UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ IAȘI

Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice

DISCIPLINA: POLITICI DE DEZVOLTARE

Coordonator: Conf. univ. dr. Bogdan Ștefanachi

STUDENT: Nechita Alexandra Iuliana

Specializarea - Politici publice și Management Instituțional
 QATAR

NUMELE ŢĂRII: QATAR

:: FORMA CONVENŢIONALĂ LUNGĂ: Statul Qatar
:: FORMA CONVENŢIONALĂ SCURTĂ: Qatar
:: FORMA LOCALĂ LUNGĂ: Dawlat Qatar
:: FORMA LOCALĂ SCURTĂ: Qatar

GUVERNAREA
FORMA DE GUVERNĂMÂNT: emirat
AŞEZARE GEOGRAFICĂ: Orientul Mijlociu, peninsulă ce se învecinează cu golful Persic şi
Arabia Saudită

CAPITALA:
:: NUME: Doha
:: COORDONATE GEOGRAFICE: 25 17 N, 51 32 E
:: TIMPUL UTC: UTC +3 ( are 8 ore avans faţă de Washington DC)

DIVIZIUNI ADMINISTRATIVE: 7 municipii ( baladiyat, singular- baladiyah): Ad Dawhah,

Al Khawr wa adh Dhakhirah, Al Wakrah, Ar Rayyan, Ash Shamal, Az Za'ayin, Umm Salal

INDEPENDENŢĂ: 3 septembrie 1971 ( faţă de Regatul Unit)

ZIUA NAŢIONALĂ: Ziua Independenţei, 3 septembrie (1971); de asemenea este şi Ziua

Naţionala pe 18 decembrie ( aniversată la ascensiunea familiei Al Thani la tron)

CONSTITUŢIA: a fost modificată printr-un referendum public la data de 29 aprilie 2003,

aprobată de Amir pe 8 iunie 2004, în vigoare de la 9 iunie 2005.

SISTEMUL JURIDIC: este bazat pe codul legii islamice şi civile; sistem discreţionar de drept
controlat de Amir, deşi codurile civile sunt puse în aplicare; legea islamică stă la baza aspectelor
familiale şi personale; nu acceptă jurisdicţia CIJ ( Curtea Internaţionala de Justiţie)

SISTEMUL DE VOT: minim 18 ani împliniţi, vot universal

PUTEREA EXECUTIVĂ:
:: ŞEFUL STATULUI: Amir Hamad bin Khalifa Al Thani ( din 27 iunie 1995 când, ca
moştenitor, l-a înlaturat pe tatăl său, Amir Khalifa bin Hamad Al Thani, printr-o lovitură de stat
fără vărsare de sânge); moştenitorul Tamim bin Hamad bin Khalifa Al Thani, al patrulea fiu al
emirului ( a fost ales moştenitorul tronului de emir pe 5 august 2003); notă: emirul Hamad mai
deţine de asemenea şi funcţia de Ministru al Apărării şi Comandantul Suprem al Forţelor
Armate
:: ŞEFUL GUVERNULUI: primul ministru Hamad bin Jasmin bin Jabir Al Thani ( din 3 aprilie
2007); vice prim-ministru Abdallah bin Hamad al-ATIYAH ( din 3 aprilie 2007)
:: CABINETUL: Consiliul de Miniştri aprobat de emir
:: ALEGERI: emiratul este ereditar
:: NOTA: în aprilie 2007, în Qatar s-au organizat alegeri la nivel naţional pentru al 29-lea
membru al Consiliului Municipal Central (CMC), care are puteri consultative limitate ce
vizează îmbunatăţirea prestării de servicii municipale; prima alegere pentru CMC a avut loc în
martie 1999

PUTEREA LEGISLATIVĂ: Consiliul Consultativ sau Majolis al-Shura este unicameral ( 35

de membri; membrii sunt desemnaţi)
Notă: din 1970 nu au mai avut loc alegeri legislative când au avut loc alegeri parţiale; membrii
Consiliului şi-au prelungit termenele în fiecare an de când noua constituţie a intrat în vigoare
pe 9 iunie 2005; constituţia asigură al 45-lea membru al Consiliului Consultativ sau Makilis al-
Shura; publicul alege 30 membri iar emirul îi desemnează pe ceilalţi 15; alegerile pentru Majilis
al-Shura sunt programate în iunie 2010

PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ: Curtea de Primă Instanţă, de Apel şi de Casaţie, o Curte de

Administraţie şi o Curte Constituţională au fost stabilite în 2007; notă: toţi judecătorii sunt
desemnaţi de un Decret al Emirului, pe baza recomandării Consiliului Suprem al Magistraturii,
pe o perioadă de 3 ani cu posibilitate de prelungire.

