Padureanu Alexandru / Grupa 209-Turism

Europa de Vest

1.Introducere

Marea Britanie
Populație: + 70 mil locuitori

Repartitie Geografica:- Anglia(cea mai importanta tara) se întinde pe două treimi din centrul și sudul insulei
Marea Britanie, plus insulele dinspre coastă din larg, dintre care cea mai mare este Insula Wight.

Pozitie geografica: este o insulă din vestul Europei. Este înconjurată de Marea Nordului, Canalul
Mânecii, Marea Irlandei și Oceanul Atlantic

Situri de acropola: Marmura Partenon, cunoscută și sub numele de Elgin Marbles este o colecție de
sculpturi din marmură grecească clasică realizate sub supravegherea arhitectului și sculptorului Phidias și
a asistenților săi. Au fost inițial parte a templului Partenonului

Ca numar de locuitori , Londra este pe 1 loc : aproximativ 8 mil locuitori . Podiumul fiind completat de
Birmingham si Glasgow

Restrictiile sunt intr un numar mic.

Este favorabil se locuiesti in aceasta Tara ;Dezvoltarea statului/economiei/siguranta/ sunt foarte

ridicate, ceea ce iti permite la un trai ridicat al vietii

Franta
Populatie :66.628.000
Repartitie Geografica: Emisfera Nordica / Se afla in Vestul Europei
Pozitie geografica: se află la una dintre extremitățile vestice ale Europei. Are ieșire la Marea
Nordului către nord, la Canalul Mânecii către nord-vest, la Oceanul Atlantic către vest și la Marea
Mediterană către sud-est. Se învecinează cu Belgia și Luxemburg la nord-est, cu Germania și Elveția la
est, cu Italia și cu Monaco la sud-est, cu Spania și cu Andorra la sud-vest.
Situri de acropola: Carcasonne/sudulFranței ; Bastida Saint Louis ; Lyon –sit și poziție de confluență;
Cel mai dezvoltat oras, si populat in acelasi timp ramane Capitala (Paris) , cu un numar de 12.672.000
locuitori .Podiumul este completat de Lyon (aproximativ 2,3 mil locuitori ) si Marsilia (1,9 mil locuitori)

Restrictiile sunt intr un numar mic.

Este favorabil se locuiesti in aceasta Tara ;Dezvoltarea statului/economiei/siguranta/ sunt foarte ridicate,
ceea ce iti permite la un trai ridicat al vietii

Belgia
Populatie : 11,5 milioane

Repartitie Geografica: Emisfera Nordica / Se afla in Vestul Europei

Pozitie geografica :Belgia se învecinează cu Franța (pe 620 km), Germania (pe
167 km), Luxemburg (pe 148 km) și cu Țările de Jos (450 km). Suprafața sa totală, inclusiv apele de
suprafață, este de 33.990 kilometri pătrați; suprafața uscatului este de 30.528 km2. Ea se află între
latitudinile de 49° și 53° N, și între longitudinile de 2° și 7° E
Situri de acropola: Veldwezelt-Hezerwater
Cel mai dezvoltat oras al tarii este Bruxellers (Capitala), dar pe locul 3 ca populatie. Primele 2 locuri sunt
atribuite Oraselor Anvers (aprox 500.000) si Gent(240.000).Belgia este o tara foarte dezvoltata ,cu toate
ca dimensiunile acesteia nu arata . Economia/siguranta/ sunt crescute , ceea ce iti permite la un trai
ridicat al vietii

Restrictiile sunt reduse.

