Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Republica Polonă
Rzeczpospolita Polska
Polska (poloneză)
Rzeczpospolita Polska (poloneză)
Meniu
0:00
Mazurek Dąbrowskiego
Geografie
Suprafață
- totală 312.679 km² (locul 71)
Apă (%) 3,07
Cel mai înalt punct Rysy[12] (2.499 m)
Cel mai jos punct Żuławy Wiślane[*][11] (-1,8 m)
Cel mai mare oraș Varșovia
Cehia
Germania
Ucraina
Vecini Slovacia
Belarus
Lituania
Rusia
Fus orar UTC+1
Ora de vară UTC+2
Populație
Populație
- Recensământ 2011 38.511.824 (locul 34)
Densitate 123 loc/km²
- Estimare 2014 38.483.957 [3] (locul 34)
Limbi oficiale Poloneză1
Etnonim Polonez
• 93,52% Polonezi
• 1,09% Silezieni
• 0,13% Germani
• 0,10% Belaruși
• 0,09% Ucrainieni
Grupuri etnice
• 0,04% Cașubi
• 0,03% Țigani
• 0,02% Lemkieni
• 4,86% altele
Guvernare
Sistem politic Republică parlamentară
Președintele Poloniei Andrzej Duda
Prim-ministru al Poloniei(d) Mateusz Morawiecki[*]
Legislativ Adunarea Națională
Camera superioară Senat
Camera inferioară Sejm
Capitala Varșovia
Istorie
Creștinarea Poloniei2 14 aprilie 966
Regatul Poloniei 18 aprilie 1025
Împărțirea Poloniei 24 octombrie 1795
Ducatul Varșoviei 22 iulie 1807
Invadarea Poloniei, 1 septembrie 1939
Al doilea război mondial
Polonia comunistă 8 aprilie 1945
Polonia democrată 13 septembrie 1989
Intrarea în UE 1 mai 2004
Economie
PIB (PPC) 2018
- Total 1,193 trilioane $[5] (locul 21)
- Pe cap de locuitor 31.430 $[6]
PIB (nominal) 2018
- Total 614,190 miliarde $[5][7] (locul 23)
- Pe cap de locuitor 16.179 $
Gini (2015) 31,8 (mediu)
IDU (2017) 0,865 (foarte înalt) (locul 33)
Monedă Zlotul (PLN)
Coduri și identificatori
Cod CIO POL
Cod mobil 260
Prefix telefonic 48
ISO 3166-2 PL
Domeniu Internet .pl3
1 Limbile bielorusă, cașubiană și germană sunt folosite ca limbi auxiliare în 16 comune.
2Adoptarea creștinității în Polonia este văzută de mulți polonezi, indiferent de afilierea religioasă, ca
unul dintre cele mai importante evenimente din istoria țării, deoarece a fost folosită pentru a unifica
triburile din regiune.[10]
3 Se poate folosi și domeniul .eu, pentru că Polonia face parte din Uniunea Europeană.
Cuprins
• 1 Nume
• 2 Istorie
• 2.1 Antichitate
• 2.2 Evul Mediu
• 2.3 Republica Celor Două Națiuni
• 2.4 Ducatul Varșoviei
• 2.5 După Congresul de la Viena
• 2.5.1 Imperiul Rus
• 2.5.2 Austria și Austro-Ungaria
• 2.5.3 Republica Cracoviană
• 2.5.4 Prusia
• 2.6 Primul Război Mondial
• 2.7 A doua Republică
• 2.8 Al Doilea Război Mondial
• 2.9 Republica Populară Polonă
• 2.10 Polonia contemporană
• 3 Geografie
• 3.1 Topografie
• 3.2 Ape
• 3.3 Climă
• 3.4 Orașe
• 3.4.1 Zone metropolitane
• 4 Politică
• 4.1 Puterea legislativă
• 4.2 Puterea executivă
• 4.3 Puterea judecătorească
• 4.4 Organizarea administrativ-teritorială
• 4.5 Apărare
• 5 Economie
• 6 Transport
• 6.1 Căi ferate
• 6.2 Drumuri și autostrăzi
• 6.3 Transport aerian
• 6.4 Transport urban
• 7 Demografie
• 7.1 Istorie demografică
• 7.2 Limbi
• 7.3 Naționalități și minorități etnice
• 7.4 Structură confesională
• 8 Educație și știință
• 9 Cultură și literatură
• 9.1 Sport
• 10 Note de completare
• 11 Note bibliografice
• 12 Bibliografie
• 13 Vezi și
• 14 Legături externe
Nume
Polonia se numește oficial Republica Polonă. În limba poloneză există, totuși, două cuvinte
corespunzătoare cuvântului românesc republică: republika[28] și rzeczpospolita[29], dar cel de-al
doilea este folosit exclusiv în legătură cu statul polonez. Numele rzeczpospolita însemnând lucru
public este traducerea directă a vorbei latinești res publica[30].
Originea numelui Polska rămâne incertă, dar există o ipoteză foarte verosimilă, care afirmă că acest
toponim este derivat din cuvântul pole (din slava veche *polje) însemnând câmp[31]. O părere că
numele statului nu vine direct de la pole, ci a derivat prin intermediul numelui unui popor vest-slavic,
polani, deși este foarte recunoscută, a fost recent pusă la îndoială de către unii istorici[32].
În trecut, în special în Evul Mediu, Polonia era cunoscută în afara țărilor slave sub denumirile latinești
— terra Poloniæ (țara Poloniei) și Regnum Poloniæ (Regatul Poloniei).[33] Din numele acestea vin și
denumirile străine în limbile romanice pentru a desemna acest stat — franceză Pologne, portugheză
Polónia sau Polônia, spaniolă, română și italiană Polonia. Din numele slav vin denumirile în limbi
germanice – germană Polen, engleză Poland. În unele limbi, cuvântul pentru a desemna Polonia vine
de o altă rădăcină, legată cu numele tribului slav lenzieni și cuvântul lęda însemnând pârloagă —
maghiară Lengyelország, lituaniană Lenkija, persană لهستانLahestan.[34] În româna veche,
polonezului i se spunea „leah”, la plural „leși”, nume întâlnit și în ucraineană:ljach. A rămas în română
ca nume de familie, Leahu.
Istorie
Articol principal: Istoria Poloniei.
Antichitate
Europa Centrală și de Est în Epoca Fierului (cu civilizațiile slave Lusațiană, Milograd și Chernoles, cca
750 î.Hr.)
În antichitatea târzie, diverse grupuri etnice au locuit pe teritoriul Poloniei de astăzi. Datele privind
respectivele grupuri nu sunt exacte, iar afilierea lor lingvistică este controversată.[35] Teritoriul
Poloniei a fost locuit, între altele, de triburi slave,[36] celtice, baltice[37] și germanice.[36] Este
disputată, de asemenea, originea slavilor. În principal, se disting două teze în această privință: alohtonia
și autohtonia.
Cea mai cunoscută descoperire arheologică privind Polonia preistorică este o așezare fortificată din
Biskupin,[38] datată din cultura luzațiană (de origine slavă) a epocii timpurii a fierului, în jurul anului
750 î.e.n.
Evul Mediu
Articol principal: Polonia în timpul Evului Mediu.
Primirea botezului de Jan Matejko.
Primul conducător atestat al statului polonez a fost Mieszko I din dinastia Piast, care a fost botezat în
anul 966 de misionari din Regatul Ceh.[39] Creștinarea Poloniei a început în această perioadă și s-a
desfășurat concomitent cu combaterea credințelor slave păgâne.[40] Succesorul și fiul său, Boleslav
Viteazul, a devenit primul rege al Poloniei în 1025,[41][42] impunând independența statului față de
Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, cel mai mare și cel mai puternic vecin al Poloniei în acea
epocă.[43] Succesorul său, Mieszko al II-lea Lambert, nu a reușit să consolideze realizările acestuia, a
destabilizat țara și a pierdut o serie de teritorii.[36][44]
Bătălia de la Grunwald a fost pictată de Jan Matejko, autor și al altor picturi care prezintă istoria
Poloniei.
Uniunea personală cu Marele Ducat al Lituaniei, vecinul din nord și est, începută prin încoronarea lui
Jagiello pe tronul polonez,[47] a permis extinderea puterii poloneze spre est și crearea (conform
Uniunii de la Lublin din 1569) confederației Polono-Lituaniene (Rzeczpospolita), ce cuprindea un
teritoriu situat între Marea Baltică, Munții Carpați, Belarusul actual, Nistrul și Niprul.
La nord-vest, cavalerii teutoni, conducători ai Prusiei din secolul XIII, au fost învinși de forțele unite
polono-lituaniene în bătălia de la Grunwald (1410) și, ulterior, în Războiul de Treisprezece Ani.
Conform celui de-al doilea tratat de la Toruń, 1466, ei au trebuit să cedeze partea occidentală a
teritoriului Coroanei Poloneze (teritorii mai târziu cunoscute ca Prusia Regală) și au acceptat
suzeranitatea polono-lituaniană asupra restului teritoriului lor (Prusia Ducală).
Ducatul Varșoviei
Articol principal: Ducatul Varșoviei.
Imperiul Rus
Articol principal: Polonia Congresului.
Austria și Austro-Ungaria
Articol principal: Galiția.
Republica Cracoviană
Articol principal: Orașul Liber Cracovia.
Republica Cracoviană, cunoscută și ca Orașul Liber Cracovia, a fost creată în 1815, din inițiativa
țarului Alexandru I, care a propus în cursul negocierilor între cele trei imperii transformarea Cracoviei
și a Toruńului în orașe libere. Finalmente, Toruń a fost anexat de Prusia, iar Cracovia și împrejurimile
sale au fost organizate în statul „liber, independent și exigent neutru” sub controlul Austriei, Rusiei și
Prusiei.
Noul stat nu a primit dreptul la politică externă proprie. Interesele lui au fost reprezentate de cele trei
imperii. Aceste state au promis respectul etern pentru neutralitatea Orașului Liber și nu au permis
armatelor lor intrarea în teritoriul cracovian. În răspuns, Cracovia a trebuit să predea toți agenții străini
și dezertorii, care au căutat azil pe teritoriul ei. Data formală de creare a statului a fost 18 octombrie
1815. Statul cracovian a fost dizolvat în 1846, după revolta cracoviană și apoi a devenit o parte a
Galiției.
Prusia
Articol principal: Marele Ducat Poznań.
A doua Republică
Articol principal: A doua Republică Poloneză.
Józef Piłsudski
Afiș propagandistic din 1920 cu inscripția „Bate-i pe bolșevici”.
