UNIVERSITATEA „ANDREI ȘAGUNA” CONSTANȚA

NUMELE SI PRENUMELE : Zăroniu George Adrian

SPECIALIZAREA : Drept

ANUL DE STUDIU: IV

DISCIPLINA DE EXAMEN : Studii de Securitate

TITLUL REFERATULUI : Migraţia iregulară

Relocarea la scară largă a persoanelor dintr-o regiune către o altă regiune, cunoscută sub
numele de migrație, afectează negativ în mod diferit atât regiunea de destinație, cât și regiunea de
plecare. Acest volum masiv al migrației afectează negativ multe dintre țările europene, în special
economic, social, politic și, în alte cazuri, chiar securitatea acestora. În consecință, acest lucru a
determinat țările europene să elaboreze un mecanism în vederea prioritizării reformelor politice,
în încercarea de a reglementa migrația și crizele refugiaților.

Potrivit Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați, migrația anuală a mii de
oameni din Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Africa către Europa, a pus națiuni europene în situația
de a se confrunta cu provocări în încercarea de a menține standardele Uniunii Europene privind
primirea și prelucrarea cererilor de azil și, în consecință, acomodarea imigranților 1. Între timp, în
cealaltă parte a lumii, un număr de lideri africani continuă să lase de dorit în privința îndeplinirii
responsabilităților de a le asigura cetățenilor din diferitele lor națiuni nevoile de bază, facilitățile
de infrastructură și pachetele de asistență socială. Consecințele negative ale acestor deficiențe se
reflectă pe de-o parte continentul european, și pe de altă parte în numărul tot mai mare de decese
ale africanilor care continuă să își riște viața pentru a călători pe rutele consecrate în căutarea unei
vieți mai bune în Europa2.

Multe țări europene au fost și sunt considerate o locație spre care migranții doresc să
călătorească, iar acest lucru se datorează faptului că multe persoane din întreaga lume sunt atrase
în mod constant datorită numeroaselor atracții turistice, care ispitesc oamenii de toate tipurile să
dorească. Această dorință de a trăi în Europa scoate în evidență alegerile africanilor privind
migrația forței de muncă în Europa, care a început în jurul anilor 1960 3. În aceeași lumină, în
această eră, peste 243 de milioane de persoane locuiesc și lucrează în țări în care nu s-au născut,
ceea ce înseamnă că imigranții reprezintă 3,3% din populația de pe glob 4. Distribuția populației
născute în străinătate în regiuni stabile din punct de vedere economic și avansate tehnologic,
precum Europa, a crescut de la aproximativ 7% în 1990 la peste 10% în 2018, după cum studiile
arată că statele mai lumii dezvoltate sunt acum alcătuite din ce în ce mai mult din națiuni de
imigranți. De exemplu, potrivit studiilor, aproximativ 11,5% din populația Franței, 13% din
populația Germaniei, 20% din cea a Statelor Unite ale Americii și, de asemenea, 20% din populația
Canadei sunt formate din oameni care sunt toți născuți în străinătate.

Ruta central-mediteraneeană

Migranții și solicitanții de azil utilizează ruta central-mediteraneeană pentru a intra în UE în mod

neregulamentar.
Ei pornesc în călătorii lungi și periculoase cu plecare din Africa de Nord pentru a traversa Marea

1
Banulescu-Bogdan, N., Fratzke, S., 2015. Criza migrației europene în context: De ce acum și ce urmează.
2
Telschow, F. tehnic și document politic din Rețeaua Europeană a Fundațiilor Politice,
3
Icduygu, A and Yukseker, D., 2012 Regândirea migrației de tranzit în Turcia: realitate și re-prezentare în crearea
unui fenomen migrator.
4
Edo, A., Ragot, L., Rapoport, H., Sardoschau, S and Steinmayr, A., 2018. Efectele imigrației în țările dezvoltate:
perspective din cercetările economice recente.
Mediterană și a ajunge în Europa. Mulți dintre migranți tranzitează Libia în călătoria lor către
Europa. Acest lucru a contribuit la dezvoltarea de rețele de introducere ilegală de persoane și de
trafic de persoane în Libia.

