UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCUSI TG.

JIU

FACULTATEA DE STIINTE MEDICALE SI COMPORTAMENTALE

AN UNIVERSITAR : 2020 – 2021

MOASE 1 GRUPA 511E

Numar matricol: 122

BERCA ALEXANDRA (RICHTER)

Migratia

MIGRÁȚIE, migrații, . Deplasare în masă a unor triburi sau a unor populații de pe un

teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali. 1

Mişcarea migratoare din România a înregistrat după anul 1990, schimbări importante
de sens, de intensitate şi destinaţii exprimate printr-o relansare a migraţiei interne. Intre anii
1970 – 2002, numarul populatiei care si-a schimbat domiciliul a fost de peste 9,3 milioane de
persoane. Din punctul de vedere al volumului migratiei interne, în primul an
postrevoluționar, fenomenul înregistrează o adevarată explozie, nivelul atins fiind de
aproximativ 2,7 ori mai mare decât cel din anul 1970. Un alt factor cu acțiune asupra
migrației l-a constituit navetismul, un fenomen extrem de intens în România în perioada
regimului comunist. Nici o statistica nu surprinde, însă, așa-numitele migrații temporare sau
sezoniere pentru muncă. O parte a populației rezidente în mediul rural lucra practic in mediul
urban ( in constructii, in industrie), fiind deci caracterizată printr-un statut socio-profesional
ambiguu. Acest fenomen reprezentă și o formă de completare a veniturilor bănești ale
gospodăriilor, de regulă, insuficiente in agricultură.

Anul Nr. persoane

1970 293.337
2000 244.507 Barbati Femei
2007 374.156 171.118 203.038

1
 2008 389.254 179.569 209.685
2009 330.672 147.712 182.960
2010 458.995 206.919 252.076
2011 324.626 146.080 178.546
2012 372.197 169.397 202.800

Tabel nr.1 Migrația internă pe criteriu de gen

Migrația externă, ca și migrația în general, este o formă a mobilității spațiale a

persoanelor și a forței de muncă, un fenomen și un proces complex, multifactorial, determinat
ca motivații, multidimensional ca stoc și fluxuri, diversificat ca forme de manifestare. Acest
proces nu implică întotdeauna si schimbarea rezidenței.

1. migrația externă a persoanelor, din punctul de vedere al țării de plecare, de origine si al

celei gazdă, de destinație, include două categorii de persoane: imigranții și emigrantii.

Daca ne referim la imigranti, aici se includ:

a) persoanele care părăsesc țara de origine și obtin dreptul de a se stabili definitv in

țara gazdă, in condițiile respectării legislatiei in vigoare.

b) azilanții - au motivații politice sau se ascund in spatele unor asemenea motivatii;

c) refugiații sunt persoane care au obtinut dreptul de stabilire temporară si/sau

definitivă intr-o țară-gazdă.Explicațiile sunt ,in principal, de ordin politic si/sau etnic.

d) persoanele repatriate sunt persoane care au emigrat cu ani in urma, iar acum se
reintorc in țara de origine, de plecare. Cel mai adesea aceste persoane au dubla cetatenie-cea
romana si cea a tarii din care se reintorc.

2.circulatia externă a forței de muncă, aceasta categorie include:

a) persoane care părăsesc definitiv țara de origine, stabilindu-se intr-o alta țara-
gazda, cu sau fără păstrarea cetățeniei. Aceștia sunt emigrantii propriu-zisi;

b) persoane plecate temporar pentru a munci sau a desfasura o activitate intr-o alta
tara, fara schimbarea rezidentei. In acest caz, se contureaza doua categorii de migranti sau de
migratie:asa-numita migratie controlata, in care miscarea persoanelor/fortei de munca intre
tari este bazata pe acorduri bilaterale intre țările respective care dau dreptul la premise de
muncă temporare ( 3-6-9 luni, mergându-se pina la contracte de munca pe perioade de 5 ani)
in tara de destinatie; migratia necontrolata( ilegala), organizata și sustinută de adevărate rețele
clandestine, organizate cel mai adesea la scara internatională. Aceasta categorie alimentează
piețele subterane ale muncii din tările-gazdă sau, in alte cazuri, se află la limita dintre legal si
ilegal sau se ocupa de alte activități care depășesc cadrul legal, mergând pana la a intra in
retele mafiote sau practicând alte activitati ( traficul de carne vie etc.);