Polonia, 1938-1939
Contemporanii au numit statul polonez din perioadă înterbelică A doua Republică (în poloneză II
Rzeczpospolita). Această denumire este folosită pentru a arăta continuarea Primei Republici — uniunea
statală între Polonia și Lituania. Începutul ei a avut loc la data de 11 noiembrie 1918, când Józef
Piłsudski a primit conducerea militară în Varșovia[55] și, apoi, trei zile mai târziu, pe 14 noiembrie,
când a primit și conducerea civilă. Două date sunt considerate ca sfârșitul celei de-a doua Republici —
17 septembrie 1939, când autoritățile poloneze au traversat frontiera românească, și 25 septembrie
1939, când președintele Ignacy Mościcki a predat puterile sale guvernului polonez din exil.
Statul nou a primit doar teritoriul care a fost controlat de polonezi în noiembrie 1918 și partea vestică a
Prusiei (Prusia Occidentală), cu excepția orașului Gdańsk (care a fost transformat în Orașul Liber
Danzig sub controlul Germaniei și Poloniei, sub supravegherea Ligii Națiunilor. Polonia Mare a fost
unită cu Polonia după revolta velicopolonă, în 1919. Părțile Sileziei și orașul Katowice s-au alăturat în
urma unui plebiscit și a trei revolte în 1921. În cele din urmă, teritoriul estic ce cuprindea orașele cu
Liov, Brest, Hrodna și Vilnius a fost adăugat Poloniei conform tratatului de la Riga din 18 martie 1921.
Silezia poloneză a avut statutul de regiune autonomă numită voievodatul Silezia, cu reședința la
Katowice și dotată cu un parlament propriu.
Statul polonez, alături de Germania Nazistă și Ungaria, a participat la împărțirea Cehoslovaciei în anul
1938. Polonia a primit regiunea Zaolzie și câteva minuscule teritorii din Slovacia situate în jurul
munților Tatra.
În perioada interbelică, Polonia a fost un stat multinațional și multietnic. Polonezii reprezentau între 64
și 69% din populație. În toate regiunile estice, cu excepția voievodatului Liov și a voievodatului Vilnius
polonezii erau minoritari. În Pomerania și Polonia Mare germanii reprezentau minoritatea cea mai
importantă. Evreii locuiau în majoritatea orașelor mari, fiind minoritatea cea mai importantă din
Varșovia, Cracovia, Liov și Łódź. Cu toate acestea singura limbă oficială era poloneza iar religia
romano-catolică era religia oficială a statului. Această stare de fapt a cauzat numeroase probleme etnice
și religioase în aproape fiecare regiune a statului.
Polonia a fost înconjurată din fiecare parte de state inamice sau ostile — Germania la vest, Lituania la
nord-est, Uniunea Sovietică la est și Cehoslovacia la sud. Doar Letonia la nord-est și România la sud-
est au avut relații diplomatice bune cu Polonia. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, aceasta
din urmă a oferit refugiu guvernului polonez.
Lech Wałęsa
În noaptea de 12-13 decembrie, regimul a introdus legea marțială.[69] Armata și Unitățile Armate ale
Miliției Cetățenești (Zbrojne Oddziały Milicji Obywatelskiej) au fost folosite pentru a combate
„Solidaritatea”. Practic, toți conducătorii sindicatului „Solidaritatea” și mulți susținători au fost arestați.
Statele Unite ale Americii și alte țări occidentale au reacționat prin impunerea de sancțiuni împotriva
guvernului polonez și a Uniunii Sovietice. Starea de neliniște în stat a persistat mulți ani după aceste
evenimente.
Regimul comunist polonez a suspendat legea marțială, în cadrul unei serii de măsuri lente și
neuniforme. Suspendarea legii marțiale a avut loc în 1982, când au fost eliberați câțiva deținuți politici.
Deși dreptul formal s-a finalizat în iulie 1983 și amnistia generală a fost legiferată, sute de prizonieri de
conștiință au continuat să rămână în detenție.
În iulie 1984 a fost declarată încă o amnistie generală și, după două ani, au fost eliberați aproape toți
deținuții politici. Însă autoritățile au continuat să persecute dizidenții și activiștii sindicatului liber.
„Solidaritatea” a rămas proscrisă și publicațile ei erau interzise, iar publicațiile independente erau
cenzurate.
La sfârșitul anilor '80, regimul a fost nevoit să negocieze cu „Solidaritatea” în așa-zisele negocieri la
masa rotundă. Alegerile legislative din 1989 au fost unul dintre cele mai importante evenimente,
deoarece au marcat căderea comunismului, la început în Polonia, apoi în alte țări ale Europei Centrale
și Răsăritene.
Polonia contemporană
După căderea comunismului, Polonia, precum alte state ale Europei Centrale, s-a transformat în
republică democratică, și, precum vecinii săi, s-a confruntat cu probleme economice și cu inflația. În
2007 este clasificată drept stat în curs de dezvoltare. În 1999 a devenit membru al NATO[70] și în 2004
— al Uniunii Europene. În 2007 Polonia a intrat în spațiul Schengen.[71] Din 2009 până în 2012, Jerzy
Buzek, fostul prim-ministru, a fost ales Președinte al Parlamentului European.[72]
Geografie
Articol principal: Geografia Poloniei.
Lungimea frontierelor Poloniei este de 3.511 km, dintre
care 440 km reprezintă o frontieră maritimă (coasta
Mării Baltice, care nu formează frontiera statală, are o
lungime de 528 km). Vecinii Poloniei sunt[73]:
• Germania la vest (467 km)
• Republica Cehă (796 km) și Slovacia
(541 km) la sud
• Ucraina (535 km) și Belarus (418 km) la
est
• Lituania (104 km) și Rusia (210 km) la
nord
• Danemarca și Suedia pe Marea Baltică
Zosin (24°09')
Centrul geografic al Poloniei se află în satul Piątek, powiat łęczycki. Cel mai vechi centru calculat al
Europei (1775) este în Suchowola, powiat sokólski. Alte localități aflate pe acest punct pe teritoriul
Poloniei nu sunt de acord cu calculele știintifice.
Topografie
Ape
Cele mai lungi râuri ale Poloniei sunt: Vistula (Wisla) - 1.047 km), Oder (Odra) - 854 km , Warta
(808 km) și râul Bug (772 km). Vistula și Odra se varsă în Marea Baltică, precum multe râuri din
Pomerania (de exemplu, Rega, Parsęta, Słupia). Râurile Łyna și Angrapa sunt afluenți ai Pregoliei,
Czarna Hańcza – al Nemunasului. Atât Pregolia cât și Nemunas se varsă în Marea Baltică.
Pe când majoritatea râurilor poloneze se varsă direct sau indirect în Marea Baltică, la Beskizi își au
izvorul câțiva afluenți superiori ai Oravei, care se varsă via Váh și Dunăre în Marea Neagră, precum și
cele ale Nistrului, care, de asemenea, este un afluent al Mării Negre.
Lacul Śniardwy în timpul crepusculului.
Cu aproape 10.000 de corpuri de apă acoperind mai mult de un hectar, Polonia este statul cu cele mai
numeroase lacuri din lume. Din Europa, doar Finlanda are o mai mare densitate a lacurilor. Cele mai
mari lacuri se află în Mazuria și se întind pe mai mult de 100 km² lacurile (Śniardwy – 113,8 km² și
Mamry – 104 km²). Alte lacuri importante sunt Łebsko și Dąbie. Departe de districtele lacurilor la nord,
există și multe iazuri în munți, din care Morskie Oko este cel mai mare.
Cel mai adânc lac este lacul Hańcza, care are 108,5 de metri adâncime. Se află în voievodatul Podlasia,
în apropierea orașului Suwałki.
Pe lângă lacurile naturale, există și 98[74] de lacuri de acumulare. Cel mai vechi este lacul Mylof
(lacul Zapora), creat în anul 1848. Cel mai important este lacul Włocławek, care are o suprafață de
70,4 km² și capacitate de 408 hm³ (lacul Solina are o capacitate mai mare – 472 hm³, dar este mai mic –
suprafață sa este de 22 km²).
Climă
Polonia are o climă moderată, caldă tranzitivă cu temperaturile din sud atingând valori mai înalte decât
în nord. Vara, o temperatură medie este de 17 °C pe coastă și de 18,3 °C în voievodatul Silezia
Inferioară. Iarna, temperaturile medii sunt între 0 °C în Świnoujście și -7 °C în Suwałki. Precipitațiile
sunt intense pe întregul an, dar, în special în estul țării, iarna este mai secetoasă decât vara.[75]
Orașe
Articol principal: listă de orașe din Polonia.
Zone metropolitane
Cele mai mari zone metropolitane ale Poloniei sunt:
• Regiunea Industrială a Sileziei Superioare, centrată în Katowice — aproximativ 3,5 milioane de
locuitori
• Aglomerația Varșoviană — aproximativ 3.1 milioane de locuitori
• Aglomerația Cracoviană — aproximativ 1,3 milioane de locuitori
• Aglomerația orașului Łódź — aproximativ 1,16 milioane de locuitori
• „Trioraș” (Gdańsk, Gdynia, Sopot și împrejurimi) — 1,1 milioane de locuitori
Politică
Articol principal: politica Poloniei.
Conform Constituției Republicii Poloneze din anul 1997, Polonia este o republică parlamentară bazată
pe principiul separării puterilor în stat[77].
Puterea legislativă
Interiorul Seimului
Parlamentul, puterea legislativă, este împărțit în două camere – Seim (camera inferioară) cu 460 de
membri, și Senatul (camera superioară) cu 100 de membri. Este ales prin vot universal, direct, egal,
secret și proporțional pentru o perioadă de 4 ani. Îndatorirea sa principală este stabilirea drepturilor prin
aprobarea legilor și ratificarea convențiilor internaționale. Dizolvarea Seimului înainte de terminarea
mandatului e posibilă doar în unele cazuri speciale descrise în Constituție. Prelungirea mandatului este
și ea posibilă, dar doar în cursul aplicării dreptului marțial sau cu 3 de luni înainte de sfârșitul
mandatului.
Seimul și Senatul aleg din cadrul lor un președinte al camerei, numit mareșal (marszałek) și
vicepreședinți, numiți vicemareșali (wicemarszałkowie), care formează un prezidiu (prezydium).
