Facultatea Transfrontalieră

Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați

REFERAT LA DISCIPLINA:
Strategia Dunării-istoric şi actualitate geopolitică

Tema:Transportul maritim în bazinul Mării Negre-

principalele porturi şi direcţii de transport comerciale

Realizator: Turtureanu Iuliana

Grupa GISCEE 2 Gr2

Profesor:Tuluş Arthur-Viorel

Chișinău, 2020
 Cuprins:

1. Poziția geografică
2. Tipurile de transport maritim
3. Principalele porturi
4. Comerţul maritim
 Poziţia geografică a Mării Negre

Situată între Europa sud-estică și Asia mică, Marea Neagră este o mare

continentală aparținând bazinului atlantic. Țărmul României la Marea Neagră
este de 245 km și cuprinde numeroase stațiuni și porturi maritime. La Marea
Neagră mai au deschidere și următoarele țări: 

 Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia și Bulgaria.

Marea Neagră comunică prin strâmtorea Bosfor cu Marea

Marmara, strâmtoarea Dardanele, cu Marea Egee (Marea Mediterană), iar prin
strâmtoarea Kerci cu Marea Azov - mare care este o anexă în partea nordică
a Marii Negre între peninsula Crimeea și Rusia. În Marea Neagră nu întâlnim
foarte multe insule sau peninsule, cele mai cunoscute și importante fiind Insula
Șerpilor,Insula Sacalinul Mare și cele create de Dunăre, iar ca peninsule cea mai
importantă fiind peninsula Crimeea, Golfurile Mării
Negre precum Burgas, Varna, Sinop, Samsun, Odessa, etc., fie sunt largi un
dezavantaj pe timp de furtună sau colmatate de curenții orizontali, curenții
verticali fiind inexistenți ceea ce îi oferă Mării Negre originalitate.

În Marea Neagra se varsă numeroase fluvii mari, ca: Dunărea, Nistru, Bug,

Nipru, Rioni, Kizil-Irmak și de aceea salinitatea ei este scăzută (în medie 20-22
‰) în comparație cu cea a oceanului planetar.
 Transportul maritim

Pe lângă transport maritim, pescuit și acvacultură (cultivarea speciilor acvatice), Marea

Neagră este folosită și pentru minerit, turism, recreere și exerciții militare. Pe măsură ce
populația planetei crește, cresc și nevoile, ducând la o mărire a cererii pentru transportul de
mărfuri și servicii. Atunci când vorbim despre transport, ne gândim la cel pe uscat, aerian și
maritim. Dacă se analizează costurile și capacitățile de transport, transportul maritim are un
mare avantaj. Pot fi transportate încărcăturile cele mai mari, cu cel mai redus cost.
Flotabilitatea și coefi cientul scăzut de frecare al apei fac ca transportul maritim să fi e net
avantajos în comparație cu celelalte forme de transport. De exemplu, în cazul transportului
aerian, care este mult mai rapid, avionul trebuie să cheltuiască mult mai multă energie pentru
a duce încărcătura la o anumită altitudine. În cazul transportului pe uscat, pe de altă parte, sunt
necesare investiții fi nanciare importante pentru construcția de drumuri și căi ferate.
Transportul pe uscat comportă, de asemenea, riscuri de accidente, pierderi de vieți omenești și
pierderi materiale. În prezent, un vas petrolier are capacitatea de a transporta 400.000 de tone
de încărcătură deodată. Pentru a transporta aceeași încărcătură cu cisterne, este nevoie de
20.000 de cisterne. De asemenea, un vas de croazieră poate transporta peste 3000 de persoane,
echivalentul capacitatii de transport a 100 de vagoane intercity. Cu toate că este cel mai lent
mijloc de transport, transportul maritim este foarte potrivit pentru încărcături ce ocupă mult
spațiu. Volumul comerțului internațional pe căi maritime crește rapid, de la o zi la alta. 90%
dintre mărfurile de export și import din comerțul mondial sunt transportate cu vase.
Rezumând, transportul maritim este forma de transport preferată în întreaga lume, deoarece:

• Se poate transporta o încărcătură mult mai mare cu un singur drum.

