu o piardă și pe ea.Între tatăl și unchiul său existau mereu conflicte,
T. însa era foarte atașat de el.

Înainte de decesul mamei, familia era mai unită.În prezent, tatăl este tăcut,a inceput să
consume alcool, iar singura comunicare între cei doi sunt conflictele.Acesta îi strigă lui T. că nu
este bun de nimic și că nu aduce nici un venit in casă.Singura comunicare în casă este cea dintre
unchiul și bunicii săi.Mătușa si verișorul sunt distanți, iar sora lui nu i-a vizitat niciodată de când
a plecat având în prezent un copil de 3 ani.Își motivează absența cu telefoane, convorbiri on-line.

77 80 73 75

47 45 52

19 23 24 29

3
LEGENDĂ:

Persoană de gen masculin Membrii familiei care locuiesc

împreună și pe aceștia se

concentrează studiul de caz


Persoană de gen feminin

Relații de căsătorie

Relații de concubinaj

Exemplu femeie decedată

Relații foarte apropiate

Relații apropiate și conflictuale

Cifrele care se regăsesc in pătrat sau cerc reprezintă vârsta persoanei.

Starea financiară și starea locuinței:

Casa în care locuiește familia este decentă, camerele sunt suficiente, iar condițiile de trai
sunt adecvate. Curtea este mare, spațioasă, deținând câteva păsări și animale domestice.

Situația financiară este relativ precară.Tatăl muncește pe un salariu minim pe economie,


dar pe care trebuie să-l impartă între transport, tutun, alcool, hrană si altele.

Bunicii au o pensie mică cu care nu reușesc să-și acopere nici doza de medicamente
zilnică.

4
Unchiul lui T. îi mai sprijină financiar atunci când își poate permite.

Rețeaua de suport:

Deși au o relație conflictuală, tatăl său îl iubeste pe T. și îl ajută dacă acesta îi cere
ajutorul chiar și în ciuda faptului ca între ei, comunicarea este foarte scăzută.

Unchiul și bunicii săi sunt cei cu care T. are o relație foarte apropiată.Acesta este vizitat destul de
des de către ei, în schimb tatăl îl vizitează o dată pe luna.

Cu matușa și verișorul său are o relație distantă, aceștia nu-l sprijină din niciun punct de vedere.

Bunicii din partea mamei îi oferă un ajutor financiar rareori la câteva luni.

Sora lui T. îl sună des și îi oferă suport emotional.

Situația subiectului:

T. a suferit impacte emoționale puternice, pierderi (moartea mamei, destrămarea relației,


iar mai târziu plecarea surorii). Mediul în care a trăit a fost lipsit de atenție, căldură, încurajare,
înțelegere.Afecțiunea tatălui său a disparut odată cu înaintarea in vârstă, iar T. și-a găsit un
refugiu în prietenii săi cu care susține că mai uitase din probleme și că se simțea bine în prezența
lor, însă și-ar fi dorit sa aibă bani încât să-și permită mai multe lucruri.

După cum spunea Emile Durkheim (1900), devianța reprezintă o parte naturală și
necesară a societații, iar o societate funcțională nu poate exista fără deviantă.

Din persectiva sa, devianța îndeplinește 4 funcții esențiale:

1. Confirmă narmele si valorile culturale;


2. Clarifică limitele morale și îi învață pe indivizi diferențele dintre bine și rău;
3. Unește oamenii;
4. Promovează schimbarea sociala.

5
În trecerea de la solidaritate mecanică, la solidaritate organică, determinată de creșterea
diviziunii muncii, industrializare și urbanizare, Durkheim susține ca vor apărea patologii sociale
denumite anomie.

Anomia reprezintă drama omului modern, motiv pentru care am ales sa vorbesc despre T.,
considerându-l un “prizonier al dorințelor de a avea cât mai mult și cât mai repede, de a simți cât
mai intens”, această perspectivă localizând cauza de bază a devianței.

”Neputând atinge scopurile la care aspiră, individul apelează la căi ilicite”. (Robert Merton,
1938)

Conform teoriei activitaților rutiniere, stilul de viață contribuie la volumul și tipul de


infracțiuni identificate într-o societate.Infracțiunea apare atunci când sunt îndeplinite 3 criterii și
anume, un delicvent motivat vine în contact cu o țintă potrivită în lipsa unui gardian capabil.

Stilul de viață general al unui individ, joacă un rol important în definirea acestei teorii.Cu cât un
individ este expus mai mult comportamentului deviant în viața de zi cu zi, cu atât crește
probabilitatea ca această persoană să comită activitați delicvente.

Astfel diferiți faactori precum moartea mamei, relația conflictuală cu tatăl, starea financiară
precară și mai ales anturajul negativ din care fac parte și persoane cu antecedente penale, relevă
comportamentul infracțional al subiectului.

Tipuri de servicii sociale și beneficii.

