Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Dezvoltarea în [Europa de Vest] a unor tendințe de integrare economică, politică și
militară […] este obiectivul urmărit la începutul anilor 1950 de promotorii
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Ideea este a […] lui Jean Monnet,
«european» convins […]. Ministrul francez de externe,Robert Schuman […] și-a
însușit rapid proiectul lui Monnet și pe 9 mai 1950 îl expune în linii mari într-o
declarație prezentată tuturor țărilor europene. Succesul este imediat, dar nu în toate
țările Europei. […] URSS și statele sale satelite condamnă această politică […]. În
Germania, în Italia și în cele trei țări ale Beneluxului [Belgia, Olanda, Luxemburg],
reacția este favorabilă. «Planul Schuman» este bine primit și de Statele Unite […]
pentru că Washingtonul vede în acesta prologul unei uniuni europene care ar putea
mai târziu să contribuie la problema apărării sale și să micșoreze «povara» care
apasă pe umerii supraputerii de dincolo de ocean. Partizanii unei integrări europene
din punct de vedere economic și dacă este posibil și politic, apar mai ales în […]
organizațiile politice care formează nucleul coalițiilor aflate la putere în țările vest
europene. […] Din 18 aprilie 1951, șase țări, Franța, R.F. Germania, Italia, Belgia,
Olanda și Luxemburgul, semnează tratatul de la Paris care instituie Comunitatea
Europeană a Cărbunelui și Oțelului pe o durată de 50 de ani și figurează atribuțiile
instituțiilor acesteia: Conducerea Supremă având puteri autonome și executive,
Consiliul de Miniștri care reprezintă interesele statelor, Adunarea care controlează
Conducerea Supremă și Curtea de Justiție care judecă litigiile. […] Pe 9 mai 1955
Adunarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului votează în unanimitate
reluarea construcției europene […]. Pe 3 iunie 1955, Conferința de la Messina care
reunește miniștrii de externe ai celor Șase adoptă o rezoluție care exprimă dorința
comună a statelor reprezentate «de a trece la o nouă etapă». Un comitet […] format
din experți și delegați ai guvernelor interesate este însărcinat să elaboreze un raport
care să schițeze în linii mari ceea ce va însemna Comunitatea Economică
Europeană.” (S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi, din sursa dată, evenimentul la care participă miniștrii de externe în 3 iunie
1955.
2. Precizaţi, pe baza sursei date, o cauză pentru care statul american susține
propunerea lui Schuman.
3. Menţionaţi cele două organizații economice la care se referă sursa dată.
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la reacția statelor europene
față de «Planul Schuman».
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la Tratatul de la Paris,
susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia în secolul al
XX-lea, continuă integrarea europeană după 1955. (Se punctează prezentarea unui
fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Imediat după eşecul Comunităţii Europene de Apărare, construcţia europeană
pare să se fi împotmolit. Toate eforturile autorităţilor supranaţionale au eşuat cu
excepţia «Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului» care, nici ea nu are
partizani. În Franţa, valul de nationalism care coincide cu prima etapă a războiului
din Algeria, este puţin propice relansării construcţiei europene. În Anglia majoritatea
populaţiei rămâne ostilă ideii de supranaţionalism. Doar în Italia, în Germania şi în
cele trei ţări ale Beneluxului partizanii unei Europe în care fiecare partener să
accepte renunţarea la o parte a suveranităţii sale sunt mai numeroşi şi mai influenţi,
dar nu suficienţi totuşi pentru a învinge indiferența populaţiei. Cu toate acestea, de la
sfârşitul lui 1954, deci imediat după respingerea proiectului armatei europene de
către parlamentarii francezi, mici grupuri de europeni convinşi, în fruntea cărora
figurează Jean Monnet şi prietenii săi, ca şi conducătorii Beneluxului, vor relansa
proiectul comunitar fundamentat pe problemele foarte concrete ale integrării
economice.” (S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei)
B. „[...] Un nou impuls a fost dat integrării europene de propunerea lui Jacques
Delors, Preşedinte al Comisiei din ianuarie 1985 [...]. Era vorba de a defini [...] un
obiectiv mobilizator - mai precis realizarea unei «mari pieţe comune» - şi de a fixa
date pentru a-l pune în practică, limita maximă fiind sfârşitul anului 1992. Prezentat
şi discutat în Consiliile europene de la Bruxelles şi de la Milano în martie şi iunie
1985, proiectul a dus la redactarea unui text [...] care a fost adoptat [...] în decembrie
1985. Acest «Act unic» european, care va fi ratificat fără dificultate de parlamentele
naţionale şi va intra în vigoare pe 1 iulie 1987, instituţionalizează Consiliul
European devenit [...] adevăratul organ de conducere al Comunităţii Economice
Europene, generalizează în cadrul acestuia votul prin majoritate în drept
(unanimitatea rămânând regulă doar pentru problemele de securitate a locurilor de
muncă şi de sănătate) şi măreşte prerogativele Parlamentului. [...] Statele
semnatare se angajează să-şi convoace regulat miniştrii Afacerilor Externe ca să
găsească un consens în ceea ce priveşte politica externă şi ca să evite orice acţiune
sau luare de poziţie care ar putea dăuna Comunităţii [...] în relaţiile internaţionale
sau în cadrul organizaţiilor internaţionale.”(S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei)
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi personalitatea politică precizată în sursa A.