• Este sigur.

• Nu trebuie trecute granițe.

• Pierderea de mărfuri transportate este minimă.

• Pierderile care se produc comparativ cu alte tipuri de transport sunt rare.

• Este de 14 ori mai ieftin decât transportul aerian, de 7 ori mai ieftin decât transportul rutier
și de 3,5 ori mai ieftin decât transportul feroviar.
 Tipurile de transport
Transportul maritim se împarte în transportul de pasageri și transportul de mărfuri.
Transportul de pasageri se desfășoară cu vase de croazieră, nave de pasageri și feriboturi.
Transportul cu vase de croazieră este destinat turismului și, de obicei, se face cu vase mari.
Navele de pasageri sunt vase care transportă pasageri pe linii regulate. Navele care transportă
atât pasageri cât și autovehicule sunt numite feriboturi (Ro Pax). Prin intermediul acestora se
asigură transportul, fi ind un mijloc de transport multiplu. Pentru transportul de mărfuri,
vasele variază în funcție de tipul de încărcătură. Ele se clasifi că în vase pentru mărfuri uscate,
petroliere, nave Ro-Ro și vase pentru transportul substanțelor chimice. Vasele pentru mărfuri
uscate sunt nave comerciale relativ mai sigure decât petrolierele. La transportul de containere,
mărfurile sunt puse pe nave în cutii mari, în timp ce navele Ro-Ro (roll on – roll off) au fost
dezvoltate pentru transportul de vehicule cu roți. Ca urmare a creșterii rapide a consumului de
energie la nivel mondial, petrolierele joacă un rol important în transportul țițeiului la
destinațiile unde acesta este rafi nat. În ultimii ani, pe lângă transportul petrolier s-a dezvoltat
și transportul de gaze naturale. De asemenea, tancurile chimice sunt folosite pentru transportul
diferitelor substanțe.

Tipurile de vase folosite pentru transportul maritim :

 Navă Ro-Ro
 Navă de pasageri
 Navă pentru mărfuri uscate
 Navă pentru substanțe chimice
 Navă pentru containere
 Petrolier
Tipurile de vase folosite pentru transportul maritim :