c) persoane aflate la studii în străinatate - elevi, studenți, studii doctorale si

postdoctorale, stagii de specializare pe perioade diferite, plasamente, in special tineri in baza
unor programe acceptate atat de tara de plecare, cat si de tara de destinatie etc.

Imigranți sunt persoanele care, in condițiile reglementărilor din țara gazdă, obțin
dreptul de ședere și, numai după un timp, cu îndeplinirea cumulativă a unor condiții, obțin
dreptul de stabilire definitivă în țara gazdă. În unele țări acest proces este îndelungat.

Persoane/lucrători/forța de muncă detașată = o formă de mobilitate de circulație a

forței de muncă. În condițiile lărgirii UE și ale globalizării, aceasta formă de mobilitate tinde
să se extindă. Cei care se incadrează in această categorie sunt: consilieri, experți, funcționari
ai organismelor internaționale și ai ambasadelor, persoane provenind din țara gazdă sau dintr-
o țară terță care lucrează in companii transnaționale, bănci, societăti de asigurări, mari
companii industriale, agricole, comerciale etc. pentru o anumită perioadă de timp. În aceeași
categorie de persoane detașate, ar putea fi incadrati și lucrătorii care, prin programe ale UE, ca
Leonardo, Youth s.a., fac stagii de perfecționare in firme din tări membre ale UE,
plasamentele, schimburile de experienta, vizitele de studii si documentare cu o durată mai
mare de 4 săptămâni.

Repatriatii sunt persoane care, într-o anumită perioadă, din diferite motive, au
emigrat, stabilindu-și reședința intr-o altă țară ( schimbare definitivă) și care se reîntorc în țara
de origine. Din punct de vedere al compețentelor și al normelor democratice de
comportament, uneori aceștia reprezintă un câștig pentru țara-mamă. Unii dintre aceștia devin
investitori de prestigiu, manageri apreciati, după cum altii pot urmări doar profitul pe termen
scurt care rezultă fie din reconstituirea dreptului de proprietate, fie dintr-o anumită afacere.

La nivelul Uniunii Europene libera circulație a persoanelor a fost inclusă pentru prima
dată în Tratatul de la Roma. În articolul 4 al acestui Tratat se menționa necesitatea “respectării
condițiilor pentru a se realiza libera circulație a persoanelor și a forței de muncă pe teritoriul
comunității. “Această prevedere, realizată treptat, pe măsura creării cadrului juridic, economic
și social necesar, echivalează cu eliminarea oricărei discriminări bazate pe naționalitate in ce
privește angajarea, stabilirea salariilor, condițiile de muncă. Cadrul juridic al liberei circulatii a
persoanelor și a forței de muncă a cunoscut un proces continuu de imbunătațire. Libera
circulație a persoanelor din țările membre ale UE in interiorul Uniunii este astăzi o realitate.

Dreptului la libera circulație în interiorul UE ii sunt asociate o serie de alte drepturi, si

anume:

 dreptul la rezidenta, obtinut de cetatenii membri ai tarilor membre ale UE in baza

cartii de identitate sau a celei de angajat, iar de catre cetatenii din spatiul
extracomunitar, pe baza “cartii de rezidenta”;
 membrilor familiei – sotie, copii pana la 18 ani- li se garanteaza dreptul de
stabilire,cu conditia sa dispuna de locuinta decenta ;
 angajarea intr-un loc de munca: cetatenii in varsta de munca ai unui stat membru al
UE au dreptul de a obtine un loc de munca pe teritoriul altui stat membru in
aceleasi conditii cu cetatenii statului respectiv;
 egalitate de tratament a lucratorilor nationali in ce priveste accesul la ocuparea
unui loc de munca, diverse facilitati/avantaje de ordin fiscal si social, reprezentare
sindicala si alte drepturi similare ;
 dreptul de a ramane in tara-gazda, dupa incheierea contractului de munca si/sau a
activitatii desfasurate, cu conditia sa fi ajuns la varsta legala de pensionare.

