RELIEFUL ROMÂNIEI

TREPTE ȘI TIPURI DE RELIEF

Treptele de relief sunt reprezentate în procente aproximativ egale.
1. Carpații
2. Dealurile și podișurile
3. Câmpiile

TIPURI GENETICE DE RELIEF

Din punct de vedere genetic, relieful spațiului românesc cunoaște o mare diversitate.
1. Relieful structural:
-abrupturi și denivelări (specifice Carpaților și Podișul Dobrogei de Nord);
-structuri monoclinale (în regiunile deluroase);
-domuri (Depresiunea Colinară a Transilvaniei)
2. Relieful petrografic:
-pe roci cristaline (în Carpați);
-pe roci solubile (carst)
-pe gresii, conglomerate, roci vulcanice și metamorfice (Carpați);
-pe argile, marne, nisipuri, pietrișuri și depozite loessoide.
3. Relieful glaciar (Carpații Meridionali și Occidentali – M-ții Rodnei);
4. Relieful periglaciar (grohotișurile din regiunile montane)
5. Relieful fluviatil (văi, lunci, terase, limanuri și delte)
6. Relieful litoral (lagune, câmpia submersă, plaje, faleze)
UNITĂȚI DE RELIEF
Munții Carpați – înălțimea medie 840 m, cu 3 nivele de eroziune.
Depresiunea Colinară a Transilvaniei (D.C.T.) – fundament carpatic, în centru platformă.
Subcarpații – tectonizarea (încrețirea) sedimentelor acumulate în fosa precarpatică.
Podișul Mehedinți – unitate carpatică, erodată, sedimentată și reînălțată.
Podișul Getic – unitate de platformă, cu acumulări piemontane.
Podișul Moldovei – unitate de platformă.
Podișul Dobrogei – orogen în nord și platformă în sud.
Dealurile de Vest – o fâșie piemontană de la Someș la Dunăre.
Câmpia de Vest – prezintă sectoare joase în sud și înalte în nord (dune de nisip în C. Carei)
Câmpia Română (în vest câmpii cu terase și piemontane, iar în est câmpii tabulare, netede)
Delta Dunării – câmpuri de loess, grinduri, ostroave, lacuri gârle și mlaștini.