Sunteți pe pagina 1din 21

Curs 1

8.10.2013

Generalitati

Caile de transport au determinat popularea unor regiuni geografice, aparitia unor asezari, a unor nuclee de productie si au introdus in circulatie diferitele surse. Caile de transport au facilitat patrunderea elementelor de progres, au schimbat obiceiuri si traditii, au rasturnat oranduiri sociale, au redistribuit resursele si bogatiile lumii. Caile de comunicatii, indiferent de natura lor necesita amenajari majore, care de cele mai multe ori afecteaza spatiul geografic modificand radical mediul natural si habitatele umane. Rolul transporturilor este acela de a asigura dinamica miscarii bunurilor, a materiilor prime, a informatiilor, a oamenilor etc. Geografia transporturilor face parte din ramura mai stufoasa a geografiei economice avand ca obiect de studiu sistemul de transport, infrastructura, caile de comunicatie, mijloacele de transport, categoriile de transport, fluxurile si intensitatea schimburilor si chiar transformarile spatiale determinate de amenajarile pentru transport.

Principalele ramuri ale transporturilor sunt:

1. Transporturile navale

2. Transporturile rutiere

3. Transporturile feroviare

4. Transporturile aeriene

5. Transporturile urbane

6. Transporturile speciale

1. Transporturile navale

Caile navigabile, fie maritime, fie fluviale sau lacustre detin intaietatea printre caile de comunicatii atat din punct de vedere economic al traficului, al costurilor dar si din punct de vedere al poluarii si distantelor pe care le acopera. Cunoscute din antichitate ca mijloace suple si sigure ale legaturilor comerciale intre continente, mari si oceane, au evoluat continuu pe baza descoperirilor tehnico-stiintifice. Cele mai vechi ambarcatiuni apartin egiptenilor si au fost folosite pe Nil. Acestea erau cunoscute sub denumirea feluca. Chinezii, alti buni navigatori foloseau joncile (nave din lemn cu panze, ei fiind si cei care au descoperit busola, revolutionand navigatia). In zona europeana, cretanii si fenicienii foloseau nave cu mai multe randuri de rame numite bireme sau trireme. Grecii au continuat perfectionarea ambarcatiunilor construind galerele, romanii liburnele, bizantinii dromoanele, iar vikingii din nordul Europei, drakkarele. Mai tarziu, spaniolii si portughezii au confectionat caravela (o nava cu 3 catarge, propulsata cu panze, care i-a permis lui Columb sa ajunga in America. Intre secolele XVI si XVIII, modul de propulsie al navelor se imbunatateste prin marirea vitezei de deplasare a navelor. Astfel, ambarcatiunilor cu vasle li se atasaza panze, iar

ulterior sunt inlocuite de navele cu aburi, apoi cu cele cu diesel, ajungand la perfectionarea si la revolutionarea navigatiei. Prima nava propulsata cu ajutorul fortei aburilor a fost Clermont, construita in 1807 in SUA. Prima nava cu elice in 1832, iar in 1843 prima nava din metal (ambele fiind construite de englezi). Nava cu motor Britania a stabilit primul sau record al traversarii oceanului de la Liverpool la New York in 15 zile si 11 ore. Dupa al Doilea Razboi Mondial, transporturile si-au continuat evolutia ascendent, sporind viteza, capacitatea de transport, dar s-au si diversificat tipurile de marfuri transportate. Intensitatea schimburilor comerciale a condus la o evolutie rapida a industriei constructoare de nave, perioada de progres incepand din anul 1948. Ierarhia marilor constructori s-a modificat continuu, astfel la inceputul secolului XX, Marea Britanie construia 70% din nave ca sa ajunga in anii `70 doar la 5%, iar in prezent sub 1%. Primele locuri au fost luate de Japonia si Tarile Scandinave. In anul 2002 pe primul loc se afla Coreea de Sud (aprox 35%), Japonia (30%), China (6%), Italia (aproape de 5%) si Germania (4%). In privinta tonajului in constructie si comandat pe primul loc se afla Panama (27,7%), Liberia (10%), Germania (5,7%), Norvegia (4,1%) si Singapore (3,9%). Renumite pe plan mondial pentru constructia de nave de marfuri, in special, sunt santierele Fincantieri din Italia cu o productie de 25%, Kvaener-Masa din Finlanda cu o productie de 21%, Chantiere de l`Atlantique din Franta cu 19%, Meyer din Germania cu o productie de 19% si Mitsubishi in Japonia cu o productie de 5%. Constructia de nave s-a extins dupa 1956 cand Japonia a lansat primul tanc petrolier de 84000 tone de tdw - deadweight (astazi cele mai frecvente fiind cele de 200 si 500 tone tdw).

In repartitia geografica a santierelor navale se observa o grupare a lor in Japonia, respectiv Golful Tokio Lakiba, Kawasaki, Yokohama, in centrul industrial Nagoya, in nord la Osaka, Kobe, Sakai, la Hiroschima sau insula Kyushu. Santierele navale coreene detin azi suprematia mondiala in constructia de nave si apartin firmelor Hyunday, Daewoo. China este al 3 lea mare producator, dispune de santiere navale la Hong Kong, la Tianjin, Shanghai si altele.

In UE, cunoscute sunt santiere navale Laspezia, Sestri, Montfalcone (Italia), Hamburg, Kiel, Lubeck (in Germania), Saint Nazaire, Nantz si Dunkerque (in Franta), Middle Sbourgh, New Castle, Belfast etc (Marea Britanie), Malmo si Arendal (Suedia), Copenhaga si Odense (Danemarca), Santander, Vigo, Cadics, Sevilla, Barcelona etc (Spania), Rotterdam si Amsterdam (Olanda), Sankt Petersburg, Kaniligrad, Murmansk, Vladivostok s.a. (Rusia). In SUA: Los Angeles, Seattle, Boston, San Diego s.a. Structura flotei mondiale reflecta predominarea petrolierelor (18,5%), vrachierelor (14,8%), port-containere (6,4%) si nave pentru transportul marfurilor generale. In ceea ce priveste repartitia flotei comerciale, pe tari, Panama, Liberia, Malta ocupa primele pozitii ( datorita posibilitatilor fiscale atragatoare). Traficul de marfuri mondial a crescut de la 140 milioane tone in 1887 la peste 6,1 miliarde tone in 2001. Acesta cuprinde petrol brut si produse petroliere, carbune, minereuri de fier, cereale, fosfati si altele. Petrolul brut si produsele petroliere domina traficul mondial, importurile cele mai mari fiind realizate de catre SUA, Europa Occidentala si Japonia.

Curs 2

15.10.2013

Continuare curs 1

Petrol SUA importa petrol in principal din Golful Persic (Emiratele Arabe Unite, Kuwait etc) si din Golful Mexic printr-o retea de conducte ce pornesc din Nigeria, dar si cu ajutorul navelor. Europa Occidentala importa petrol din Orientul Apropiat si Mijlociu, nordul Africii si Rusia, iar Japonia din Orientul Apropiat, Indonezia, Rusia, Venezuela, produse petroliere importand din SUA si Europa Occidentala. Carbunii Rutele maritime pornesc din SUA spre Japonia si Europa, iar din Australia si Africa de Sud spre Japonia si Europa. Minereul de fier Din Australia si Brazilia spre Japonia, China si Germania. Cerealele Din UE si Argentina spre Japonia, Coreea de Sud, Mexic, Orientul Apropiat si Mijlociu si nordul Africii.