Conform Regulamentului UE nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului

din 5 aprilie 2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii există următoarele
prevederl:

 Orice resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene (UE) are dreptul de acces la
o activitate salariată şi de a desfăşura această activitate pe teritoriul altui stat membru.
 În acelaşi mod, un angajator este liber să îşi difuzeze ofertele, să încheie şi să execute
contracte de muncă cu cetăţeni europeni proveniţi din alte state membre.
 Nicio legislaţie naţională nu poate limita oferta, accesul şi ocuparea unui loc de muncă
de către cetăţenii europeni proveniţi din alte state membre, în afara celor privind
cunoştinţele de ordin lingvistic necesare efectuării activităţii.
 Regulamentul interzice orice discriminare între angajaţii naţionali şi cei proveniţi
dintr-un alt stat membru în ce priveşte:

 condiţiile de încadrare în muncă şi de muncă (concediere, remunerare, reintegrare pe

piaţa muncii etc.);
 avantajele fiscale şi sociale;
 educaţia şi reorientarea profesională;
 convenţiile colective şi individuale;
 afilierea la organizaţii sindicale şi exercitarea drepturilor sindicale.

Potrivit legii 156/2000 (cu modificările ulterioare) propunerea legislativă vizează

îmbunătăţirea cadrului legal pentru desfăşurarea activităţii de mediere a forţei de muncă în
străinătate, precum şi stabilirea unor măsuri de gestionare şi coordonare a mobilităţii forţei
de muncă în străinătate şi de prevenire şi combatere a migraţiei ilegale. În proiectul de act
normativ sunt introduse reglementări precum definirea agentului de ocupare a forţei de
muncă şi stabilirea clară a ariei de activitate, interzicerea perceperii de către agenţii de
ocupare a forţei de muncă de la solicitanţii locurilor de muncă atât a unor tarife de
mediere, comisioane, garanţii, sau orice alte taxe, inclusiv cele pentru transport, în
contextul efectuării serviciilor de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate. De
asemenea, clarificarea şi îmbunătăţirea condiţiilor necesare desfăşurării activităţii de
mediere a angajării cetăţenilor români, prin completarea celor existente, specificarea
documentelor necesare înregistrării agenţilor de ocupare a forţei de muncă la
inspectoratele teritoriale de muncă, sau completarea elementelor cuprinse în ofertele ferme
din contractele de mediere a forţei de muncă.

Alte reglementări din proiect se referă la obligativitatea încheierii şi în limba română a

contractelor individuale de muncă în forma scrisă, stabilirea modului de transmitere a
sesizărilor formulate de cetăţenii români angajaţi în străinătate asupra încălcării legislaţiei
aplicabile în materie de dreptul muncii şi a clauzelor contractului individual de muncă,
informarea cu privire la drepturile şi obligaţiile cetăţenilor români care lucrează în străinătate
în baza contractului de mediere, sau consolidarea cadrului coercitiv în cazul încălcării
dispoziţiilor legale privind funcţionarea agenţilor de ocupare a forţei de muncă, inclusiv prin
impunerea unor niveluri distincte de sancţionare.
 Cauzele migrarii factorului munca privesc mai multe aspecte, In primul rand, este vorba
despre o miscare cvasinaturala provocata de dezechilibrul dintre populatie si resurse. Populatia
care nu-si mai gaseste mijloacele de hrana incepe sa se deplaseze in locurile mai bogate, atat in
interiorul aceluiasi stat, dar mai ales in afara granitelor acestuia, in al doilea rand, avem de-a face
cu deplasarea populatiei din zona rurala catre centrele, chiar societatile industriale, fapt ce da
nastere la un adevarat transfer al acesteia catre centrele urbane aglomerate.

