Transportul maritim constă în deplasarea de mărfuri și persoane
pe suprafața apei cu ajutorul mijloacelor plutitoare. Comparativ cu celelalte mijloace de transport, transportul maritim are un nivel mai mic de poluare, emisiile de CO2 fiind scăzute. Costul pentru transportul de mărfuri este mic, iar cantitatea transportată de un sigur vas este mai mare față de cantitatea transportată prin intermediul celorlalte căi de transport. Comparativ cu transportul aerian, rutier și feroviar, transportul maritim este cel mai lent, însă acesta merge fără întrerupere dintr-un port în altul, compensând parțial. Istoria transportului naval
Istoria transportului maritim a început în al treilea mileniu în zona
Mării Mediterane și nordul Europei. Primii navigatori au fost fenicieni, care au fost urmați de greci. Nvele lor erau numite galere și erau mișcate cu ajutorul unui număr mare de rame acționate de sclavi. Din fiordurile peninsulei Scandinavia, vikingii au ajuns pe țărmurile Groenlandei și Americii de Nord, ajungând aproape la vărsarea fluviului Congo din Africa. Construcțiile navelor și navigația au cunoscut o dezvoltare în perioada expedițiilor maritime ( XV-XVIII). Portughezii și spaniolii au fost creatorii navelor cu velă, cu ajutorul cărora au interprins misiuni ce au condus la o serie de descoperiri geografice. În epoca descoperirii în secolele XV - XIX,progresele înregistrate în navigație și construcții navale au permis europenilor călătorie peste Atlantic. Aceasta a deschis rute comerciale către Virginia și Maryland pentru tutun și Mexic și Peru pentru argint. Spărgătorul de gheață sovietic Lenin este prima navă cu propulsie nucleară. Robert Fluton a fost cel care a folosit aburul pentru propulsia navelor, tot acesta a inventat vaporul cu zbaturi clermont în 1807. Între 1860 și 1870 elicele înlocuiesc zbaturile, iar în această perioadă se deschide și canalul Suez, care a permis navigarea între Europa și Asia fără să mai fie nevoie să înconjoare Africa. În secolul XIX și XX s-au dezvoltat navele de croazieră, urmând ca în târziul secolului XX să se dezvolte navele de containere, ajngandu-se la industria de astăzi. Clasificarea navelor
La fel ca și în cazul celorlalte căi de transport și ambarcațiunile se
împart în mai multe categorii, cum sunt: navele de transport pentru mărfuri, de pasageri și altele. Navele de transport mărfuri se împart și ele în mai multe tipuri: Cargouri, acestea trasnportă mărfuri generale Mineraliere și vrachiere (mărfuri de masă, minereu, cărbuni etc) Nave cisternă (tancuri chimicale, mărfuri lichide, produse petroliere, ulei etc) Nave roll on/roll of ( nave speciale pentru transportul autovechiculelor) Nave lash (nave port barje pe care le descarcă la gura unor fluvii sau în avanport și își continuă drumul împinse până la destinație) Nave frigorifice (destinate transportului de alimente) Navele de transport pentru persoane sunt navele de recreație, de tipul croazierelor sau de tip iaht. Impactul economic
După cum reiese din studiul realizat de Oxford Economics,
“transportul naval este un facilitator vital al comerțului mondial. Cu 73% crește PIB-ul mondial în ultimele două decenii, cu 112% crește comețul maritim, 3.5 trilioane de euro reprezintă valoarea comerțului UE împreuna cu restul lumii.” Se menționează că în anul 2012 industria navală a contribuit cu 56 miliarde de euro în PIB-ul UE și a asiugurat locuri de muncă pentru 2,3 milioane de oameni. După cum se menționează în documentele Comisiei Europene „transportul maritim este extrem de important pentru comerțul european, aproape 90 % din transportul extern de mărfuri al Uniunii Europene și 40 % din cel intern se face pe mare”. “Avantajul transportului maritim îl constituie utilizarea infrastructurii care nu necesită costuri|”, după cum reiese din cartea Short Sea Shipping in Europe. Transportul maritim în zona Mării Mediterane
„Marea Mediterană este printre cele mai aglomerate căi
navigabile din lume care reprezintă 15 % din activitatea de transport global la numărul de apeluri și 10 % pe navă tone mortale . În 2006, 13.000 de nave comerciale au efectuat 252.000 de apeluri portuare în total 3,8 miliarde DWT în porturile mediteraneene. Aproximativ 80% din Mediterana porturile sunt situate în regiunea vestică și centrală a Mediteranei. Marea Mediterană este legată de strâmtoarea Gibraltar în partea de vest, Canalul Suez și strâmtoarea Bosporus în partea de est, fiind cele mai aglomerate zone pentru activitatea maritimă din lume. În această zonă se regăsesc 480 de porturi, cu mișcări de nave înregistrate, aproape jumătate se regăsesc în Grecia și Italia. 20% din totalul porturilor se află în estul Mării Mediterane, mai exact, Grecia. Iar restul de 80% se află în vestul și centrul Mediteranei. În 2006 Lloyd’s MIU a înregistrat peste 252,000 apeluri portuare în 480 de porturi și locații, cu peste 13,000 de nave individuale. În top 10 ragăsim următoarele porturi: Barcelona, Leghorn, Genoa, Gibraltar, Valencia, Algeciras, Alexandria, Piraeus, Algiers, Venice, acestea reprezentând 37% din apelurile portuare