Armata Europeană

-POLITICILE UNIUNII EUROPENE-

Nume și prenume student: Simion Iuliana-Andreea

An: II
Grupa: 2A7

1
Argumente. În loc de introducere

Prezenta lucrare reprezintă un studiu realizat în baza cercetărilor unor opinii ale diverșilor
specialiști în Drept european și politicieni, care exprimându-și parerea în moduri diferite, dar
concluzionând în aceeași manieră, consideră că ideea înființării unei armate europene ar fi
intempestivă.

În paln teoretic, armata europeană este destinată apărării colective, fiind totodată un proiect
dorit și susținut spre înființare de către Franța, dar care nu se bucură în practică de posibilitatea
realizării, deoarece multe state din Europa nu oferă sustenabilitate garanțiilor promovate de către
decidenții de la Elysee.
Realitățile actuale din Europa Centrală si de Est sunt printre principalele cauze în vederea cărora
armata europeană pare a fi un plan dezavantajos. Printre ele se numără amenințările venite din
partea Rusiei către fostele state comuniste, fapt care segmentează Europa și care determină în
anumite privințe o dependență importantă cu acest stat, dar și certitudinea că statele baltice,
România, Cehia și Polonia nu sunt dispuse să renunțe la susținerea americană din cadrul NATO
pentru asigurări de la Paris sau Berlin.

După cum afirmă secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, proiectul promovat de francezi
nu numai că ar da curs unor disensiuni în interiorul Uniunii Europene, dar ar crea și nenumărate
neînțelegeri între SUA și UE1.

Din punct de vedere economic, se pot observa de asemenea, nenumărate impedimente. UE nu

mai pare a fi competitivă cu piața asiatică, dar nici cu cea americană și, în curând, mâna de lucru
din America Latină ar putea să întâmpine probleme grave. În timp ce socialismul pare că se
construiește, sunt acordate ajutoare sociale semnificative, iar orele de muncă se reduc , pe alte
continente există un vizibil progres, muncindu-se din ce în ce mai mult și bine.

Din punct de vedere politico-militar, UE este un actor insignifiant, fapt observat și în Siria. SUA
și Federația Rusă au gândit în acest context o foaie de parcurs pentru Siria fără a cere părerea
măcar a unui singur lider european.
Ideea creării unei armate europene nu pare a fi logică. Se constituie, dar avem voința de a o
1
https://www.capital.ro/cutremur-total-in-europa-apare-o-super-armata-europeana.html: accesat la data de
04.01.2023, ora 18:00

2
folosi? Cel mai probabil răspunsul ar fi unul negativ având în vedere și faptul ca liderii europeni
au eșuat în ultimii ani. Se evidențiază un exemplu de eșec criza terorismului care semnifică o
problemă greu de rezolvat.

Pot fi considerate NATO și Armata europeană două săbii în aceeași teacă?

Specialiștii în domeniu susțin că această afirmație nu ar fi neapărat validă și consideră că între

cele două nu s-ar putea constitui o similitudine deosebită, o bună înțelegere, sau vreo oarecare
congruență.
Europa are o armată comună din aprilie 1949 și anume NATO. Este cea mai puternică
structură/organizație politico-militară din istorie care a reușit să păstreze pacea pe continent în
ultimele șapte decenii.
Pare a fi o nebunie să constitui în zilele noastre o armată paralelă. Necesită în special o
dublare instituțională care ar pune sub semnul întrebării cel mai mare plan al acesteia, statul
major. Aceasta este consecința faptului că, marea problemă de astăzi pentru majoritatea statelor
europene este acordarea procentului de 2% din PIB care ar fi direcționat către apărare. Sunt
foarte puține state din alianța Nord Atlantică care oferă aceste procente. Sunt zeci, dacă nu
cumva sute de baze NATO care s-au închis în vestul Europei în ultimii ani. Nu există voință
politică de a finanța apărarea nici măcar în structura pe care deja o avem și la care ne putem
raporta concret.
Niciun stat membru al UE, cu excepția Franței, nu desfășoară operațiuni militare
semnificative, iar în privința forței propagate dincolo de granițele proprii, se remarcă doar
armatele a trei state și anume: Marea Britanie, Turcia și Franța.2
Cu excepția Ungariei care are relații strânse cu Moscova, statele din estul Europei și din Nord
văd în acest proiect un “CAL TROIAN” pentru distrugerea NATO și ruperea relațiilor
transatlantice. Acest fapt este contrariat, deoarece se face apel la faptul că fiecare stat este
independent și acționează în funcție de interesul național propriu.3

Într-un context economic și geopolitic complicat, președintele Franței, Emmanuel Macron,

aduce în discuție, vechea idee de „ARMATĂ EUROPEANĂ”. Aceasta, pare a fi un interes politic
2
https://youtu.be/6PkNtjfMp9Y vizionat pe 03.01.2023, ora 20:00
3
https://youtu.be/gORMQMjZDzk vizionat pe 03.01.2023, ora 20:23

3
mascat, o strategie care mai mult ar putea încorona nenumăratele realizări pe care le-a avut
acesta de când poartă titulatura de șef de stat.

