MIHAI 15 ianuarie 1850

15 iunie 1889
EMINESCU

164 de ani de la naşterea poetului nepereche

 Mihai Eminescu (născut Mihail
Eminovici) a fost poet, prozator,
jurnalist.

1869 1878

Dar înainte de toate Eminescu a

fost un călător. Pelerinajul cu
“bastonul în mână” sau, mai
târziu, cu trenul, a fost decisiv
pentru formarea lui ca om, poet
şi jurnalist. El şi-a petrecut viaţa
1885 într-o continuă călătorie. 1887
Mihai Eminescu începe “călătoria” pe 15 iunie 1850,
într-o casă frumoasă, somptuoasă, aflată chiar în
mijlocul oraşului Botoşani, lângă Biserica Uspenia.

Placa comemorativă de pe
clădirea ce se află pe locul casei
unde s-a născut Eminescu
“Pe locul acestei clădiri a fost casa lui
Gheorghe Eminovici, în care s-a născut
şi copilărit până la vârsta de 4 ani
MIHAI EMINESCU.”
Viitorul poet îşi petrece copilăria la Ipoteşti, un sat în care
părinţii lui aveau o propietate mică, la 8 km de Botoşani.

Casa memorială MIHAI EMINESCU din Ipoteşti

 Meleagurile copilăriei poetului,
surse de inspiraţie pentru poeziile sale

Codrul Baiţa – drumul spre lac

Satul Ipoteşti
“Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa suna-ncetişor.” Lacul Baiţa
(“Fiind băiet”) “Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă.” (“Lacul”)
După primele două clase (făcute probabil la Ipoteşti), Mihai Eminescu
continuă studiile la Cernăuţi, un oraş din nordul Bucovinei. În acel
moment aparţinea Austriei, astăzi face parte din Ucraina.

Centrul oraşului Cernăuţi, pe vremea lui Eminescu.

Iubitor al naturii Ipoteştilor, înstrăinat de locurile copilăriei,
Eminescu “fuge” de mai multe ori spre codrii de-acasă, dar
revine de fiecare dată la Cernăuţi, unde trebuia să-şi dea
examenele.
Mânat de entuziasmul său tineresc şi hotărât să cunoască
îndeaproape existenţa actorilor care-i părea minunată, dar şi
din cauza problemelor financiare, Eminescu renunţă la şcoală
şi pleacă cu trupa de teatru Fani Tardini – Alexandru
Vlădicescu care se afla în turneu la Botoşani şi Cernăuţi.
Au prezentat spectacole la Fălticeni, Roman, Piatra Neamţ,
Focşani, Buzău. Urmează în continuare trupa la Braşov şi-şi
completează studiile la Sibiu la Gimnaziul de stat cu limba de
predare germană.
La sfârşitul anului 1865 revine la Cernăuţi ca “privatist” (elev particular).
Locuieşte la profesorul Aron Pumnul fiind îngrijitor al bibliotecii acestuia.

Casa profesorului Aron Pumnul din Cernăuţi.

În curtea casei se află statuia lui Mihai Eminescu.
În ianuarie 1866 moare profesorul său şi
Eminescu îi dedică poema “La mormântul
lui Aron Pumnul”. Este prima sa creaţie
publicată în broşura omagială editată cu
acel prilej, fiind semnată M. Eminoviciu.
În acelaşi an, în nr. 6 al revistei “Familia”
din Pesta îi apare poezia “De-aş avea...”.
Iosif Vulcan, directorul revistei, îl convinge
să-şi schimbe numele din Mihail Eminovici
în MIHAI EMINESCU.
După moartea profesorului său preferat, Mihai Eminescu
face o excursie pe jos prin Transilvania, teritoriu ce
aparţinea atunci Austriei. Porneşte de la Cernăuţi spre
Blaj, cetatea culturii transilvane. Trece prin Vatra Dornei,
Bistriţa, Reghin, Târgu Mureş, Târnăveni, Mediaş.
Călătoria a fost destul de grea, mergând când pe jos, când
luat în căruţele unor negustori, mâncând şi dormind pe
unde putea.
Pe drum el îşi nota în permanenţă, într-un carnet, o serie
de expresii populare pe care le auzea, sau însemnări
despre locurile ce le străbătea. A fost perioada de
cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a
obiceiurile şi a realităţilor româneşti.
Placă comemorativă din oraşul Dej
Târgu Mureş – Fostul han “La Calul Alb” (clădirea albă).
Aici a poposit Eminescu în vara anului 1866.
Pe faţada clădirii există placă comemorativă.
 Târgu Mureş
Bisericuţa lui Eminescu