Ca urmare a acțiunii UE de abordare a situației migrației, ruta central-mediteraneeană a

înregistrat o scădere majoră a numărului de sosiri neregulamentare dinspre Libia începând din
2017. Cu toate acestea, în 2020 s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de plecări
dinspre Algeria. În februarie 2017, liderii UE au convenit asupra unor noi măsuri pentru a
reduce numărul de sosiri neregulamentare pe această rută. Aceștia s-au angajat să sporească
cooperarea cu Libia și să combată rețelele care introduc ilegal migranți.5 UE a instituit un grup
operativ comun în materie de migrație împreună cu Uniunea Africană și cu ONU în noiembrie
2017. Grupul operativ avea ca obiectiv reunirea eforturilor și consolidarea cooperării pentru a face
față provocărilor legate de migrație în Africa și, în special, în Libia. 6

În iunie 2018, liderii UE au solicitat măsuri suplimentare pentru a reduce migrația ilegală pe
ruta central-mediteraneeană. Printre acestea se numără: intensifice eforturile de stopare a
persoanelor care introduc ilegal migranți, care își desfășoară activitatea din Libia sau din alte
locuri, continuarea susținerii țărilor ale UE din prima linie, intensificarea sprijinului pentru paza
de coastă libiană, pentru condiții de primire umane și pentru returnări voluntare în țările de origine
ale migranților blocați în Libia, intensificarea cooperării cu alte țări de origine și de tranzit și cu
privire la relocare. De asemenea în scopul prevenirii migrației iregulate, în iulie 2019, UE a
aprobat cinci noi programe în materie de migrație7 în Africa de Nord, în valoare totală de 61,5
milioane EUR. Proiectele cuprind protecția și asistența acordată refugiaților și migranților
vulnerabili, îmbunătățirea condițiilor de viață și a rezilienței libienilor, precum și promovarea
migrației și a mobilității forței de muncă.

5
Declarația din Malta a membrilor Consiliului European privind aspectele externe ale migrației: abordarea rutei
central-mediteraneene (3 februarie 2017)
6
Comunicat de presă comun al Organizației Națiunilor Unite, Uniunii Africane și Uniunii Europene (Comisia
Europeană)
7
Fondul fiduciar pentru Africa al UE: noi acțiuni în materie de migrație pentru protejarea persoanelor vulnerabile și
promovarea rezilienței comunităților-gazdă din Africa de Nord (comunicat de presă al Comisiei, 3 iulie 2019)
Măsuri pentru abordarea situației migrației din Libia

Una dintre măsuri a fost instituirea unei paze de coastă libiană care a început să prindă
contar încă din anul 2016. Ulterior liderii UE au convenit să ofere mai multe cursuri de formare,
echipamente și sprijin pentru paza națională de coastă libiană. Această formare a fost furnizată
inițial prin intermediul operațiunii SOPHIA. Aceasta a fost operațiunea UE de combatere a
introducerii ilegale de persoane în zona Mediteranei.
Obiectivul formării a fost de a îmbunătăți securitatea în apele teritoriale libiene și de a salva vieți
pe mare. Efectele acestei operațiuni a avut impact pozitiv asupra echipelor care au participat,
acestea sporindu-și capacitatea de a submina introducerea ilegală de migranți și traficul de
persoane în Libia și de a desfășura activități de căutare și salvare.

Operația SOPHIA și-a încetat activitatea la sfârșitul lunii martie 2020, dar în scurt timp a
fost lansată operațiunea IRINI cu scopul de a asigura respectarea embargoului ONU asupra
armelor impus Libiei. Ca sarcină secundară, aceasta va contribui, de asemenea, la consolidarea
capacităților și la formarea pazei de coastă și a forțelor navale libiene în privința sarcinilor de
aplicare a legii pe mare.