Președintele Seimului (Marszałek Sejmu) este ales ca reprezentant suprem al camerei inferioare a
Parlamentului. Prerogativele sale sunt conducerea dezbaterilor camerei și reprezentarea Seimului în
exterior. Ambele camere creează și comisii parlamentare – permanente, care au drept scop pregătirea
proiectelor din domeniul legislației și controlului – în prezent funcționează 41 de comisii (27 în Seim și
14 în Senat). Există și comisii speciale, create cu scopul de a cerceta cazurile concrete ale camerelor,
care sunt dizolvate în urma realizării activității.
Parlamentarii pot crea cluburi parlamentare formate din cel puțin cincisprezece membri. Membrii
Seimului pot, de asemenea, forma grupuri parlamentare, care necesită cel puțin 3 membri.
Parlamentarii se bucură de imunitate pe perioada legislativă.
Puterea executivă
Șeful de stat, Andrzej Duda; și șeful
guvernului, Mateusz Morawiecki(d)
Puterea executivă este reprezentată în
Polonia prin Președinte (Prezydent
Rzeczypospolitej Polskiej) și Consiliul
Miniștrilor (Rada Ministrów).
Președintele este ales prin vot universal
pentru un mandat de 5 de ani. Pentru a
câștiga alegerile, un candidat trebuie să
obțină o majoritate simplă (mai mult de 50%). Poate deține această funcție maxim 10 de ani (două
mandate). Președinte al Poloniei este Andrzej Duda.
Conform Constituției, Președintele este reprezentantul suprem al statului în relațiile interne și externe,
este comandantul Forțelor armate ale Republicii Poloneze, garantează inviolabilitatea și
indivizibilitatea teritorului statal, precum și respectarea Constituției. Principalele sale atribuții sunt:
promulgarea legilor acceptate de Parlament, ratificarea tratatelor internaționale, numirea judecătorilor,
acordarea cetățeniei sau folosirea dreptului de clemență.
Organul consultativ al Președintelui în cazuri de siguranță statală este Consilul Siguranței Naționale
(Rada Bezpieczeństwa Narodowego). În cazuri importante pentru interesul statului, Președintele poate
convoca Consiliul Cabinetului (Rada Gabinetowa) – o ședință la care acesta participă împreună cu
membrii Consiliului Miniștrilor. Organul auxiliar al Președintelui, care îl ajută în executarea
îndatoririlor, este Cancelaria Președintelui Republicii Poloneze (Kancelaria Prezydenta RP).[78]
Consiliul Miniștrilor (guvernul) este organul colectiv al puterii executive. Este compus din: prim
ministru, vicepremieri, miniștri și șefii comitetelor.
Sistemul de creare a guvernului este descris în Constituția Republicii Poloneze, conform căreia
Președintele desemnează Consiliul Miniștrilor împreună cu Primul Ministru. Premierul este obligat să
prezinte în Seim, într-o perioadă de 14 de zile de la numirea sa, un program de guvernare (exposé) prin
care cere un vot de încredere. Seimul poate acorda votul de încredere doar când cel puțin jumătate din
delegați sunt prezenți. Dacă guvernul nu obține votul de încredere, Seimul, într-o perioadă de 14 de
zile, alege Primul Ministru și miniștrii conform unor principii asemănatoare.
Puterea judecătorească
Organele puterii judecătorești în Polonia sunt: Curtea Supremă de Justiție (Sąd Najwyższy),
judecătoriile locale, regionale, orășenești și curțile de apel, precum și tribunalele (militare și
administrative – tribunale administrative regionale și Curtea Supremă Administrativă). Împreună cu
Tribunalul de Stat (Trybunał Stanu) și Tribunalul Constituțional (Trybunał Konstytucyjny) acestea
formează puterea judecătorească independentă de celelalte puteri în stat.
Tribunalele judecă litigiile în numele Republicii Polonia, toți judecătorii și membrii tribunalelor
supunându-se numai Constituției și legilor. Judecătorii nu pot fi membri de partid politic ori de sindicat
și nu pot desfășura activități publice care contravin principiilor de independență a tribunalelor și a
judecătorilor (art. 178 alin 3. din Constituția Poloniei).[79]
Organizarea administrativ-teritorială
Articol principal: împărțirea administrativă a Poloniei.
Polonia este împărțită în 16 voievodate (poloneză województwo). Acestea sunt subdivizate în 314
powiate, 65 de municipii (poloneză miasto na prawach powiatu sau powiat grodzki) și 2.478 de
comune (poloneză gmina, dintre care 307 sunt comune urbane, 582 comune rurbane și 1.589 comune
rurale).
Suprafa
Voievodat Reședință
(km
dolnośląskie
1 (voievodatul Silezia Wrocław 19.9
Inferioară)
kujawsko-pomorskie Bydgoszcz/To
2 (voievodatul Cuiavia și 17.9
Pomerania) ruń(2)
lubelskie (voievodatul
3 Lublin 25.1
Lublin)
Gorzów
lubuskie (voievodatul Wielkopolski/
4 Zielona 13.9
Lubusz)
Góra(3)
łódzkie (voievodatul
5 Łódź 18.2
Łódź)
małopolskie
6 (voievodatul Polonia Cracovia 15.1
Mică)
mazowieckie
7 Varșovia 35.5
(voievodatul Mazovia)
opolskie (voievodatul
8 Opole 9.4
Opole)
podkarpackie
9 (voievodatul Carpaților Rzeszów 17.8
de Jos)
podlaskie (voievodatul
10 Białystok 20.1
Podlasia)
pomorskie
11 (voievodatul Gdańsk 18.3
Pomerania)
śląskie (voievodatul
12 Katowice 12.3
Silezia)
świętokrzyskie
13 (voievodatul Sfintei Kielce 11.7
Cruci)
warmińsko-mazurskie
14 (voievodatul Varmia și Olsztyn 24.1
Mazuria)
wielkopolskie
15 (voievodatul Polonia Poznań 29 8
Mare)
16 zachodniopomorskie Szczecin 22.8
(voievodatul Pomerania
Occidentală)
(1) la dată de 1 ianuarie 2006
(2) Bydgoszcz este sediul voievodului, când Toruń –
(3) Gorzów Wielkopolski este sediul voievodului, câ
Góra – unui sejmik.
Apărare
Articol principal: Forțele armate ale Poloniei.
Marina poloneză este una dintre cele mai mari forțe navale din Marea Baltică și este în mare parte
implicată în operațiuni pe Marea Baltică, cum ar fi misiuni de căutare și salvare în apele teritoriale ale
Poloniei, precum și măsurători hidrografice și de cercetare, cu toate acestea, recent Marina Poloneză a
jucat rol internațional în Invazia Irakului din 2003, asigurând suport logistic pentru Marina Statelor
Unite.
Forțele Aeriene
F-16 Fighting Falcon al Forțelor Aeriene Poloneze
Poziția actuală a Forțelor Aeriene Poloneze este cam la fel, de obicei participă în misiuni de rutină
deasupra Mării Baltice, dar cu excepția unui număr de unități care servesc în Afganistan, nu a participat
la nicio luptă activă de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
În 2003, avionul de producție americană F-16 C Fighting Falcon a fost ales ca noul avion de vânătoare
multirol pentru Forțele Aeriene, primele livrări au avut loc în noiembrie 2006.
Cea mai importantă misiune a forțelor armate este apărarea integrității teritoriale a Poloniei și interesele
poloneze în străinătate.[80]
Obiectivul național de securitate al Poloniei este de a se integra mai mult cu NATO și apărarea
europeană, economic și cu instituțiile sale politice, prin modernizarea și reorganizarea forțelor sale
militare.[80] În prezent, forțele armate sunt în curs de reorganizare în conformitate cu standardele
NATO, iar de la 1 ianuarie 2010 s-a trecut în întregime la serviciu militar pe bază de contract.[81] Din
2007 până la modificarea legii privind serviciul militar obligatoriu, termenul obligatoriu de serviciu
militar a fost de nouă luni.[82]
Doctrina militară poloneză reflectă aceeași natură defensivă ca și cea a partenerilor săi din NATO. Din
1953-2009 Polonia a fost un mare contribuitor la diferite misiuni de menținere a păcii ale Națiunilor
Unite.[80][83] Forțele armate poloneze au luat parte la Invazia Irakului din 2003 cu trimiterea a 2.500
de soldați în sudul țării.[84]
Armata a fost temporar, dar grav afectată de pierderea multora dintre comandanții săi de top în urma
accidentului aviatic de la Smolensk, din 2010, în care au decedat toți cei 96 de pasageri și echipajul
avionului Tu-154, inclusiv, printre alții, șeful Statului Major General, Franciszek Gagor și
Comandantul Forțelor Aeriene, generalul Andrzej Blasik. Delegația era în drum pentru comemorarea a
70 de ani de la Masacrul de la Katyń.[85][86]
Economie
Articol principal: Economia Poloniei.
O sută de zloți.
După căderea comunismului, Polonia a urmat o politică de liberalizare a economiei și astăzi este unul
dintre exemplele tranziției de succes de la o economie dirijată de stat la o economie de piață.
Privatizarea companiilor mici și mijlocii care au fost controlate de guvern și dreptul liber de înființare
de firme noi au permis dezvoltarea agresivă a sectorului privat. Ca o consecință, au apărut și organizații
de apărare a drepturilor consumatorilor. Restructurarea și privatizarea „sectoarelor sensibile” precum
industria minieră, metalurgică, căile ferate și energia au fost demarate începând din 1990. Între anii
2007 și 2010, Guvernul Poloniei plănuiește să listeze douăzeci de companii publice pe bursa poloneză,
inclusiv companii din industria minieră. Până în prezent (2007), cele mai mari privatizări au fost
vânzarea companiei naționale de telecomunicații, Telekomunikacja Polska, către operatorul France
Télécom, în anul 2000 și vânzarea a unui procent de 30% din acțiunile celei mai mari bănci a Poloniei,
PKO Bank Polski, pe Bursa din Varșovia în anul 2004.[87]
Transport
Articol principal: transport în Polonia.
Căi ferate
Articole principale: transportul feroviar în Polonia și Polskie Koleje Państwowe.
O parte a magistralei E65 între Katowice Główne și Warszawa Zachodnia este cunoscută ca Magistrala
Feroviară Centrală (Centralna Magistrala Kolejowa) și este pregătită pentru trenuri de mare viteză.
Drumuri și autostrăzi
Articol principal: drumuri și autostrăzi în Polonia.
Transport aerian
Transport urban
În Polonia, tipurile principale de transport urban sunt autobuzele și tramvaiele. Există și o linie de
metrou — în Varșovia[95]. Varșovia și aglomerația Gdańsk-Gdynia au, de asemenea, un sistem de
trenuri urbane rapide [96][97], numit Calea Ferată Rapidă Urbană (Szybka Kolej Miejska).