Trecerea poetului prin oraşul

Târgu Mureş s-a petrecut
într-o noapte de vară pe o
vreme urâtă (ploaie şi
furtună).
Mihai Eminescu a ajuns la
biserica de lemn ud leoarcă.
A dormit în turn, pe un braţ
de fân, în frig.
De atunci este cunoscută ca
“Bisericuţa lui Eminescu”.
Pe 3 iunie 1866, la Târnăveni, Eminescu a declarat unor tineri cu care
stătea la masă: “Domnilor, eu sunt poet şi vreau să-mi adun material”.
Aceste cuvinte ale lui Mihai Eminescu spuse la Târnăveni sunt prima
afirmaţie publică a dobândirii de către acesta a conştiinţei de poet.

Târnăveni – Crama (fostul han)

unde a poposit Eminescu. Placa comemorativă
de pe clădirea fostului han
Mihai Eminescu era nerăbdător să vadă oraşul
Blaj, deoarece era locul despre care profesorul
Aron Pumnul îi vorbise foarte frumos. După un
drum greu a ajuns la marginea nordică a
oraşului, pe Dealul Hula. Eminescu s-a oprit la
umbra unui tei şi, văzând oraşul, şi-a ridicat
pălăria în semn de omagiu şi a exclamat cu
entuziasm: “Te salut din inimă, Romă mică! Îţi
mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o
pot vedea!”.
 BLAJ – Teiul lui Eminescu şi Monumentul Eminescu. Pe placa
monumentului sunt scrise cuvintele lui Eminescu la vederea oraşului.
Blaj – Una din casele în care a locuit poetul.
 În zilele de 27-28 august 1866 Mihai Eminescu a participat la Alba
Iulia la Adunarea Generală a ASOCIAŢIEI ASTRA (Asociaţia
Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român).