Olanda
Populatie: 17.016.967 locuitori
Repartitie Geografica: Emisfera Nordica / Se afla in Vestul Europei
Pozitie geografica : are iesire la Marea Nordului; situata intre Belgia si Germania.
Coordonate geografice: 52° 30` N, 5° 45` E. .
Ea se afla pe malul raurilor Rin, Maas si Schelde, rauri care se varsa in Marea Nordului. Aluviunile
acestor rauri au creat o delta si o campie uniform neteda. Jumatate din teritoriul tarii se afla sub nivelul
marii, numai partea cea mai sudica are o inaltime de 30 m peste nivelul marii. Coasta este marcata de
dune de nisip. Suprafata dupa dune, sau in multe locuri suprafata intre coasta naturala si digurile
artificiale este un pamant recuperat de la mare, denumit poldere.
Situri de acropola :-
Amsterdamul este cel mai mare centru industrial si administrativ din Olanda. Cu o populatie de 821.752.
Precum Belgia, Olanda este o tara dezvoltata care aduce multe beneficii locuitorilor ei.
Restrictii: Este una din tarile cu cele mai putine restrictii din lume. (Sunt legalizate casatoriile de acelasi
sex); droguri ,etc
2. Criterii de definire ale orașelor

3. Elemente de istorie urbană (caracterizare a civilizațiilor urbane: civilizația romană și rolul

acesteia în formarea orașelor)

Franta
Franța actuală ocupă mare parte din fostele Galii celtice, cucerite de Iulius Cezar în secolul I î.e.n., dar
numele și-l ia de la franci, un popor germanic care s-a instalat acolo începând cu secolul al V-lea. Franța
este un stat unificat de mult timp și a fost una din primele țări ale epocii moderne care să încerce să
experimenteze un regim democratic

Începând cu anul 125 î.e.n., sudul Galiei a fost cucerit, încetul cu încetul, de Republica Romană, care a
înființat aici orașele Aix-en-Provence, Toulouse și Narbonne.[e 8] În 58 î.e.n., Iulius Cezar s-a lansat într-
o campanie de cucerire a întregii Galii și a înăbușit, în 52 î.e.n.. o revoltă condusă de căpetenia galică
Vercingetorix.[e 9] Noile teritorii au fost împărțite de Augustus în nouă provincii romane, dintre care
principalele au fost Gallia Narbonensis în sud, Aquitania în sud-vest, Gallia Lugdunensis în centru și
Belgica în nord.[e 10] În perioada galo-romană au fost înființate numeroase orașe, printre care Lyon,
denumită capitală a Galiilor;[e 11] acestea erau concepute după tipicul orașelor romane, cu un forum⁠(fr),
un amfiteatru⁠(fr), circ⁠(fr), teatru și thermae.[e 12] Religia romană s-a suprapus peste cultul celtic, fără a-l
face pe acesta din urmă să dispară, divinitățile de diferite origini contopindu-se, încet-încet, până la
formarea unui unic sincretism.

În secolul al III-lea e.n., Galia romană a trecut printr-o gravă criză, limesul, frontiera fortificată care apăra
Imperiul de incursiunile germanice, fiind rupt în mai multe rânduri de către barbari.[e 14] În acea
perioadă, puterea romană părea șubrezită: în 260 s-a proclamat un imperiu al galilor care a scăpat de sub
controlul roman până în 274.[e 15] Cu toate acestea, situația s-a îmbunătățit în prima jumătate a secolului
al IV-lea, care a fost o perioadă de reînnoire și prosperitate pentru Galia.[e 16] În 312, împăratul
Constantin cel Mare s-a convertit la creștinism; creștinii, persecutați până atunci, s-au înmulțit.[e 17] Dar
invaziile barbare s-au reluat începând cu a doua jumătate a secolului al IV-lea;[e 18] la 31 decembrie 406,
vandalii, suebii și alanii au trecut Rinul și au traversat Galia până în Spania.[e 19] La mijlocul secolului al
V-lea, alemanii și francii, două popoare păgâne, s-au instalat în nord-estul Franței de astăzi și au exercitat
o puternică presiune asupra generalilor romani care rezistau cu greu în nord-estul Galiei