Suplimentul pentru transportul urban, tramvaiul rapid, funcționează în Poznań[98], sisteme
asemănatoare sunt construite și în Cracovia[99], Szczecin[100] și Łódź[101].
Tramvaiele sunt în uz în: Bydgoszcz, Cracovia, Częstochowa, Elbląg, Gdańsk, Gorzów Wielkopolski,
Aria Industriala de Silezia Superioară, Grudziądz, Łódź, Pabianice, Poznań, Szczecin, Toruń, Varșovia
și Wrocław. În trecut, erau folosite și în Białystok, Bielsko-Biała, Cieszyn, Gubin, Inowrocław, Jelenia
Góra, Kostrzyn, Koszalin, Legnica, Olsztyn, Słubice, Słupsk, Tarnów, Wałbrzych și Zgorzelec[102].
Troleibuzele funcționează în prezent în Gdynia - Sopot, Lublin și Tychy. Erau utilizate și în Dębica,
Gorzów Wielkopolski, Legnica, Olsztyn, Poznań, Słupsk, Wałbrzych, Varșovia și Wrocław. Încercările
de instalare ale acestui sistem de transport public nu s-au bucurat de succes în Gdańsk și Jelenia
Góra[103].
Demografie
Articol principal: demografia Poloniei.
Istorie demografică
Populația Poloniei
An Populație
1846 ▬ 11 107 394
1911 ▲ 22 110 952
1921 ▲ 27 177 894
1931 ▲ 32 107 000
1938 ▲ 34 849 000
1946 ▼ 23 930 000
1950 ▲ 25 008 000
1960 ▲ 29 776 000
1970 ▲ 32 642 000
1978 ▲ 35 061 000
1988 ▲ 37 879 000
1990 ▲ 38 183 000
1995 ▲ 38 610 000
2000 ▲ 38 654 000
2005 ▼ 38 190 608
2010 ▲ 38 200 037
2011 ▲ 38 538 447
2012 ▲ 38 544 513
2013 ▼ 38 496 000
2014 ▼ 38 484 00
În perioada de formare a statului, Polonia avea o suprafață de aproximativ 250.000 km², și aproape un
milion de locuitori.[104] În timpul regelui Cazimir al III-lea cel Mare, populația a crescut la 2,5
milioane de locuitori pe un teritoriu de ap. 270.000 km².[105] Uniunea cu Lituania a adus cu sine o
creștere a populației și a teritoriului. În timpul lui Ștefan Báthory, Rzeczpospolita a avut o suprafață de
un milion de kilometri pătrați, iar populația a ajuns la 9 milioane. Când Polonia și-a pierdut
independența, a avut o populație de aproximativ 13-14 milioane, dar majoritatea lor (în secolul XVIII
aproape 60%) nu vorbeau limba poloneză și nu s-au declarat polonezi. După Primul Război Mondial
Polonia, devenind stat independent, avea aproximativ 20 de milioane de locuitori, din care 1/3 a fost de
naționalitate nepoloneză. Între 1921 și 1939 populația statului a crescut de la 27,2 de milioane la 35,1
de milioane.[106] Astăzi, minoritățile naționale și etnice reprezintă doar 3% din întreaga populație a
statului.
După Al Doilea Război Mondial în Polonia a fost consemnată o creștere demografică incredibilă. În ani
'50 ai secolului XX s-au născut 500.000 de oameni pe an (ceea ce era egal cu populația contemporană a
Cracoviei). După aceasta au mai fost două valuri de creștere demografică: la începutul anilor '70 și la
începutul celor '80. După căderea comunismului ritmul de creștere a populației a scăzut și în secolul
XXI a atins nivelul 0. Astăzi se observă creștere mică pentru că unda din anii '70 a întrat în faza de
procreare când statul polonez a început politica sa de suport pentru familii. Totuși, din Polonia au plecat
spre statele UE aproximativ 500.000-2 milioane de tineri. Conform unor surse, populația Poloniei va
scădea la 30 de milioane în anul 2060.[107]
Limbi
Articole principale: limbile Poloniei și comune bilingve ale Poloniei.
Limba poloneză este cea mai răspândită limbă în Polonia, și singura care are statut de limbă oficială.
Aproximativ 97% dintre oamenii care trăiesc în Polonia declară această limbă ca fiind limba lor natală,
și o vorbesc acasă. Alte patru limbi sunt limbi auxiliare și pot fi folosite în cincizeci și una de comune:
bielorusa (ap. 220.000 de vorbitori[108] — poate fi folosită în 12 de comune[109]), cașubiana (ap.
3.000-200.000 de vorbitori[108][110], rezultatele evaluărilor variază — poate fi folosită în 10
comune[111]), germana (ap. 500.000 de vorbitori[108] — poate fi folosită în 28 de comune[112]) și
lituaniana (ap. 3.000 de vorbitori[113] — poate fi folosită într-o comună[109]). Alte limbi folosite sunt:
romani (patru dialecte, ap. 40.000 de vorbitori[108]) și ucraineana (ap. 150.000 de vorbitori[108]).
Existența limbii sileziane este un subiect de discuție al lingviștiilor și al opiniei publice. Recent, el a
primit un cod ISO szl[114]. La recensământul din 2002, aproximativ 60.000 de persoane au declarat
sileziana ca limba vorbită acasă. Astăzi există probe de codificare a limbii și cea mai cunoscută este cea
creată de utilizatorii portalului „Pů našymu”[115].
Se studiază câteva limbi străine în Polonia. Cea mai populară este limba engleză, urmată de limba
germană.[116] Înainte de schimbările politice din 1989, limba rusă a fost cea mai cunoscută în
societate.[116] Celelalte limbi: franceză, italiană, spaniolă și „limbile clasice” (latină și greacă veche)
nu au fost foarte populare niciodată. Studenții universităților pot, de asemenea, să învețe alte limbi,
precum ceha, greaca sau româna, dacă aleg studii filologice.
471.500 de persoane au declatat altă naționalitate, pe când 774.900 de persoane nu au declarat nici una.
Structură confesională
Articol principal: Religia în Polonia.
Conform publicației anuale de statistică, cea mai mare comunitate confesională este Biserica Romano-
Catolică, care are aproximativ 34,21 milioane de credincioși. În forma romano-catolică sunt botezați
34.158.305 dintre cetățenii Poloniei, reprezentând aproximativ 89% din întreaga populație a statului.
Biserica Greco-Catolică are ca membri 53.000 dintre locuitori, Biserica Armeană – 5.000, Biserica
Neounită – 195, Biserica Catolică Veche derivată din Biserica Romano-Catolică are 45.000 de
credincioși. Biserica Ortodoxă, cea de-a două după mărime, este formată din 507.000 de persoane.[117]
[118][119]
Religiile protestante au aproape 150.000 de credincioși. Biserica Luterană este cea mai mare și are
77.500 de credincioși. Alte comunități și ateii formează 5-10% de populație (depinde de surse).[117]
[118]
Educație și știință
Articol principal: educația în Polonia.
Sistemul de educație în Polonia este compus din grădinițe, școli elementare, școli secundare (gimnazii),
licee și alte școli postgimnaziale, școli postliceale, școli artistice și altele. În Polonia există peste 500 de
universități acreditate.[120] Universitățile și alte școli înalte nu fac parte din sistemul de educație și au
drept de autonomie. Conform Constituției Republicii Poloneze, oricine are dreptul de a învăța. Educația
este obigatorie până la 18 ani, dar doar școlile elementare și secundare au statut de instituții obligatorii.
Educația în școlile publice este gratuită.
Universitatea Mickiewicz din Universitatea Jagiellonă din
Universitatea din Varșovia Universitatea din Wrocław
Poznań Cracovia
Cultură și literatură
Articol principal: Cultura Poloniei.
Marie Curie, dublu laureată a Premiului Nobel
Cultura poloneză are o istorie bogată, veche de o mie de ani, cu influențe atât din occident, cât și orient.
Astăzi, aceste influențe sunt vizibile în arhitectura, folclorul și arta țării. Polonia este locul de naștere a
multor persoane celebre în întreaga lume, precum papa Ioan Paul al II-lea, Marie Curie, Casimir
Pulaski, Tadeusz Kościuszko, Nicolaus Copernic,[121] Frédéric Chopin[122][123] și altele.
Caracterul unic al artei poloneze a reflectat întotdeauna tendințele mondiale. Pictorul celebru polonez,
Jan Matejko, a inclus multe evenimente istorice importante în imaginile sale. Literatura poloneză
datează din secolul al XII-lea și include mulți poeți și scriitori renumiți, precum Jan Kochanowski,
[124] Adam Mickiewicz,[125] Henryk Sienkiewicz (câștigatorul Premiului Nobel 1905[126]),
Bolesław Prus, Władysław Reymont (câștigatorul Premiului Nobel 1924[126]), Juliusz Słowacki,[125]
Witold Gombrowicz, Czesław Miłosz (câștigatorul Premiului Nobel 1980[126]), Wisława Szymborska
(câștigatorul Premiului Nobel 1996[126]), Stanisław Lem, Ryszard Kapuściński. Regizorii renumiti din
Polonia includ câștigatorii Premiului Oscar: Roman Polański, Andrzej Wajda, Zbigniew Rybczyński,
Janusz Kamiński și Krzysztof Kieślowski. Compozitorii celebri de muzică clasică sunt, între alți,
Frédéric Chopin (în Polonia cunoscut ca Fryderyk Chopin), Krzysztof Penderecki și Karol
Szymanowski. Genuri variate de muzică modernă sunt azi apreciate în Polonia. Cele mai populare
acum sunt: pop, rock, dance, hip-hop, R&B și metal. Artiștii populari din Polonia includ: Anita
Lipnicka, Behemoth, Decapitated, Edyta Górniak, Ich Troje, Maryla Rodowicz, Riverside și Vader.
Tineretul polonez ascultă și muzicieni din alte țări.
Stadionul Național din Varșovia, gazda echipei naționale și unul din stadioanele care au găzduit Euro
2012
Feluri recunoscute din bucătărie poloneză sunt cârnatul (kiełbasa), supa de sfeclă roșie (barszcz
czerwony), supa de sânge de rață (czernina), colțunașe (pierogi), sarmale din varză și carne (gołąbki),
cotlete din carne de porc, tocană (bigos), diverse preparate pe bază de cartofi, zapiekanka (un tip de
fast-food) și alte.[127] Deserturi tipice sunt gogoșile, înghețatele și turtele dulci.