Total: 12.359.974 Barbati Femei

2007: 1.437.529 765.692 671.837
2008: 1.922.805 1.041.256 881.549
2009: 2.135.691 1.149.822 985.869
2010: 2.234.155 1.192.763 1.041.392
2011:2.288.531 1.213.082 1.075.449
2012: 2.341.263 1.232.536 1.108.727

Tabel nr. 2 Emigranții pe criteriu de gen

Organizaţia Internaţională pentru Migraţii evidenţiază factorii care stau la baza

fenomenului migraţionist şi anume: factori de tip push/de împingere, iar aici vorbim despre
nivelul de trai scăzut, sărăcia, lipsa unui loc de muncă, probleme etnice, existenţa crizelor
rezultate din dezastre naturale, accidente tehnologice sau terorism, sau chiar a crizelor
financiare, a celor politice şi a conflictelor sociale şi factori de tip pull/de atragere, în care
discutăm despre nivelul de trai mai ridicat, nivelul salariilor mai ridicat, posibilitatea de a găsi
un loc de muncă mai bun, experienţa reţelelor sociale, libertate individual. Mai pot fi puşi în
evidenţă şi factori non-economici (limba, contingenţa culturală şi geografică, legături de
tradiţie, istorice, foste colonii) care afectează, de asemenea, decizia de migrare şi selecţia ţării
de destinaţie.2 În ceea ce privesc cauzele care determină migrația internațională a forței de
muncă acestea își au suportul fie în condiții de ordin economic din țara respectivă, fie în
condiții generale de natură politică, religioasă, cultural, ideologică, națională, geografică sau
de altă natură.

Pe lângă impactul negativ al migrației asupra producției locale, sărăcia și inegalitatea,

mulți cercetători au evaluat și efectele negative socio-culturale ale migrației. Expunerea la
bogăție a migranților întorși acasă, a bunurilor și ideilor pe care le aduc cu ei sunt adesea
considerate ca parte contributivă la schimbarea de gusturi rurale, ceea ce face să crească
numărul de cereri pentru mediul urban sau pentru produse și mărfuri importante, să scadă

2
cererea de bunuri produse la nivelul local și să crească costurile generale de trai pentru
migranți și non-migranți deopotrivă. Putem spune faptul că migrația este responsabilă pentru
pierderea de solidaritate comunitară.

Efectele pozitive sunt, de natură economică și devin cele mai importante. Astfel, slăbirea
presiunii asupra numărului de locuri vacante duce la o tendiță de creștere a salariilor. Menținerea
unui trend ascendent al câștigurilor salariate obligă fiecare unitate economică să fie preocupată de
eficiența intregului proces productiv; și in sfera serviciilor se va pune accent pe calitate și pe un
marketing bine elaborat. Tot în plan economic repatrierea veniturilor realizate în străinătate
echilibrează, într-o anumită măsură, balanța comercială a țării. Intensificarea transferurilor
bancare, a activităților de transport și curierat, adăugarea unei conotații turistice au antrenat pe
verticală și pe orizontală dezvoltarea câtorva industrii in România.

Dintre efectele negative – renunțarea consumatorilor români la anumite bunuri și servicii

românești în favoarea altora mai competitive, fapt care conduce la dispariția anumitor 'actori' din
economia românească.

Efectele pe termen scurt sunt benefice deoarece procesul tranziției de la economia

centralizată la economia de piață din România a scos la iveală gravele dezechilibre și tensiuni
existente in perioada 1947-1989. Aceste tensiuni și dezechilibre nu aveau cum să nu producă
un val de șomeri, de persoane cu diferite calificări, dar care nu reușeau să activeze în domeniul
pentru care s-au pregătit.

Tot pe termen scurt putem privi și integrarea tinerelor generații în muncă, aspect insuficient
analizat și tratat in contextul economiei românești actuale.