Clădirea hotelului “Europa”, fostul han

Placa comemorativă de pe faţada
“La Istratoaie”, unde a poposit Eminescu.
bisericii ortodoxe “Sfânta Treime”
În stânga imaginii este Promenada, parcul
din Maieri I Alba Iulia
unde în după-amiaza zilei de 27 august
Aici a avut loc Adunarea Generală a
1866 s-a odihnit tânărul poet.
ASTREI din anul 1866 la care a
Azi, se numeşte Parcul Mihai Eminescu.
participat şi Mihai Eminescu.
La sfârşitul lunii septembrie 1866, Eminescu
părăseşte Blajul îndreptându-se spre Sibiu,
Răşinari. Trece graniţa pe la “Vama cucului”, o
potecă cunoscută de săteni, pe unde trecuse şi
profesorul său Aron Pumnul în timpul
revoluţiei de la 1848. De aici s-a îndreptat spre
Râmnicu Vâlcea pe Valea Oltului, admirând
Defileul Oltului şi vestigiile istorice din această
parte a ţării. Primul popas l-a făcut la
Mănăstirea Cozia, loc unde se află mormântul
domnitorului Mircea cel Bătrân, apoi şi-a
continuat drumul spre Bucureşti.
Ajuns la Bucureşti, Mihai Eminescu devine sufleur şi copist de roluri în
trupele de teatru ale lui Iorgu Caragiale (1866-1868) şi Mihail Pascaly
(1868), participând la turnee în întreaga ţară.
• TURNEE CU TRUPA IORGU CARAGIALE:
- Brăila, Galaţi, Giurgiu, Ploieşti;
- Ploieşti, Câmpina, Buzău, Târgovişte, Câmpulung Muscel, Râmnicu
Vâlcea, Piteşti, Alexandria, Olteniţa;
- Ploieşti, Câmpina, Predeal, Braşov, Sibiu, Ilia, Lugoj, Timişoara, Arad,
Oraviţa, Bucureşti;
- Galaţi, Iaşi, Cernăuţi.
• TURNEE CU TRUPA MIHAIL PASCALY:
- Lugoj, Sibiu, Arad, Oraviţa, Buziaş;
- Braşov, Sibiu, Lugoj, Timişoara, Arad şi alte oraşe bănăţene;
- Galaţi, Iaşi, Cernăuţi, Botoşani.
Sibiu – Casa în care a poposit Eminescu între 18 - 30 iunie 1868.
când a trecut prin oraş cu trupa de teatru a lui Mihail Pascaly.
Pe faţada clădirii există o placă memorială.
Oraviţa – Placă comemorativă
 Brăila – Str. Mihai Eminescu
Urmele paşilor lui Eminescu încă se mai simt şi astăzi.
Aici a jucat trupa Pascaly cu Eminescu sufleur.
 Botoşani – Casa Sommer
Aici trupa Pascaly a dat mai multe spectacole cu Mihai Eminescu sufleur.
În august 1869 Eminescu a
părăsit definitiv teatrul şi s-a
dus la Ipoteşti.
Urmează perioada studenţiei
la Viena, 1869-1872. La
numai 19 ani era student la
Facultatea de Filizofie şi
Drept, dar audia şi cursuri de
la alte facultăţi. Îşi petrecea
timpul liber citind foarte mult,
dar şi făcând multe plimbări
pentru a cunoaşte frumuseţea
acestor locuri. Perioada
vieneză a fost una dintre cele
mai frumoase şi productive Placa comemorativă de
perioade din viaţa lui. pe casa unde a locuit la
Viena.
Cu ocazia Anului Nou 1870, Mihai Eminescu, împreună
cu o delegaţie de studenţi, îl vizitează pe fostul domnitor
Alexandru Ioan Cuza la locuinţa acestuia din Döbling.
La 15 august 1871 Eminescu participă activ la serbările
şi Congresul studenţesc de la Putna, cu ocazia împlinirii
a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de Ştefan cel Mare.

Turnul Eminescu
(Turnul de intrare în mănăstire)
Mihai Eminescu, împreună cu alţi participanţi
la serbare, au înnoptat în acele zile în sala de
la etaj a acestei construcţii.
Pentru serbările de la Putna, Mihai Eminescu a sosit de la Viena
încă de la sfârşitul lunii iulie, trecând prin Cernăuţi, Ipoteşti,
Suceava, Rădăuţi. Poetul a cunoscut în acele zile întrega zonă a
Bucovinei de sud cu frumuseţile naturale, oamenii şi obiceiurile lor.
După manifestările de la Putna pleacă spre Suceava, Ipoteşti. Pe
30 august 1871, poetul face o vizită societăţii “Junimea” din Iaşi.
Călătoria are loc cu trenul de la Botoşani la Iaşi.

Gara Botoşani
aşa cum a văzut-o
Mihai Eminescu
prima dată.
Între 1872 – 1874 Mihai Eminescu a fost student la Berlin.

Universitatea Humboldt din Berlin unde a fost student.

În 1774, Mihai Eminescu se reîntoarce în ţară şi se stabileşte la Iaşi.
Drumul de întoarcere a fost: Berlin, Cernăuţi, Suceava, Roman, Iaşi.
Este numit director al Bibliotecii Centrale din Iaşi. Frecventează cu
regularitate şedinţele societăţii “Junimea”.