Sport
Robert Lewandowski
Articol principal: Sportul în Polonia.
Fotbalul este cel mai popular sport, cu o istorie bogată în competițiile internaționale.[128][129] Printre
alte sporturi populare se numără atletismul, baschetul, handbalul, boxul, MMA, motocross, săriturile cu
schiurile, hochei, tenis, scrimă, înot și haltere.
Epoca de aur a fotbalului din Polonia a avut loc începând cu anii '70 și până la începutul anilor '80, cu
naționala Poloniei reușind să obțină locul al treilea la Campionatul Mondial de Fotbal din 1974 și la cel
din 1982. În această perioadă se remarcă jucători precum Zbigniew Boniek Włodzimierz Lubański și
Grzegorz Lato. Naționala de fotbal a mai obținut o medalie de aur la Jocurile Olimpice de vară din
1976 și două de bronz, în 1976 și 1992. Alături de Ucraina, Polonia a găzduit Campionatul European de
Fotbal 2012.[130] Printre jucătorii actuali se numără Robert Lewandowski și Jakub Błaszczykowski.
Polonia are mulți alpiniști care au escaladat vârfuri de peste 8000 de metri. Printre aceștia se numără
Jerzy Kukuczka, Krzysztof Wielicki, Piotr Pustelnik, Andrzej Zawada, Maciej Berbeka, Artur Hajzer,
Andrzej Czok, Wojciech Kurtyka și femeile Wanda Rutkiewicz și Kinga Baranowska. Munții Poloniei
reprezintă o atracție turistică pentru doritorii de cățărări, schi sau ciclism montan.[131] Activitățile
recreaționale din timpul verii sunt legate de sporturile de apă, fiind amenanjate în acest sens mai multe
locații pentru pescuit, caiac-canoe, navigat și windsurfing, în special în regiunile de nord ale țării.[132]
Note de completare
1. ^ Cuvântul rzeczpospolita înseamnă republică și este folosit doar în referință cu Polonia. Pentru
alte țări, se folosește cuvântul republika.
Note bibliografice
1. ^ Pałłasz, Edward. „The Polish National Anthem”. Poland - Official Promotional Website of
the Republic of Poland. Varșovia, PL: Ministerul Afacerilor Externe din Polonia. Arhivat din
originalul de la 7 martie 2013. Accesat în 7 martie 2013.
2. ^ Trochimczyk, Maja (2000). „Dąbrowski Mazurka”. National Anthems of Poland. Los
Angeles, CA: Polish Music Center. USC Thornton School of Music. Arhivat din originalul de la
7 martie 2013. Accesat în 7 martie 2013.
3. ^ Główny Urząd Statystyczny. Baza Demografia. Ludność. Stan, ruch naturalny i wędrówki
ludności w I kwartale 2014 r., stan na 31.03.2014
4. ^ Recensământul național din 2011, stat.gov.pl
5. ^ a b „5. Report for Selected Countries and Subjects”. International Monetary Fund. Accesat în
April 2015. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
6. ^ „Poland”. International Monetary Fund. Accesat în 5 octombrie 2018.
7. ^ „Poland”. International Monetary Fund. Accesat în 5 octombrie 2018.
8. ^ „GINI Index for Poland”. World Bank. 2015. Accesat în 5 octombrie 2018.
9. ^ „2018 Human Development Report” (PDF). United Nations Development Programme. 2018.
Accesat în 15 septembrie 2018.
10.^ Disruptive Religion: The Force of Faith in Social-movement Activism. Books.google.com.
Accesat în 9 septembrie 2013.
11.^ http://dic.academic.ru/dic.nsf/enc_geo/1817/%D0%96%D1%83%D0%BB
%D0%B0%D0%B2%D1%8B Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
12.^ Statistical Yearbook of Poland
13.^ a b „Concise Statistical Yearbook of Poland, 2008” (PDF). Central Statistical Office
(Poland). 28 iulie 2008. Accesat în 12 august 2008.
14.^ „The World Factbook”, cia.gov, accesat în 28 iulie 2015
15.^ "Goverment - Administrative divisions: 16 provinces (wojewodztwa, singular–
wojewodztwo)..." "Poland," in Central Intelligence Agency, The CIA World Factbook 2010,
New York, Skyhorse Publishing, Inc., 2009, ISBN 9781602397279, p. 546. Aceeași informație
se găsește și online la CIA World Factbook, Poland, Administrative divisions.
16.^ Lukowski, Jerzy; Zawaszki, Hubert (2001). A Concise History of Poland (ed. First Edition).
University of Stirling Libraries – Popular Loan (Q 43.8 LUK): Cambridge University Press.
p. 3. ISBN 0-521-55917-0.
17.^ Józef Andrzej Gierowski – Historia Polski 1764–1864 (History of Poland 1764–1864), p. 74-
101
18.^ Recap, Research (16 ianuarie 2009). „Japan, Turkey, Poland, Mexico the Rising World
Powers?”. Accesat în 23 iulie 2017.
19.^ „Bloomberg Businessweek: "How Poland Became Europe's Most Dynamic Economy" -”.
Accesat în 14 aprilie 2017.
20.^ „How Poland Became Europe's Most Dynamic Economy”. 27 noiembrie 2013. Accesat în 14
aprilie 2017 – via www.bloomberg.com.
21.^ „Human Development Index and its components” (PDF). hdr.undp.org. Accesat în 27 august
2011.
22.^ https://www.transparency.org/news/feature/corruption_perceptions_index_2016#table
23.^ Veeke, Justin van der. „Developing Countries – isi-web.org”. Accesat în 24 aprilie 2017.
24.^ [1] Numbeo Quality of Life Index 2015 Mid Year
25.^ „World's Safest Countries Ranked — CitySafe”. Accesat în 14 aprilie 2017.
26.^ „Poland 25th worldwide in expat ranking”. Accesat în 14 aprilie 2017.
27.^ „Poland – UNESCO World Heritage Centre”. Whc.unesco.org. Accesat în 6 februarie 2012.
28.^ „Słownik Języka Polskiego: republika” (în poloneză). Accesat în 6 mai. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
29.^ „Słownik Języka Polskiego: rzeczpospolita” (în poloneză). Accesat în 6 mai. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
30.^ „Polska”. Accesat în 6 mai. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |
access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
31.^ „Poradnia językowa PWN” (în poloneză). Accesat în 6 mai. Parametru necunoscut |
accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |
access-date= (ajutor)
32.^ Mai mulți autori (2002). U źródeł Polski - do roku 1038. Wrocław: Wydawnictwo
Dolnośląskie.
33.^ Krystyna Długosz-Kurczabowa (21 februarie 2003), „Jaka jest etymologia słowa Polska
(nazwa kraju)?”, Sjp.pwn.pl, accesat în 26 iulie 2015
34.^ Wielka Encyklopedia Powszechna PWN în polonă.
35.^ Maciej Kosiński, Magdalena Wieczorek-Szmal (2007). Z mroku dziejów. Kultura Łużycka
(PDF file, direct download 1.95 MB). Muzeum Częstochowskie. Rezerwat archeologiczny
(Museum of Częstochowa). pp. 3–4. ISBN 978-83-60128-11-4. Accesat în 9 ianuarie 2013.
Możemy jedynie stwierdzić, że kultura łużycka nie tworzyła jednej zwartej całości. Jak się
wydaje, jej skład etniczny był niejednorodny.
36.^ a b c Diverși autori, ed. Marek Derwich și Adam Żurek, U źródeł Polski (do roku 1038) -
Fundamentele Poloniei (până în anul 1038), Wydawnictwo Dolnośląskie, Wrocław 2002, ISBN
83-7023-954-4, p. 1-143
37.^ Derwich & Żurek 2002, pp. 76–121.
38.^ „VisitTorun: Torun Guide - Biskupin”, Visittorun.pl, accesat în 28 iulie 2015
39.^ Jerzy Kłoczowski (14 septembrie 2000). A History of Polish Christianity. Cambridge
University Press. pp. 10–13. ISBN 978-0-521-36429-4. Accesat în 5 aprilie 2012.
40.^ G. Labuda, Mieszko I, cap. IV.3.
41.^ Tadeusz Wojciechowski: Szkice historyczne jedynastego wieku, ed. III. 1951, p. 153
42.^ Wipo: Gesta Chuonradi II imperatoris (în latină) (accesat la 23 octombrie 2014)
43.^ J. Gordon Melton (2014). Faiths Across Time: 5,000 Years of Religious History. ABC-CLIO.
44.^ Jerzy Wyrozumski, Historia Polski do roku 1505, pp. 93–96
45.^ Praca zbiorowa Multimedialna Historia Polski Tom 2 Polska Piastów, str. 7, Polskapresse Sp.
z o.o., ISBN 978-83-60669-02-0
46.^ André Vauchez, Richard Barrie Dobson, Michael Lapidge, 2000 (ed.). "Boleslas II the Bold".
Encyclopedia of the Middle Ages. Routledge. ISBN 978-1-57958-282-1.
47.^ Jerzy Ochmański (1990). Historia Litwy. Wrocław: Zakład Narodowy im. Ossolińskich.
p. 128. ISBN 83-04-03107-8.
48.^ Józef Andrzej Gierowski – Historia Polski 1505–1764 (History of Poland 1505–1764), p.
174-301
49.^ * Jerzy Kowecki, ed., Konstytucja 3 maja 1791 (Constituția din 3 mai 1791), przedmową
opatrzył (cuvânt înainte de) Bogusław Leśnodorski, Varșovia, Państwowe Wydawnictwo
Naukowe, 1981, ISBN 83-01-01915-8.
50.^ Lukowski, Jerzy. The Partitions of Poland 1772, 1793, 1795 (1998)
51.^ Lewitter, Lucjan R. "The Partitions of Poland" in A. Goodwyn, ed. The New Cambridge
Modern History: vol 8 1763–93 (1965) pp 333–59
52.^ Heinrich Theodor Flathe: Friedrich August I., König von Sachsen. In: Allgemeine Deutsche
Biographie (ADB). Volume 7, Duncker & Humblot, Leipzig 1878, pp. 786–789 de
53.^ Dagmar Schäfer: Der gefangene Sachsenkönig. Eine Erinnerung an Sachsens ersten König,
Friedrich August I. (1750–1827). Tauchaer Verlag, Taucha 1996, ISBN 3-910074-52-9 de
54.^ Research into the Demographic History of Poland: a provisional summing-up. Acta Poloniae
Historica, XVIII. pp. 5–17.