În ceea ce privește protecția și asistența acordate migranților și solicitanților de azil, UE

colaborează îndeaproape cu organizații internaționale în Libia pentru: a oferi asistență umanitară
și a îmbunătăți condițiile de viață, a permite migranților să se întoarcă în mod voluntar acasă, a
reloca persoanele care au nevoie de protecție internațională

Din punct de vedere al condiții mai bune de viață, Consiliul European a convenit în
februarie 2017 că asigurarea unor capacități și condiții adecvate de primire pentru migranții din
Libia reprezintă o prioritate. Astfel, UE a adoptat un pachet de măsuri în valoare de 48 de milioane
EUR pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale migranților, inclusiv în centrele de primire. În 2019
au fost puse la dispoziție fonduri suplimentare pentru continuarea eforturilor. Măsurile includ
asistență la punctele de debarcare și în centrele de cazare. De exemplu, migranții primesc asistență
medicală primară, un prim ajutor psihologic, precum și acces la produse alimentare și
nealimentare.
 Ruta est-mediteraneeană se referă la sosirile neregulamentare în Grecia, Cipru și
Bulgaria. Un număr mare de refugiați care căutau adăpost ca urmare a războiului civil din Siria au
ajuns în UE prin intermediul acestei rute în 2015. De atunci, numărul de sosiri neregulamentare ca
urmare a folosirii acestei rute s-a redus în mod semnificativ datorită cooperării dintre UE și Turcia.
Punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia din martie 2016 a jucat un rol esențial în reducerea
numărului de sosiri neregulamentare prin Turcia. În 2019, numărul sosirilor prin intermediul rutei
est-mediteraneene a fost cu 90% mai mic decât în 2015, iar în 2020 s-a constatat o scădere și mai
accentuată. De asemenea, acordul cu Turcia a contribuit și la reducerea semnificativă a numărului
de vieți pierdute pe mare și la combaterea persoanelor care introduc ilegal migranți. Potrivit
Organizației Internaționale pentru Migrație, în 2019 s-au pierdut 71 de vieți omenești pe mare, față
de 806 în 2015.
Refugiații aflați în Turcia primesc ajutor din partea UE în vederea îmbunătățirii condițiilor lor de
viață. Instrumentul UE pentru refugiații din Turcia, care gestionează o sumă totală de 6 miliarde
EUR, prevede un mecanism comun de coordonare care urmărește să asigure faptul că nevoile
refugiaților și ale comunităților-gazdă din Turcia sunt abordate în mod global.
În februarie și martie 20208, UE s-a confruntat cu o presiune sporită la frontiera terestră cu Turcia.
Pentru a face față acestei situații, 700 de milioane EUR au fost puși la dispoziție pentru a sprijini
Grecia. În plus, Frontex a desfășurat personal operativ și active prin intervenții rapide la frontieră,
iar mecanismul de protecție civilă al Uniunii a fost activat pentru a mobiliza toate echipamentele
necesare.

Măsuri specifice pentru abordarea situației migrației din Turcia

În scopul combaterii migrația neregulamentară de migranți care călătoresc prin Turcia, a

fost semnată o declarație care avea la bază două principii: în primul rand, toți noii migranți în
situație neregulamentară care sosesc pe insulele grecești vor fi returnați în Turcia dacă nu depun o
cerere de azil sau în cazul în care cererea lor este respinsă, iar în al doilea rând, pentru fiecare sirian
returnat în Turcia din insulele grecești, un alt sirian va fi relocat în UE.

8
Declarație privind situația de la frontierele externe ale UE (comunicat de presă, 4 martie 2020)
Acestea sunt măsuri extraordinare pentru a pune capăt suferinței umane și a restabili ordinea
publică. Măsurile sunt puse în aplicare în deplină conformitate cu dreptul UE și cu dreptul
internațional, fiind astfel exclus orice tip de expulzare colectivă. Turcia s-a angajat să ia măsuri
mai ferme pentru a preîntâmpina deschiderea unor noi rute maritime sau terestre de migrație
neregulamentară din Turcia către UE. De asemenea, UE își menține angajamentul față de punerea
în aplicare a declarației și continuă să sprijine refugiații sirieni prin intermediul Instrumentului
pentru refugiații din Turcia.