O armată comunitară nu are acuitate

Organizarea și consolidarea unei armate proprii europene va rămâne în mod cert o himeră.
Este necesară o responsabilizare a liderilor statelor membre din Uniune, astfel încât să relizeze o
mai bună cooperare și implicare activă în organizația politico-militară NATO.
În acest sens, este necesar să se ajungă la un acord comun în privința înarmării și a pregătirii
militare.
Prezentul este o realitate crudă, o realitate în care statele membre ale Uniunii Europene și ale
NATO se lasă pradă birocrației scumpe, au strategii ineficiente, iar acțiunile lor nu sunt realizate
în sincron, ci mai degrabă în paralel.
Nu se va putea vorbi niciodată despre o suveranitate absolută a Europei, fapt considerat a fi
dezirabil și nerealizabil, deoarece nu se va putea separa de superputerea militară a Statelor Unite
ale Americii. Europa nu dispune nici de suficiente resurse financiare pentru a ajunge să
achiziționeze arme militare speciale ( e.g. dronele militare) sau să poată să-și îmbunătățească
capacitățile de transport aerian.
De asemenea, în contextul “ înfrângerii grele” de la Afganistan4, au fost solicitate acțiuni
concrete în urma discuțiilor din cadrul Cabinetului de la Berlin. S-a pus problema elaborării unui
“compas strategic” în Uniunea Europeană după nu mai puțin de 30 de ani de când există politică
externă comună. Acesta va cuprinde strategii politice externe și interese militare. Ca o
completare, în situația în care decidenții de la Elysee ar trece la acțiune retrăgându-și trupele din
Mali5, UE trebuie să elaboreze un plan concret pentru a evacua angajații și specialiștii zonei
respective, asta pentru a nu fi repetat un alt dezastru, asemenea celui din Afganistan 6.

4
Este vorba despre conflictul armat din Afganistan (2001-2021). Statele Unite ale Americii au încercat să răstoarne
Emiratul Islamic condus de talibanii de la putere și pentru aceasta au invadat Afganistanul și au încercat să
instaureze Republica Islamică.
5
În Azawad, regiune situată în nordul acestui stat, mai multe grupări de insurgenți duc o campanie de luptă
împotriva guvernului (încă din ianuarie 2012), cu scopul de a obține independența acestei regiuni.
6
https://www.dw.com/ro/opinie-armata-ue-nu-este-un-r%C4%83spuns-pentru-e%C5%9Fecul-total-din-
afganistan/a-59084338

4
Statele membre nu vor ajunge la un consens pentru intervenții militare cu spectru larg

Majoritatea statelor membre nu gândesc într-un mod similar definiția de “apărare colectivă
europeană”. Pe lângă lipsa unui proces decizional bazat pe unanimitate , nu au nici o viziune
comună în ceea ce privește exercitarea forței militare, iar cultura lor strategică este diferită în
multe privințe.7 Mulți specialiști sunt de părere că, s-ar putea produce o ruptură și mai mare în
interiorul Uniunii Europene, dacă se insistă prea mult pe implementarea acestui concept de
armată europeană.

Diferențele dintre state reprezintă o explicație concludentă pentru imposibilitatea desfășurării

anterioare de forțe militare sub egida UE și realizarea unor coaliții ad-hoc naționale în substituția
acestora. În ciuda faptului că există încă din 2007, organizațiile tactice de luptă nu au fost
strămutate niciodată. În cadrul PSAC au fost puse în mișcare 35 de misiuni și operații de natură
civilă, dar și operații militare bazate pe gestionarea de crize de o intensitate mai scăzută. 8UE nu a
fost implicată în descurajarea atacurilor din Libia sau Siria și nici macar în protejarea și apărarea
populațiilor și regiunilor europene.

Cum este văzut proiectul încurajat de francezi în realitatea actuală din România

În ciuda faptului că nu a existat niciun fel de dezbatere publică, Președintele Klaus Iohannis,
deși a anunțat că își dorește o “Administrație Prezidențială funcțională și deschisă către
cetățeni”, a specificat că România ar susține o astfel de idee.
Afirmația șefului de stat a stârnit o serie amplă de controverse având în vedere faptul că mulți
politicieni, printre care și Traian Băsescu au o altă viziune în ceea ce privește disponibilitatea
țării noastre spre suținerea unui astfel de proiect, considerat a fi fără sens.
Unul dintre cele mai bune argumente contra armatei europene este garanția de siguranță pe
care România o are ca urmare a parteneriatului strategic cu SUA și a apartenenței la NATO. Atât
timp cât avem cea mai bună protecție asigurată, de ce am vrea să intrăm într-o altă organizație
militară și să dublăm starea de fapt deja existentă? În momentul actual, doar SUA și NATO pot
asigura securitatea României.