Rolul geopolitic al stramtorilor

Pentru navigatia maritima, stramtorile au avut si mai au in general un rol esential in asigurarea legaturilor cu rutele cele mai scurte intre bazine acvatice marine sau oceanice, apartinand aceleiasi mari sau aceluiasi ocean. O stramtoare este un spatiu acvatic diferit ca dimensiune intre 2 portiuni de uscat insular sau continental, cu rolul de a facilita circulatia pe cel mai scurt traseu posibil. Unele stramtori separa 2 insule, o insula, un continent sau 2 continente (ex: Bosfor, Dardanele, Gibraltar, Siciliei, Bering, Calais Franta etc). Alteori, stramtorile reprezinta limitele intre tari, in lungul lor fiind trasate frontiere de stat (ex: Stramtoarea Ormuz intre Oman si Iran, Str. Bering intre Rusia si SUA, Str. Sound intre Danemarca si Suedia) sau se afla chiar intre frontierele aceluiasi stat: Bosfor, Dardanele (Turcia), Mesina (Italia), Tsugaru (Japonia), Bass (Australia), Cook (Noua Zeelanda). De-a lungul istoriei, stramtorile au reprezentat subiectul unor aprige dispute, care au degenerat uneori in conflicte armate. Astfel, s-au realizat o serie de reglementari internationale, continute in tratate si conventii, admise azi de toate statele lumii. Reglementarile juridice internationale prevad ca atunci cand stramtorile sunt de mare interes pentru navigatie, sa primeasca regim de mare libera, indiferent daca se afla in limitele apelor teritoriale, circulatia este libera, fara restrictii, pentru toate tipurile de nave, chiar si militare (pe timp de pace sau de razboi): Str. Magellan si Gibraltar. Daca stramtorile fac legatura intre o mare inchisa (Marea Neagra) si o mare deschisa (Marea Mediterana), reglementarile internationale ofera tarilor riverane la marea inchisa dreptul la libera circulatie cu orice tip de nava. Pentru tarile neriverane este libera circulatia navelor comerciale, nu si a celor militare.

Un rol important de-a lungul istoriei l-au avut stramtorile: Bosfor si Dardanele (prin legatura oferita tarilor riverane Marii Negre si Marii Mediterane si Oceanul Planetar), Gibraltar (dominata pe rand de spanioli si portughezi, apoi de englezi, avand statut de mare libera si o importanta deosebita prin asigurarea legaturii dintre Marea Mediterana si Oceanul Planetar), Bale El Mandel (in urma construirii Canalului Suez, importanta stramtorii creste, asigurand legatura maritima intre Marea Mediterana, Canalul Suez, Marea Rosie si Ocenul Indian (aceasta ruta faciliteaza mai ales transportul petrolului dinspre Orientul Apropiat spre Europa), Malacca (leaga Insula Sumatra de Peninsula Malacca, reprezentand zona cu traficul cel mai intens, mai ales pentru tarile Asiei de SE, care realizeaza traficul de marfuri cu Europa si China. In prezent tranziteaza mai ales petroliere dinspre Orientul Apropiat spre Japonia si Coreea de Sud). Sunt si stramtori a caror importanata s-a mai diminuat in timp: Magellan, Bering.

Canalele maritime

Au aparut din dorinta navigatorilor de a scurta cat mai mult rutele. Odata cu intensificarea schimburilor comerciale si aparitia de noi surse de materii prime, s-a dorit gasirea unor noi rute de transport cat mai scurte. Acest fapt era posibil doar prin construirea unor noi canale maritime.

a) Canalul Suez

A fost inaugurat in 1869 si face legatura intre Marea Mediterana si Marea Rosie pe o

lungime de 161 km sau 195 km (intre Port Said si Port Taufiq). Latimea variaza intre 70

170 m, iar adancimea intre 11 17 m. Constructia canalului debuteaza inca din perioada faraonilor egipteni, dupa care

urmeaza o perioada in care lucrarile au fost succesiv reluate, abandonate sau a fost reconstruit pe alte pozitii, pana cand Marea Britanie reuseste sa preia controlul financiar, iar din 1862 se defineste statutul international al canalului. Din 1856 intra sub controlul Egiptului.

In 2001 traficul prin canal a inregistrat un numar de 15051 nave, cu un tonaj mai mare

de 4 mil tone, incasarile depasind 3.7 miliarde de dolari pentru statul egiptean.

b) Canalul Panama

Face legatura intre Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific, fiind inaugurat in 1914. Are lungimea de 80 km, latimea cuprinsa intre 91 300 m si adancimea de 12 13 m. Necesitatea construirii acestui canal este observata din timpul calatoriilor lui Columb, dar cu timpul, conditiile geografice dificile determina ca acest proiect sa fie reluat si abandonat, mai ales datorita tehnicii deficitare din acea perioada. Societatea Regala de Geografie din Paris incepe demersurile serioase pentru finalizarea acestui canal, dar insuficienta fondurilor face ca in 1903 statul nou proclamat, Panama, in urma unui tratat semnat cu SUA, sa cedeze pe timp nelimitat posesiunea acestui canal in schimbul a 10 milioane de dolari si a unei rente anuale de 250 milioane de dolari. Canalul are o directie NV SE, traverseaza cordiliera Americii Centrale, incepand din Portul Cristobal si pana la Portul Balboa, de-a lungul mai multor ecluze, unde navele sunt coborate sau ridicate, in functie de conditiile de relief. Trecerea unei nave prin canal dureaza intre 16 si 20 de ore. Navele, la trecerea prin ecluze sunt tractate de locomotive electrice, care se afla pe sine amplasate pe ambele maluri ale canalului. Traficul pe acest canal este foarte

intens: 34 45 nave, cu un tonaj mai mare de 200 milioane tone, iar din 1999 zona canalului a trecut sub suveranitatea statului panamez.

c) Canalul Khiel

Canalul de navigatie maritima, inaugurat in 1895, care se desfasoara intre Portul Khiel si Portul Holtenau (la Marea Baltica) si Brunslütel (la Marea Nordului), cu lungimea de 99

km.

Asigura fluxul de marfuri dinspre Marea Baltica spre Marea Nordului, mai ales marfuri generale, carbuni, minereu de fier, petrol, tranzitate dinspre Polonia, Suedia, Finlanda, Danemarca pentru Germania, Marea Britanie, Olanda, Franta, Belgia.

Curs 3

Transporturile fluviale

22.10.2013

Navigatia fluviala se desfasoara pe rauri, lacuri sau canale fluviale avand mai mult o importanta nationala si uneori regionala si depinzand de relief si de conditiile climatice. Transporturile fluviatile prezinta avantajul costului mai mic, sigurantei sporite, consumului redus de combustibil cat si o poluare mai scazuta. Prezinta insa si dezavantaje legate de

timpul de transport si restrictiile impuse de relief si de clima. Navigatia pe fluvii se face cu slepuri si nave de tonaje diferite in functie de senalul navigabil, astfel, pe Rin circula nave de pana la 5000 tone dtw, pe Dunare 1000-1500 tone dtw, Volga 10000 tone dtw, pe marile lacuri 25000 tone dtw. In Europa, navigatia fluviala sau fluviatila se face pe Sena, Rhin, Volga, Tamisa, Dunare. Reteaua de canale din Germania, Franta, Belgia, Olanda, Rusia, Romania.