PARTIDE POLITICE ŞI LIDERI: nu există

GRUPURI DE PRESIUNE POLITICĂ ŞI LIDERI: nu există

PARTICIPAREA LA ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE: ABEDA, AFESD, AMF, CICA

(observator), FAO, G-77, GCC, IAEA, IBRD, ICAO, ICC, ICRM, IDA, IDB, IFAD, IFC,
IFRCS, IHO, ILO, IMF, IMO, IMSO, Interpol, IOC, IOM (observator), IPU, ISO, ITSO, ITU,
LAS, MIGA, NAM, OAPEC, OAS (observer), OIC, OPCW, OPEC, PCA, UN, UNCTAD,
UNESCO, UNIDO, UNIFIL, UNMIS, UNWTO, UPU, WCO, WHO, WIPO, WMO, WTO

ECONOMIA. GENERALITĂŢI:
În ciuda crizei financiare globale, Qatar a prosperat în ultimii câţiva ani - în 2010 Qatar a
avut cea mai mare rată reală de creştere din lume. Pe parcursul crizei, autorităţile qatariene au
încercat să protejeze sectorul bancar local cu investiţii directe în băncile naţionale. PIB-ul a
revenit în 2010 în mare parte ca urmare a creşterii preţurilor la petrol.
Politica economică este axată pe dezvoltarea sectorului de rezerve de gaze naturale din
Qatar şi creşterea investiţiilor private şi străine în sectoarele non-energetice, dar petrolul şi gazul
natural încă reprezintă mai mult de 50% din PIB, aproximativ 85% din veniturile din export şi
70% din veniturile guvernamentale.
 Dependenta de titei si gaze, economia qatareza se caracterizeaza printr-o activitate
economica direct legata de cheltuielile de la stat pentru dezvoltarea infrastructurii. Mentinerea
la un nivel neasteptat de ridicat al preturilor la titei a determinat orientarea politicii economice
a Dohai atat pe segmentul dezvvoltarii industriale a tarii cat si pe cel al investitiilor pe termen
lung in exterior. Principalele regiuni vizate pentru investitiile externe raman in continuare
Europa occidentala (Marea Britanie, Franta) si spatiul MENA (Egipt, Algeria), in timp ce
domeniile predominant vizate sunt cel imobiliar si turistic-hotelier.

In scopul diversificarii productiei interne, statul a investit masiv in dezvoltarea altor

ramuri industrial precum industria otelului, cimentului, fertilizatorilor si industria petrochimica,
contribuind la crearea unei baze industriale solide.
Industria serviciilor contribuie si ea semnificativ la realizarea PIB, fiind in continua crestere.

Sectorul financiar este sanatos si o politica monetara prudenta, dictata de Banca Centrala
a Qatarului a contribuit la crearea de institutii financiare bine capitalizate.

Deficitul de forta de munca inalt calificata, a incurajat aducerea de specialisti din

Europa, America de Nord si Asia, in paralel cu mentinerea fortei de munca brute, predominant
din tari asiatice. Numarul strainilor care muncesc in Qatar este estimat, pentru anul 2008, la
peste 1,2 milioane. Guvernul promoveaza insa, in paralel, o politica de qatarizare a fortei de
munca, cautand sa plaseze conationali in principalele functii din industria qatareza.
Petrolul şi gazele au făcut din Qatar a doua ţară cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor
din lume - în urma lui Liechtenstein - şi probabil ţara cu cea mai mică rată de şomaj. Rezervele
dovedite de 15 miliarde de barili ar trebui să permită în continuare să păstreze nivelul actual
încă 37 de ani. Rezervele de gaze naturale dovedite din Qatar depăşesc 25 trilioane km3 ,
aproximativ 14% din totalul mondial . Oferta de succes de a aduce cupa mondială în 2022 va
accelera probabil proiectele la scară largă de infrastructură, cum ar fi sistemul de metrou Qatar
şi şoseaua Qatar-Bahrain.

Qatarul a fost cândva controlat de șeicii din Bahrain, dar în 1867, a izbucnit un război
între popor și conducătorii lor. Pentru a păstra pacea în Golful Persic, britanicii l-au instalat la
conducere pe Muhammad ibn Thani al-Thani, membru a unei familii nobile din Qatar. În 1893,
turcii otomani au intrat în Qatar, dar emiratul s-a opus cu succes. În 1916, emirul a fost de acord
ca întregul Qatarul să devină un protectorat britanic.

