Test

Notele părţii a doua[n.n. a Istoriei Imperiului Otoman], foarte bogate în informaţii culturale,
exprimă tentativa lui Cantemir de a dovedi Europei că fostul Bizanţ n-a pierit, că civilizaţia
Imperiului Roman de Răsărit îşi păstrează în teritoriile cucerite de turci mlădiţe suficient de puternice
spre a putea renaşte la cel mai mic ajutor.(...)
Nu putem aprecia în adevărata lumină demersul lui Dimitrie Cantemir fără a-l raporta la
demersuri similare ale istoriografiei româneşti a epocii, ca şi la problematica mai generală a politicii
europene înţeleasă ca rezultantă a intereselor şi tendinţelor ce agitau lumea la sfârşitul de veac XVII
şi începutul de secol XVIII. A avut surse moldoveneşti, dar şi traduceri greceşti ale unor lucrări
muntene pe care nu le menţionează explicit (...). Atât cronicarii moldoveni, cât şi cei munteni sunt
conştienţi de apăsarea jugului turcesc asupra popoarelor lor. (...) Aceşti cronicari nu formulează
însă, în chip programatic, soluţii pentru combaterea stării de fapt şi nici nu-şi organizează expunerea
astfel încât concluzia care se impune să fie aceea a necesităţii lupti antiotomane. Aceste ţeluri
ghidează însă întreaga acţiune a lui Cantemir. El a preluat tot ceea ce predecesorul său Miron Costin
formulase drept soluţii valabile pentru Europa - în speţă pentru polonezi - cu privire la originea şi
continuitatea poporului român pe teritoriul Daciei, la structura şi graniţele Moldovei, la necesitatea,
din partea creştinilor şi a romanităţii, de a apăra acest teritoriu. Dar analiza fenomenelor este, în
ceea ce-l priveşte pe Cantemir, incomparabil mai fină, mai multidirecţională. El face din ideea
romanităţii axul unui corp de doctrină alcătuit cu scopul de a argumenta necesitatea luptei
antiotomane, motivul pentru care Europa trebuia să susţină lupta poporului român. În plus cunoaşte
foarte bine evenimentele politice europene, ştie în ce fel interesele româneşti se puteau racorda la
acestea ca parte a unui întreg. (...) În comparaţie cu peisajul european al epocii, aşa cum îl vedem cu
ochii de azi, Istoria Imperiului Otoman ne înfăţişează nu un complex problematic evaluat în toate
integrările lui, ci câteva serii de probleme convergente.(...) Este cu totul surprinzătoare puterea de
analiză politologică pe care a făcut-o pe baza datelor ce-i şedeau la dispoziţie. Astfel, în întâmplările
descrise în Istoria Ieroglifică izbeşte siguranţa cu care s-a orientat spre Franţa ca soluţie de ieşire
din situaţia critică respectivă.
(Ecaterina Ţarălungă, cap. Dimitrie Cantemir istoriograf, în Dimitrie Cantemir)

A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare din următoarele cerinţe cu privire la text.
1. Explică sensul metaforei ,,mlădiţe (suficient de) puternice" în text.
2. Indică un aspect comun scrierilor cronicarilor moldoveni, celor munteni şi Istoriei lui Dimitrie
Cantemir.
3. Menţionează cele două ţeluri care ghidează întreaga acţiune a lui Cantemir.
4. Precizează atitudinea lui Dimitrie Cantemir faţă de ideile înaintaşului Miron Costin, desprinsă din
următorul fragment: El a preluat tot ceea ce predecesorul său Miron Costin formulase drept soluţii
valabile pentru Europa - în speţă pentru polonezi - cu privire la originea şi continuitatea poporului
român pe teritoriul Daciei, la structura şi graniţele Moldovei, la necesitatea, din partea creştinilor şi
a romanităţii, de a apăra acest teritoriu.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură a analizei lui Cantemir care o face superioară
predecesorilor, referindu-te la una dintre lucrările menţionate în text.
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă lucrarea lui despre
istoria unui mare imperiu este utilizată sau nu de eruditul autor pentru a pleda cauza propriului popor
în contextul european al vremii.
În redactarea textului , vei avea în vedere următoarele repere:
- formularea ipotezei/ tezei/premisei
- menţionarea poziţiei pe care o ai faţă de ipoteza/teza/premisa formulată;
- enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate poziţiei adoptate;
- formularea unei concluzii pertinente;
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare;
- respectarea precizării privind numărul de cuvinte.
Subiectul al II-lea
Exprimă un punct de vedere, în minimum 50 de cuvinte, despre semnificaţia următorului text.
Evidenţiază două informaţii care ilustrează formarea conştiinţei istorice.
 Pentru limba noastră moldovenească
Aşijderea şi limba noastră din multe limbi ieste adunată şi ne ieste amestecat graiul nostru cu
al vecinilor de prinprejur, măcar că de la Râm ne tragem, şi cu ale lor cuvinte ni-s amestecate. Cum
spune şi la predosloviia letopiseţului celui moldovenescu de toate pre rându: ce fiindu ţara mai de
apoi ca la o slobozie, de primprejur venindu şi discălicându, din limbile lor s-au amestecat a noastră;
de la râmleni, cele ce zicem latină, pâne, ei zic panis, carne, ei zic caro, găină, ei zicu galena,
muieria, mulier, fămeia, femina, părinte, pater, al nostru, noster, şi altile multe din limba latinească,
că de n-am socoti pre amăruntul, toate cuvintile le-am înţeleage. Aşijderea şi de la frânci, noi zicem
cal, ei zic caval, de la greci straste, ei zic stafas, de la leşi prag, ei zic prog, de la turci m-am
căsătorit, de la sârbi cracatiţă şi altile multe ca acestea din toate limbile, carile nu le putem să le
însemnăm toate.
(Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, de când s-au descălecat ţara)