Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- nave speciale;
- nave auxiliare.
Navele tanc sunt reprezentate în cea mai mare parte de petroliere care pot sa aiba
tonaje cuprinse între 20 000-60 000 tdw pentru produsele rafinate sI între 100 000-400 000
tdw pentru titei sau pacura. în afara petrolierelor, în categoria navelor tanc mai intra navele
pentru transportul gazelor naturale, uleiurilor vegetale, produselor chimice lichide, vinului
etc.
Flota pentru transportul marfurilor solide este formata din cargouri (pentru transportul
marfurilor generale, manufacturate), nave pentru transportul marfurilor în cantitate mare -
vrachiere - (minereuri, carbuni, cocs, bauxita, cereale etc.), vrachiere universale (nave care
pot transporta orice fel de marfuri în vrac).
Categoria navelor speciale include navele frigorifice, cele de pescuit, navele port-
container si navele port-barje. Navele port-container au tonaje cuprinse între 1 000- 20 000
tdw si pot fi de tip LO-LO (cu încarcare-descarcare pe verticala) si de tip RO-RO (permit
încarcarea-descarcarea pe orizontala). Cele din urma au doua variante mai raspândite: RO-
RO container ship care asigura încarcarea sI descarcarea containerelor cu utilaje obisnuite ale
portului sI RO-RO trailer ship care transporta containere fixate pe trailere (prezinta avantajul
ca în portul de destinatie trailerele pot fi remorcate sI transportate pe sosele). Navele port-
barje sunt utilizate pentru transportul intermodal (maritime-fluvial).
Flota comerciala mondiala însumeaza un tonaj de peste 800 mil. tdw, cele mai mari
tonaje revenind petrolierelor (41%) si navelor pentru trasportul marfurilor usacte (36%),
urmate de navele port-container (10%). La nivel de tari cele mai mari ponderi în tonajul
mondial le au Grecia (18%), Japonia (13%), Norvegia (7%), SUA (5%).
Cele mai numeroase flote (dupa numarul total de nave) sunt detinute de Grecia,
Japonia, China, Federatia Rusa, Germania si Norvegia. îÎn structura flotei comerciale
mondiale ponderea numarului petrolierelor este într-o usoara scadere, ajungând la circa 25%
din totalul navelor comerciale. Se poate constata ca cele mai multe petroliere apartin Greciei,
Japoniei si Norvegiei. în crestere continua este numarul navelor port-container, Germania
având aproape un sfert din numarul acestora.
-porturi de estuar (situate la gurile de varsare ale unor fluvii)-Hamburg, Bordeaux, Anvers,
Bremen, Londra;
-porturi de insule-Colombo (Sri Lanka), La Valleta (Malta), Santa Cruz (Tenerife), Havana
(Cuba);
-porturi specializate: petroliere (Kharg, Milford Haven, La Salina, Port Arthur), carbonifere
(Norlfok, Newcastle, Newport), mineraliere (Narvik, Lulea, Kerci, Port Cartier, Port Hedland),
cerealiere (Adelaide, Rosario, Vancouver, Tacoma), pentru transportul lemnului (Arhanghelsk,
Oulu-Finlanda, Tacoma).
- alte categorii: porturi de ferry-boats (Folkestone, Dover, Calais, Ostende), porturi de tranzit
(Santa Cruz, Dakar, Gibraltar, La Valleta), porturi turistice (Acapulco, Cannes, Nice, San
Remo, Porto Fino), porturi pescaresti (în Japonia, Norvegia, Chile), porturi militare (Brest,
Cherbourg, Portsmouth, Taranto, Sevastopol);
-porturi mari (50-100 mil.tone/an) - Rio de Janeiro, Vancouver, Osaka, Hamburg, New
Orleans, Marsilia;
Pentru comertul maritim international cele mai importante sunt drumurile maritime
internationale (rutele care asigura legatura dintre porturile diverselor state care nu fac parte
dintr-o uniune vamala, situate în acelasi bazin maritim - Constanta - Odessa) si drumurile
oceanice internationale. Acestea sunt rutele transoceanice, de cursa lunga,strabatute de nave
de mare tonaj. în ambele cazuri este permisa circulatia navelor tuturor statelor, în conditii de
egalitate, potrivit normelor marii libere reglementate prin Conventia de la Genava din 1958.
Principalele rute maritime se afla în Oceanul Atlantic (peste 50% din totalul mondial);
din Europa spre America de Nord, America de Sud, Africa; din Africa spre America de Nord,
America de Sud; din America de Nord spre America de Sud, etc.
În Oceanul Pacific se deruleaza circa 35% din principalele fluxuri maritime, îndeosebi
între continentele America de Nord si Asia, America de Sud si Asia, Australia si America de
Nord. în ultimele decenii, datorita dezvoltarii regiunii Asia-Pacific, fluxurile comerciale din
Oceanul Pacific s-au accentuat în mod deosebit.
În Oceanul Indian, rutele comerciale se desfasoara între Asia de Sud, Sud-Vest si Asia
de Est, Africa, Europa, datorita îndeosebi exporturilor masive de hidrocarburi din zona
Golfului Persic.
Canalele de importanta internationala (pot fi pe teritoriul unuia sau mai multor state)
sunt supuse unor norme juridice deosebite prin care se asigura libertatea de navigatie pentru
navele altor tari.
Canalul Suez leaga Marea Mediterana de Marea Rosie si asigura cel mai scurt drum
maritim între Europa si Asia. Are o lungime de 161 km si o latime cuprinsa între 70 si 125 m
fiind cel mai lung canal fara ecluze din lume. A fost construit în perioada 1859-1869 când
Egiptul se afla sub stapânirea Turciei. Navigatia prin acest canal a fost reglementata prima
data prin Conventia de la Constantinopole din 1888 prin care canalul era deschis navelor
comerciale si militare ale tuturor statelor , pe baza de egalitate.
Canalul Panama a fost dat în folosinta în 1914 si realizeaza legatura dintre Oceanul
Atlantic (portul Colon) si Oceanul Pacific (portul Ciudad de Panama) scutind navele
comerciale sa parcurga o ruta lunga si anevoioasa prin strâmtorile Magellan si Drake, sau
prin ocolire, pe la Capul Horn. Are o lungime de 81 km si o latime de 100 - 300 m. Mai mult
de 1/3 din lungimea canalului reprezinta o suprafata excavata, iar restul trece prin lacurile
Gatun sI Miraflores. Din cauza diferentei de nivel dintre apele acestor lacuri si ale celor doua
oceane (26 m) a fost nevoie sa fie construite 3 ecluze în trepte. în anul 1903 s-a încheiat un
acord între Panama si SUA prin care primul stat a cedat pe operioada de 99 ani o fâsie de 5
mile de ambele parti ale canalului. Ulterior, s-a prevazut cedarea progresiva a canalului catre
statul Panama, lucru finalizat la sfârstul anului 1999.