1. Pe Rihn prezinta un trafic intens datorita cursului sau navigabil ce strabate zone puternic industrializate: Alsacia, Lorena, Ruhr s.a. Rhinul parcurge 1320 km de la izvor spre varsare, izvorand din Elvetia si traversand Austria, Germania, Franta, Olanda si varsandu-se in Marea Nordului. La est de Frankfurt se afla canalul Rhin-Main-Dunare care leaga Rhinul de Dunare asigurand legatura intre Marea Nordului si Marea Neagra. Principalele porturi: Duisburg, Koln, Mainz, Strasbourg s.a.

2. Sena este cea mai importanta artera navigabila a Frantei intre Paris si Rouen 424

km si este legata prin canale si rauri canalizate de Somme, Meuse, Rhin, Saone si Loire. In Marea Britanie sunt navigabile Tamisa, Sevres, in Italia Padul, iar in Polonia Odra si Vistula. In 1856 s-a constituit Comisia Europeana a Dunarii cu sediul la Galati, ceea ce conduce la liberalizarea navigatiei pe Dunare si in Delta. In urma amenajarilor, mai ales a bratului Sulina, este permisa navigatia fluvio maritima pe o portiune de 80 km. Canalul navigabil Dunare-Marea Neagra a fost inaugurat in 1984, avand o lungime de 64.2 km si 2 ecluze la Cernavoda si Agigea, care permit navelor de tip remorcher cu pana la 6 barje, dar si navelor fluvio - maritime de pana la 15 tone sa circule. Canalul Poarta Alba -

Midia Navodari, fiind inaugurat in 1986 asigura legatura intre zona industriala din nord si mare. Are o lungime de 26.6 km si 2 ecluze, una la Ovidiu si una la Navodari.

In Rusia se afla un sistem navigabil complex, numit sistemul celor 5 mari, care leaga

Marea Baltica, Marea Caspica, Marea Azov, Marea Neagra de sistemul navigabil al raului Volga. Acest sistem cuprinde amenajarile Lacul Omega - Canalul Marii Albe, Canalul Volga de Marea Baltica, Canalul Volga de Don, canalul Moscova de Volga Superioara. Alte sisteme navigabile mai sunt pe Ienisei, Angara, Obi, Lena, Irtas, Abur s.a.

Un potential navigabil major il are si China, cu peste 1500 de rauri ce ocupa o suprafata de peste 1000 kmp, precum si o serie de canale. Marele Canal Chinezesc intre Beijing si Huang He (care traverseaza de la nord la sud China), cu o lungime de peste 1700 km. Alte canale: Chang Jiang, Yang Tze (care traverseaza in apropiere de Shanghai). In India pe Gange, in Pakistan de Indus, Cambodgia si in Vietnam pe Mekong.

In Africa: Nilul este al 2-lea rau ca lungime cu o lungime de peste 6600 km, este

navigabil mai ales pe teritoriul Sudanului si intregime pe teritoriul Egiptului. Alte rauri:

Congo, Zambezi, Senegal, Tanganica, Malawi, Victoria, Albert, Eduard s.a.

Marile lacuri: Sf Laurentiu este cel mai mare sistem de navigatie interioara din lume, situat in America de Nord. Este format din 5 lacuri: Lacul Superior, Huron, Michigan, Erie, Ontario. Datorita diferentelor de nivel dintre lacuri au fost construite canale navigabile ce cuprind mai multe ecluze si instalatii portuare. Navigatia prezinta un grafic foarte ridicat, deservind marile aglomerari urbane si industriale, mai ales prin intermediul porturilor: Duluht, Two Harbour, Thunder Bay, Chicago, Gary, Milwakee, Sarina, Cleveland, Buffalo, Toronto, Montreal.

O serie de canale leaga acest sistem fluviatil de alte fluvii, cum ar fi: Mississippi

(Canalul Chicago-Illinois). De asemenea canale in New York prin intermediul raului Houston

si intermediul Marilor Lacuri. Sistemul fluviatil Mississipi are o lungime de peste 3700 de km. Impreuna cu afluentii sai strabate Statele Unite de la N catre S, formand o retea de circulatie fluviatila intre orasele Saint Paul Baton Rouge, precum si de navigatie maritima intre Baton Rouge si varsarea in Golful Mexic. Cele mai cunoscute porturi sunt: Saint Louis si Memphis, Saint Paul, Lacrosse, Devent Port.

In America de Sud navigatia fluviala este foarte activa, mai ales pe Amazon, Rio

Negro, Panama, Paraguay, Uruguay, Orinoco s.a. Fluviul Amazon este cel mai mare fluviu al Terrei cu o lungime de peste 6200 km si o suprafata de peste 6 mil kmp. Principalele porturi

sunt: Makapa, Santoper, Manaos.

L.P. 4

24.10.2013

Transporturile rutiere in Europa

Harta 1

Curs 4

29.10.2013

Dunarea fluviu european navigabil intre Marea Neagra si Marea Nordului

Dunarea izvoraste din Germania din Muntii Padurea Neagra de la o altitudine de 1495 m, are o lungime de 2860 km si trece prin 10 tari: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, Bulgaria, Romania, Moldova, Ucraina. Suprafata bazinului hidrografic este de 805000 kmp, navigatia incepe de la Ulm (Germania) si se desfasoara pe 3 sectoare prin Ulm-Passau, Passau-Bazias si Bazias-Sulina. Pentru imbunatatirea navigatiei au fost realizate o serie de lucrari de modernizare a cursului: realizarea sistemului de navigatie Portile de Fier, canalizarea si indiguirea pe alocuri a bratului Sulina. Cele mai importante porturi de pe Dunare sunt Regensburg, Linz, Viena, Bratislava, Budapesta, Mohacs, Vukovar, Kladovo, Moldova Veche, Orsova, Drobeta, Calafat, Zimnicea, Giurgiu, Oltenita, Calarasi, Harsova, Macin, Braila, Galati, Isaccea, Tulcea, Mahmudia, Sulina, Reni, Ismail.

Porturi si pasaje portuare Intreaga activitate de transport maritim sau fluvial este strans legata de port, acesta reprezentand practic un complex de instalatii pe apa si pe uscat care asigura operatiunile de acostare, transbordarea marfurilor si pasagerilor, depozitarea si prelucrarea marfurilor, precum si aprovizionarea si reparatia navelor. Un port prezinta mai multe sectiuni, detine o suprafata de apa cu dimensiuni controlabile, diguri, cheiuri, dane si mole, spatii de depozitare, containare. Porturile pot fi clasificate dupa:

a)

Pozitia geografica:

porturi de front de mare: Barcelona

de estuar: Buenos Aires

de golf: Genoa

de fiord: Oslo

de stramtori: Istanbul

de capuri: Cape Town

de peninsule: Halifax

de insule: Honolulu

de delta: Calcuta

de canale: Colon

b)

Dupa natura activitatilor:

-

porturi de marfuri: San Diego

-

porturi mixte: Constanta

-

feribot: Istanbul

-

porturi de escala

-

porturi turistice: Venetia, Napoli

-

porturi pescaresti

c)

Porturi cu destinatii speciale: militare, strategice: Brest, Vladivostok, Sasebo

d)

Dupa volumul anual de marfuri:

sub 1 mil tone/an porturi foarte mici

intre 1 si 1,5 mil tone/an porturi mici

intre 5 si 10 mil tone/an porturi mijlocii

intre 10 si 50 mil tone/an porturi mari

peste 50 mil tone/an porturi foarte mari

e)