Nave Ro-Ro

Petrolier

Navă de pasageri

Navă pentru substanțe chimice

Principalele porturi ale Mării Negre

Ţările riverane Mării Negre sunt: România, Ukraina, Rusia, Georgia, Turcia şi
Bulgaria. Marea Neagră are suprafata de 413.488 km2 , adâncimea medie 1271 m,
adâncimea maximă 2245 m, volumul apelor 537.000 km3 , lungimea de 1200 km
(Burgas-Batumi), lăţimea 280 km (între Peninsula Crimeea şi litoralul Turciei) şi
salinitatea de 20-22 %, fiind o mare salmastra.
Porturile maritime ale ţărilor riverane Mării Negre sunt:
 Porturile României: Constanţa, Mangalia şi Midia;
 Porturile Ukrainei (de la vest la est): Belgorod-Dnestrovsky, Iliehevsk, Odessa,
Yuzkny, Dneprobugky, Nicolayev, Kherson, Sevastopol,Yalta si Theodosia;
 Porturile Rusiei: Novorossisk, Tuapsey si Soci;
 Porturile Georgiei: Batumi, Poti si Sukhumi;
 Porturile Turciei (de la est spre vest): Hopa, Trabzon, Giresun, Samsun, Sinop,
Zonguldak si Eregli;
 Porturile Bulgariei: Burgas si Varna
Portul Constanta este cel mai mare port al României, fiind în acelasi timp şi cel
mai mare port al Mării Negre şi al cincilea port maritim al Europei. El este punctul
terminus al căii de navigatie trans-europene Marea Nordului – Rin – Main – Dunare –
Marea Neagra, fiind astfel în legătura navigabila directa cu portul Rotterdam, cel mai
mare port al Europei. Suprafata totala a portului este de 3 626 ha, din care 2 532 ha
este suprafata de apa (acvatoriul portului). Portul este împărţit în două: - Constanta
Nord, cu o suprafata de 789 ha (484 ha teritoriu şi 305 ha acvatoriu), 15 km chieuri, 78
dane, având terminale specializate pentru traficul de produse petroliere, minereuri,
cărbuni, cereale, containere, laminate, mărfuri generale; - Constanta Sud, cu o
suprafata de 2 837 ha (610 ha teritoriu şi 2 227 ha acvatoriu), are terminale
specializate de mărfuri generale, RO-RO, ferry-boat, containere, etc. Pe danele
bazinului fluvialo-maritim sunt amenajate sectoare de transbordare a minereului,
cocsului şi cărbunilor direct in barjele ce au acces pe Canalul Dunare – Marea Neagră.
Adâncimea în bazine este cuprinsă între 7 - 13,5m în Portul Constanta Nord si între 7
– 18 m în Portul Constanţa Sud. Digurile de adăpost au o lungime de peste 12 km,
respectiv 6,97 km - digul de nord si 5,56 km digul de sud. Capacitatea totala de trafic
este de 83,5 milioane tone pe an, din care 30 milioane tone - marfuri lichide. Traficul
in 1997 era de 42 400 000 t operate.
În portul Constanta de Nord pot opera nave cu o capacitate de 65 000 tdw pentru
marfuri solide si 80 000 tdw pentru marfuri lichide, iar in portul Constanta Sud, nave
de până la 150 000 tdw. Localizare Latitudine: 44°10′ N; Longitudine: 28°39′ E. Este
situat pe coasta de W a Marii Negre, la 179 Mm de Bosfor si 85 Mm de Sulina,
respectiv gura de varsare a fluviului Dunarea in mare. Faţă de capitala Romaniei se
afla la o distanta de 250 km spre E. Asezarea sa in partea de SE a Europei, i-a creat
posibilitatea de a deveni un punct nodal important intr-un lant logistic de transport
spre si dinspre Europa. Situat la capatul coridorului 4 pan-european, Portul Constanta
asigura legaturi cu tari din Orientul Mijlociu, tarile trans-caucaziene sau alte tari
asiatice, tinzând sa castige teren in refacerea „drumului matasii”. Portul Constanța are
două terminale de Ro-Ro, situate în partea de Sud și o dană de Ro-Ro în zona de Nord.
Cele două terminale beneficiază de adâncimi de 7, respectiv 14 m6 .
 Capacitatea Portului Constanţa de a deservi efectiv economiile ţărilor din jur va
depinde în mare măsură de poziţia sa competitivă relativ la alte porturi care doresc să
atragă o parte din comerţul acestor ţări. Următoarele porturi pot fi considerate ca
potenţiali concurenţi pentru Portul Constanţa.

Portul Mangalia
Portul turistic Mangalia este un port la Marea Neagră, destinat navelor turistice de mici
dimensiuni (până la 18 m lungime) care navighează în lungul litoralului românesc. Este cel
mai modern port turistic din România. Portul a fost construit între anii 2006-2008, în baza
unei asistențe financiare nerambursabile de 4.071.365,77 euro din partea Uniunii
Europene (Proiecte Mari de Infrastructură Regională) și a unei contribuții din partea
Consiliului Local și a Primăriei Municipiului Mangalia de 651.418,52 euro. Este situat la doar
2 zile de navigație pană în portul ucrainean Odesa, o zi până în portul bulgar Varna și câteva
ore până la Constanța sau în Delta Dunării și beneficiază, datorită amplasării, de condiții
ideale pentru staționarea și întreținerea ambarcațiunilor. Din portul turistic Mangalia se pot
efectua călătorii în imediata vecinătate, incluzând escale la Vama Veche, 2
Mai, Limanu, Venus, Neptun, Olimp, Costinești, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea,
Constanța, Mamaia sau Midia, cât și trasee de navigație costieră mai lungi în perimetrul
Istanbul-Varna-Mangalia-Odesa-Yalta. Turiștii pot efectua plimbări pe mare cu bărci cu
motor organizate de firme locale. Portul turistic Mangalia are o capacitate totală de 146 locuri
de acostare pentru ambarcațiuni și cheuri în lungime de 155 m. Pe cheu este posibilă
aprovizionarea ambarcațiunilor cu apă potabilă și energie electrică. Adâncimea la cheu este de
2,5 m. Portul Mangalia este port maritim, având posibilitatea de a opera nave de pana la 10
000 tdw. Suprafata sa este de 170 ha, din care 50 ha pe uscat si 120 ha acvatoriul portului. Are

