Mihai Eminescu

Mihai Eminescu, născut sub numele de Mihail Eminovici, s-a nascut la data de 15
ianuarie 1850 la Botoșani. A fost un elev foarte bun la invatatura, iubea romana, insa nu-I placea
matematica: “Desi aveam o memorie fenomenala, numere nu puteam invata deloc pe de rost,
intrucat imi intrase in cap idea ca matematicile sunt stiintele cele mai grele de pe fata
pamantului.”. Eminescu a publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să
studieze la Viena. La 25 februarie/9 martie pe stil nou a debutat în revista „Familia”, din Pesta, a
scriitorului român Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan a fost cel care i-a schimbat
numele în Mihai Eminescu, care a fost adoptat apoi de poet şi ulterior şi de alţi membri ai
familiei sale. 

-------------------------------- introducere operă;

---------------- critica operă

-------------------------------- introducere operă 2;

----------------critica operă

--------------------------------introducere operă 3;

----------------critica operă

A vrut să-și continue studiile, dar nu și-a dus la capăt proiectul. A ajuns sufleor și copist
de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali, apoi la Teatrul Național, unde îl cunoaște pe Ion Luca
Caragiale. Eminescu a continuat să publice în “Familia”, a scris poezii, drame, fragmente de
roman și a facut traduceri în germană.

Printre lucrurile mai puţin cunoscute despre Eminescu se numără şi faptul că acesta a
fost un mare patriot, cu oricine se întâlnea, poetul român îl saluta cu „Trăiască naţia!”

„Eminescu era un om obişnuit, ce-i drept, foarte plăcut şi charismatic, dar om era. Şi era
şi foarte discret. Nu era nici “sifiliticul” sau “nebunul”, aşa cum de multe ori a fost numit. Nu era
nici omul pus pe harţă în versuri şi înnebunit din dragoste, aşa cum îl prezintă eronat unii, dar
nici sfânt cum îl vor alţii. Era un om cu defectele, calităţile şi patimile lui”, îşi începe discursul,
pentru „Adevărul”, Gheorghe Median.

Însă, să nu uităm că și Eminescu, ca orice altă ființă rațională, a iubit. Fără îndoială,
povestea de dragoste dintre poetul Eminescu și Veronica Micle este una dintre cele mai
frumoase și memorabile. Ea, fată de cizmar. El, fiu de căminar. Ea, muză. El, mare poet.

 ------------------------șcenetă
-----critică dragoste Eminescu – Micle .

Pe data de 15 iunie 1889, în casa de sănătate, sau mai bine zis sanatoriul de boli mintale
al doctorului Șuțu, situate pe Strada Plantelor din municipiul Bucuresti, la ora 4 dimineața,
poetul nepereche se stingea pe un pat metallic, la vârsta de 39 de ani. Odată cu trecerea timpului
au apărut mai multe speculații referitoare la moartea marelui poet, însa adevărata cauză a morții
acestuia va rămâne învaluită în mister. Un singur lucru e clar, că ziua de 15 iunie avea să fie
ultima zi în care poetul văzuse lumina zilei, cea care l-a ajutat și i-a fost și martoră la punerea pe
hârtie a marilor capodopere ale literaturii românești. La viața sa, Eminescu nu a trăit într-o
celebritate, nu a fost remarcat pentru întregul său potențial, însa abia după moartea sa, a fost
pusă în evidență adevărata comoară pe care Eminescu o lăsase în urmă, creația unui geniu
neînțeles.