Dupa gradul de dependenta si integrare:

porturi simple (detin autonomie)

avantposturi: Gibraltar

porturi complexe

1. Transporturile rutiere

Inceputurile cailor rutiere le gasim inca din timpuri stravechi, dupa domesticirea primelor animale de tractiune si descoperirea rotii. Insa cei care au construit drumuri cu adevarat au fost romanii: drumuri pavate cu piatra, poduri peste rauri si chiar viaducte. Prin secolul al XIII-lea in vestul Europei apar strazile pavate cu lemn, iar pavajele cu piatra acopereau strazile unor orase din Italia: Roma, Florenta, Milano. Americanul McAdam introduce un tip de pavaj la constructia drumurilor numit macadam. Asfaltul este turnat dupa anul 1800 si il intalnim pe strazile din Paris, Londra si mai tarziu Berlin. Primele autostrazi au fost construite in perioada interbelica in Italia, Germania si apoi in SUA si Marea Britanie.

a) Industria autovehiculelor

In secolul XX a evoluat foarte repede, pana cand criza petrolului a generat o criza a consumului de carburanti, impiedicand dezvoltarea automobilelor. Productia in serie incepe in uzinele lui Henry Ford din Detroit prin 1903. De atunci productia de autovehicule a evoluat enorm, atat ca arie de raspandire, dar si ca model, astfel aceasta industrie devine una din cele mai importante de pe Glob, fiind cea mai activa, incluzand si productia de autocamioane, autobuze etc. Industria de automobile a evoluat exploziv, atat in plan tehnologic, cat si teritorial prin patrunderea marilor firme de automobile (General Motors, Ford, Toyota-Daihatsu, Volkswagen, Honda, Mercedes, Renault) pe pietele din tarile in curs de dezvoltare, folosind aici mana de lucru ieftina. Principalii constructori de pe piata mondiala sunt: SUA (General Motors - genereaza 16% din productia Terrei, cu gama variata de automobile, camioane, autocare. Ford cea mai veche firma de autoturisme din SUA. Daimler-Chrysler cu uzine atat in SUA cat si in Germania. Alte firme mari: Volkswagen, Honda, Mercedes, Toyota, Opel, Renault). Este concentrata in jurul marilor lacuri, in jurul orasului Detroit, pe litoralul estic si unele orase din sud sau California. Al doilea mare producator este Japonia, prezinta o industrie tanara dupa 1955 cu principalele grupuri: Toyota (33,6 % din productia mondiala), Nissan, Honda. Sunt situate in Osaka, Kobe, Hiroshima. Al treilea mare producator este Germania, care debuteaza in 1938 cu primul model de Volkswagen in orase ca: Bochum, Koln. Marcile Opel, BMW, Mercedes in orase ca:

Stuttgart, Munchen, Dusselfort, Zwikau s.a. Urmatorii sunt: Coreea de Sud (Hyundai, Daewoo, Sang Yong), Franta (Renault, Citroen, Peugeot), Spania (Seat), Canada (autocamioane de mare tonaj), Marea Britanie (Vauxhall, Aston Martin, Bentley, Rolls Royce, Rover, Jaguar). Alti producatori: Italia (Alfa Romeo, Fiat), Suedia (Volvo), Romania (Dacia, Oltcit, Aro).

Reteaua rutiera

Circulatia rutiera se realizeaza pe drumuri impartite in mai multe categorii:

a. Autostrazi

b. Sosele internationale

c. Sosele judetene

d. Sosele locale

a. Autostrazile sunt sosele special construite pentru transportul in regim special de viteza, cu 2 pana la 8 benzi de sens, despartite de taluzuri sau garduri vii. In marile orase aceste autostrazi sunt legate prin bretele cu reteaua urbana a orasului. Primele autostrazi au fost construite in perioada interbelica in Germania (Berlin-Munchen) si Italia, apoi in Statele Unite.

Dupa 1950 in urma dezvoltarii auto numarul autostrazilor sunt in crestere, atat in SUA, cat si in Europa Occidentala, unde se concentreaza peste 80% din lungimea totala a acestora. In SUA reteaua de autostrazi leaga orasele de pe tarmul Pacificului cu cele de pe tarmul Atlanticului prin autostrazi: New York Chicago San Francisco, New York Pittsburg San Louis Las Vegas Los Angeles, din Canada Halifax Boston New York Miami.

Autostrazile

Curs 5

Continuare Curs 4

5.11.2013

In Europa s-au construit autostrazi cu caracter international: Innsburg, Verona, Florenta, Roma. Altele au primit diferite denumiri: Autostrada Rhinului, Autostrada Del Sole, Autostrada Dei Fiori. Pentru a usura transportul si legaturile, au fost construite poduri si poduri suspendate, tuneluri pe uscat sau in zona submarina, iar alte retele rutiere traverseaza zone la altitudini foarte mari: peste 5300 m in Tibet, 4800 m in Muntii Anzi, 2770 in Muntii Alpi si 2200 Muntii Carpati. Tot pentru stabilirea legaturilor internationale au fost construite si sosele transcontinentale:

Carratera Panamericana

Alaska Highway

Magistrala Transafricana de Nord (intre Marrakchesh si Cairo)

Magistrala Sahelului

Magistrala Transafricana Ecuatoriala

Magistrala Transaustraliana de Sud. Acestea au rolul de a facilita transportul rutier intre diferite parti ale continentelor cum ar fi:

Alaska Highway porneste din Alaska, traverseaza Canada si tine pana in vestul SUA, in dreptul L.A.

Panamerica porneste din Mexic, trecand pe langa capitala, apoi prin statele Hondura, Panama, Columbia, Ecuador, Chile (traverseaza 10 tari si o capitala). Transafricanele sunt sosele construite in mai multe tari africane fiind impartite in:

Transafricana de Nord

Transafricana din Sahel

Transafricana din zona ecuatoriala

Transafricana N-S Cairo-Botswana Transaustralienele din reteaua de Sud pornesc ramuri spre nord, spre est si spre vest. Transeuropenele au fost notate cu litera E (de la E1 la E 122), cele mai importante fiind: magistrala transeuropeana Paris Bucuresti Istanbul si Moscova Paris Lisabona. In constructia se afla Transeuropena N-S care va traversa 10 tari europene, incepand din Polonia de la Gdansk, trecand prin Italia (Udine), Rijeka, Turcia, pana la Ankara, aceasta va traversa prin Romanaia pe o distanta pe 840 km, pornind de la Nadlac, Arad, Sebes, Pitesti, Bucuresti, Constanta. Prin pozitia sa in Europa Centrala, Romania se afla pe coridorul de tranzit intre Europa de Vest si tarile Orientului Mijlociu si Apropiat, dar si in spatiul tarilor nordice si a bazinului Marii Negre. Tara noastra este traversata de coridoarele: 4 Berlin Praga Budapesta Arad Bucuresti Constanta Istanbul Salonik, 9 Helsinki Sankt Petersburg Moscova Kiev Chisinau Bucuresti Dimitrovgradd Alexandroupolis.