doua dane pentru nave de marfuri cu o lungime de 400 m, cu adancimea apei in

bazinul portuar de 9 m. Santierul naval (civil) „Daewoo” are doua docuri uscate in
care se pot construi nave de pana la 55 000 tdw si se pot repara nave cu capacitatea
maxima de 150 000 tdw. Cheiul de armare al santierului are o lungime de 1500 m , iar
adincimea apei este de 9 m. Macaralele sunt de: 480 tf , 120 tf , 50 tf si 16 tf.
 Portul Midia
Portul Midia este situat pe Marea Neagră de coastă, aproximativ 13,5 NM la nord
de Constanța .
Este unul dintre porturile satelit din Constanța și a fost proiectat și construit pentru a deservi
instalațiile industriale și petrochimice adiacente.
Spărgătoarele de nord și de sud au o lungime totală de 6,97 km. Portul acoperă 834 ha din
care 234 ha este uscat și 600 ha este apă. Există 14 dane (11 dane operaționale, 3 dane
aparțin șantierului naval Constanța ) cu o lungime totală de 2,24 km.
În urma operațiunilor de dragare efectuate, adâncimile portului sunt mărite la 9 m la dane de
descărcare a țițeiului 1-4, permițând accesul la cisterne cu un tiraj maxim de 8,5 m și
20.000  DWT .
Portul Midia este utilizat în principal pentru furnizarea de țiței pentru rafinăria Petromidia din
apropiere .
Portul Midia este port maritim si punctul terminus al Canalului Poarta Alba –Midia
Navodari . Suprafata sa este de 660 ha, din care 370 ha pe uscat si 290 la acvatoriu.
Are 7 dane si 1 415 m de cheuri. Adâncimea apei in bazinul portuar in zona de operare
la cheiuri este de 8-9 m. Cele mai mici funduri in bazin sunt de 7 m. Operarea
marfurilor se face cu doua macarale de 16 tf fiecare. Santierul Naval Midia executa
reparatii la nave de pana la 65 000 tdw cu pescaj de pana la 5,5 m. Are trei docuri
plutitoare (unul de 20 000 t si doua de 10 000 t) si 3 dane de armare cu 720 m de
cheiuri, pe care opereaza doua macarale de 16 tf .
Comerțul maritim și Marea Neagră
Navigația se desfășoară atât între porturile de la Marea Neagră, din țările riverane
Mării Negre -Turcia, Georgia, Rusia, Ucraina, România și Bulgaria-, cât și în afara
Mării Negre, prin Strâmtorile Turcești. Cursul de apă alcătuit din Strâmtoarea Bosfor
(sau Istanbul), Marea Marmara și Strâmtoarea Dardanele poartă denumirea de
Strâmtorile Turcești. Navele care ies din Marea Neagră și care folosesc acest curs de
apă ajung în apele Mării Egee și trec prin Marea Mediterană pentru a ajunge la ocean.
În fi ecare an, peste 50.000 de nave trec prin Strâmtorile Turcești. O mare parte a
petrolului din Asia Centrală ajunge în portul rusesc Novorossiysk prin conducte.
Țițeiul care ajunge la acest terminal este încărcat în petroliere. Astfel, petrolierele
creează trafi c greu de la Marea Neagră înspre alte mări. De asemenea, navele vin și
pleacă din portul românesc Constanța, din cel ucrainean Odessa, din cel bulgăresc
Varna, din cel georgian Batumi și din cele turcești Trabzon, Samsun și Eregli, creând
astfel un trafi c semnifi cativ. Pentru ca o navă să stea în echilibru pe apă, se folosesc
cisterne de balast umplute cu apă de mare. Din cauza trafi cului greu din Marea
Neagră, transportul balastului este foarte important pentru ecosistemul marin. Balastul
presupune transportul de apă, precum și de microorganisme acvatice și de substanțe
poluante, dintr-o mare într-alta. Riscul crește odată cu creșterea trafi cul maritim. De
exemplu, Mnemiopsis leidyi, cunoscută sub denumirea de „meduza pieptene”, a intrat
accidental în Marea Neagră la începutul anilor 80, afectând peștii pelagici. Cei mai
afectați au fost hamsiile și stavrizii precum și alte organisme care se hrănesc cu acești
pești. Meduza pieptene, a cărei hrană principală o constituie zooplanctonul, a
consumat cantități excesive de icre de pești și larve atunci când resursele de hrană s-au
redus. Combinat cu pescuitul excesiv, populațiile bancurilor de pești din Marea
Neagră au scăzut foarte mult la începutul anilor 90. Pentru a reduce impactul acestui
risc, Ucraina și Rusia au introdus obligativitatea deversării balastului înainte de a intra
în apele lor teritoriale. În Marea Neagră, transportul cu vasele de croazieră se
desfășoară îndeosebi între porturile Trabzon, Sochi, Yalta, Odessa și Varna, pentru
scopuri turistice. Vasele de croazieră care vin din mările Mediterană și Egee trec prin
Strâmtorile Turcești și vizitează porturile de la Marea Neagră. În general, transportul
cu vasele de croazieră se desfășoară vara.

