TRENUL

Trenul reprezintă un mijloc de transport terestru, feroviar, fiind un convoi de vagoane de cale ferată conectate între ele
și propulsate de obicei de o locomotivă. Trenul este folosit să transporte marfă (trenuri marfare) sau persoane (trenuri
de pasageri/călători) pe o rută prestabilită. Calea pe care merge poate fi o șină convențională, monoșină sau levitație
magnetică.
Primele căi ferate datează din secolul al XVI-lea și erau confecționate din lemn. În 1525 aceste tipuri de șine erau
utilizate în minele din Leberthal (Alsacia): vagoanele prevăzute cu roți metalice de diametru mic rulau pe grinde de
lemn. În 1760 șinele de lemn au fost acoperite cu benzi metalice, astfel aparând primele căi ferate metalice. În 1776, în
Anglia existau căi ferate construite din șine de fontă pe traverse de lemn. Prima cale ferată publică din lume a fost
inaugurată în 1825.
Tipuri de trenuri în funcție de locomotive
1. Trenuri cu aburi
Locomotiva cu abur este o locomotivă propulsată cu ajutorul forței aburului. Necesitatea construirii locomotivei a fost
dată de problema transportării minereului din zonele de extracție. La început s-a utilizat tracțiunea animală, dar caii de
tracțiune aveau putere limitată și durata vieții redusă. În 1804 inginerul galez Richard Trevithick a construit prima
locomotivă cu abur din lume, iar în 1829 inginerul englez Robert Stephenson a inaugurat locomotiva sa, The Rocket
(Racheta), care este considerată prima locomotivă rentabilă. În 16 noiembrie 1830 The Rocket a fost prima locomotivă
folosită pentru transportul de persoane între două orașe (Liverpool și Manchester) și a atins viteza de 48 km/h. În prezent,
trenurile cu aburi mai pot fi întâlnite în India.
2. Trenuri diesel
Locomotiva diesel este o locomotivă la care energia necesară tracțiunii e furnizată de un motor Diesel intern.
Locomotivele Diesel au înlocuit treptat locomotiva cu abur, având avantaje substanțiale: pot fi operate de o singură
persoană, nu au nevoie de întreținere intensivă, sunt mai curate, mai silențioase, rezistente la vreme. Prima locomotivă
Diesel din lume a fost construită în 1912 de firma elvețiană Sulzer - Winterthur.
În funcție de metoda de transmisie a energiei generate de motor la roți, locomotivele diesel se clasifică în locomotive
diesel-mecanice, locomotive diesel-hidraulice și locomotive diesel-electrice.
3. Trenuri electrice
Locomotiva electrică are ca sursă de energie primară curentul electric de înaltă tensiune (în România - 25 KV). Prima
locomotivă electrică a fost realizată în 1837 de scoțianul Robert Davidson și cântărea 5 tone. În 1842 această locomotivă
a reușit să tracteze un tonaj de 6 t, cu o viteză de 6,5 km/h. Ziua de naștere a tracțiunii electrice feroviare poate fi
considerată 31 mai 1879 când a fost inaugurată prima linie electrificată în cadrul Expoziției industriale de la Berlin.
4. Maglev (tren cu levitație magnetică)
Maglev este un tren care utilizează câmpuri magnetice puternice pentru a-și asigura sustentația și a avansa. Spre
deosebire de trenurile clasice, nu există contact cu șina, ceea ce reduce forțele de frecare și permite atingerea unor viteze
foarte mari (anumite sisteme ajung la 550 km/h). Cercetările în acest domeniu au debutat în 1962 în Japonia, iar până
în prezent există o singură linie exploatată comercial, între centru orașului Shanghai și aeroportul orașului. Liderii
mondiali în domeniu sunt companiile germane Siemens și ThyssenKrupp cu sistemul Transrapid. În 1979 Transrapid
05 a fost primul tren Maglev din lume care a transportat călători, cu ocazia unei expoziții la Hamburg.
Tipuri de trenuri în funcție de utilitate
1. Trenurile de pasageri/călători – includ una sau mai multe locomotive și unul sau mai multe vagoane de pasageri
(persoane). De obicei, trenurile de pasageri au un program fix în care sosesc și pleacă din gări și au în componenţă şi
vagoane de poştă. Orarul după care circulă trenurile poarte denumirea de mersul trenurilor.
Trenurile de pasageri au în prezent două clase (I și II) și pot fi cu un singur nivel (majoritatea trenurilor) sau etajate
(pentru a transporta mai multi pasageri). Ele pot merge pe distanțe lungi (trenuri de cursă lungă) sau pe distanțe mai
scurte (trenuri de cursă scurtă). Trenurile de cursă lungă sunt dotate și cu vagoane restaurant și vagoane de dormit.