55.^ a b Cienciala, Anna M. (2002). „The Rebirth of Poland (lecture notes)”. Accesat în 2 iunie
2006.
56.^ „Ziua Independenței Poloniei”, Amosnews.ro, 11 noiembrie 2010, accesat în 27 iulie 2015
57.^ Teresa Pawlowski (2012). A Daughter's Promise. Dorrance Publishing. Accesat în 9
septembrie 2013.
58.^ Deși astăzi se face referință la acest lagăr folosindu-se numele polonez Oświęcim-Brzezinka,
aceasta nu înseamnă că el a fost utilizat de polonezi sau construit din ideea lor. Astfel, termenul
lagăre de exterminare poloneze, frecvent folosit în medii, este incorect.
59.^ Timothy Snyder. The Reconstruction of Nations. Poland, Ukraine, Lithuania, Belarus, 1569-
1999. Yale University Press. 2003. pp. 168-170, 176
60.^ Grzegorz Motyka, Od rzezi wołyńskiej do akcji "Wisła". Konflikt polsko-ukraiński 1943-
1947. Cracovia 2011, p.447
61.^ Ivan Katchanovski, Terrorists or National Heroes? Politics of the OUN and the UPA in
Ukraine, 2010.
62.^ Subtelny, Orest (1988). Ukraine: A History. Toronto: University of Toronto Press. ISBN 0-
8020-5808-6., p. 489
63.^ a b „Events in the Pontificate of John Paul II”. vatican.va. 30 iunie 2005. Accesat în 1
ianuarie 2009.
64.^ „1980: Polish workers win trade union rights”, BBC News, 1980, accesat în 27 iulie 2015
65.^ Solidarity and the fall of communism, Andrzej Paczkowski, Europejskie Centrum
Solidarności, 2009
66.^ Articol din 22 septembrie 1980, POLAND: A New Party Boss Takes Charge, revista Time
67.^ Sebetsyen, Victor (2009). Revolution 1989: The Fall of the Soviet Empire. New York City:
Pantheon Books. ISBN 0-375-42532-2.
68.^ „Wojciech Witold Jaruzelski”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în 24 noiembrie
2008.
69.^ George Sanford, Military Rule in Poland: The Rebuilding of Communist Power, 1981-1983
70.^ „The accession of the Czech Republic, Hungary and Poland” (PDF), Nato.int, accesat în 27
iulie 2015
71.^ „Europe's border-free zone expands”. BBC News. 21 decembrie 2007. Accesat în 28 iulie
2011.
72.^ „Jerzy Buzek elected President of the European Parliament”. European Parliament. 14 iulie
2009. Accesat în 12 decembrie 2010.
73.^ „Mały Rocznik Statystyczny GUS” (PDF) (în poloneză). Parametru necunoscut |
accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |
accessmonthday= ignorat (ajutor)
74.^ „Sztuczne zbiorniki wodne w Polsce. Articolul Wikipediei Poloneze” (în poloneză). Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru
necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
75.^ The CIA World Factbook, Poland Climate. Photius Coutsoukis 2004. The Library of Congress
Country Studies.
76.^ „URBACT inPoland”, Urbact.eu, accesat în 27 iulie 2015
77.^ Constituția Republicii Poloneze din 2 aprilie 1997
78.^ „Akty normatywne określające statut Kancelarii Prezydenta RP”, Oficjalna strona
Prezydenta Rzeczypospolitej Polskiej, 2 aprilie 1997, accesat în 26 iulie 2015
79.^ Konstytucja Rzeczypospolitej Polskiej - Sądy i Trybunały, 2 aprilie 1997, accesat în 27 iulie
2015
80.^ a b c pl „Strategia Bezpieczeństwa Narodowego RP” (PDF). www.wp.mil.pl. Accesat în 26
septembrie 2008.
81.^ Ministerul Apărării Naționale din Poloinia (2010), Polish Army - National Reserve Forces,
accesat în 26 iulie 2015
82.^ Day, Matthew (5 august 2008). „Poland ends army conscription”. London: Telegraph.
Accesat în 28 iulie 2011.
83.^ „Polska zakończyła udział w misjach po auspicjami ONZ – Wiadomości z kraju i ze świata –
Gazeta Prawna – Partner pracodawcy, narzędzie specjalisty”. Gazetaprawna.pl. 31 decembrie
2009. Accesat în 2 noiembrie 2011.
84.^ Vanessa Gera (11 aprilie 2008), „Poland Pulling Troops Out Of Iraq”, Huffingtonpost.com,
accesat în 26 iulie 2015
85.^ „Accident Database”. AirDisaster.com. Accesat în 12 decembrie 2010.
86.^ „Senior Polish figures killed in plane crash”. BBC. 11 aprilie 2010.
87.^ „Rys historyczny”, PKO Bank Polski, accesat în 27 iulie 2015
88.^ „A golden age for Polish farming?”. The Economist. 24 martie 2014. Accesat în 23
noiembrie 2014.
89.^ Agrotourism, Poland's Official Travel Website.
90.^ a b Top 10 tari din UE care au atras cele mai mari investitii. Romania, locul 14, 26 iulie 2010,
wall-stret.ro, accesat la 23 august 2010
91.^ Fondurile europene - Solutia Romaniei pentru iesirea din criza?, 26 aprilie 2010, wall-
street.ro, accesat la 27 august 2010
92.^ „Polska w strefie euro znajdziemy się najwcześniej po 2020 roku - Biznes w INTERIA.PL”,
Biznes.interia.pl, 10 octombrie 2014, accesat în 27 iulie 2015
93.^ Maciej Martewicz (17 iunie 2014), „PKP Cargo Drops as Polish Rail Offers $190 Million
Stake - Bloomberg Business”, Bloomberg.com, accesat în 28 iulie 2015
94.^ „History of EKD/WKD”, Wkd.com, accesat în 27 iulie 2015
95.^ Pagina oficială a sistemului de metrou varșovian
96.^ Trenuri urbane din Varșovia
97.^ Trenuri urbane din Gdańsk-Gdynia
98.^ Pagina oficială a Companiei de Transport Public în Poznań
99.^ Planuri de creare a tramvaiului rapid în Cracovia
100.^ Planuri de creare a tramvaiului rapid în Szczecin
101.^ Planuri de creare a tramvaiului rapid în Cracovia
102.^ Lista rețelor de tramvaie în Polonia la articolul Tramwaj în Wikipedia poloneză
103.^ Lista rețelor de troleibuze în Polonia la articolul Trolejbus în Wikipedia poloneză
104.^ Jerzy Lukowski, Hubert Zawadzki, A Concise History of Poland, Cambridge University
Press, 2001, ISBN 0-521-55917-0, Google Print, p.6
105.^ Aleksander Gieysztor, Kingdom of Poland and Grand Duchy of Lithuania, in Christopher
Allmand (ed.), The New Cambridge Medieval History, Cambridge University Press, 2005,
ISBN 0-521-38296-3, Print, p.727
106.^ London Nakl. Stowarzyszenia Prawników Polskich w Zjednoczonym Królestwie [1941],
Polska w liczbach. Poland in numbers. Zebrali i opracowali Jan Jankowski i Antoni Serafinski.
Przedmowa zaopatrzyl Stanislaw Szurlej.
107.^ „Key Development Forecasts for Poland”, Ifs.du.edu, accesat în 27 iulie 2015
108.^ a b c d e Raportul Ethnologue despre Polonia
109.^ a b Hartă cu comune de limba bielorusă și de limba lituaniană
110.^ Articol în Wikipedia Poloneză
111.^ Hartă cu comune de limba cașubiană
112.^ Hartă cu comune de limba germană
113.^ Articol în Wikipedia Poloneză
114.^ SIL International
115.^ Proiectul Pů našymu, eli po ślůnsku
116.^ a b Jan Repa (5 ianuarie 2007). „Poles return to Russian language”. news.bbc.co.uk.
Accesat în 27 august 2011. In former satellite countries like Hungary or Poland, knowledge of
Russian dwindled rapidly – to be replaced by English and German.
117.^ a b GUS, Narodowy Spis Powszechny Ludnosci 2011: 4.4. Przynależność wyznaniowa
(National Survey 2011: 4.4 Membership in faith communities) p. 99/337 (PDF file, direct
download 3.3 MB). ISBN 978-83-7027-521-1 Retrieved 27 December 2014.
118.^ a b Główny Urząd Statystyczny (2012). Rocznik statystyczny Rzeczypospolitej Polskiej 2012
(PDF). Warszawa: Zakład Wydawnictw Statystycznych. pl / en
119.^ Główny Urząd Statystyczny (28 martie 2013). „Wyznania religijne stowarzyszenia
narodowościowe i etniczne w Polsce 2009–2011” (PDF). Accesat în 19 aprilie 2013. pl / en
120.^ Central Statistical Office (Poland): Studenci szkół wyższych (łącznie z cudzoziemcami) na
dzień 30 XI 2008. pl
121.^ „Nicolaus Copernicus”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în 10 octombrie 2008.
122.^ Rey Alain (1993). Le petit Robert 2: dictionnaire universel des noms propres, alphabétique
et analogique (în franceză). INIST-CNRS, Cote INIST : L 22712: Le Robert, Paris, FRANCE.
ISBN 978-2-85036-210-1.
123.^ Michael Kennedy, ed. (2004). The Concise Oxford dictionary of music. Oxford University
Press. ISBN 978-0-19-860884-4. p. 141
124.^ Józef Andrzej Gierowski – Historia Polski 1505–1764 (History of Poland 1505–1764), p.
105-173
125.^ a b Eunice L. Blavascunas (2008). The Peasant and Communist Past in the Making of an
Ecological Region: Podlasie, Poland. ProQuest. p. 98. ISBN 978-0-549-65633-3.
126.^ a b c d Câștigatorii Premiului Nobel din Polonia, accesat la data de 7 IX 2007
127.^ "Tu się w lasy schroniły wygnane ze zbytkowych stołów, narodowe potrawy, Barszcz,
Bigos, Zrazy, Pirogi i Pieczeń" [in:] Jan N. de Bobrowicz. Maxymilian arcyksiąże Austryacki
obrany Król polski. 1848. s. 74; "barszcz, rosół, sztuka mięsa, pieczenie huzarskie, bigos,
pierogi, kiełbasa z kapustą, przede wszystkim zaś rozmaite kasze" Zbigniew Kuchowicz
Obyczaje staropolskie XVII-XVIII wieku. 1975; "pieczeń cielęca pieczona (panierowana),
pieczeń cielęca zapiekana w sosie beszamelowym, pieczeń huzarska (=pieczeń wołowa
przekładana farszem), pieczeń rzymska (klops), pieczeń rzymska (klops z cielęciny) w sosie
śmietanowym, pieczeń rzymska z królika " [in:] Stanisław Berger. Kuchnia polska. 1974.;
Polish Holiday Cookery by Robert Strybel, 2003
128.^ „FIFA World Cup Statistics-Poland”. FIFA. Accesat în 12 decembrie 2010.