Belgia

Primul nume al locuitorilor este Belgi (după care actuala Belgie este numită). Aceștia sunt o populație
celtică ce locuiesc în nordul Galiei, dar distincția dintre aceștia și galii din sud este disputată. Cezar se
referă la aceștia în cronicile sale Commentarii de Bello Gallico, numindu-i cei mai puternici dintre gali:
"Horum omnium fortissimi sunt Belgæ". Acesta petrece aici cinci ani, perioadă care i-a fost necesară
pentru a-i învinge. Teritoriul a fost cucerit și încorporat Imperiului Roman în același timp cu restul Galiei,
devenind provincia romană Galia Belgica. Provincia era mult mai întinsă decât actuala Belgie, aceasta
ocupând și mare parte din nordul Franței și vestul Elveției. Principalele sale orașe erau Nemetacum
(Arras), Divodurum (Metz), Bagacum (Bavay), Aduatuca (Tongeren), Durocorturum (Reims). Provincia
Germania Inferior ocupa aproximativ restul teritoriilor Țărilor de Jos, principalel orașe fiind Traiectum ad
Mosam (Maastricht), Ulpia Noviomagus (Nijmegen), Colonia Ulpia Trajana (Xanten) și Colonia
Agrippina (Köln).
Prezența romană aduce cu ea patru secole de pace și prosperitate. Frontierele sunt păzite în fața triburilor
germanice de numeroase legiuni, iar principalele așezări sunt legate între ele prin drumuri amenajate.
Limba latină, inițial folosită în administrație, comerț și armată, devine treptat limba populară înlocuind
dialectele celtice. Începând cu secolul al III-lea creștinismul se impune în regiune, odată cu fondarea unui
episcopat la Tongeren.
După incorporarea Lotaringiei în Sfântul Imperiu Romano-German, pe teritoriul actualei Belgii se
dezvoltă fiefuri cvasi-independente: Ducatul Brabant, Ducatul Limburg, Ducatul Luxemburg, Comitatul
Hainaut, Comitatul Namur și Principatul Liège. În vest, Comitatul Flandra, cu toate că este un vasal al
regelui Franței nu se află sub autoritatea acestuia.

Începând din secolul al X-lea numeroase orașe se dezvoltă, în principal în Flandra și de-a lungul râului
Meuse. Industria și comerțul, printre altele cu Liga Hanseatică, se dezvoltă, regiunea fiind, împreună cu
Italia, una dintre centrele economiei europene. Principalele orașe sunt Bruges, Ghent, Ypres și Tournai în
vest și Huy, Namur, Dinant și Liège în est. Centrul actualei belgii rămâne pâna la sfârșitul secolului o
regiune predominant rurală, orașele din Brabant Bruxelles, Louvain și Malines extinzându-se doar la
sfârșitul secolului.

Până în 1300 dezvoltarea economică este alimentată de o conjunctură economică favorabilă. Orașele se
extind, deseori o a doua centură de fortificații fiind necesară. Expansiunea este frânată în secolul al XIV-
lea datorită numeroaselor crize și epidemii de ciumă, în majoritatea orașelor numărul locuitorilor scăzând.
Majoritatea orașelor au regăsit nivelul populației din 1300 abia în secolul al XIX-lea.

Marea Britanie
Pe la sfârșitul preistoriei regiunii⁠ se crede că populația aparținea, în principal, unei culturi numite celtică
insulară care cuprinde Britania britonă și Irlanda galică⁠ Cucerirea romană, începută în 43 e.n., și dominația
romană de 400 ani a sudului Marii Britanii, a fost urmată de o invazie de coloniști germanici, anglo-saxoni,
care împreună au redus zona britonă la ceea ce avea apoi să devină în principal Țara Galilor și Regatul istoric
Strathclyde⁠(d).[57] Cele mai multe dintre regiunile colonizate de anglo-saxoni s-au unit formând Regatul
Angliei în secolul al X-lea.[58] Între timp, vorbitorii de galică din nord-vestul Marii Britanii (cu legături cu
nord-estul Irlandei, de unde se consideră că au migrat în secolul al V-lea) s-au unit cu picții pentru a
forma Regatul Scoției în secolul al IX-lea