Trenurile de pasageri pot fi rapide (parcurgând sute de kilometri fără oprire) sau trenuri personale (care nu merg nici
atât de departe, nici atât de repede).
Trenul sanitar este un tren amenajat pentru a transporta răniți sau bolnavi. În mod normal, un tren sanitar era compus
din vagoane cu paturi de infirmerie, un vagon – sală de chirurgie, un vagon etuvă (folosit pentru dezinfectări), vagoane
cu băi și dușuri și cisterne pentru apă.
2. Trenurile de marfă - pot trage până la 150 de vagoane diferite, care se asamblează într-o gară de triaj (stație de cale
ferată tehnică, specială, având ca scop descompunerea și compunerea trenurilor de marfă prin trierea vagoanelor.)

Tipuri de vagoane:
a. Vagoane-cisternă sau vagoane tanc - utilizate în transportul de produse petroliere (motorină, benzină, păcură, țiței),
gaze lichefiate sau produse chimice și pot fi izolate termic (pentru transportul lichidelor care trebuie păstrate la o anumită
temperatură - păcură grea, bitumuri) sau nu. Vagonul tanc a fost inventat în anul 1859 de industriașul francez Louis-
Xavier Gargan.
b. Vagoane platformă (port-containere) – folosite pentru transportul containerelor.
c. Vagoane gondolă - folosit pentru transportul mărfurilor vrac (minereu, cărbune), material lemnos, fier vechi, plăci
de oţel, bobine, prefabricate de cale ferată, materiale de construcţii, deșeuri menajere.
d. Vagoane pentru cereale - utilizate pentru transportarea cerealelor (secară, porumb, orz, ovăz, grîu, orez brut, semințe
de floarea soarelui, soia).
e. Vagoane cu pulbere – utilizate pentru transportarea cimentului uscat sau varului uscat.
f. Vagoane cisternă pentru transportul laptelui - vagoanele cu tanc de lapte pentru încărcare în vrac au fost construite
pentru prima dată în 1936.
g. Vagoane-pâlnie - utilizate in transportul de piatra sparta, carbune (lignit) din bazinele carbonifere la termocentrale,
cu descarcare controlata prin gravitatie axial si bilateral alternativ in jos.
h. Vagoane frigorifice – utilizate pentru transportul fructelor si produselor proaspete.
i. Vagon de transport auto – utilizat pentru transportul de automobile.

Locomotiva cu abur este condusă din spatele cazanului, iar echipajul este protejat de o cabină, numită marchiză. În
mod normal este nevoie de un echipaj de cel puțin două persoane pentru a opera o locomotivă cu abur: mecanicul este
responsabil de accelerația, frânarea și viteza trenului, pe când fochistul este responsabil de menținerea focului, a
presiunii și monitorizarea apei din cazan și tender. Înainte de apariția frânelor automate exista și un al treilea membru
al echipajului de pe locomotivă, frânarul.
a. Locomotive diesel-mecanice - sunt similare constructiv unui autovehicul rutier, în sensul că sistemul de propulsie
este format dintr-un motor cu ardere internă, un ambreiaj și o cutie de viteze mecanică. Acest tip de transmisie este
folosit doar pentru tracțiunea pe distanțe mici sau pentru manevră.
b. Locomotive diesel-hidraulice - au ca sursă de energie primară motorina și sunt acționate de un motor diesel a cărui
putere se transmite roților printr-o transmisie hidraulica.
c. Locomotive diesel-electrice, acționate de un motor diesel care antrenează un generator electric de curent alternativ
sau continuu ce alimentează motoare electrice de curent continuu care antrenează roțile. O locomotivă electro-diesel
este un tip de locomotivă care poate opera atât ca locomotivă electrică, pe liniile electrificate, cât și ca locomotivă diesel,
pe cele neelectrificate.

Trenurile de mare viteză sunt trenuri care pot dezvolta viteze mai mari de 200 km/h. În mod normal, viteza lor este
între 200 km/h și 300 km/h, recordul unui tren pe șine fiind al unui TGV: 574,8 km/h (la data de 3 apriilie 2007, în
Franţa), dar trenurile experimentale japoneze cu levitație magnetică JR-Maglev (Japan Railways with MAGnetic
LEVitation) au ajuns la 581 km/h.
În 1957, la Tokyo, Odakyu Electric Railway a pus în funcțiune 3000 SSE, propriul tren de mare viteză al Japoniei. Acest
tren a făcut 145 km pe oră și a doborât recordul mondial de viteză.