Țițeiul a fost descoperit în Qatar în 1940, aducând bogăție țării în anii 1950 și 1960.
Aproximativ 85% din veniturile Qatarului provin din exporturi de țiței. Locuitorii Qatarului au
cele mai mari venituri pe cap de locuitor din lume. În 1971 Qatar a fost la un pas de a deveni
parte a Emiratelor Arabe Unite, dar atât Qatar cât și Bahrain s-au împotrivit fuziunii și au format
state independente.

Qatar a permis forțelor internaționale să folosească regiunea ca bază militară în timpul

războiului din Golful Persic din 1991. În 1994, Qatar a semnat un pact de apărare cu Statele
Unite, devenind al treilea stat din Golf care a făcut acest/ lucru.
 În iunie 1995, Prințul Hamad bin Khalifa al-Thani l-a detronat pe tatăl său, principalul
motiv invocat fiind că regele rămăsese în urmă cu reformele economice ale țării. Noul emir a
desființat cenzura presei și a instituit alte reforme liberale, inclusiv alegeri democratice și
dreptul la vot al femeilor (1999).
În Qatar se află sediul televiziunii arabe Al Jazeera, extrem de populară și controversată
televiziune prin satelit.

Qatar a prezentat prima sa constituție la 9 iunie 2005; aceasta garantează libertatea de

exprimare, de întrunire și religie și pune bazele unui parlament cu 45 de locuri. Treizeci dintre
aceste locuri vor fi ocupate prin alegeri democratice, iar emirul va numi deputații pentru locurile
rămase.
Doha, capitala si una dintre municipalitățile statului Qatar, este localizata in Golful
Persic. Este cel mai mare oraș al Qatarului concentrând 80% din populația acestuia (conform
recensământului din 2008 in Doha si suburbiile acesteia locuiau 998.651 persoane).

Orașul Doha a fost fondat in 1825, pe atunci purtând numele Al-Bida. Numele Doha
provine fie de la cuvintele arabe “ad-dawha”, în traducere “marele copac”, fie de la cuvântul
“dohat” – golf sau strâmtoare în limba araba.

Doha este centrul economic al tarii si găzduiește Guvernul Qatarului, condus de Șeicul
Hamad bin Khalifa Al Thani. In Doha își au sediile cele mai mari companii petroliere din tara,
incluzând Qatar Petroleum, Qatargas și RasGas. Economia are la baza, aproape exclusiv,
veniturile obținute din industria petroliera iar guvernul Qatarului încearcă să o diversifice. Ca
rezultat, Doha experimentează în prezent un boom, orașul dezvoltându-se într-un ritm alert.

Orașul Doha este un amalgam de arhitectura tradiționala araba și moderna. Printre cele
mai interesante obiective se numără Marea Moschee, cu numeroasele sale cupole, Moscheea
Abu Bakir al-Siddiq și Satul tradițional localizat pe cornișa în Parcul Al Rumelia, unde turiștii
pot cumpăra țesături, perle și pot admira o barca tradiționala (dhow in limba araba). Tot aici,
ocazional, se țin festivaluri și diverse activități.

Politică

Politica Qatarului.
Din punct de vedere politic, Qatarul domină regiunea. Are o atitudine politică moderată,
deși liderii săi sunt musulmani conservatori... Qatarul este cel mai uimitor exemplu de branding
nou al unui loc. A apărut de niciunde, în timpul unei generații.
Schimbarea de lider din Qatar este privită cu multă atenţie de comunitatea internaţională,
întrucât această țară mică joacă un rol important pe scena diplomaţiei internaţionale. Qatarul
este bogat în hidrocarburi, iar autorităţile au folosit această bogăţie pentru a transforma ţara
într-un centru de interes în afaceri, relaţii internaţionale şi media.
 Emiratul are o populaţie de numai 1.9 milioane de locuitori, dar străinii sunt în număr
mai mare decât cetăţenii nativi. Cu un Produs Intern Brut în valoare de 92.500 dolari pe cap de
locuitor, Qatarul depăşeşte de două ori PIB-ul Statelor Unite.
Capitala Doha este locul în care se află o serie de afaceri importante, găzduind sediul
central al trustului media Al Jazeera. Qatarul deţine acţiuni semnificative în cadrul clubului de
fotbal Paris Saint-Germain, hoteluri, o staţiune în Sardinia, acţiuni în cadrul concernului
Volkswagen, a Băncii englezeşti Barclays şi în cadrul companiei energetice Total. Multe
întâlniri diplomatice de nivel înalt au avut loc la Doha, capital Qatarului devenind un centru al
negocierilor internaţionale.