Romanii au organizat Londinium ca oraș civil la vreo 7 ani de la invazia din anul 43 e.n. Primii romani au
ocupat o regiune relativ mică, care cu greu s-ar putea compara cu mărimea Hyde Park. Cam prin anul 60
e.n., orașul a fost distrus de tribul Iceni condus de regina Boadicea. Totuși, așezarea a fost repede
reconstruită după planurile romane și a fost recuperată după aproximativ 10 ani, orașul mărindu-se rapid
în următoarele decenii. În secolul al II-lea, Londinium era la apogeu și a devenit capitala Provinciei
Britannia în locul orașului Camulodunum (Colchester). Orașul avea cam 60 000 de locuitori. Au fost
construite clădiri publice importante, inclusiv cea mai mare bazilică de la nord de Alpi, temple romane,
terme, amfiteatre și un fort mare pentru garnizoana orașului. Instabilitatea politică și recesiunea care au
apărut în secolul al III-lea au condus la un declin lent.[necesită citare]

Cândva între anii 190 și 225 e.n., romanii au construit zidul de apărare al Londrei, în jurul părții dinspre
uscat a orașului. Zidul avea aproximativ 3 km lungime, 6 m înălțime și 2,5 m lățime.[3]
La sfârșitul secolului al III-lea, Londinium a fost atacat de câteva ori de pirați saxoni. Cam din anul 255
romanii au început să construiască un zid suplimentar pe malul apei. Zidul va rezista în următorii 1600 de
ani și va defini perimetrul Londrei pentru secolele următoare. Șase din cele șapte porți ale Londrei au
origine romană: Ludgate, Newgate, Aldersgate, Cripplegate, Bishopgate și Aldgate (Moorgate este
excepția, pentru că are o origine medievală).

Până în secolul al V-lea, Imperiul Roman intrase în declin, astfel că în anul 410 e.n. romanii s-au retras
din Provincia Britannia. Urmând aceeași tendință, și orașul roman a intrat în declin, așa încât, până la
sfârșitul secolului, a fost practic abandonat.
Prima cale ferată care a fost construită în Londra a fost linia care unea Podul Londrei cu Greenwich,
inaugurată în 1836. Aceasta a fost urmată curând de deschiderea a numeroase gări care au legat Londra de
fiecare colț al insulei. În 1863 era construită și prima linie de metrou a Londrei.
Zona urbanizată a continuat să crească rapid, întinzându-se înspre Islington, Paddington, Belgravia,
Holborn, Finsbury, Soreditch, Southwark și Lambeth. Pe la mijlocul secolului, sistemul de administrare
locală învechit, care consta în parohii și sacristii deja antice, se lupta să țină pasul cu creșterea rapidă a
numărului de locuitori. În 1885 a fost creat Metropolitan Board of Works (MBW) ca instrument de
administrare care să îi asigure Londrei infrastructura adecvată dezvoltării.

Olanda
Sub Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al Spaniei, regiunea făcea parte din
cele 17 Provincii ale Țărilor de Jos, care includeau și Belgia actuală. După ce și-a obținut independența
în 1648, Olanda a devenit o mare putere maritimă și economică în secolul XVII. Această perioadă, în
timpul căreia Olanda și-a creat colonii și semicolonii în lume, este cunoscută drept secolul de aur.

După ce a fost integrată în Imperiul Francez de Napoleon, în 1815 prin Congresul de la Viena a fost creat
un Regat împreună cu Belgia și Luxemburg. Belgienii au devenit independenți începând cu 1830, ca și
luxemburghezii.

Una dintre Țările de Jos, Olanda nu are o istorie unificată până în secolul al XV-lea. Regiunea vestică a
Rinului, formată ca parte a provinciei romane a Germaniei de Jos, a fost locuită de către Batavi. Aproape
întreaga arie a fost cucerită în secolele XIV-XV de către franci, care, odată cu destrămarea Imperiului
Carolingian, au trecut, în majoritate, în regatul francez și, în acest fel, la Marele Imperiu Roman

