Studenti : MANEA ANDRA

DAVID EUGENIA ANDREEA

PAVEL LAURA

TEMA 3
ABORDAREA FENOMENULUI MIGRATIEI IN
INTERIORUL UNIUNII EUROPENE

Fenomenul migraţiei presupune deplasarea persoanelor (indivizi, familie sau grupuri)

dintr-un un loc în altul cu intenţia de a se stabili permanent sau temporar într-o locaţie nouă.
Migraţia poate fi voluntară (căutarea unui loc de muncă) sau forţată (război, calamităţi
naturale). În funcţie de locul de origine a migrantului, migraţia la nivelul Uniunii Europene
(UE) este de două tipuri: migraţia intracomunitară (dintr-un stat membru în altul) şi migraţia
extracomunitară (în afara spaţiului UE).

În 2015, România, Polonia, şi Marea Britanie au fost ţările cu cele mai mari fluxuri
migratorii, urmate de Germania, Italia şi Spania. Majoritatea noilor state membre au încă rate
de emigrare mai mari decât media UE, cele mai ridicate niveluri regăsindu-se în Lituania,
Letonia, Polonia şi România (de două până la trei ori mai mari decât media UE). De
asemenea, în ultimii doi ani migraţia a continuat să crească şi în Estonia, Croaţia, Ungaria şi
Slovenia.

Pe de altă parte, există şi un impact economic pozitiv al migraţiei intracomunitare, în

condiţiile în care ţara de origine câştigă pe termen scurt şi mediu de pe urma remiterilor celor
care lucrează în alte state membre. Potrivit estimărilor Băncii Mondiale, după trei ani de
declin consecutiv, remiterile trimise către Europa şi Asia Centrală au crescut în 2017 cu
20,9%. Cele mai importante transferuri de bani din această regiune au avut loc către Rusia (8
miliarde de dolari în 2017, faţă de 6,7 miliarde în 2016), Ucraina (7,9 miliarde în 2017 faţă de
6,1 miliarde in 2016), Polonia (6,8 miliarde în 2017 faţă de 6,1 miliarde în 2016) şi România
(4,9 miliarde comparativ cu 3,5 miliarde în 2016) (The World Bank, 2018). În ceea ce
priveşte ţările de destinaţie, migraţia (intracomunitară şi extracomunitară) are un impact
pozitiv prin câştigarea de forţă de muncă educată, prin scăderea costurilor cu forţa de muncă
şi prin contribuţia imigranţilor la creşterea economică, dar poate produce și efecte negative,
prin creşterea conflictelor pe piaţa muncii, prin majorarea costurilor sociale legate de
integrarea migranţilor şi, nu în ultimul rând, prin pericolul escaladării conflictelor de natură
culturală sau etnică.

Potrivit raportului Comisiei Europene privind migraţia intracomunitară din 2017,

Germania şi Marea Britanie au fost principalele ţări de destinaţie a migranţilor
intracomunitari, în condiţiile în care la nivelul anului 2016 aproximativ 50% dintre cetăţenii
din UE-28 care au migrat s-au îndreptat spre aceste două ţări (Fries-Tersch, Tugran, Rossi &
Bradley, 2018).
 Libera circulaţie a persoanelor, care poate fi privită şi ca un fenomen de migraţie
liberă în spaţiul UE, este unul dintre pilonii principali ai pieţei unice şi a avut o evoluţie
treptată începând de la înfiinţarea Comunităţii Europene în 1957 și până în prezent.

Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5

aprilie 2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii, în articolul 5 prevede că
„libera circulaţie reprezintă un drept fundamental al lucrătorilor şi familiilor acestora.
Mobilitatea forţei de muncă în cadrul Uniunii trebuie să constituie unul dintre mijloacele prin
care li se garantează lucrătorilor posibilitatea de a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă şi de
muncă şi de a avansa pe plan social, contribuind totodată la satisfacerea nevoilor economiilor
statelor membre. Este necesară afirmarea dreptului tuturor lucrătorilor din statele membre de
a desfăşura, în cadrul Uniunii, o activitate la alegerea lor.”