Poduri rutiere

Construite prin solutii tehnice variate, podurile reprezinta adevarate performante tehnice. Poduri internationale: cel care uneste San Francisco de Oackland, Costa e Silva in Brazilia, Maracaibo, Astoria in SUA, Nanjing in estul Chinei si Oresund (pod tunel in Danemarca). Poduri suspendate: Lupu constuit peste Chang Jing este cel mai lung pod suspendat din lume, Podul Humberg, Golden Gate in V SUA, Bosfor-Turcia, Podul George Washington, Podul Severn in UK. Tuneluri rutiere construite in mare parte in zona montana, cele mai lungi fiind cele din Alpi, precum si cele din Apalasi si Stancosi. Ex: Tunelul Tirol uneste Austria de Elvetia, avand o lungime de peste 14000 m, tunelul Mont Blanc in Muntii Alpi intre Franta si Italia, Marele Saint Bernard in Muntii Alpi intre Italia si Elvetia. Tunelurile rutiere submarine sunt construite mai ales in porturi pentru a usura circulatia sau legatura intre diferite cartiere ale metropolei. Sunt prevazute cu una pana la 3 galerii independente si au instalatii speciale de aerisire si control asupra presiunii apelor. Cel mai lung tunel submarin se afla sub estuarul fluviului Mersey si leaga Liverpool cu suburbiile. In SUA sunt peste 11 astfel de constructii in cea mai mare parte fiind amplasate in New York (Brooklin de Manhattan, Lincoln, Holland, Queens de Midtown), Detroit sau in Boston.

Traficul rutier

Transportul rutier se desfasoara prin intermediul unor importante centre de convergenta a drumurilor si a curentilor de transport denumite noduri rutiere. Acestea pot avea caracter regional, national si international. Un nod rutier se distinge prin mai multe sosele ce asigura legaturi in cel putin 4 directii, cu un sistem propriu de organizare a transportului auto, de asigurare a traficului. Transporturile rutiere au preluat o mare parte din transportul de marfuri, crescand de la 416 mld tone/km in 1950 la 1255 mld tone pe km in anul 2000. Aceste valori tind sa fie diminuate datorita scumpirii carburantilor, a uzurii autovehiculelor, a insecuritatii circulatiei sau a starii tehnice a cailor rutiere. Transportul de marfuri pe caile rutiere este predominant in Australia ( peste 85%), Marea Britanie (peste 84%), Germania (83%), iar in cel de calatori in SUA si Canada (peste 99%) iar in Australia 96%. In Romania s-au transportat 268 mil tone, adica 73,7% din totalul marfurilor in anul 2001, transportul rutier predominand in defavoara transportului feroviar si naval.

L.P. 5

Transporturile aeriene

7.11.2013

Harta 2: Transporturile aeriene in Europa Sursa date: eurostat numarul de pasageri transportati si marfuri transportate Legenda:

0

1 50

50 250

250 500

>500

Pondere: reprezentare tip placinta

Curs 6

Transporturile feroviare

12.11.2013

Reprezinta un tip de transport de mare capacitate, rapid, regulat si care a detinut suprematia in intreg sistemul de transporturi pana la inceputul secolului XX. Treptat acesta a pierdut teren in favoarea transporturilor aeriene si rutiere, desi a ramas un concurent important prin dezvoltarea retelei de transport de mare viteza. Primele incercari au fost semnalate in 1880, prin utilizarea carucioarelor pe sine in Alsacia. Primul tren cu locomotiva pe aburi a fost folosit in minele de carbune din Anglia, iar mai tarziu in Tara Galilor. Locomotiva cu aburi Rocket s-a dovedit a fi cea mai buna, fiind folosita pe o distanta de 3200 m cu o incarcatura de 20 tone si o viteza de 22 km/h. A urmat apoi primul tren tractat de o locomotiva cu aburi pe traseul dintre Liverpool si Manchester. Prima locomotiva electrica a fost datata din 1842 si a atins 6 km/h si s-a deplasat intre Edinbourgh si Glasgow. Adevaratele performante din punct de vedere al echipamentelor de

tractiune se realizeaza dupa 1970, cand apar trenurile de mare viteza de 200-300 km/h (in Franta TGV si Eurostar), perfectionarea locomotivelor Diesel electrice, modernizarea retelei de cai ferate din Europa. In SUA, prima magistrala feroviara lega New Yorkul de San Francisco in 1872. In ultimele decenii reteaua de cai ferate s-a extins in Europa de Est si Centrala, China, Asia de Sud, Sud-Est, Sud-Vest, America Latina, Australia si Africa. La nivel mondial, in repartitia geografica a cailor ferate se observa o distributie inegala ca o reflectare a nivelului de dezvoltare economica, concentrate mai ales in America de Nord si Centrala cu peste 480000 de km, Europa si CSI cu peste 390000 km, urmate de Asia, America de Sud, Africa si Australia. Industria mijloacelor de transport feroviar si a materialului rulat

Localizarea geografica a acestei industrii este legata de marile orase, importante centre metalurgice sau de zone de exploatare a resurselor naturale (chimice, forestiere, petroliere) carora le furnizeaza mijloace de transport si echipament. Aceasta industrie produce azi o gama variata de echipamente de tractiune (locomotive) si echipamente de transport (vagoane de marfa si calatori, la care se adauga elementele periferice (osii, dispozitive pneumatice s.a.m.d). Se remarca o evolutie spectaculoasa prin modernizarea intregului echipament, avand drept rezultat sporirea comfortului si securitatea transportului. Pe viitor sunt preconizate proiecte indraznete prin realizarea trenurilor magnetice, ultrarapide. Acestea sunt cunoscute ca trenuri de levitatatie magnetica (maglev si sunt experimentate si realizate in: Germania, Elvetia, Japonia). Spre deosebire de trenurile clasice a caror viteza este ghidata de sinele de fier, trenurile maglev plutesc deasupra ghidajului metalic ridicate de electromagneti puternici. Aceste trenuri ar fi capabile sa atinga si 500 km/h. Un alt proiect este deplasarea trenului prin presiune atmosferica, acesta este introdus intr-un tunel ca un piston intr-o teava, aerul din fata trenului este inspirat, iar presiunea mare din spatele sau asigura forta necesara pentru deplasare. CSI asigura cea mai mare productie prin intermediul uzinelor situate in partea europeana la Harkov, UTA, Voronez, dar si in centre din Siberia. Alte state producatoare:

Polonia,Cehia (Skoda), Ungaria, Franta (Lyon), Italia (in nord), zona Ruhr, Elvetia, UK, Spania.

Japonia produce toata gama de echipamente in centre ca: Tokio, Osaka, Kobe, Nagoya, apoi urmeaza China, Coreea de Sud, India. In SUA si Canada in partea de nord - est (Chicago, Cleveland, Montreal). In Romania: Resita, Craiova, Bucuresti, Drobeta Turnu Severin, Caracal (vagoane de marfa), Arad (vagoane de calatori si metrouri).

