MIHAI EMINESCU DE DANELIUC EDUARD

DESPRE MIHAI EMINESCU

Nume de naștere: Mihai Eminovici
Data nașteri: 15 ianuarie 1850 (România, Botoșani, Moldova)
Naționalitate: română
Cetățenie: Regatul României, Principatele Unite, Moldova
Data decedări: 15 iunie 1889 (39 de ani) România, București,
Regatul Român
Înmormântat: Cimitirul Bellu
Studii: Uiversitatea din Viena
Ocupație: Poet, Jurnalist
Activ ca scriitor: 1866–1888
Subiecte: condiția geniului, moartea, iubirea
Operă de debut: poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”
Opere semnificative: ,,Luceafărul”
SEMNĂTURA ACESTUIA
CĂRȚI ȘI POEZIILE SALE
Poezi:
Cărți:
▪De-aș avea (prima sa poezie)
▪Luceafărul (1883)
▪La mijloc de codru
▪Poesii (1883)
▪Ce te legeni?
▪Somnoroase păsărele (1883)
▪Lacul
▪Lacul (1876)
▪Și dacă...
▪Sărmanul Dionis (1872)
▪Fiimd băiet păduri cutreieram
FAMILIA ACESTUIA
Părinți: Tată Gheorghe Eminovici
Mamă Raluca Eminovici
Frați: Matei Eminovici, Vasile
Eminovici, Niculae Eminovici, Șerban
Eminovici, Ilie Emiinovici, Iorgu
Eminovici
Surori: Agla Drogli Eminovici, Maria
Eminovici, Harietea Eminovici,
Ruxandra Eminovici
DESPRE COPILĂRIA LUI MIHAI
EMINESCU
Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850. Tatăl, Gheorghe Eminovici, era mic boier cu
intenții bune față de copii, dorind să-i trimită la studii în străinătate. Nutrea idei pozitive, dar nu a
reușit să își apropie odraslele, fiind un autoritar de modă veche. Mai blândă și miloasă, Raluca, soția
boierului Eminovici, va fi mai apropiată de copii.
Poetul a crescut aproape țărănește la Ipotești, sat sărăcăcios, așezat într-o vale închisă de dealuri
odată împădurite. Casa lui Eminovici era gospodărească, avea pridvor larg cu trepte, odăi cu privire
de jur împrejur, șoproane, hambare, livadă, tei imenși. Frații mai mari ai poetului umblau călare pe
moșie, el se cufunda în boredeiele vecinilor, ori la stână, cutreierând pădurile cu o carte într-o mână,
doi-trei covrigi în celaltă mână, dormind pe malul apelor. Cu frații se scălda în baltă și pe insula din
mijlocul ei citeau din Robinson Crusoe, se războiau cu broaștele, făceau marșuri pe șura de paie.
Are și o dragoste juvenilă, o iubită cu ochi ”mari” și ”părul negru-n coade”, care moare însă de
tânără. Începând cu clasa a treia primară, Eminescu începe să învețe la Cernăuți, la National-
Hauptschule, instituție pe care o absolvă în 1860 al cincilea din 82 de elevi. În 1860 e înscris la
K.K. Ober-Gymnasium, clădire lungă, un fel de ospiciu mohorât, unde vor învăța și frații săi mai
mari. Tatăl, Gheorghe Eminovici, îl pusese ”în cost” pe timpul claselor primare la Aron Pumnul, se
pare, apoi la un birjar rutean Țirțec, unde era un adevărat infern pentru copii. Tovarășii îl speriau pe
Eminescu, făcând ca stafiile, Țirțec le dădea de mâncare porumb fiert în lapte, încât cei mici
înfometați, furau mere, poetul rămânând cu obiceiul de mânca acest fruct cu lăcomie.
POZE CU CASA ÎN CARE A
COPILĂRIT
PRIETENI APROPIIAȚI ȘI
RELAȚII
Prieteni: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion
Luca Caragiale
Relații și interese amoroase: Veronica
Micle( cea mai cunoscută), Milly, Mite
Kremnitz, Cleopatra Poenaru
MIHAI EMINESCU ȘI VERONICA
MICLE
Dragobete aduce în fiecare an o explozie
de manifestări de iubire. Fără îndoială, Dintr-o scrisoare adresată de Eminescu
povestea de dragoste dintre poetul Eminescu Veronicăi, datată 1876, el îi mărturisește că
şi Veronica Micle este una dintre cele mai timp de doi ani a iubit-o pătimaș de la
frumoase și memorabile. distanță.
Ea, fată de cizmar. El, fiu de căminar. Ea,
muză. El, poet mare. Veronica Micle și „Doi ani de zile, doamnă, n-am putut
Mihai Eminescu au avut una dintre cele mai lucra nimic, și am urmărit ca un idiot o
pătimașe și furtunoase relații de iubire. speranță, nu numai deșartă, nedemnă.(…)
Veronica avea o influență extraordinară d-ta erai o idee în capul meu și te iubeam