Concluzii:
Modurile de transport din România au rămas în aceeaşi poziţie relativă de separare în
moduri de transport distincte aflate în competiţie, ceea ce conduce la existenţa unui
sistem de transport segmentat şi neintegrat, fiecare mod de transport căutând să
exploateze propriile avantaje în termeni de cost, serviciu, fiabilitate şi siguranţă.
Transporturile constituie una din componentele principale ale vieţii social-economice,
a societăţii umane. Ele continuă şi finalizează procesul de producţie al bunurilor
materiale, deplasându-se la locul de consum. Spre deosebire de industrii şi agricultură,
care transformă prin procesul de producţie obiectele muncii în noi produse,
transporturile nu crează transporturi noi. Producţia transporturilor constă în însăşi
deplasarea materiilor prime, materialelor şi produselor, de unde decurge una din
principalele caracteristici ale acestei productii: ea nu este stocabila. atunci când este
posibilă utilizarea căilor navigabile, transportul pe apă prezintă avantajul de a conduce
la un cost scăzut şi este de preferat în situaţii ca: distanţă mare de parcurgere,
capacitate ridicată a încărcăturii şi atunci când este vorba de un transport la un nivel
internaţional. Transportul pe mări şi oceane este practicat la scară largă, înlocuind
transportul prin conducte care nu se poate realiza între continente sau chiar pe acelaşi
continent, la distanţe foarte mari, din cauza condiţiilor geografice sau de altă natură.
Este firesc ca în aceste condiţii, activitatea şi mijloacele de transport să se dezvolte şi
să se modernizeze.
Creşterea continuă a capacităţii tancurilor petroliere şi a traficului maritim duce la
necesitatea dezvoltării porturilor şi amenajării lor pentru primirea navelor mari şi
înzestarea cu mijloace tehnice de încarcare-descărcare de foarte mare productivitate.
De asemenea, dezvoltarea continuă a transporturilor de marfuri ne alarmează cu
privire la mediul înconjurător, în privinţa căruia ar trebui să se ia cât mai multe măsuri
de protecţie, ridicând astfel probleme mai ales în transportul maritim, unde în urma
unui accident se pot ucide sute de mii de păsări şi animale marine.

Bibliografie:
1.https://en.wikipedia.org/wiki/Port_of_Midia
2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Portul_turistic_Mangalia
3. https://www.romanian ports.ro/PSDPG/comunicate_presa
4.http://mt.gov.ro/web14/documente/strategie/strategii_sectoriale/strategie_de_transpo
rt_intermodal_text.pdf
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Transporturile
6. file:///C:/Users/1/Desktop/11682333_02.pdf
7. file:///C:/Users/1/Desktop/partea_3.pdf
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Portul_Constanta
Şantierul Naval Constanţa