Cu toate acestea, orașele și porturile olandeze erau slabe din punct de vedere economic față de
prosperitatea comercială și centrele industriale ale Flandrei și Brabantului. Cu toate acestea, toți erau parte
a Ligii Hanseatice și se bucurau de anumite privilegii. În 1477, Mary a Burgundiei a restaurat toate
libertățile interzise de către predecesorii ei. Mariajul său cu arhiducele Maximilian (împăratul Maximilian
de mai târziu) a adus Țările de Jos în casa Imperiului Habsburgic. Charles al V-lea le-a dat, în 1555,
fiului său, Philip al II-lea al Spaniei. În acel timp, provinciile de nord au ajuns la prosperitate economică.
Barierele râurilor erau cruciale pentru protecția împotriva rebeliunii și a religiei protestante din nord. Cele
șapte provincii nordice, Olanda, Utrecht, Zeeland, Gelderland, Overijssel, Friesland și Groningen au
format Uniunea de la Utrecht (1579) și au declarat independența în 1581
4. Caracterizarea planurilor orașelor din Europa de Vest: orașele fortificate și bastidele

Franta
Carcassonne

Unul dintre cele mai vizitate orașe istorice din Franța

Situată în sud-vestul Franței, între Oceanul Atlantic și Marea Mediterană, cetatea medievală din

Carcassonne este unul dintre cele mai vizitate orașe cu ziduri din Franța. Listat ca patrimoniu mondial

UNESCO în 1997, orașul și-a ridicat fortificațiile între secolele V și XVII, apoi le-a renovat la mijlocul

secolului al XIX-lea

Locație: sud-vestul Franței, între Toulouse și Narbonne

Importanța strategică a fost recunoscută rapid de către romani, care au ocupat culmea sa până la dispariția

Imperiului Roman de Apus. În secolul al V-lea, a fost preluată de vizigoți, care au întemeiat orașul.

Locația sa strategică i-a determinat pe conducătorii succesivi să-și extindă fortificațiile până la Tratatul

Pirinei din 1659. Carcassonne a devenit identificată strategic când romanii au fortificat culmea în jurul

anului 100 î.Hr. și, în cele din urmă, au făcut colonia lui Julia Carsaco, mai târziu Carcasum (prin

procesul de schimbare a consoanelor cunoscute sub numele de metateză). Partea principală a cursurilor
inferioare ale meterelor nordice datează din perioada galo-romană. În 462, romanii au cedat oficial

Septimania regelui vizigotic Theodoric al II-lea, care deținea orasul din 453. El a construit mai multe

fortificații la Carcasona, care era un post de frontieră pe marșurile nordice; urme dintre ele rămân în

continuare

https://www.hotels.com/go/france/amazing-walled-cities-france

Avignon

În antichitate, Avignon a fost capitala tribului galic al kavarilor și totuși s-au păstrat multe rămășițe din
timpul epocii romane. În Evul Mediu Avignon a aparținut papilor, care-l a controlau prin intermediul unui
vice-legat, și numai prin tratatul de pace de la Tolentino (1797) orașul în cele din urmă este
cedat francezilor. În apropierea orașului sunt depozite de nisip de bună calitate, care astăzi este exportat
în Italia pentru fabricarea sticlei. În Evului Mediu vânzarea de nisip pentru sticlă a adus un venit
bun papalității.
În istoria bisericii catolice, Avignon are un loc important, deoarece în cursul a 72 de ani (1309-1378)
orașul a servit ca sediu al papilor, Clement al V-lea, prin ordonanță de la Filip al IV-lea a mutat reședința
de la Roma. Dar, chiar și după această perioadă de 70 de ani, cunoscută sub numele de "Captivitate
papilor Avignonieni " acest oraș până în 1409 a servit ca sediu al multor papi nerecunoscuți).
Avignon este situat pe malul stâng al Ronului în departamentul Vaucluse, la 640 km sud-est de Paris și la
80 km nord-vest de Marsilia.
Orașul este acum capitala departamentului Vaucluse și unul dintre puținele orașe franceze care și-a păstrat

metereze.

https://www.hotels.com/go/france/amazing-walled-cities-france

Aigues-Mortes

este o comună franceză din departamentul Gard din regiunea Occitanie din sudul Franței. Zidurile

medievale din jurul orașului sunt bine conservate. Locuitorii comunei sunt cunoscuți ca Aigues-Mortais

sau Aigues-Mortaises

Se spune că fundația orașului a fost Gaius Marius, în jurul 102BC, dar nu există dovezi documentare care

să susțină acest lucru.Un roman pe nume Peccius a montat prima mlaștină de sare și i-a dat numele Mărcii

lui Peccais. Exploatarea sării a început din perioada neolitică și a continuat în perioada elenistică, dar

utilizările antice ale soluției saline nu au dus la nicio descoperire arheologică majoră. Este posibil ca
resturile să fie distruse de instalațiile saline moderne. Comuna este compusă dintr-o porțiune din câmpiile

umede și lacurile Petitei Camargue. Este separat de Golful Leilor (și, astfel, de Mediterana) de orașul Le