Măsuri privind integrării refugiaților

În scopul integrarii refugiților în Europa, a fost adoptate ca instrumente, mecanisme de

coordonare care asigură faptul că ajutorul UE este oferit refugiaților din Turcia. Comisia
Europeană a creat acest instrument ca urmare a la 24 noiembrie 2015 după ce statele membre au
solicitat sporirea fondurilor pentru sprijinirea refugiaților în Turcia. În 2015, Consiliul European a
angajat o primă tranșă în valoare de 3 miliarde EUR, iar în 2018, Comisia a propus extinderea
finanțării instrumentului9 cu 3 miliarde EUR suplimentare, având în vedere că bugetul inițial
fusese folosit în întregime.

Ruta vest-mediteraneeană

Ruta vest-mediteraneeană se referă la sosirile neregulamentare în Spania, atât prin Marea

Mediterană în Spania continentală, cât și pe uscat, în enclavele spaniole Ceuta și Melilla din nordul
Africii. Migranții tranzitează Marocul și Algeria pentru a ajunge în Spania. În 2018, ruta vest-
mediteraneeană a devenit ruta cel mai frecvent utilizată către Europa.
După atingerea nivelului maxim al sosirilor în 2018, acestea au scăzut constant în 2019 și 2020
din cauza unei serii de factori, printre care se numără, în special: eforturi sporite din partea
Marocului de combatere a migrației neregulamentare, o cooperare strânsă între Maroc, Spania și
UE, pandemia de COVID-19.

9
Instrumentul pentru refugiații din Turcia: statele membre convin asupra detaliilor unei finanțări suplimentare
(comunicat de presă, 29 iunie 2018)
Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) sprijină Spania în ceea
ce privește controlul frontierelor sale externe pe continent prin intermediul unor operații maritime
comune, cum ar fi operațiunea Indalo. Ofițerii, navele și alte mijloace de supraveghere desfășurate
de agenție sprijină autoritățile naționale la supravegherea frontierelor, precum și la căutare și
salvare.

Ruta vest-africană

Ruta vest-africană se referă la sosirile în Insulele Canare, în Oceanul Atlantic. Migranții

tranzitează în principal Marocul, Sahara Occidentală, Mauritania, Senegalul și Gambia. Migranții
pornesc în călătorii periculoase de-a lungul coastei Africii de Vest pentru a ajunge în Insulele
Canare. Distanța parcursă variază de la mai puțin de 100 de kilometri, pornind din cel mai apropiat
punct al coastei africane, până la peste 1 600 de kilometri, pornind din Gambia. În 2006, peste
31 000 de migranți în situație neregulamentară au sosit în Insulele Canare. Situația a fost cunoscută
drept „criza Cayucos”, denumită astfel după vasele de pescuit populare din Senegal și Mauritania.
Numărul sosirilor neregulamentare a scăzut în anii următori la mai puțin de 1 500 de sosiri pe an.
Cu toate acestea, în 2020, numărul sosirilor a crescut drastic și este în prezent de aproximativ 10
ori mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut.
Această creștere a numărului de sosiri este cauzată, în parte, de măsurile de combatere a
pandemiei de COVID-19 adoptate de multe țări africane, care au împiedicat circulația de-a lungul
rutelor de migrație tradiționale și au agravat condițiile de viață sociale și economice din multe țări
de origine. Îmbunătățirea gestionării migrației și a controlului la frontiere în Maroc a contribuit,
de asemenea, la o modificare a fluxurilor de migrație, care au trecut de la ruta vest-mediteraneeană
la cea vest-africană.
Ca răspuns la creșterea abruptă a numărului sosirilor în Insulele Canare în a doua jumătate
a anului 2020, Frontexul a mobilizat un număr de ofițeri pentru a sprijini autoritățile în ceea ce
privește colectarea și schimbul de informații.
Măsuri specifice în țările de tranzit și cauzele profunde ale migrației în Africa

Ca urmare a creșterii semnificative a numărului de sosiri înregistrate în 2018 pe ruta vest-

mediteraneeană, UE a lansat o serie de noi inițiative cu țările partenere, inclusiv intensificarea
cooperării în cadrul parteneriatului UE-Maroc. Printre domeniile acoperite de cooperarea cu
Marocul se numără: gestionarea frontierelor, integrarea socioeconomică, sprijinul instituțional și
consolidarea capacităților, protecția și drepturile migranților. De asemenea, UE este în strânsă
legătură cu autoritățile din alte țări de tranzit pentru a intensifica cooperarea actuală în materie de
gestionare a migrației.