2. Precizaţi, din sursa B, o informație referitoare la „Actul Unic‟.
3. Menționaţi din sursa A, respectiv din sursa B, câte o organizație internațională.
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că proiectul
constituirii unei armate europene a fost respins.
5. Scrieţi o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B,
precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect).
6. Prezentaţi alte două fapte istorice desfășurate în cadrul procesului de integrare din
Europa contemporană, în afara celor din sursele date.
7. Menţionaţi o caracteristică a diversității în Europa contemporană.
I. Cititi cu atentie textul de mai jos:
Dezvoltarea în [Europa de Vest] a unor tendințe de integrare economică, politică și
militară […] este obiectivul urmărit la începutul anilor 1950 de promotorii
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Ideea este a […] lui Jean Monnet,
«european» convins […]. Ministrul francez de externe, Robert Schuman […] și-a
însușit rapid proiectul lui Monnet și pe 9 mai 1950 îl expune în linii mari într-o
declarație prezentată tuturor țărilor europene. Succesul este imediat, dar nu în toate
țările Europei. […] URSS și statele sale satelite condamnă această politică […]. În
Germania, în Italia și în cele trei țări ale Beneluxului [Belgia, Olanda, Luxemburg],
reacția este favorabilă. «Planul Schuman» este bine primit și de Statele Unite […]
pentru că Washingtonul vede în acesta prologul unei uniuni europene care ar putea
mai târziu sa contribuie la problema apărării sale și să micșoreze «povara» care
apasă pe umerii supraputerii de dincolo de ocean. Partizanii unei integrări europene
din punct de vedere economic și dacă este posibil și politic, apar mai ales în […]
organizațiile politice care formează nucleul coalițiilor aflate la putere în țările vest
europene. […] Din 18 aprilie 1951, șase țări, Franța, R.F. Germania, Italia, Belgia,
Olanda și Luxemburgul, semnează tratatul de la Paris care instituie Comunitatea
Europeană a Cărbunelui și Oțelului pe o durată de 50 de ani și figurează atribuțiile
instituțiilor acesteia: Conducerea Supremă având puteri autonome și executive,
Consiliul de Miniștri care reprezintă interesele statelor, Adunarea care controlează
Conducerea Supremă și Curtea de Justiție care judecă litigiile. […] Pe 9 mai 1955
Adunarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului votează în unanimitate
reluarea construcției europene […]. Pe 3 iunie 1955, Conferința de la Messina care
reunește miniștrii de externe ai celor Șase adoptă o rezoluție care exprimă dorința
comună a statelor reprezentate «de a trece la o nouă etapă». Un comitet […] format
din experți și delegați ai guvernelor interesate este însărcinat să elaboreze un raport
care să schițeze în linii mari ceea ce va însemna Comunitatea Economică
Europeană.” (S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei )
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi, din sursa dată, evenimentul la care participă miniștrii de externe în 3 iunie
1955.
2. Precizaţi, pe baza sursei date, o cauză pentru care statul american susține
propunerea lui R. Schuman.
3. Menţionaţi cele două organizații economice la care se referă sursa dată.
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la reacția statelor europene
față de «Planul Schuman».
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la Tratatul de la Paris,
susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia în secolul al
XX-lea, continuă integrarea europeană după 1955. (Se punctează prezentarea unui
fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)
I. Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Articolul 2
[…] (2) Uniunea oferă cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără
frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, în
corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil,
imigrarea, precum şi prevenirea criminalităţii şi combaterea acestui fenomen.
(3) Uniunea instituie o piaţă internă. Aceasta acţionează pentru dezvoltarea durabilă
a Europei, întemeiată pe o creştere economică echilibrată şi pe stabilitatea preţurilor,
pe o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate […] precum şi pe
un nivel înalt de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. […]
Articolul 6
(1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene […], astfel cum a fost adaptată la 12
decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor.
TITLUL II
Articolul 8
În toate activităţile sale, Uniunea respectă principiul egalităţii cetăţenilor săi, care
beneficiază de o atenţie egală din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor
sale. Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru.
Cetăţenia Uniunii se adaugă cetăţeniei naţionale şi nu o înlocuieşte pe aceasta.
Articolul 8A
[…] (2) Cetăţenii sunt reprezentaţi direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul
European. Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat
sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răspund în mod
democratic fie în faţa parlamentelor naţionale, fie în faţa cetăţenilor lor.
(3) Orice cetăţean are dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii. Deciziile
se iau în mod cât mai deschis şi la un nivel cât mai apropiat posibil de cetăţean.‟
(Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a
Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, 2007)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi documentul de la Strasbourg, precizat în sursa dată.
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată.
3. Menţionaţi două instituții ale Uniunii Europene, precizate în sursa dată.
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la piața internă a Uniunii
Europene.
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la cetățenii Uniunii
Europene, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia procesul de
integrare este specific Europei în a doua jumătate a secolului al XX-lea. (Se
punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia.)