Avantajele proiectării demersului didactic pe unități de învățare

Programa şcoalră este documentul curricular la care se raportează permanent cadrul

didactic, reglându-și constant activitatea este programa școlară. Aceasta reprezintă
instrumentul de lucru cu o paletă largă de activități propuse, dascălului oferindu-i-se
oportunitatea de a alege cu discernământ ceea ce se potrivește particularităților de vârstă ale
elevilor, precum și nivelului clasei pe care o conduce. Cadrul didactic are libertatea
contextualizării programei școlare, iar proiectarea demersului didactic se raportează la
unitatea de învățare.

Proiectarea didactică pe unități de învățare prezintă multe avantaje. Se poate face o

paralelă cu ceea ce a însemnat realizarea acestui demers în urmă cu mai mulți ani. În 1989
debutam ca învățătoare într-o comună în care majoritari erau elevii maghiari, iar eu primisem
o catedră-mozaic: predam Limba română, la clasele a III-a și a IV –a, istorie și
geografie(nefiresc, deoarece învățătorul avea postul său- de regulă-și o clasă proprie). Mi-
amintesc cum mă străduiam în septembrie să îmi finalizez planificarea anuală și planificările
trimestriale (erau câte 3 trimestre pe an). În minte am acum caietele dictando, cu pătrățele, în
care înșiram titluri de lecții, număr de ore alocate, titluri de capitole, coloane înguste,
completate cu scrisul de mână. M-am bucurat de mult respect în acea comunitate, pe vremea
aceea oamenii erau mai buni ca acum.

Se poate evidenția că proiectarea tradițională era centrată pe lecție și nu articula

punctual intercondiționarea reperelor multiple implicate în realizarea ei: conținuturi care
explicitează parcursul, activități de învățare, resurse(metode și procedee de predare-învățare,
materiale didactice, forme de organizare a clasei), metode și tehnici de evaluare.Astfel,
proiectarea pe unități de învățare oferă acum unitate actului educațional. Ochiul unui expert
va sesiza rapid elementele inutile fixate într-un asemenea cadru. Experiența practicianului se
poate fructifica personalizând proiectarea demersului didactic, aducând notificări dacă este
cazul (mai cu seamă că ne aflăm în plin proces de derulare a aplicării programei școlare după
noua reformă). La modul figurat, unitatea de învățare se poate asocia feliei de tort realizată cu
măiestrie de cofetarul care a respectat raportul ingredientelor de care avea nevoie și în plus, a
investit acolo și pasiune.

Aparent se poate reproșa programei școlare supraîncărcarea, dar trebuie să înțelegem

și să aplicăm corect competențele. În perioada pandemiei, când elevii au urmat cu
preponderență cursurile în manieră on-line am înțeles mai bine ce înseamnă aceste
competențe, deoarece programa propusă Evaluării Naționale, de pildă, trebuia aprofundată
urmărind mai întâi competențele solicitate până la termenul ce a insemnat desprinderea
elevilor de cursurile obișnuite.

Un părinte al unui elev, care nu face parte din sistem imi reproșa că, pe vremuri,
manualul avea la final de capitol câteva concluzii, încadrate într-un chenar pe care elevii le
fixau și nu înregistrau rămâneri în urmă, ei dețineau ideile esențiale. Acum, sub presiunea
unei avalanșe informaționale, ideile se învălmășesc în mintea copilului. Daca dascălul nu are
calitatea de a esențializa conținuturile, abilitățile și valorile în schema recapitulativă propusă
la finalul unei unități de învățare, nu va putea dovedi că a înțeles cu adevărat competențele de
învățare. Unitatea de învățare este o structură didactică complexă, organizată tematic,
supraordonată lecției, oferind o imagine de ansamblu asupra temei.

Evident, studiul programei școlare aduce multe argumente în favoarea

proiectării pe unități de învățare. Conținuturile învățării au continuitate și asigură progresul
elevului. Unitatea de învățare se proiectează pe o perioadă mai mare de timp, putând fi
ajustate termenele. Elevul devine subiectul propriei formări, fixând mai bine noțiunile și
deprinderile. Finalul unității de învățare poate propune frecvent realizarea de proiecte, iar
evaluarea constituie un feed-back eficient pentru dascălul preocupat atât de performanță cât și
de activitatea remedială la disciplina pe care o predă.

Atunci când profesorul realizează această proiectare își așterne întrebări-cheie: ,,Ce
fac și de ce fac?”, ,,Cu ce resurse?”, ,,Cât de mult am realizat?” Manualul este doar un ghid. A
fost aplicată la un moment dat ideea existenței manualului unic, dezbaterile fiind aprinse și în
mass-media. Toate aceste provocări, la care suntem supuși au un remediu punctual:
aprofundarea programei școlare și înțelegerea competențelor.