Mihai Eminescu a văzut lumina zilei pe 15 ianuarie 1850, într-un sat botoșănean,

Ipotești, pe care l-a idilizat în nenumărate rânduri în operele sale. Părinții săi au fost
Gheorghe Eminovici și Raluca Jurașcu. Cei doi soți au avut 11 copii, iar Mihai Eminescu
a fost al șaptelea.

A primit taina botezului la Biserica Uspenia din orașul Botoșani, pe 21 ianuarie 1850. Nu
se știe unde și-a început studiile primare, însă ulterior a fost înscris la gimnaziu la
Cernăuți — astăzi oraș de pe teritoriul Ucrainei.

În 1863, s-a întors acasă într-o vacanță de Paște și nu a mai revenit la studii, deși avea
o situație bună la învățătură. A regretat apoi decizia, căutând la Ministerul
Învățământului un loc liber pentru a-și continua studiile, însă a fost în zadar. S-a dedicat
apoi altor activități: de sufleor la teatru și de copist în domeniul juridic.

La vârsta de 16 ani și-a publicat prima poezie. Chiar în acel an a murit profesorul său
de limba română, Aron Pumnul, iar elevii săi au scris un pamflet-omagiu adus vieții sale.
În cadrul acelui pamflet se afla și o poezie intitulată „La mormântul Lui Aron Pumnul”,
lucrare semnată de Mihai Eminovici, cum se semna pe vremea aceea poetul. Pe 25
februarie, în același an, poezia sa „De-aș avea” a fost publicată de către Iosif Vulcan în
revista literară „Familia”. Tot el este cel care a decis schimbarea numelui tânărului poet,
transformându-l din Eminovici în Eminescu.

În 1867, la sfârșitul lunii noiembrie, Mihai Eminescu s-a stabilit în cele din urmă la
București, unde a devenit funcționar și copist la Teatrul Național. În toată această
perioadă poetul a continuat să își publice lucrările.

Separat de publicarea poeziilor sale, Mihai Eminescu și-a câștigat existența traducând
sute de pagini dintr-o carte scrisă de Heinrich Theodor Rotscher, însă nu a reușit
niciodată să finalizeze lucrarea. În același timp a început să scrie primul său roman,
„Geniu Pustiu”, care a fost publicat neterminat în 1904.