Subiectul beneficiază de evaluări facute de către psiholog, educator și asistent social în


urma cărora participă la consiliere socială, psihologică.Este integrat in programe de asistență
socială și suport emoțional (pentru prevenirea recidivei, de formare a abilitaților sociale, de
menținerea legăturii cu mediul de suport).

Recomandari:

Pentru o reintegrare adecvată, T. ar trebui să participe activ la programe ce țin de


menținerea relației cu familia (Atelier cu familia).

6
Să fie implicat in formarea unor aptitudini prosociale, pentru a înțelege mai bine diferența dintre
bine si rău si pentru a ști cum să-și aleagă anturajul pozitiv.

Programul de formare profesională ar fi ideal ca după liberare să-și poată gasi un loc de munca.

Robert Merton(1938) a preluat ideile lui Durkheim și le-a dezvoltat, elaborând teoria
„ tensiunii structurale: (straintheory). După R.Merton, anomia apare ca urmare a contradicției
dintre structura socială și cea culturală dintre lipsa de coordonare dintre scopurile sociale și
mijloacele de atingere a acestora.

În opinia lui Merton (Structura socială și anomie, 1931),scopurile culturale sunt definite
drept „un cadru de aspiratii, de scopuri, obiective sau interese definite cultural” (Merton, 1938,
p.672) iar normele instituționale – „proceduri care definesc și controlează modurile acceptabile
de a atinge aceste scopuri” (ibidem). Astfel, o societate este funcțională atunci când sunt
îndeplinite scopurile culturale utilizând mijloacele definite de normele instituționale.

Structura culturală este definită drept un set de norme și valori care guvernează comportamentul
membrilor societăți. Prin urmare, anomia este o încălcare, o distrugere a structurii culturale.
Neputând atinge scopurile la care aspiră, individul apelează la căi ilicite.

Tendinţa spre conformism sau delincvenţă este dependentă de statusul fiecărui individ, iar rata
delincvenţei apare ca o ilustrare a neconcordanţei între scopurile oferite de societate şi mijloacele
de care dispune individul.

Pentru Merton, mijloacele instituționalizate legitime sunt etica protestantă privind munca
(munca serioasă, educația și recompensa întârziată) iar mijloacele ilegale sunt forța și frauda.
Având în vedere că structura socială limitează disponibilitatea mijloacelor instituționalizate
legitime, se exercită o presiune/tensiune asupra indivizilor. Aceasta poate afecta oamenii din
toate clasele sociale, dar admitea că cel mai probabil îi va afecta pe cei din clasele de jos.

Într-o versiune mai târzie a lui Merton asupra anomiei, mediul social al individului
cuprinde, pe de o parte ansamblul organizat al relațiilor sociale în care sunt implicațimembrii
unei societăți, ca structură socială, iar pe de altă parte, ansamblul organizat de valori normative
ce orientează comportamentul membrilor colectivității, ca structură culturală. Când între normele

7
sociale, scopurile culturale şi capacitatea de conformare normativă a membrilor unei societăți
apar disjuncții, structura culturală este dislocată.

Tinerii care se revoltă au tendința de a se identifica unul pe celălalt și formează grupuri/găști


pentru a-și valida și întări noile valori. Precum Merton, Cohen susține că anomia poate afecta toți
tinerii dar recunoaște că vor fi afectați în mod disproporționat cei din clasa de jos, la fel cum a
fost a fost afectat şi T.

În primul rând, T şi-a format o gaşcă cu care a comis fapta. Faptă cu care s-a gândit că îşi
va întări valorile rapid şi uşor. Aparținând clasei de jos,aspira la mai mult.

În al doilea rând conflictul dintre tatăl său care îi striga mereu că nu e bun de nimoc şi că
nu aduce niciun venit în casă, la ambiționat, i-a dat curaj i l-a făcut să-şi dorească bani cât mai
repede cu putință.

În al treilea rând, dezechilibrul emoțonal, lipsa maternă, suferința cauzată din aceasta şi
destrămarea relației au dus la degradarea financiară. Rămas singur, T se simțea abandonat.
Formându-şi o gacă de 4 prieteni acesta s-a rezumat la ei. Nu s-a gândit la viitor şi îşi trăia viața
în rutina zilnică a unui adolescent nepăsător care parcă nu avea nicio grijă. Prietenii săi erau
singura lui grijă.

Perioada adolescenței și tinereții se caracterizează prin stabilitatea și fundamentarea unor


relații de prietenie, de sociabilitate și comunicare între tineri, care se adună, discută, stabilesc
diferite planuri de acțiune. Grupurile de prieteni sunt formate din colegi de școală, de clasă, de
stradă, de cartier sau de oraș. De aceea consider că prin consiliere individuală şi de grup,prin
creşterea comunicării cu familia şi prin programele şi serviciile de care beneficiază, T va învăța
să-şi aleagă mai bine proetenii i să acționeze corect în situații raționale,de criză ori anevoioase.

8
9