IAŞI
Muzeul de literatură al Moldovei
“Casa Vasile Pogor”
Aici aveau loc şedinţele Junimii.

Muzeul de literatură al Moldovei

“Salonul Junimii”
“Bătea mahalalele şi împrejurimile
până la miezul nopţii, târând şi pe
alţii, pe la Copou, pe la Sohola,
printre vii, pe malul Bahluiului şi-i
plăcea să se afunde prin dughene
mărginaşe.”
George Călinescu
 Iaşi – Aleea Copou
(pe vremea lui Eminescu)

Iaşi - Râul Bahlui

(astăzi)
Între 1 – 8 august 1875, fiind revizor şcolar pentru judeţele Iaşi
şi Vaslui, vizitează aproape toate şcolile din aceste judeţe.
Acum îl cunoaşte pe Ion Creangă, cu care va fi bun prieten.

Bojdeuca lui Creangă din Ţicău-Iaşi,

locul unde Eminescu se simţea foarte bine
Bojdeuca lui Creangă – Lampa primită cadou de la prietenul său Eminescu.
În zilele frumoase de primăvară Eminescu pornea împreună cu Creangă spre un
loc ce-i plăcea tare mult: “Plopii fără soţ”. Uneori ajungeau la ei, alteori, topiţi
de sete, trăgeau la primul han care le ieşea în faţă. Şi nu de puţine ori, plimbările
acestea se transformau în discuţii de o noapte la “Hanul trei sarmale”.
În perioada 1874-1889, în fiecare vară, Mihai Eminescu
mergea la Mănăstirea Văratec pentru câteva săptămâni. Era
atras de frumuseţea “codrilor de aramă” şi a “pădurii de argint”
dar mai puternică era pasiunea poetului pentru tot ce
înseamna viaţă monahală.

Casa unde locuia poetul Pădurea din Văratec

cînd venea la Văratec pe vremea lui Eminescu
În 1877 Mihai Eminescu se mută la Bucureşti ca
redactor la ziarul “Timpul”. A stat o vreme în locuinţa lui
Titu Maiorescu, loc unde se ţineau şi şedinţele Junimii.
Împreună cu acesta, făcea excursii în împrejurimile
Bucureştiului.

“La Măgurele, unde se afla vestitul Castel

Oteteleşanu, pus pe un dâmb în faţa unui
lac ce colectează apa câtorva izvoare
domolite în fântâni şi mici cascade,
excursioniştii poposeau până la miezul
nopţii, întorcându-se pe lună, cu trăsurile.”
George Călinescu
Măgurele - Lacul din parcul Oteteleşanu

Acesta e lacul despre care zicea Eminescu:

“Trece lebăda pe ape / Între trestii să se culce.”
Iar despre grădină zicea:
“Peste-a nopţii feerie / Se ridică mândra lună.”
(“Somnoroase păsărele”)
În vara anului 1878, Mihai Eminescu se
retrage la conacul de la Floreşti-Gorj, trecând
prin Craiova, Filiaşi şi pe valea Gilortului.

“La Floreşti poetul a stat singur în tot

conacul şi era foarte mulţumit. Râurile,
codrii, şesurile, dealurile olteneşti, munţii în
depărtare, totul i se părea foarte frumos.”
George Călinescu
 FLOREŞTI –Bustul lui Eminescu
“În acest loc a fost casa jurnalistului Nicolae Mandrea, în care a locuit şi
a creat în lunile iunie şi iulie 1878 marele poet român Mihai Eminescu.”
Bucureşti – Placă memorială
Bucureşti – Str. Buzeşti, nr. 5 (clădire demolată)
Bucureşti – Placă memorială
Pe 4 iunie 1883 Mihai Eminescu pleacă cu trenul la Iaşi pentru
a participa la serbările inagurării statuii lui Ştefan cel Mare.
El este trimis ca delegat din partea ziarului Timpul.

