Demografia și mobilitatea forței de muncă

În general,majoritatea cercetărilor se opresc la o sferă mai restrânsă a

mobilității,respectiv la acea parte a populației care este efectiv
mobilă,care și-a schimbat locul de muncă,meseria sau domiciliul.
Conceptul de mobilitate poate fi analizat in cadrul pieței muncii din
mai multe unghiuri.La nivelul ofertei pieței de muncă și al fiecărui
individ se poate vorbi de:mobilitate geografică,mobilitate între
firme,mobilitate între ramuri sau internațională

 Proiect realizat de Lazăr

Eduard și Peter Dragoș
 Demografia și mobilitatea forței de muncă
Demografia este studiul dinamicii populațiilor umane. Ea cuprinde studiul mărimii,
structurii și distribuției populației, precum și modul în care o populație se modifică în timp
în urma nașterilor, deceselor, migrației și îmbătrânirii. Analiza demografică se poate referi
la societăți întregi sau la grupuri definite după diferite criterii: nivel de educație,
naționalitate, religie, etc. În demografie, se utilizează adesea cantități mari de date, colectate
de exemplu din recensăminte și din registrele ținute de birourile de statistică a populației, în
care se înregistrează nașterile, decesele, căsătoriile, etc. Datele demografice mai pot rezulta
din sondaje efectuate în scop comercial, bazate pe metode de estimare indirectă.
În concepţia celor mai mulţi economişti şi sociologi, mobilitatea reprezintă o formă de
mişcare a populaţiei şi a forţei de muncă în raport cu nevoile mereu schimbătoare ale
producţiei. Din acest punct de vedere, este mobilă acea parte a forţei de muncă şi, respectiv,
a populaţiei care cunoaşte deplasări de un fel oarecare într-un spaţiu, ramură sau meserie
oarecare.
 Românii în migrație
 În cazul României, majoritatea diasporei se află în
țări membre OCDE (Organizația pentru Cooperare
și Dezvoltare Economică). Potrivit unui raport din
2019 al OECD, diaspora României este a cincea
cea mai mare la nivel global. În jur de 3,6 milioane
de persoane din România locuiau în țări OCDE în
2015-2016, iar 54% din acestea erau femei. Acest
număr a reprezentat o creștere semnificativă (de
2,3 milioane) raportat la perioada 2000 – 2016. Cei
mai mulți oameni au plecat între 2005-2011,
ajungând ca în 2016, 17% din populația țării să
locuiască în țări OCDE. În plus, în acea perioadă
populația migrantă a României era mult mai mare
decât cea a țărilor vecine – Moldova, Bulgaria,
Serbia, Ungaria și Ucraina. Diaspora țării noastre a
reprezentat jumătate din toți migranții din regiunea
prezentată în raport (7,8 milioane de oameni).
Integrarea româniei în U.E.

1. Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007.

2. România a fost prima țară din Europa centrală și de est care a avut relații oficiale cu
Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înțelegere a inclus România în Sistemul
Generalizat de Preferințe al Comunității, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE
pentru facilitarea schimburilor comerciale.
3. În 1980, România a procedat la recunoașterea de facto a Comunității Economice Europene,
prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România - CEE, concomitent, fiind
semnat și Acordul asupra Produselor Industriale.
4. După aderare, România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu
drepturi depline. România a devenit a șaptea țară din UE după numărul de locuitori. Țara
desemnează 35 de deputați pentru Parlamentul European
5. Limba română a devenit una dintre limbile oficiale ale Uniunii (a șaptea după numărul de
vorbitori, în concurență strânsă cu olandeza), urmând ca oricare cetățean al UE să se poată
adresa instituțiilor în această limbă. Denumirea de „Uniune Europeană”, în limba română, a
primit statut oficial.
Libera circulație a forței de
munca
Libera circulaţie a lucrătorilor este un principiu
fundamental înscris la articolul 45 din Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene. Ulterior,
legislaţia secundară a UE şi jurisprudenţa Curţii de
Justiţie au dezvoltat acest principiu, în baza căruia
cetăţenii UE au dreptul: să-şi caute un loc de muncă
într-o altă ţară din UE să lucreze în ţara respectivă,
fără a avea nevoie de un permis de muncă să
locuiască în ţara respectivă în acest scop să rămână
în ţara respectivă după expirarea perioadei de
angajare să beneficieze de acelaşi tratament ca şi
cetăţenii ţării respective în ceea ce priveşte accesul
la piaţa muncii, condiţiile de muncă şi toate celelalte
avantaje sociale şi fiscale. De asemenea, cetăţenii
UE îşi pot transfera anumite drepturi legate de
asigurările de sănătate şi de securitate socială în ţara
în care urmează să se angajeze
1.SpatiulSchengen reprezinta o zona de libertate de miscare unde
controalele la frontierele interne ale statelor semnatare au fost
eliminate si a fost creata o singura frontiera externa unde
controalele se desfasoara conform unui set de reguli clare
2.Aderarea la spatiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor
intre frontierele interne ale statelor membre Schengen, care aplica
in intregime acquis-ul Schengen, fiind creata o singura frontiera
externa unde controalele se desfasoara conform unui set de reguli
clare in materie de vize, migratie, azil, precum si masuri
referitoare la cooperarea politieneasca, judiciara sau vamala.
3.Aderarea României la Spaţiul Schengen este, pentru România,
atât un drept cât şi o obligaţie: un drept ce decurge din calitatea de
stat membru al Uniunii Europene, dar şi o obligatie izvorâtă din
însuşi Actul de Aderare la Uniunea Europeană. Aderarea Românie
la Spaţiul Schengen se constituie totodată într-un proces complex,
etapizat, al cărui scop este îndeplinirea standardelor tehnice,
legislative şi operaţionale, care să permită în final luarea deciziei
de ridicare a controalelor la frontierele interne maritime, aeriene şi
terestre. Până în prezent România a parcurs cu succes toate
etapele tehnice necesare. Evaluarea celor şapte domenii de interes
(cooperare poliţienească, protecţia datelor, consulate, frontiere
maritime, frontiere aeriene, frontiere terestre, SIS/SIRENE) a
concluzionat că România îndeplineşte condiţiile de aderare la
Spaţiul Schengen.