Primul tren de mare viteză de mare capacitate din lume (cu 12 vagoane) a fost linia japoneză Tōkaidō Shinkansen, care
a intrat în serviciu în octombrie 1964. Dezvoltat de Kawasaki Heavy Industries, seria 0 Shinkansen a doborât un nou
record mondial de pasageri în 1963, cu viteza de 210 km/h pe linia Tokyo - Nagoya - Kyoto - Osaka. A reușit să atingă
256 km/h fără pasageri.
Pe teritoriul actual al României, primele căi ferate au apărut în Transilvania în secolul al XIX-lea, pe când aceasta se
afla în componența Austro-Ungariei. Prima cale ferată uzinală cu tracțiune animală a fost construită la Uzinele Reșița
în 1846. Aceasta a fost urmată de calea ferată Oravița-Baziaș, dată în funcțiune la 20 august 1854.
În Principatele Române, primele căi ferate au fost construite în concesiune cu firme străine. La 26 august 1869 este
dată în folosință linia București-Giurgiu, urmată de linia spre Buzău.
Trenul Regal al României este o garnitură de tren destinată deplasărilor Familiei Regale a României și invitaților ei
români și străini. Trenul se compune dintr-o locomotivă cu aburi (momentan nefuncțională, aflată în curs de restaurare)
și cinci vagoane: Vagonul-Sufragerie, Vagonul-Regelui, Vagonul-Reginei, Vagonul Invitaților și Vagonul Casei
Majestății Sale Regelui (personalul).
Trenul Regal al României a fost comandat de Regele Ferdinand I al României în anul 1926 la uzinele Ernesto Breda
Construzioni Meccaniche din Milano. Garnitura a fost livrată în 1928, la un an după moartea Regelui Ferdinand; până
în 1947 a fost folosit constant de către membrii următori ai Familiei Regale: Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Regina
mamă Elena, Regele Mihai. În prezent este folosit de către Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române.
Pe 3 ianuarie 1948, după Abdicarea regelui Mihai de la 30 decembrie 1947, acesta a fost silit de noile autorități să
părăsească România. Plecarea s-a făcut din Gara Regală de la Sinaia.
Trenul se află în administrarea Societății Feroviare de Turism. S-a aflat într-un proces intens de restaurare și este deschis,
ocazional, vizitelor publicului. Trenul este expus, de asemenea, în Gara de Nord cu ocazia unor evenimente precum
expozițiile InfraTRANS.
Orient Express este numele unei linii feroviare de distanță lungă pentru pasageri. Primul tren Orient Express a fost pus
în circulație la 5 iunie 1883 și a unit Parisul de Constantinopole prin Nancy - Strasbourg - München - Viena - Budapesta
- Szeged - Jimbolia - Timișoara - Caransebeș - Vârciorova - Craiova - Piatra Olt - Pitești - București - Giurgiu - Smârda
(2.627 km). De aici, pasagerii erau transportați cu un bac cu aburi peste Dunăre la Ruse, în Bulgaria, pentru a lua un alt
tren spre Varna, unde urma o nouă transbordare (transfer), pe un pachebot (navă maritimă de mare tonaj utilizată pentru
transportul rapid de călători, colete și scrisori peste oceane și mări) al companiei austriece Lloyd, cu care pasagerii
ajungeau, după un voiaj ce însuma 83 de ore și 30 de minute, la Constantinopole (Istanbul). Garnitura primului tren
Orient Express avea 75 de metri, fiind formată din cinci vagoane: două de dormit, unul restaurant şi două de bagaje.
Actualul Orient Express nu mai face legătura dintre Paris și Istanbul. Până în 2007 mai unea, într-o călătorie nocturnă,
Paris cu Viena. Ultima călătorie pe această rută a avut loc pe data de 8 iunie 2007. De atunci, ruta, deși încă se numește
Orient Express, a fost scurtată, rămânând traseul de la Strasburg până la Paris. În 2013 s-au relansat două croaziere pe
an utilizând traseul original.
El Tren de las Nubes (Trenul norilor) este considerată una dintre cele mai înalte căi ferate din lume. A fost construită
în anul 1930, în Argentina, pentru a lega Salta de San Antonio de Los Cabres şi are 29 de poduri, 21 de tuneluri, 13
viaducte, 2 spirale şi 2 zigzaguri. Trenul norilor are un traseu spectaculos, ajungând la altitudinea de 4.200 de metri în
partea de nord a ţării. Circulaţia acestuia a fost suspendată de autorităţile argentiniene în anul 2005, după ce a rămas
blocat la 3000 de metri înălţime în urma unei furtuni puternice.
Calea ferată transsiberiană (este o rețea de cale ferată care leagă Moscova și partea europeană a Rusiei cu Orientul
Îndepărtat Rus, Mongolia, China și Marea Japoniei. Această cale ferată are o lungime de 9.288 km.