Caile ferate

Numit si drumul de fier, calea ferata reprezinta cea mai mare descoperire a secolului XIX, insa inceputul cailor ferate dateaza din antichitate, cunoscute fiind sinele de lemn folosite in galeriile minelor pentru manevrarea carucioarelor cu minereuri si carbuni. Intr-un document al vremii se mentioneaza ca cea mai veche relicva a vagonetilor purtati pe sine s-a gasit pe teritoriul Romaniei in Transilvania in mina de aur “12 Apostoli”. Pe teritoriul Romaniei primele cai ferate apar dupa 1850 pe traseul Oravita-Jimbolia

construite de Societatea Cailor Ferate Austriece. A urmat mai apoi Timisoara Jimbolia, Caile Ferate din Transilvania. Orientarea generala a cailor ferate este influentata in principal de prezenta Muntilor Carpati, care sunt taversati de 10 linii, precum si de asezarea capitalei in sudul tarii, zona spre care se indreapta principalele trasee de cai ferate. Din Bucuresti pornesc 8 magistrale care se leaga de trasee internationale, principalele noduri feroviare sunt:

Bucuresti, Ploiesti, Timisoara, Arad, Oradea, Faurei, Simeria, Rosiorii de Vede. Traficul de marfuri este format in special din produse de cariera si balastier, carbuni, produse metalurgice, petrol si lemn. Romania este traversata de coridoare plan-europene de transport cum ar fi:

Coridorul 4: Berlin-Praga-Budapesta-Bucuresti-Constanta-Salonic-Istanbul;

Coridorul 7, numit Dunarea;

Coridorul 9 ce porneste de la Helsinki - Sankt Petersburg Moscova Kiev Chisinau Bucuresti - Dimitrovgrad - Alexandropolis.

Pe glob caile ferate pot fi clasificate dupa mai multe criterii :

a.

Particularitatile mediului geografic:

-

Cai ferate la suprafata solului (majoritatea)

-

Cai ferate construite subteran, partial sau total, fiind incluse liniile de metrou, tunelurile feroviare si caile ferate din galeriile de mina

-

Cai ferate suspendate pe anumite sectoare

b.

Dupa ecartamentul caii ferate:

-

Cai ferate cu ecartament 1524 mm (CSI, Mongolia si China)

-

Cai ferate cu ecartament de 1676 mm (Spania, India, America de Nord si Sud)

-

Cai ferate cu ecartament intre 700 si 1200 de mm care se construiesc in zonele montane din lipsa de spatiu.

c.

Dupa intesificarea traficului de calatori si marfuri:

-

Cai ferate magistrale importante pentru circulatia nationala si internationala. Fac parte caile ferate ce fac legatura intre mai multe tari sau continente: Bucuresti Budapesta Berlin, Sofia Bucuresti Chisinau Moscova, Transaustralianul, Transandinul, Transafricana, s.a.

-

Cai ferate de importanta nationala care asigura legatura intre marile regiuni industriale sau centre economice importante: Bucuresti Ploiesti Brasov, Bucuresti Constanta, Madrid Valencia, Moscova Sankt Petersburg, Paris Lyon, Londra Bristol, Tokio Osaka, New York Los Angeles.

-

Cai ferate secundare construite pentru a deservi obiective industriale sau ca linii de centura ale marilor aglomeratii urbane.

Extinderea retelei de cai ferate a implicat mai multe lucrari ingineresti cum ar fi:

tuneluri, poduri, viaducte. Primele tuneluri au fost construite in Europa intre Italia si Franta numit Simplon, in Italia (Apenini), in Elvetia (San Gotard), iar in Romania cel mai lung este Ostra Lesu Ursului. Tunelurie feroviare submarine: cel mai lung este Eurotunelul, cel mai nou este in Turcia care traverseaza Bosforul sau in Japonia tunelul Seikani. In faza de proiect este tunelul

submarin care va lega America de Asia pe sub stramtoarea Bering si tunelul dintre Maroc si Spania.

Caile ferate s-au realizat prin unele lucrari dificile datorita conditiilor fizico- geografice din Muntii Anzi, Alpi care au impus construirea de viaducte peste vaile adanci, in Romania aceasta situatie fiind intalnita in Defileul Jiului si in Valea Dunarii.

L.P. 6

Harta 3: Transporturile feroviare in Europa

14.11.2013

La interpretare se poate preciza si unde au aparut primele cai ferate

Se imparte L/S*1000 Intervale densitate km/ 1000 km 2 (culoare):

<10

10 25

25 50

50 75

>75

Intervale lungime (lungimea se poate reprezenta cu cercuri/coloane proportionale):

<1000 (2 mm)

1000 5000 (3 mm)

5000 10000 (4 mm)

10000 20000 (5 mm)

>20000 (6 mm)

Curs 7

Podurile feroviare

19.11.2013

Asigura legatura intre zonele de discontinuitate a reliefului sau deasupra unor retele hidrografice: Dunarea, Rhinul, Volga, Sena, Nil, Gange, Tamisa, Mississippi etc. Un rol important pe traseele cailor ferate revine statiilor feroviare care indeplinesc functii diferite:

a) Statii de marfuri cu triaj mare:

Chicago

Kiev

Videle

Palas Constanta

b) Statii industriale care deservesc obiective cu caracter industrial:

Crivai Irog

Ploiesti

Borzesti

c) Statii portuare incadrate in sistemul de transport al marilor porturi:

Constanta Port

Dunkerque (Franta)

Geneva

Rotterdam

d) Statii mixte de marfuri si calatori:

Dijon

Grenoble

Lintz

Pitesti

Buzau

Constanta

e) Statii de calatori:

Londra Victoria

Paris Garre Nord

Moscova Kievskaia

Bucuresti Gara de Nord

f) Statii terminus la capatul unor linii infundate:

Nehoiu

Pietrosita

Bicaz

g) Statii turistice:

Eforie

Mangalia

Vatra Dornei

Chamonie

Insbruc

h) Statii de frontiera care asigura controlul normal, preluarea garniturilor si depozitarea marfurilor:

Curtici

Episcopia Bihorului

Fluxul de calatori si marfuri Transportul de calatori pe calea ferata este important pentru tari ca: Rusia, Japonia, India, China, Franta, Germania, Italia. Traficul de marfuri si calatori este diferntiat de la o zona geografica la alta. De exemplu: in Europa, traficul de marfuri are o pondere de 6 8%, iar cel de calatori de 12

14%.

Tarile europene sunt afiliate la Conventia Continentala Feroviara, reprezentata in teritoriu prin intermediul unor linii de transport:

Trans Balcani: Ungaria Grecia

Bulgaria Express: Sofia Moscova

Trenurile Prietenia si Bosfor: Moldova Turcia

Venetia: Ungaria Italia

Balt Orient Express: Germania Romania

Iberria Express: Paris Lisabona

Orient Express: Paris Istambul

In ceea ce priveste traficul de marfuri, exista o legatura intre reteaua de transport si industrie. Traficul feroviar se desfasoara in interiorul unor regiuni industriale (Ruhr, Ucraina de Sud, China de Sud, Pennsylvania, Hunedoara, Petrosani), unde carbunele si minereurile sunt transportate pentru aprovizionarea marilor obiective energetice sau siderurgice. Exista si linii ferate care pornesc din zona portuara si deservesc anumite obiective industriale.