UE a adoptat diverse norme pentru gestionarea fluxurilor de migrație legală,

prelucrarea cererilor de azil și returnarea migranților aflați în situație ilegală.

1. RELOCAREA

Relocarea permite refugiaților care au nevoie de protecție să intre în UE în mod

legal și în condiții de siguranță, fără a trebui să își riște viața în călătorii periculoase.

Din 2015, mecanismele de relocare de succes sponsorizate de UE au ajutat peste

98 000 de persoane dintre cele mai vulnerabile, care au nevoie de protecție internațională, să
găsească adăpost în Uniunea Europeană.

Înainte de punerea în aplicare a fiecărui mecanism de relocare, țările UE își anunță

angajamentele privind numărul de refugiați pe care intenționează să îi primească.

Mecanismul pentru perioada 2021-2022 a inclus pentru prima dată angajamente în

materie de admisii umanitare, pe lângă angajamentele de relocare.
Luând în calcul programele de admisie umanitară, statele membre ale UE au oferit până în
prezent protecție pentru aproximativ 130 000 de persoane:

- 19 455 de persoane în perioada 2015-2017, reprezentând 86 % din totalul

angajamentelor
- 45 570 de persoane în perioada 2018-2019, reprezentând 91 % din totalul
angajamentelor
- 24 656 de persoane în perioada 2020-2021, reprezentând 72 % din totalul
angajamentelor
- 33 800 de persoane în perioada 2021-2022 (aproape 5 000 de persoane în cadrul
programelor de relocare și 28 800 de persoane în cadrul programelor de admisie
umanitară)

Perioada de punere în aplicare a mecanismului pentru 2020-2021 a fost prelungită din

cauza pandemiei de COVID-19. Angajamentele statelor membre în materie de relocare și de
admisie umanitară vor continua să fie puse în aplicare în cursul anului 2022.
 În iulie 2022, Comisia Europeană a lansat exercițiul de asumare a angajamentelor în
materie de relocare și admisie umanitară pentru perioada 2023-2025 și a invitat statele
membre să furnizeze:

- angajamentele pentru 2023

- o previziune a angajamentelor pentru perioada 2024-2025 (în măsura posibilului)

Pe lângă mecanismele de relocare, peste 28 000 de persoane au fost relocate în

temeiul Declarației UE-Turcia din 2016.

În 2016, Comisia Europeană a propus un regulament de instituire a unui cadru de

relocare al UE cu scopul de a oferi căi sigure și legale de obținere a protecției internaționale
pentru persoanele care au nevoie de aceasta. În acest fel, UE va trece de la mecanismele de
relocare ad hoc la un cadru mai stabil, mai durabil și mai previzibil.

2. LUCRĂTORII CU ÎNALTĂ CALIFICARE

La 7 octombrie 2021, Consiliul a adoptat Directiva privind cartea albastră. Noile

norme, care le înlocuiesc pe cele existente, armonizează și mai mult condițiile de intrare și
de ședere pentru lucrătorii cu înaltă calificare din țările din afara UE și sporesc atractivitatea
cărții albastre a UE.

Acest sistem de admisie la nivelul UE urmărește să atragă și să rețină lucrătorii cu

înaltă calificare, în special în sectoarele care se confruntă cu o lipsă de personal calificat, în
special prin:

- stabilirea unor criterii de admisie mai favorabile incluziunii

- facilitarea mobilității în interiorul UE
- facilitarea reîntregirii familiei
- simplificarea procedurilor pentru angajatorii recunoscuți
- acordarea unui nivel ridicat de acces la piața forței de muncă

Statele membre vor putea menține sistemele naționale pentru lucrătorii cu înaltă
calificare, în paralel cu sistemul cărții albastre a UE. Cu toate acestea, noile norme vor
introduce o serie de dispoziții pentru a se asigura că deținătorii de cărți albastre ale UE și
familiile acestora nu sunt dezavantajați în comparație cu titularii de permise naționale.