În cadrul summitului de la Valletta 10 privind migrația, a avut loc reunirea șefilor statelor
și de guvernelor europene și africane într-un efort de a consolida cooperarea și de a aborda
provocările actuale, dar și oportunitățile generate de migrație. Liderii participanți la summit au
adoptat o declarație politică și un plan de acțiune pentru: abordarea cauzelor profunde ale migrației
neregulamentare și strămutării forțate, consolidarea cooperării privind migrația legală și
mobilitatea, consolidarea protecției migranților și a solicitanților de azil, prevenirea și combaterea
migrației neregulamentare, a introducerii ilegale de migranți și a traficului de ființe umane,
colaborarea mai strânsă pentru a îmbunătăți cooperarea cu privire la returnare, readmisie și
reintegrare.
De asemenea, a fost lansat un fond fiduciar de urgență de partenerii europeni și africani în
cadrul summitului de la Valletta. Fondul fiduciar de urgență pentru Africa sprijină proiecte și
activități care abordează cauzele profunde ale migrației neregulamentare și îmbunătățesc
gestionarea migrației în principalele țări de origine, de plecare și de tranzit de-a lungul rutelor vest-
mediteraneeană și din Atlantic.
În Algeria, UE finanțează cinci proiecte regionale în valoare totală de 55,8 milioane EUR. Toate
proiectele se axează pe îmbunătățirea gestionării migrației.
În ceea ce privește situația din Marocul, acesta beneficiază de șapte proiecte finanțate de UE în
domeniul migrației, în valoare totală de 182,9 milioane EUR. Aproape întreaga finanțare este
dedicată îmbunătățirii gestionării migrației. Restul este utilizat pentru consolidarea guvernanței și

10
Summitul de la Valletta privind migrația (11-12 noiembrie 2015)
prevenirea conflictelor. Marocul participă, de asemenea, la șapte proiecte regionale care dispun de
fonduri în valoare totală de 120,7 milioane EUR.

Concluzii

Principalii factori care încurajează migranții să se mute în Europa sunt : o societate

primitoare și favorabilă; oportunități economice; salarii favorabile; rata de rasism mai mică decât
în alte țări europene; respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Mai mult decât atât, unul
dintre motivațiile sau motivele majore care îi determină pe migranți să călătorească în Europa este
sărăcia extremă. Majoritatea acestor migranți fie nu au putut migra în Europa în mod legal, fie au
încercat în mod conștient să scape de sărăcia din țările lor de origine.

De asemenea, pe de-o parte deschiderea Libiei de a primi în țară în mod liber africani din
alte națiuni cât și nesupraveghere în mod adecvat a țărmurilor libiene, încurajează folosirea rutei
central-mediteraneene. Mai mult decât atât, acest lucru permite desfășurarea traficului de persoane
și a contrabandei cu africani prin marea ei.
BILBIOGRAFIE

1) Banulescu-Bogdan, N., Fratzke, S., 2015. Criza migrației europene în context: De ce

acum și ce urmează.
2) Edo, A., Ragot, L., Rapoport, H., Sardoschau, S and Steinmayr, A., 2018. Efectele
imigrației în țările dezvoltate: perspective din cercetările economice recente.
3) Declarația din Malta a membrilor Consiliului European privind aspectele externe ale
migrației: abordarea rutei central-mediteraneene (3 februarie 2017)
4) Comunicat de presă comun al Organizației Națiunilor Unite, Uniunii Africane și Uniunii
Europene (Comisia Europeană)
5) Fondul fiduciar pentru Africa al UE: noi acțiuni în materie de migrație pentru protejarea
persoanelor vulnerabile și promovarea rezilienței comunităților-gazdă din Africa de Nord
(comunicat de presă al Comisiei, 3 iulie 2019)
6) Declarație privind situația de la frontierele externe ale UE (comunicat de presă, 4 martie
2020)
7) Instrumentul pentru refugiații din Turcia: statele membre convin asupra detaliilor unei
finanțări suplimentare (comunicat de presă, 29 iunie 2018)
8) Summitul de la Valletta privind migrația (11-12 noiembrie 2015)