Cel mai recent, miniştrii de Externe din 11 state, printre care şi Statele Unite sau Franţa,
au pus Doha pe harta capitalelor în care s-au luat decizii istorice, reunindu-se pentru a decide
înarmarea rebelilor sirieni, fapt ce ar putea schimba turnura conflictului civil din Siria. Qatarul
însă nu s-a mulţumit să fie doar un loc al celor mai semnificative conferinţe şi întâlniri
internaţionale, ci a contribuit activ la susţinerea mişcării rebelilor din Siria, aşa cum făcuse
anterior şi cu revoluţia din Libia. A finanţat livrări de arme către facţiunile opoziţiei, cu mult
înainte ca Statele Unite să se implice. O nouă faţă la conducerea ţării poate însemna şi o
încercare de a menţine deschiderea spre modernitate şi progress relative. Cu toate acestea,
Qatarul se luptă încă cu o serie de probleme serioase, din punct de vedere al democraţiei. Deşi
aici se află sediul trustului Al Jazeera, guvernul duce o politică restrictivă asupra mass mediei
locale.
Autorităţile emiratului nu reuşesc să impună o legislaţie care să proteje drepturile
muncitorilor imigranţi şi au un drum lung de parcurs în ceea ce priveşte drepturile femeilor.
Şeicul Tamim a avut iniţiative care au propulsat Qatarul pe scena mondială – el a condus
eforturile Qatarului pentru găzduirea Jocurilor Olimpice din 2020 şi a Campionatul Mondial de
Fotbal din 2022. Ultima candidatură a fost acceptată, deşi au existat multe voci care au
condamnat FIFA pentru decizia de a organiza Campionatul Mondial din 2022, sugerând că a
fost o decizie motivată de veniturile uriaşe ale emiratului. Cei care s-au opus acestor decizii au
invocat faptul că ţara nu a oferit nicio garanţie că va demara reforme democratice pentru
drepturilor omului.

Relaţia UE – Qatar

UE este unul dintre principalii partenerii comerciali ai Qatarului, fiind principalul

exportator in tara araba si ocupand locul 4 in topul regional al importurilor din emirat.

In 2006 valoarea exporturilor UE in Qatar a fost, conform statisticilor locale, de 5,7

miliarde USD qa crescand in 2007 la 7,43 miliarde dolari.

Gama UE de produse la export cumuleaza masini, utilaje si echipamente industriale,

vehicule de transport, produse chimice, textile si produse alimentare.
 Importul din Qatar a fost in 2007 de 1,85 miliarde USD este reprezentat in special din
petrol si gaze naturale si produse petrochimice.

Relatiile economice si comerciale se deruleaza inca in baza Acordului de Cooperare

Economica semnat de UE cu Consiliul de Cooperare al Golfului din care Qatarul face parte.
Negocierile demarate in 1990 pentru semnarea unui Acord de Comert Liber au fost revigorate
dupa 2003, odata cu constituirea Uniunii Vamale intre cele sase state membre GCC. Ultimele
runde de discutii au scos in evident progrese consistente, ambele parti fiind increzatoare ca
documentul va putea fi definitivat si semnat in viitorul apropiat.

Marea majoritate a investitiilor UE in Qatar sunt orientate catre domeniul energetic, in

special in cel al facilitatilor de extractie, procesare si transport a gazelor naturale.

Fluxurile de export/import ale UE cu Qatarul comparativ cu fluxurile bilaterale de comerţ

ale României cu Qatarul Cconform statisticii locale) Milioane dolari

2007 Pondere (%) Ro in exp/imp UE – Qatar

EXPORT UE în Qatar 7430

EXPORT RO in Qatar 22,8 0,31

IMPORT in UE din Qatar 1850

IMPORT in RO din Qatar 0,31 0,02

Avand in vedere ca 75% din populatia Qatarului este constituita din forta de munca
bruta,provenita din tari asiatice, mare parte din produsele industriei usoare (textile si tricotaje,
imbracaminte si incaltaminte, electrocasnice, mobilier, produsele alimentare s.a.) sunt de
calitate inferioara, fiind la preturi accesibile acestei categorii sociale cu venituri mici. Asa se
explica numarul mare de produse din China, India sau Tailanda de pe piata locala.