129.^ „FIFA Statistics – Poland”. Accesat în 12 decembrie 2010.
130.^ „Poland hosts Euro 2012!”. warsaw-life.com. Accesat în 12 decembrie 2010.
131.^ „UNTWO World Tourism Barometer, Vol.5 No.2” (PDF). tourismroi.com. Accesat în 12
octombrie 2009.
132.^ Summer Sports in Poland at Poland For Visitors Online. Accesat la 2 noiembrie 2014.
Bibliografie
• Glinka Leszek: Podręczny Atlas Polski. Editură PPWK, Varșovia, 2002.
• Mordawski Jan, Wiecki Wojciech: Geografa 2: Geografia i Człowiek. Editură Operon, Gdynia,
2007.
• Roszkowski Wojciech: Najnowsza historia Polski 1945-1980. Editură Świat Książki, Varșovia,
2003.
• Mały Rocznik Statystyczny 2006. Editură lui GUS, Varșovia, 2006.
• seria cărților Polska: Dzieje cywilizacji i narodu. Editură Wydawnictwo Dolnośląskie, Wrocław,
2004.
• Mărculeț I. (coord.): "Starele Uniunii Europene. Mică enciclopedie", ISBN 978-973-0-16211-0,
București, 2014
Vezi și
Portal Polonia
• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
• Devize neoficiale ale Poloniei
• Listă de orașe din Polonia
• Listă de polonezi celebri
• Parcuri naționale din Polonia
Legături externe
Puteți găsi mai multe informații despre Polonia prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei,
grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
Definiții și traduceri în Wikționar
Citate la Wikicitat
Manuale la Wikimanuale
[arată]
v•d•m
Polonia — Polonezi — Limba poloneză
[ascunde]
v•d•m
Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Europa
Albania · Andorra · Armenia1 · Austria · Azerbaidjan2 ·
Belarus · Belgia · Bosnia și Herțegovina · Bulgaria · Cehia ·
Cipru1 · Croația · Danemarca · Elveția · Estonia · Finlanda ·
Franța · Georgia2 · Germania · Grecia · Irlanda · Islanda ·
Italia · Letonia · Liechtenstein · Lituania · Luxemburg ·
Țări
Republica Macedonia · Malta · Republica Moldova · Monaco ·
independente
Muntenegru · Norvegia · Olanda · Polonia · Portugalia ·
Regatul Unit · România · Rusia3 · San Marino · Serbia ·
Slovacia · Slovenia · Spania · Suedia · Turcia3 · Ucraina ·
Ungaria · Vatican
Republici,
teritorii și Abhazia2 · Ciprul de Nord1 · Kosovo · Osetia de Sud2 ·
regiuni Sealand
recunoscute
parțial
Danemarca Insulele Feroe · Groenlanda
Finlanda Insulele Åland
Teritorii și
Grecia Muntele Athos
regiuni
nesuverane Norvegia Svalbard
Regatul Akrotiri și Dhekelia1 · Gibraltar · Guernsey ·
Unit Insula Man · Jersey
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european · 2 Parțial sau în
întregime în Asia, în funcție de definirea graniței · 3 Stat transcontinental (preponderent asiatic)
Țări după continent: Africa · America de Nord · America de Sud · Asia · Europa · Oceania
[arată]
v•d•m
Uniunea Europeană și țări candidate la extindere
[arată]
v•d•m
Europa slavă (țări europene vorbitoare de limbi slave)
[arată]
v•d•m
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)
• WorldCat
• BNF: cb11880842g
• GND: 4046496-9
• ISNI: 0000 0004 0471 0018
Informații bibliotecare • LCCN: n79131071
• VIAF: 141810140
• SUDOC: 02658994X
• HLS: 3367
Categorii:
• Mentenanță CS1: Text în plus
• Articole bune
• Polonia
• Țări în Europa
• State membre ale Organizației Națiunilor Unite
Cuprins
1. Sinteza planului de
afaceri .................................................................................................... 3 2. Prezentarea
întreprinderii .................................................................................................... 4 3.
Produsele şi/sau serviciile
firmei ........................................................................................... 4 4. Programul de
marketing şi planul de vânzări ..................................................................... 5 4.1.
Sergmentul de piaţă ......................................................................................................... 6
4.2. Politica de preţ ........................................................................................................... 6
4.3. Politica de distribuţie ............................................................................................... 7
4.4. Politica de promovare a produselor ......................................................................... 7
4.5.Concurenţa ............................................................................................................... 7
4.6. Alte elemente cu caracter comercial ............................................................................
9 5. Programul de dezvoltare aproduselor .........................................................................
9 6. Programul activităţilor operaţionale ....................................................................... 10
7. Managementul activităţilor ..................................................................................... 14
8. Planul financiar ........................................................................................................... 15
8.1.Cheltuieli .......................................................................................................... 15
8.2. Venituri ................................................................................................................ 17
8.3. Situaţia centralizată a veniturilor şi cheltuielilor ................................................... 18
8.4. Calculul indicatorilor de performanţă .................................................................... 19
9. Oferta intreprenorială ............................................................................................ 21
10.Anexe ................................................................................................................... 22
1. Sinteza planului de afaceri SC Ariko SRL este o firmă cu capital integral privat, al
cărei obiect de activitate constă vânzarea de băuturi, cu consumul în local, cu sau fără
program distractiv, conform codului CAEN 5540. Ideea de a înfiinţa o cafenea este strict
legată de faptul că reprezintă o afacere cu marje operaţionale mari. Acest fapt se
datorează costurilor variabile considerabil mai mici şi unui management al stocurilor
care pune mai puţină presiune pe cash-flow. Statisticile indică faptul că în Bucureşti, o
cafenea deserveşte o medie de 2000 de locuitori, spre deosebire de marile capitale
europene în care există câte o cafenea la 300 de locuitori. Fiecare locaţie primeste zilnic,
în medie, între 300 şi 500 clienţi zilnic. Criteriile esenţiale pentru garantarea succesului
cafenelei Ariko sunt legate de alegea spaţiului, crearea unui ambient cât mai atractiv
pentru clienţi şi, nu în ultimul rând, practicarea unei preţuri concurenţiale, care să atragă
un număr cât mai mare de consumatori. Alegerea locaţiei este esenţială pentru o
frecventare intensă. Zona adiacentă spaţiului trebuie să fie una cu trafic ridicat de pietoni
şi masini, să existe locuri de parcare, suprafaţa optimă să fie minim 120 mp, chiria să fie
sustenabilă pe termen lung şi, eventual, să existe un spaţiu în exterior pentru crearea unei
terase în lunile de vară. Preţul mediu al unei băuturi pe bază de cafea în cafenelele din
Bucureşti este de 8 - 9 lei. Cafeneaua Ariko stabileşte pentru primul an practicarea unor
preţuri mai mici decât concurenţa, pentru crearea unui portofoliu de clienţi. Preţurile
practicate în perioada următoare vor fi stabilite în funcţie de veniturile pe care cafeneaua
le va obţine după primul an. Investiţia necesară înfiinţarii cafenelei Ariko este de
aproximativ 130.000 euro. Aceasta sumă include investiţia iniţială în amenajarea
cafenelei, 50.300 euro, şi suma necesară achitării chiriei în primele 6 luni de la
încheierea contractului. Aproximativ 25% din necesarul investiţiei va fi asigurat din
fonduri proprii, urmând ca suma restantă să fie asigurată printr-un credit bancar.
Obiectivele stabilite pentru primul an se referă la: • Dezvoltarea unei relaţii de încredere
cu clienţii, astfel încât promovarea cafenelei să se realizeze în primul rând prin
recomandări; • Un număr minim de 100 de clienţi / zi ; Bucureşti 2011
• Adaptarea permanentă la mediul de afaceri din Bucureşti, prin oferirea de noi produse
şi modalităţi de petrecere a timpului liber.
2. Prezentarea întreprinderii
4.2. Politica de preţ Preţurile practicate vor încadra Cafeneaua Ariko în categoria medie.
În funcţie de produs, cafeneaua va practica un adaos comercial de la 30%, pentru
băuturile alcoolice şi non-alcoolice, până la 300% pentru ceaiuri şi produsele pe bază de
cafea. Astfel, o cafea va costa între 5 şi 15 lei, o ciocolată caldă între 7 şi 10 lei,
băuturile nonalcoolice între 5 şi 8 lei, băuturile alcoolice între 6 şi 12 lei. Pentru
atragerea şi fidelizarea clienţilor, cel puţin în primul an de la deschidere, cafeneaua
Ariko va practica în cursul săptămanii, între orele 15.00 şi 18.00, preţuri reduse cu 20%.
De asemenea, clienţii fideli vor fi răsplătiţi prin oferirea unor vouchere, băuturi sau chiar
a întregii consumaţii din partea casei, în funcţie de frecvenţa şi volumul lor de consum.
4.3. Politica de distribuţie Bucureşti 2011
Activitatea cafenelei se va desfăşura într-un spaţiu de cel puţin 120 mp, aflat în Piaţa
Victoriei. Spaţiul va fi amenajat astfel încât să poată fi separat în două sau trei saloane,
atât pentru organizarea unor petreceri private, cât şi pentru amenajarea unui spaţiu
pentru nefumători. Clienţii vor putea utiliza ambalaje, capace şi paie speciale pentru a
lua produsele care nu vor fi consumate în întregime în incinta localului.