L.P. 7

21.11.2013

Curs 8

26.11.2013

4. Transporturile aeriene

Preocupari in ceea ce priveste zborul au aparut din cele mai vechi timpuri din perioada sumerienilor, dar primele aparate de zbor au fost proiectate de Leonardo Da Vinci, pe care le-a experimentat la Milano si Florenta. Urmeaza apoi perioada zborului "muscular", prin montarea de aripi la maini si la picioare. Aceste mijloace rudimentare au fost experimentate pana in secolul XX. Inaltarea omului in aer si revenirea la sol a fost realizata prima data de fratii Montgolfier in 1783 in Franta, apoi zborul cu balonul, folosind o masina cu aburi. Cu timpul, imbunatatirea sistemelor de propulsie, a materialelor de constructie, precum si a experientei de pilotaj, au condus la aparitia dirijabilelor. Astfel, intr-un timp foarte scurt, s-au atins primele recorduri ale zborului cu balonul, incepand de la traversarea Canalului Manecii, apoi la traversarea Atlanticului si Pacificului si pana la finalizarea zborului in jurul planetei. La sfarsitul secolului al XIX-lea, continua preocuparile oamenilor de stiinta in ceea ce priveste constructia aparatelor de zbor, un rol important revenindu-i inginerului Traian Vuia, care convinge Academia de Stiinte de la Paris ca ideea ca zborul se va realiza doar cu aparate mai grele ca aerul. Astfel, cu ajutorul monoplanului, realizeaza langa Paris zborul mecanic. In 1910, un alt inginer roman, Aurel Vlaicu, proiecteaza si construieste un avion de conceptie proprie, echipat cu motor puternic, tren de aterizare, frane si elice. Contributia romaneasca in evolutia aeronauticii este continuata de Henri Coanda, cel care a construit primul aparat de zbor cu reactie din lume, pe care l-a fabricat in Franta in anul 1910. Constructia acestui aparat se baza pe decoperirea inginerului a fenomenului de scurgere a lichidelor in jurul peretilor rigizi (efectul Coanda), care aplicat in practica, conduce la proiectarea primelor aparate de zbor cu decolare si aterizare verticala. Evolutia constructiei de avioane este foarte rapida, astfel in 1913 rusul Sikorski construieste cel mai mare avion de pana atunci. Avioanele sunt mai apoi introduse in dotarea armatei in Primul Razboi Mondial si sunt folosite din ce in ce mai mult pentru transportul de marfa si persoane. Primul zbor transatlantic s-a realizat in 1927 si s-a facut intre New York si Paris. Tot pe atunci s-a mai realizat un zbor aproape imposibil: survolarea Polului Nord. Cel de-al Doilea Razboi Mondial conduce la cresterea dimensiunii aparatelor, la sporirea autonomiei de zbor si la dezvoltarea performantelor tehnice. Asa intra in folosinta aparatele de zbor ultramoderne din seriile Conrad si Caravelle fabricate de Marea Britanie si

Franta, Boeing in SUA, Tupolev in Rusia, Airbus in Franta, Fokker in Olanda, care au revolutionat intreaga productie mondiala de profil. Cu exceptia seriei Conrad, toate celelalte se mai fabrica si in ziua de azi.

In Romania, in 1920 s-au organizat transporturi aeriene prin constructia, impreuna cu Franta a companiei de navigatie aeriana franco romana. Astfel, este realizat primul zbor de noapte intre Bucuresti si Belgrad, folosindu-se tehnica balizajului in premiera europeana. Sunt date in folosinta liniile aeriene Bucuresti Galati Chisinau, se construiesc aeroporturi in Bucuresti, Arad, Chisinau, Galati si apar noi rute aeriene: Bucuresti Cluj, Bucuresti Constanta, iar de pe aeroportul Baneasa se realizeaza primul zbor Bucuresti Paris. In perioada interbelica s-au deschis noi linii interne si externe, Bucurestiul stabilind legaturi cu cateva mari orase europene: Viena, Berlin, Budapesta, Atena, Sofia, Milano, Istambul. In 1954 se infiinteaza TAROM (Transportul Aerian Roman) si apar aeroporturi moderne care stabileau legatura cu Bucuresti. In 1975 se infiinteaza ce-a de-a doua companie de transport romaneasca - LAR (Liniile Aeriene Romane), care in prezent nu mai exista. Daca raportam la suprafata intregii tari, Romania dispune de o retea importanta de linii aeriene, dispuse sub forma de evantai, cu directia (dispunerea) E V si cu centrul la Bucuresti. Din Bucuresti pornesc zilnic curse, cele mai lungi fiind spre Oradea, Arad, Satu Mare, cu o durata de 80 de minute. Intre rutele internationale le amintim atat pe cele din Europa, cat si pe cele din Asia:

Bucuresti Beirut

Bucuresti Beijing

Bucuresti Singapore

Bucuresti Bagdad

Bucuresti Tel Aviv, dar si spre America de Nord:

New York

Chicago, iar spre Africa :

Alger

Tripoli

Cairo

Industria aeronautica are drept tinta satisfacerea intereselor militare, mai ales a tarilor dezvoltate, care dispun de forta de munca de inalta calificare si posibilitatea unor investitii mari, dar mai putin destinate transporturilor civile. In lume exista doi mari producatori de avioane destinate transportului civil: Airbus si

Boeing.

Industria aerospatiala americana este prima in lume, dezvoltata dupa 1940, odata cu crearea NASA si organizarea explorarilor spatiale. In prezent este cea mai dezvoltata industrie din lume, fiind primul producator de elicoptere civile, dar mai ales de elicoptere militare. Boeing este prima societate constructoare de aeronave din lume. Principalele tipuri fabricate sunt cele din seria: 737, 707, 747 (Airbus), 720 in uzinele de la Seattle. Alte firme constructoare de avioane: Douglas, MacDonnel (Saint Louis) si General Electric (mai ales avioane militare). Se poate spune ca industria aerospatiala americana esre concentrata in cea

mai mare parte pe coasta Pacificului, in localitati ca: Los Angeles, Santa Monica, Washington, Florida, Texas etc. C.S.I. produce avioane militare din seriile: Tupolev, Iliusin, Antonov si Suhai. Se produc toate categoriile si capacitatile de avioane pentru compania nationala AEROFLOTI cea mai mare din lume, cu peste 2500 de linii. Marea Britanie este al treilea mare producator mondial. Are doi producatori mari:

AEROSPACE si Rolls Royce concentrate in jurul oraselor: Londra, Derby, Manchester. Alti producatori mondiali cunoscuti: Franta, Germania, Italia, Suedia, Olanda, Spania, Japonia, China, Australia, India.

L.P. 8

Harta

5-graficele

si

tabelele

I\Geografia serviciilor si circulatiei.

se

gasesc

in

5.12.2013

D:\Emmutza\Facultate\An

3\Sem.

Curs 9

3.12.2013

Curs 10

10.12.2013

Transporturile urbane

Transportul urban este o ramura a transporturilor care a inceput sa se intensifice odata cu cresterea numarului locuitorilor in orase si cu extinderea spatiala a acestora.

Transportul urban a inceput cu trasurile, in 1640 la Paris apare prima organizatie pentru transport cu trasuri de piata.

Primele tramvaie cu cai apar in SUA (New York) in 1832, iar in Europa apar la Londra.

Primul troleibuz este experimentat in 1882 la Paris, iar mai tarziu la Berlin.

Introducerea tractiunii electrice conduce la aparitia metroului in 1890 la Londra si New York.

In Bucuresti, trasurile de piata apar in 1828, tramvaiele cu cai la Timisoara in 1869, iar la Bucuresti in 1872. Autobuzele pentru transport in comun apar la Arad in 1813, iar in Bucuresti in 1921.

Caracteristicile circulatiei urbane

In orase pe langa mijloacele de transport particulare, exista si categorii de transport in comun: autobuze, troleibuze, trenuri urbane, metrouri etc.

In alte orase, pot sa apara si mijloace de transport specifice, traditionale: gondola (Venetia), ricsele (Tokio), bicicletele (Beijing), tranvaiele (San Francisco).