asupra lui Mihai, asupra artei sale lirice. cum iubește cineva un tablou”, scria
După ce s-a stabilit la Iași, în 1874, Eminescu în 1876.
Eminescu a început să frecventeze salonul
Veronicăi Micle, căsătorită pe atunci cu
avocatul Ștefan Micle. Timp de doi ani, cei
doi au purtat o corespondență în termeni
foarte ceremonioși.
MIHAI EMINESCU ȘI ION
CREANGĂ
Doi oameni culţi, Mihai Eminescu și Ion Așa arată contextulîn care s-au cunoscut
Creangă, au format poate cea frumoasă cei doi: un poet cu o alură de gânditor şi un
prietenie din istoria literaturii românești. geniu al poporului român, aşa cum îl
Aceștia au fost mereu pe aceeași lungime considera Mihai Eminescu. S-au împrietenit
de undă, au un drum comun şi, deşi diferiţi, în scurt timp, Eminescu fiind impresionat
se completează perfect într-un întreg. de hazul lui Creangă, de felul în care rostea
vorbele, proverbele şi zicătorile din popor,
de mintea ageră pe care o avea.
S-au întâlnit pe meleaguri moldoveneşti “În
toamna anului 1874 apăru pe uliţele Iaşului
un tânăr straniu, ca de vreo 24 de ani,
voinic, spătos, cu o mare frunte albă şi cu o
coamă de păr negru dat peste urechi pe
ceafă, ca la preoţii asiatici. […] Creangă,
căruia îi plăcea să bată uliţele, văzu fără
îndoială pe tânărul pletos, care şedea într-o
vreme chiar la Samson Bodnărescu. ”
MIHAI EMINESCU ȘI ION LUCA
CARAGIALE
Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale
s-au cunoscut în tinereţe, atraşi de
pasiunea pentru teatru. Cei mai buni
prieteni şi colegi la ziarul ”Timpul” cei
doi au sfârşit urându-se din cauza unei
femei pe care poetul a vrut să o ia de
nevastă.
Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale s-
au cunoscut pe vremea când poetul a fost
cooptat în trupa de teatru a lui Costache
Caragiale, unchiul lui Ion Luca. Cei doi
au legat o frumoasă prietenie şi se spune
că vreme de un an au fost nedespărţiţi.
Caragiale îl admira pe Eminescu şi
spunea despre el că „Era nefiresc de
frumos... Prea frumos să fie adevărat”.
MIHAI EMINESCU ȘI IOAN
SLAVICI
Ioan Slavici şi Mihai Eminescu au fost
pentru o bună perioadă de timp prieteni
nedespărţiţi. Deşi complet diferiţi, cei
doi s-au înţeles atât de bine încât au
ajuns să locuiască sub acelaşi acoperiş.
Slavici a fost unul dintre cei mai mari
admiratori ai poetului nepereche şi cel
care a lăsat posterităţii date preţioase în
”Amintiri” despre omul Eminescu, pe
care l-a considerat un bun prieten.
Ioan Slavici l-a întâlnit pe Eminescu în
iarna anului 1869 la Viena, unde
amândoi urmau cursurile universitare.
Un ”copt înainte de vreme”, aşa l-a
văzut Slavici pe Mihai Eminescu care,
deşi avea doar 20 de ani, trăise până la
vârsta studiilor universitare o viaţă
zbuciumată, umblând ani de zile răzleţ
ca sufleur în trupe de teatru şi care
cunoscuse lipsurile, sărăcia şi părţile
urâte ale vieţii
MOARTEA ACESTUIA
Mihai Eminescu a murit în 15 iunie 1989, la 39 de ani. Ziarul “Românul” anunţa
ziua următoare: “Eminescu nu mai este. Corpul poetului a fost expus publicului în
biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Un cor
dirijat de muzicianul C. Bărcănescu a interpretat litania «Mai am un singur dor».
După slujba ortodoxă şi discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră
înhămaţi doar doi cai, s-a îndreptat spre Universitate, unde Dimitrie Laurian rosteşte
al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adaugă diverşi trecători o
porneşte pe Calea Victoriei, Calea Rahovei şi se îndreaptă spre cimitirul Şerban
Vodă, denumit azi Bellu. Patru elevi ai Şcolii normale de institutori din Bucureşti au
purtat pe umeri sicriul pînă la mormînt, unde a fost îngropat sub „teiul sfînt” din
cimitirul Bellu, după cum scria chiar Caragiale în necrologul În Nirvana”.
IDEA PRINCIPALĂ

Mihai Eminescu este unul dintre cei mai mari poeți

Români și cel mai bine cunoscut.
MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIA OFERITĂ!