Un punct cheie în demararea acestei afaceri este găsirea locaţiei potrivite, care să asigure
vizibilitate şi traficul necesar de clienţi. Locatia aleasă va ajuta sau va pune piedici
dezvoltării afacerii. În cazul unei cafenele locaţia, stilul şi ambianţa vor crea imaginea
acesteia şi vor selecta invariabil clientela. O atenţie specială va fi acordată utilitaţiilor,
finisajelor superioare şi elementelor de decor şi iluminat indirect şi instalației de
climatizare. Cafeneaua va cuprinde 20 de mese (separate în două sau 3 saloane), un bar,
2 grupuri sanitare, un vestiar pentru angajaţi, un birou şi o cameră care va servi drept
depozit. Cafeneaua va comercializa produse pe bază de cafea, ceai, ciocolată caldă,
băuturi racoritoare, băuturi alcoolice, produse de patiserie, prăjituri, sandwichuri şi
îngheţată. In tabelul de mai jos sunt menţionate destinaţiile fondurilor şi materialele şi
utilajele care urmează a fi achiziţionate. Bucureşti 2011
Tabelul nr.1. Alocări fonduri Alocări fonduri - Chirie local (100eurox120 mpx6 luni) -
Amenajări interioare: - instalaţia electrică - instalaţiile sanitare - instalaţia de încălzire /
răcire - instalaţii necesare pentru telefon, calculator,camere supraveghere, 2.000 2.000
alarmă, casă de marcat, sonorizare etc. - plafon şi pereţi rigips - îndreptat pereti şi
zugrăvit - parchet 100 mp(25 €/mp parchet+ 10€/mp manoperă) - gresie 20mp (30 €/mp
gresie + 10 €/mp manoperă) 2.000 3.500 - Organizarea interioară a cafenelei: cost
achizitie bar macinător de cafea – asigurat gratis de către furnizorul de cafea;
expressor – asigurat gratis de către furnizorul de cafea; dedurizator – asigurat gratis de
către furnizorul de cafea; blender – asigurat gratis de către furnizorul de cafea; 1
frigider pentru băuturi răcoritoare – asigurat gratis de căatre furnizorul de băuturi
răcoritoare; 1 frigider pentru bere – asigurat gratis de către furnizorul de băuturi
alcoolice; frigider/congelator pentru îngheţată – asigurat gratis de furnizorul de
ingheţată; dozator pentru bere – asigurat gratis de furnizorul de bere; vitrina
frigorifică pentru mancare şi prăjituri cuptor cu microunde Bucureşti 2011 800 2.000
10.300 3.000 -
casă de marcat specială pentru cafenele şi soft masină de facut gheaţă mobilier
tehnologic: bar, mese de lucru, dulapuri, etajere Vestiarul pentru salariaţi – 3 mp:
mobilier - Spaţii de primire şi servire: 100 mp (40 – 45 de locuri): mese pătrate (20
buc x 100 euro/ buc) fotolii (40 buc x 100 euro / buc) canapea (4 buc x 600 euro /
buc) LCD (2 buc x 500 euro / buc)
7. Managementul activităţilor
Conducerea cafenelei este asigurată de Manager, care va fi şi proprietarul firmei, şi de
responsabilul de cafenea. Organigrama firmei este prezentată în anexa 1 ataşată acestui
proiect. Responsabilul de cafenea trebuie să fie o persoană dinamică, flexibilă şi cu o
experienţă bogată în acest domeniu. El va fi responsabil de conducerea operaţională a
cafenelei, având în subordine toţi angajaţii. Managerul va avea în subordine întreg
personalul cafenelei, împreună cu responsabilul de cafenea. Responsabilul de cafenea va
avea în subordine chelnerii, barmanii şi persoanele responsabile cu menajul. Programul
de recrutare şi verificare a personalului va avea în vedere experienţa responsabilului de
cafenea şi calităţile profesionale ale celorlalte persoane ce vor fi angajate. Responsabilul
de cafenea se va implica ulterior în angajarea personalului operaţional, va avea în vedere
activitatea curentă a cafenelei şi va menţine legătura cu furnizorii şi partenerii cafenelei.
El raspunde direct în faţa managerului. Remunerarea se va face prin salariu fix şi se vor
acorda prime cu ocazia anumitor evenimente. Salariul brut lunar va fi 4.000 lei pentru
responsabilul de cafenea, 1.800 lei pentru barmani, 1.200 lei pentru ospătari şi 900 de lei
pentru personalul pentru curăţenie. Contabilitatea firmei va fi realizată printr-un un
contract de prestări servicii cu un contabil autorizat. In cadrul acestui gen de afaceri, un
rol aparte îl are personalul, selectat atent pentru a se potrivi cu atmosfera creată în cadrul
cafenelei. Ulterior, salariaţii vor urma cursuri de pregătire, Bucureşti 2011
atât în vederea preparării corecte a produselor comercializate, cât şi în vederea
gestionării relaţiei cu clientul. Managerul, cu o vastă experienţă în management, va avea
un rol important în controlarea îndeplinirii obiectivelor pe parcursul activităţii, o dată
implementat planul de afaceri. Evaluarea activităţii se va realiza periodic şi va include
analiza rezultatelor şi a modului în care sunt îndeplinite obiectivele şi strategiile
propuse. Acest sistem va permite corectarea eventualelor erori ce ar putea surveni pe
parcurs. Pe langă salariile fixe, salariaţii vor beneficia şi de bonusuri în funcţie de
performanţă sau evenimente speciale. Programele de motivare vor face referire la
implicarea tuturor salariaţilor în activitatea firmei, responsabilizarea şi recompensarea
lor. Responsabilul de cafenea va beneficia trimestrial de un bonus format dintr-un
procentaj din vânzările realizate peste un anumit target.
8. Planul financiar
8.1. Cheltuieli
8.2. Venituri Pentru dezvoltarea activităţii, societatea şi-a propus închirierea unui spaţiu
central, amenajarea acestuia în mod corespunzător şi promovarea cafenelei în cadrul
segmentului vizat. Managementul societăţii a decis abordarea unei strategii moderate de
previzionare a vânzărilor, dat fiind contextul economic general din România Astfel,
pentru următorii 2 ani, societatea prognozează o creştere anuală de 25%, pentru cel de-al
doilea an şi de 40% pentru cel de-al treilea. Se estimează un flux mediu de 100 clienţi/zi
în primul an, 125 clienţi/zi în cel de-al doilea an şi 200 clienţi/zi în cel de-al treilea an. ●
în primul an La un flux de 36.000 de clienţi/an, vor fi consumate, în medie, 108.000
produse/an. ▪ Produse de cafea şi ceai (40%) = 43.200 produse, dintre care 28.800 cafele
şi 14.400 ceaiuri. Preţ mediu cafea: 28.800 x 10 lei = 288.000 lei. Preţ mediu ceai:
14.400 x 8 lei = 115.200 lei
▪ Băuturi răcoritoare (25%): 27.000 x 6 lei = 132.000 lei; ▪ Băuturi alcoolice (15%):
16.200 x 10 lei = 162.000 lei; ▪ Produse de patiserie, prăjituri şi îngheţată: (20%): 21.600
x 12 lei = 259.200 lei. Aşadar, la sfârşitul anului, se va obţine o cifră de afaceri de
956.400 lei (222.418 euro). ● În cel de-al doilea an se previzionează o creştere de 25%
faţă de primul an, obţinându-se o cifră de afaceri de 1.195.500 lei (278.032 euro). ● În
cel de-al treilea an se previzionează o creştere de 60% faţă de cel de-al doilea an,
obţinându-se o cifră de afaceri de 1.912.800 lei (444.837 euro).
Bucureşti 2011
8.3. Situaţia centralizată a veniturilor şi cheltuielilor
• Contul de profit şi pierdere: Nr. crt. 1 2 Vânzări Alte venituri activitatea curentă 3 4 5 6
7 8 9 10 Total venituri curente Venituri financiare Venituri extraordinare TOTAL
VENITURI Materii prime şi materiale Utilităţi Cheltuieli cu salariile Cheltuieli sociale
11 12 13 14 15 16 17 Amortizări Alte cheltuieli curente Total cheltuieli curente
Cheltuieli financiare Cheltuieli extraordinare TOTAL CHELTUIELI Rezultat (PROFIT)
18 19 Impozit pe profit Profit net 5.911 31.037 29.488 154.812 93.917 493.066 120.000
919.452 919.452 130.000 1.011.200 1.011.200 184.300 140.000 1.325.817 1.325.817
586.983 cu asigurări 956.400 956.400 569.552 45.100 184.800 55.440 1.195.500
1.195.500 650.300 46.100 184.800 55.400 1.912.800 1.912.800 950.647 50.370 184.800
55.400 956.400 din 1.195.500 1.912.800 Denumire indicator 2011 2012 2013
economic 36.948
Bucureşti 2011
Se observă faptul că, odata cu creşterea numărului de clienţi care frecventează cafeneaua
Ariko, veniturile cresc cu 25% în anul 2012 faţă de 2011 şi cu aproximativ 60% în anul
2013 faţă de 2012. Calculele următoare evidenţiază această creştere.
x 100,
CAt+1 – cifra de afaceri în anul t+1; CAt – cifra de afaceri în anul t. ICA2012/2011 =
1.195.500 1.912.800 956.400
x 100 = 25%
Se observă o creştere a cifrei de afaceri cu 60,4% în anul 2013 faţă de 2012, pusă pe
seama creşterii numărului de consumatori. Conform previziunilor, cifra de afaceri poate
ajunge în anul 2013 la un nivel de 200% faţă de primul an de activitate. ● Indicele
cheltuielilor:
���� ����+1 ��������
ICt+1/t =
x 100,
unde: ICn+1/n – indicele cheltuielilor în anul t+1 fata de anul t; Ct+1 – cheltuielile totale
în anul t+1; Ct – cheltuielile totale în anul t.
1.011.200 1.352.817 919.452
IC2012/2011 =
x 100 = 5,72 %
9. Oferta intreprenorială
Investiţia necesară înfiinţării cafenelei Ariko este de aproximativ 130.000 euro. Această
sumă include investiţia iniţială în amenajarea cafenelei, 50.300 euro, şi suma necesară
achitării chiriei în primele 6 luni de la încheierea contractului. Bucureşti 2011
25% din necesarul investiţiei va fi asigurat din fonduri proprii, urmând ca restul sumei
să fie asigurată printr-un credit bancar. Valoarea amenajărilor rezultă dintr-un deviz
antecalculat de societatea ce va efectua aceste lucrări. Sumele necesare achiziţionării
mobilierului şi a celorlalte elemente necesare localului sunt conforme cu rezultatul
studiilor de piaţă efectuate. Destinaţiile exacte ale sumelor solicitate sunt prezentate
Tabelul nr.1. Alocări fonduri. Se intenţionează ca necesarul de finanţare astfel obţinut să
fie acoperit prin obţinerea unui credit din partea unei instituţii specializate. Previziunile
financiare s-au făcut sub premisele obţinerii unui împrumut pe termen lung de 92.300
euro, a cărui rambunsare se va face în 3 ani prin rate egale şi dobândă calculată la sold.
Rata dobânzii creditului în valută ce a fost utilizată în proiecţiile financiare este de 14%.
Bucureşti 2011