Transportul urban reprezinta problema fiecarui oras, devenind cu atat mai complexa cu cat orasele sunt mai dezvoltate din punct de vedere spatial, demografic sau economic.

In orase si in apropierea lor se desfasoara cea mai mare parte din activitatea umana prin deplasari permanente spre locurile de munca, prin evenimentele care pot avea loc in orase: targuri, expozitii, festivaluri, intalniri sportive, accentuand criza de transport urban.

Transportul urban are in vedere si conditiile naturale oferite de pozitia geografica a orasului. Un oras dezvoltat intr-o laguna (Venetia) nu se poate extinde spre mare, ci doar spre uscat, dar transportul va fi activ doar pe canale. Aceeiasi situatie se intalneste si in Amsterdam si Bangkok.

In zonele montane, in transportul urban apar mijloace de trensport pe cablu, deoarece nici zona montana nu favorizeaza extinderea pe orizontala a oraselor.

Cu cat orasele sunt mai mari, se diversifica si transportul urban: autobuze diverse, autovehicule, tramvaie, troleibuze, metrou, trenuri urbane.

Autoturismele au devenit tot mai numeroase in orasele mari unde creeaza probleme de trafic: la New York exista cca. 414/1000 locuitori. Problemele apar si la locurile de parcare foarte dificil de gasit. Parcarile ocupa suprafete mari in zonele urbane (14% in Londra, 20% in New York, mai putin de 30% in Los Angeles), ceea ce a condus la dezvoltarea acestora si in subteran. Criza spatiului devine acuta atunci cand orasul are limite fixe: Monaco, San Marino, Vatican; comparativ cu orasele din statele cu o suprafata mai mare.

Transportul urban se confrunta cu cerinte financiare mari pentru extinderea infrastructurii, dar si cu intretinerea celei existente. Aglomeratia pe strazile marilor orase determina o diminuare a vitezei: in zonele centrale ale Munchenului, Atenei, Singapore se circula cu 7.8 20 km/h, in Paris 8 13 km/h, iar in New York cu 14 km/h. Pentru aceaste situatie, in majoritatea statelor s-au luat masuri pentru accentuarea traficului, astfel cresc numarul de autostrazi cu sens unic de circulatie, traficul se gestioneaza informatizat, cu afisaje pe mari panouri a limitelor de viteza. Alte masuri: interzicerea patrunderii pe anumite strazi, interzicerea stationarii si opririi in orase istorice, zonele centrale, zonele istorice au devenit zone interzise circulatiei auto, pe cand in altele, transportul in comun este incurajat prin extinderea liniilor de tramvai, metrou si autobuz.

Intre diferitele tipuri de transport urban, metrourile ocupa un loc deosebit, constructia cailor ferate subterane usurand transportul urban de calatori, eliberand marile artere rutiere: in Marea Britanie exista mai multe de 500 km de metrou, iar in Rusia mai mult de 300 km de metrou.

Transporturile speciale

a) Transportul prin conducte

Prima conducta care a transportat petrol a fost in Pennsylvania in 1863, unde a fost pentru prima data data in folosinta o sonda mecanica. Conductele formeaza azi in lume o

retea de aproximativ 2 milioane de km lungime, fiind construite in principal in zonele de uscat, in regiunile de exploatare a hidrocarburilor, acestea transportand petrolul spre centrele de prelucrare sau spre marile regiuni consumatoare. Unele conducte au lungime transcontinentala: SUA, Canada, Arabia Saudita.

Mari conducte: intre SUA si Canada (Alberta si Buffalo), intre Rusia si Tnimaizi si pana in Ircutk.

Zonele de extractie a petrolului aflate in platformele submarine sunt legate cu zonele de tarm prin intermediul submarinelor in Marea Nordului, Golful Mexic, Golful Persic, Marea Rosie.

In Marea Neagra exista astfel de conducte, prin care petrolul din Platoul Continental este adus pentru procesare in complexul petrochimic de la Midia Navodari.

Cel mai lung deoduct din Europa porneste din zona Volga Ural spre Republica Belarus, apoi spre Cehia, Slovacia, Ungaria, Romania si prin Serbia.

In Romania, primul deoduct magistrala a fost construit in 1912 pe traseul Baicoi Ploiesti Faurei Fetesti Cernavoda Port Constanta. Apoi au urmat exploatarile din Podisul Getic, Campia Romana, Campia de Vest, construindu-se de aici retele de conducte prin care petrolul era dirijat spre combinatele petrochimice din Pitesti, Borzesti, Onesti.

Reteaua de conducte pentru transportul gazelor are o lungime mai mare decat cea de transport a petrolului, in zona Transsiberiei existand mai mult de 9000 km. In zona Transcanadiana exista mai mult de 10000 km, intre Texas si New York mai mult de 3000 km, iar gazeoductele subterane au fost construite in ultimii ani si ating si acestea dimensiuni foarte mari: Transmed (Algeria Slovenia, are mai mult de 2000 km), Europipe (Norvegia Germania Olanda, 640 km), Norfra (Norvegia Franta), Magreb Europe (Algeria Maroc Portugalia Spania).

In Romania exista o retea de transport a gazelor, punctul central pornind din Podisul Transilvaniei spre cele mai importante orase.

b) Transportul energiei electrice

Energia electrica produsa in diverse tipuri de centrale pune problema transportului si ajungerii la consumator datorita numeroaselor pierderi in retea. Transportul pe distante mari este mai rar, dar exista si exceptii: C.S.I. (se transporta prin cca. 5000 km), din nordul SUA pana in Quebec. Pot exista si cabluri submarine, cu lungimea de 7100 km intre Maria Britanie si Franta sau in Noua Zeelanda.

c) Comunicatiile si internetul

Reprezinta al doilea sector ca importanta in cadrul transporturilor speciale. Aceasta cuprinde ansamblul de sisteme care permit transferul de informatii prin conductori, radioelectricitate (optica sau sisteme electromagnetice). Comunicatiile postale, telegrafice,

telefonice, video si radiofonice au luat amploare ca urmare a cresterii capacitatii si vitezei de transmisie, ajungandu-se la comunicatiile computerizate prin sateliti si fibre optice.

Satelitii si fibra optica reprezinta baza intregii revolutii din sfera comunicatiei. Satelitii prezinta avantajul unei mase convenabile pentru lansare si plasare pe orbita, cu o durata de functionare de 2 10 ani si o putere de transmisie mai mare de 25 de ori fata de oricare alte sisteme. Tipul de informatii este asigurat la sol de catre radare Intersat, fiind cel mai mare sistem de comunicatii international la care au aderat toate sistemele regionale din America de Nord, Statele Ligii arabe, state europene.

Telefonia a evoluat foarte rapid: in 2004 se estimau 1.22 miliarde de telefoane. Comunicarile prin internet au crescut dupa 1998, cei mai importanti furnizori fiind Microsoft, Disney, Comaq si Yahoo.

Transporturile speciale deservesc si activitati turistice si recreative, in aceasta categorie intrand si telecabinele, telescaunele, care traverseaza zone puternic fragmentate in scopul practicarii sporturilor de iarna: Alpii Bavarezi, Alpii Elvetiei, Apenini, Muntii Stancosi, Busteni, Sinaia, Predeal, Poiana Brasov etc.

Acest tip de transport exista si in orase deservind zone turistice: Paris, Barcelona, Constanta, Petrosani etc.