Sunteți pe pagina 1din 12

Franța

I. Poziție și localizare
Franța metropolitană se află la una dintre
extremitățile vestice ale Europei. Are ieșire
la Marea Nordului către nord, la Canalul
Mânecii către nord-vest, la Oceanul
Atlantic către vest și la Marea Mediterană
către sud-est. Se învecinează cu Belgia și
Luxemburg la nord-est, cu Germania și
Elveția la est, cu Italia și cu Monaco la
sud-est, cu Spania și cu Andorra la sud-
vest.
II. Dimensiunile teritoriale,
demografice și economice
Franța avea o populație de
62.998.773 locuitori la 1 ianuarie
2006 din care 61.166.822 erau în
Franța metropolitană, ceea ce
corespunde la aproximativ 1% din
populația mondială. Creșterea
demografică înregistrată de Franța
este una dintre cele mai dinamice din
Europa și este datorată unui nivel al
natalității superior mediei europene și
unui sold migrator pozitiv. După ce
nivelul demografic a fost relativ
scăzut în secolul al XIX-lea, de la
jumătatea secolului al XX-lea Franța
a înregistrat o creștere rapidă a
populației. Populația în Franța a
crescut, așadar, cu 0,54% în 2009.
Se preconizează că până în anul
2050 Franța va depăși un număr de
70.000.000 locuitori. În plus, piramida
vârstelor este într-o evoluție continuă
încă de la începutul secolului al XXI-
lea. Un fenomen interesant ce are loc
la ora actuală în Franța este acest
baby-boom generat de persoanele cu
o medie de vârstă de 60 de ani, numit
de unii și papy-boom (un boom al
bunicilor).
Franța metropolitană cuprinde mai
multe insule, cea mai mare fiind
Corsica, multe fiind, însă, mici insule
de coastă. Metropola se încadrează
între paralelele de 42°19'46" N și
51°5'47" N, și între meridianele de
4°46' V și 8°14'42" E. Prin intermediul
teritoriilor de peste mări, Franța
deține, astfel, și frontiere terestre cu
Brazilia, cu Surinam și cu Regatul
Țărilor de Jos prin partea franceză a
insulei Saint-Martin.
Suprafața Franței metropolitane este
de 552.000 km², cu o densitate de
aproximativ un locuitor pe hectar.
Luând în calcul și totalitatea teritoriilor
de peste mări, Franța are o suprafață
totală de 675.000 km².

Franța este a 42-a țară din lume ca


mărime a suprafeței terestre și a treia
cea mai mare țară din Europa, după
Rusia și Ucraina, deși, dacă se iau în
calcul teritoriile de peste mări, este
mai întinsă ca Ucraina, fiind, totodată,
și cea mai întinsă țară a Uniunii
Europene.

Teritoriul metropolitan continental are


o lungime de circa 1.000 km de la
nord la sud și de la est la vest.
Lungimea totală a țărmurilor,
incluzând aici și teritoriile de peste
mări, este de 8.245 km.
Economia Franței este o economie
socială de piață, bazată pe
proprietatea privată. Există o
puternică intervenție a statului în
economie, începută după al Doilea
Război Mondial, deși ea a început să
fie contestată după anii 1980.
Economia franceză este, în principal,
una axată pe servicii.În studiul
publicat de INSSE, valoarea
patrimoniului național a fost evaluată
la 12.513 miliarde de euro în 2007.În
2010, numai patrimoniul francezilor
atinsese la sfârșitul anului anterior o
cifră de aproape 11.000 miliarde de
euro, adică de opt ori totalul
veniturilor; rata de economisire a
atins nivelul excepțional de circa 16%
din venituri.
III. Caracteristicile spațiului geografic

Geografia Franței este variată,


cuprinzând toate formele de relief.
Franța posedă o largă varietate de
relief, de la câmpiile din nordul și
vestul țării până la lanțurile muntoase
din sud (Munții Pirinei) și sud-est
(Munții Alpi), aceștia din urmă având
cel mai înalt punct din vestul Europei,
Mont Blanc (4.810 de metri). Mai
există regiuni muntoase cum ar fi
Masivul Central sau Munții Vosgi,
precum și largi bazine ale unor râuri
cum ar fi Loara, Ronul, Garonne și
Sena. Zonele litorale oferă și ele
peisaje diverse: maluri abrupte ale
masivelor muntoase (Coasta de Azur,
de exemplu), câmpii ce se termină cu
faleze (Coasta de Alabastru), regiuni
umede și forestiere, cum ar fi
Sologne sau mari câmpii nisipoase
(Câmpia Languedoc). Rețeaua
hidrografică a Franței este, în
principal, drenată de patru mari fluvii:
Loara, Sena, Garonne și Ron,[b 6] la
care se mai pot adăuga și Meuse și
Rinul, mai puțin importante pentru
Franța, dar fluvii majore la nivel
european. Bazinele hidrografice ale
primelor patru acoperă peste 62% din
teritoriul metropolitan. Franța dispune
de 11 milioane de km² de ape marine
teritoriale, în trei oceane, 97% din
această suprafață fiind asociată
teritoriilor de peste mări.
Clima Franței metropolitane este una
temperată, influențată de anticiclonul
Azorelor, ca și restul Europei de Vest,
cu variante regionale sau locale
destul de însemnate. Mare parte din
teritoriile de peste mări este, în
schimb, dominată de clima tropicală
(de intensitate variabilă), excepție
făcând Guyana franceză (climă
ecuatorială), Saint-Pierre-et-Miquelon
(climă temperat-oceanică) și teritoriile
australe și antarctice franceze (cu
climă polară și temperat-
oceanică).Franța metropolitană se
confruntă și cu evenimente climatice
cu consecințe importante: furtuni
(cele din decembrie 1999(fr) au
doborât 7% din copacii din pădurile
franceze), canicule (canicula din
2003 din Europa soldându-se cu
15.000 de morți) incendii și
inundații.Temperatura medie în
Franța a crescut cu 0,1 °C în medie
pe deceniu de-a lungul secolului al
XX-lea.
IV. Cultură și civilizație

Cultura franceză este bogată,


diversificată și veche, și reflectă
culturile sale regionale și influența
numeroaselor valuri de imigrație de-a
lungul timpului. Parisul, capitala sa,
este numit și Orașul Luminilor
(franceză la Ville lumière), a fost de-a
lungul timpului un important centru
cultural găzduind artiști de toate
originile, fiind actualmente orașul
care adună cel mai mare număr de
situri cu un caracter cultural din lume
(muzee, palate, clădiri și altele). În
plus, aceste situri sunt consacrate
unei mari varietăți de teme. Locul de
naștere al cartezianismului și al
Secolului Luminilor, cultura franceză
a lăsat moștenire lumii limba
diplomaților, o anumită concepție
universală asupra omului (uneori
considerată franco-centristă),
numeroase realizări tehnice și
medicale și o artă de a trăii
ancestrală. Locul de naștere al
cinematografiei și un susținător
fervent al excepției culturale, Franța a
dezvoltat o industrie cinematografică
de calitate, una dintre puținele
industrii cinematografice europene ce
pot rezista mașinii
hollywoodiene.Cultura franceză este
unul dintre principalele liante ale
Organizației Internaționale a
Francofoniei care reunește diversele
țări care au afinități culturale și care
au fost puternic influențate, de-a
lungul timpului, de cultura franceză.
Cultura franceză este prezentă în
toate compartimentele artei.

S-ar putea să vă placă și