Printre participanţi se află şi marele poet, patriotul Mihai Eminescu.

 Pe 1 noiembrie 1883, din fosta gară Târgovişte
(azi Gara de Nord), Mihai Eminescu pleacă la
Viena, prin Arad, pentru un tratament la
sanatoriul Ober-Döbling, acum un cartier al
Vienei.

Imagini de la Ober-Döbling din perioada internării lui Eminesci aici.

La recomandarea medicilor, în februarie 1884, Eminescu
pleacă într-o călătorie în Italia. Din Viena călătoreşte cu
trenul, făcând popasuri mai lungi în Veneţia, Milano,
Florenţa. Această călătorie care era pentru refacerea sa
fizică şi psihică, avea şi scopul de a vedea frumuseţile
oraşelor italiene, despre care el a scris, dar fără să le
cunoască. Eminescu a rămas impresionat de tot ce a văzut.
La sfârşitul lunii martie 1884 ajunge la Bucureşti, dar după
puţin timp pleacă la Iaşi. În septembrie a fost numit asistent
bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi.
“Se preumbla des prin oraş, din centru spre
împrejurimi, ieşind din strada Lăpuşneanu spre
Păcurari, la răspântia acestei străzi, care domina
Râpa Galbenă, cu strada Cismeaua Păcurari.”
George Călinescu
În august-septembrie 1885 îl întâlnim la tratament
la Liman, lângă Odesa. Revine în ţară în
octombrie, prin Chişinău.
Deoarece starea sănătăţii se agravează, în anul
1886 Mihai Eminescu este nevoit să facă mai multe
“călătorii”, din spital în spital:
• La Mănăstirii Neamţ unde este internat pentru
cinci luni.
• La Botoşani pentru reinternare la Spitalul Sfântul
Spiridon.
• La Iaşi şi Viena pentru un nou consult.
• La Hall, în apropiere de Inssbruck - Austria, la
tratament.
De la Hall se întoaece la Botoşani şi rămâne sub îngrijirea
medicului şi a surorii sale, Henrieta.

Pe acest bulevard (azi bulevardul Mihai Eminescu) se plimba

Eminescu în 1887, în drum spre parcul ce-i poartă astăzi numele.
Convins de Veronica Micle, în aprilie 1888, poetul se stabileşte definitiv la
Bucureşti, făcând ultima călătorie cu trenul. Aici a avut un modest
început de activitate literară, dar boala l-a doborât.
La 3 februarie 1889 este internat la Biserica Mărcuţa, iar la 20 martie
1889 este internat la casa de sănătate a dr. Şuţu din Bucureşti, unde va
“petrece” ultimile 3 luni de viaţă.
Joi, 15 iunie 1889,
1889 în jurul orei 4 dimineaţa, la numai
39 de ani şi 5 luni, inima poetului MIHAI EMINESCU
s-a oprit.
Corpul poetului a fost expus publicului în biserica
“Sfântul Gheorghe”, pe un catafalc simplu,
împodobit cu cetină de brad.
Pe 17 iunie 1889, cel ce a rămas “luceafărul poeziei
româneşti”, făcea ultimul drum pe acest pământ, de
la biserica “Sfântul Gheorghe” până la Cimitirul Bellu
fiind însoţit de un mare număr de studenţi, gazetari
şi prieteni.
 Ultimul popas al lui
Mihai Eminescu este la
Cimitirul Bellu,
pe Aleea Scriitorilor, în
imediata apropiere a intrării
principale a cimitirului.
Aici, la umbra unui tei, marele
poet s-a “stabilit” definitiv,
punând capăt călătoriilor sale.
Între timp i-au devenit
“vecini”: Mihail Sadoveanu,
George Coşbuc, Ion Luca
Caragiale, Adrian Păunescu.
Cel mai bun omagiu, pe care i-l putem
aduce lui Eminescu, e să-i citim opera!

Material realizat de înv. Lucia Bălan