7
Dick Zandee, Core groups: the way to real European Defence, Institutul Regal pentru Relații Internaționale
Egmont, februarie 2017.
8
Frédéric Mauro și Olivier Jehin, Institut de Relations Internationales et Stratégiques (IRIS) și Grupul pentru
cercetare și informații privind pacea și securitatea (GRIP), A European Army to do what?, aprilie 2019

5
 Într-un discurs la Parlamentul European, Traian Băsescuamintește și despre “Raportul
Dungeon”9 pentru care are un dezacord total și ține să îi întrebuințeze o serie de critici. Acesta
presupune o autonomie strategică a statelor membre ale UE în defavoarea unei alianțe stabile cu
SUA.Pe termen lung pare a fi singura soluție de echilibru militar și politic pentru menținerea
unui nucleu de descurajare a activităților de agresivitate contra anumitor state și protejarea de
interese naționale.
Raportul Dungeon reprezintă o viziune a rolului armatei europene. Se are în vedere faptul că,
apărarea este un domeniu indispensabil, aflat în centrul suveranității naționale a statelor membre.
În domeniul apărării se cristalizează un mandat puternic al acestora, iar certitudinea absenței
unor opinii comune la nivel strategic și forță armată, precum și în privința definirii termenului de
“amenințare”, este înlocuită de diferende considerabile în ceea ce privește o unificare totală a
planului militar in UE.

Eșecurile trecutului, lecții care trebuie să combată decăderea UE în viitor

Atunci când amintim despre desăvârșirea unei armate comune la nivel european, nu trebuie să
trecem cu vederea încercările grele survenite în urma unirii forțelor armate din Europa de Vest
în ceea ce se dorea a fi Comunitatea Europeană de Apărare în 1952. Cu toate că urmările nu au
fost benefice, unii politicieni au continuat și continuă să se încăpățâneze încercând să ducă la bun
sfărșit consolidarea unui proiect de unificare a forțelor armate europene. Întrucât statele membre
ale UE sunt de asemenea membre NATO, acestea colaborează de obicei prin intermediul acestei
structuri pentru a combate anumite agresiuni și nu doresc să-și exercite forțele prin alte grupuri.
(un exemplu în acest sens ar fi uniunea care s-a realizat in Europa de Vest).
Rămânerea pe poziții de neutralitate din punct de vedere al apărării este expres prevăzută de
constituțiile anumitor state.
Având în vedere cadrul legal, fiecare stat membru beneficiază de apărarea Uniunii Europene,
iar prin articolul 42 din Tratatul de la Maastricht se susțin următoarele: “Politica externă și de
securitate comună trebuie să includă formarea progresivă a unei politici comune de securitate.
Acest lucru va duce la o apărare comună, atunci când Consiliul European, hotărând în
unanimitate, decide acest lucru.”10
9
https://youtu.be/jyw-taJvcyI văzut pe 03.01.2023, ora 21
10
https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-fd71826e6da6.0001.02/
DOC_1&format=PDF: accesat pe 05.01.2023, ora 11:00

6
 Ca un adevărat pilon de promovarea a apărării comune în Europa, tot in articolul 42, dar de
această dată în componența Tratatului de la Lisabona, li se impune statelor membre să intervină
în mod obligatoriu în cazul în care se preconizează că anumite entități din afara Uniunii
Europene s-ar angaja în atacuri gratuite lipsite de temei.

Prin intermediul Tratatului de la Amsterdam, Uniunea Europeană a primit un mandat limitat

de apărare, dar ajungând într-un final să fie omis din lista de forțe.
Chiar dacă nu se prevede în mod expres, unele state pot în continuare să realizeze acorduri
militare multilaterale din proprie voință, dar care nu sunt neapărat încurajate.

Concluzii

Constituirea unei armate europene reprezintă un proces greu de realizat. Realitățile economice
și politice ale lumii în care trăim sunt principalele cauze de stopare a acestuia, iar preexistența
unor structuri asemănătoare care nu au avut rezultate benefice denotă o incapacitate de punere în
practică a unei astfel de unificări militare în subzistența Uniunii Europene. Astfel, singura
entitate care prezintă logică și eficiență pentru o lungă perioadă de timp, va rămâne cu siguranță
NATO.

BIBLIOGRAFIE

 https://www.capital.ro/cutremur-total-in-europa-apare-o-super-armata-europeana.html

 https://youtu.be/6PkNtjfMp9Y

 https://youtu.be/gORMQMjZDzk

 https://www.dw.com/ro/opinie-armata-ue-nu-este-un-r%C4%83spuns-pentru-e%C5%9Fecul-
total-din-afganistan/a-59084338
 Dick Zandee, Core groups: the way to real European Defence, Institutul Regal pentru Relații
Internaționale Egmont, februarie 2017
 https://youtu.be/jyw-taJvcyI

 Frédéric Mauro și Olivier Jehin, Institut de Relations Internationales et Stratégiques (IRIS) și

Grupul pentru cercetare și informații privind pacea și securitatea (GRIP), A European Army to do
what?, aprilie 2019

7
 https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-
fd71826e6da6.0001.02/DOC_1&format=PDF