Directiva privind cartea albastră a UE a fost adoptată pentru prima dată în 2009.
Comisia a propus o reformă a normelor în 2016.

3. STUDENȚII ȘI CERCETĂTORII

În 2016, Consiliul și Parlamentul au adoptat o directivă de stabilire a condițiilor de

intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională,
servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au
pair.
 Liderii din UE și Africa au convenit să promoveze mobilitatea studenților, a
cercetătorilor și a întreprinzătorilor între cele două continente. Acest angajament a fost luat în
cadrul unui summit care a avut loc la Valletta în noiembrie 2015. Liderii au convenit să
dubleze numărul burselor acordate studenților și cadrelor didactice universitare în 2016 prin
programul Erasmus+.

4. LUCRĂTORII SEZONIERI

Economia UE se bazează pe un număr mare de lucrători sezonieri din afara UE

deoarece se confruntă cu o tot mai mare penurie a forței de muncă.

Consiliul și Parlamentul au adoptat în 2014 Directiva privind lucrătorii sezonieri.

Aceasta prezintă condițiile în care resortisanții țărilor terțe pot intra și ședea în UE ca
lucrători sezonieri.

Aceste norme contribuie la:

- armonizarea și simplificarea normelor de admisie în statele membre

- protejarea lucrătorilor sezonieri din afara UE împotriva exploatării și a condițiilor
muncă precare
- abordarea problemei lucrătorilor sezonieri din afara UE aflați în situație de ședere
ilegală în UE
5. TRANSFERURILE ÎN CADRUL ACELEIAȘI COMPANII

În 2014, Consiliul și Parlamentul European au adoptat Directiva privind condițiile de

intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași
companii.

Grație acestor norme noi, cetățenii din afara UE pot solicita să fie admiși în UE în
calitate de cadre de conducere, specialiști sau angajați stagiari în contextul unui transfer în
cadrul aceleiași companii.

6. REÎNTREGIREA FAMILIEI

Reîntregirea familiei permite persoanelor aflate în situație de ședere legală în UE să

fie însoțite de membrii familiei lor. Acest lucru îi ajută pe resortisanții țărilor terțe să se
integreze mai bine în societate.

Normele UE privind reîntregirea familiei sunt stabilite în Directiva privind dreptul la

reîntregirea familiei. Directiva stabilește norme comune pentru exercitarea dreptului la
reîntregirea familiei în UE (cu excepția Regatului Unit, a Irlandei și a Danemarcei).

7. SOLICITANȚII DE AZIL

Sistemul european comun de azil (SECA) stabilește standarde minime comune

pentru tratamentul acordat solicitanților de azil. În practică, solicitanții de azil nu sunt tratați
în mod uniform, iar ratele de recunoaștere variază de la un stat membru la altul.
 Drept urmare, mulți solicitanți de azil circulă pe teritoriul UE în căutarea celei mai
bune țări pentru a solicita azil. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „asylum
shopping” (introducere de cereri multiple de azil).

Criza migrației a exacerbat această problemă și a subliniat necesitatea unei mai bune
armonizări a procedurilor și standardelor în materie de azil.

Consiliul examinează în prezent propunerile legislative prezentate de Comisia

Europeană în 2016 pentru reformarea sistemului de azil, precum și cinci noi propuneri
legislative prezentate în septembrie 2020 ca parte a noului pact al Comisiei privind
migrația și azilul.

Bibliografie :
https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-migration-policy/managing-
migration-flows/

https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/world/20200624STO81906/
cauzele-migratiei-de-ce-migreaza-oamenii

https://store.ectap.ro/articole/211.pdf