Grau-du-Roi, cu toate acestea Aigues-Mortes este conectat la mare prin Canal du Rhône à Sète. Există

doar un alt cătun în comuna numit Mas de Jarras Listel la granița de vest.

https://www.boat-renting-nicols.co.uk/boating-holidays/france/canal-boat-hire-camargue/great-outdoors

Laon
Situat în nord-estul Franței, la aproximativ 60 km de granița cu Belgia, Laon este un oraș renumit pentru

cei 7 km de metereze care îl flanchează. Construită între secolele XII și XVIII, Orașul Vechi Laon

găzduiește o uimitoare catedrală gotică și multe clădiri și monumente listate ca monumente istorice.

Cartierul sfânt din Laon, care se ridică la o sută de metri deasupra câmpiei Picardiei, altfel plată,

[2] a avut mereu o importanță strategică. Pe vremea lui Iulius Cezar, a existat un sat galic, numit
Bibrax, unde Remis-ul (locuitorii din jurul țării Reims) trebuia să se confrunte cu debutul Belgae

confederat. Oricare ar fi fost localitatea precisă a acelui câmp de luptă, Laon a fost fortificat de romani și

a verificat succesiv invaziile francilor, burgundienilor, vandalilor, alanilor și hunilor. Pe atunci era

cunoscută sub numele de Alaudanum sau Lugdunum Clavatum.

Orașul conține numeroase clădiri medievale, inclusiv catedrala Notre-Dame din Laon, datând mai ales din

secolele XII și XIII. Casa capitolelor și claustrul conțin exemplare de arhitectură din secolul al XIII-lea.

Vechiul palat episcopal, vecin cu catedrala, este folosit acum ca casă de judecată. Partea din față, flancată

de turele, este străpunsă de ferestre mari cu vârf. Există, de asemenea, un claustru gotic și o capelă veche

de două etaje, cu o dată anterioară catedralei.

https://www.hotels.com/go/france/amazing-walled-cities-france

Marea Britanie
York
Orașul a fost fondat de romani ca Eboracum în anul 71 d.Hr. A devenit capitala provinciei romane

Britannia Inferior, iar mai târziu a regatelor Deira, Northumbria și Jórvík. În Evul Mediu, York a crescut

ca un centru important de comerț cu lână și a devenit capitala provinciei ecleziastice de nord a Bisericii

Angliei, rol pe care l-a păstrat. În secolul al XIX-lea, York a devenit un important hub al rețelei de căi

ferate și un centru de fabricație de cofetărie, statut pe care l-a menținut până în secolul XX. În timpul

celui de-al Doilea Război Mondial, Yorkul a fost bombardat ca parte a lui Baedeker Blitz. Deși sunt mai

puțin afectate de bombardamente decât alte orașe din nord, mai multe clădiri istorice au fost înlăturate și

eforturile de restaurare au continuat în anii '60

Dovezile arheologice sugerează că oamenii mesolitici s-au stabilit în regiunea Yorkului între 8000 și 7000

î.Hr., deși nu se știe dacă așezările lor au fost permanente sau temporare. Până la cucerirea romană a

Marii Britanii, zona era ocupată de un trib cunoscut de romani sub numele de briganti. Zona tribală

brigantiană a devenit inițial un stat client roman, dar mai târziu liderii săi au devenit mai ostili, iar

Legiunea a IX-a Romană a fost trimisă la nord de Humber pe teritoriul brigantian

York Minster, o mare catedrală gotică, domină orașul.

Castelul York, un complex de clădiri care se întind de la Turnul medieval al Clifford până la intrarea din

secolul XX la Muzeul Castelului din York (fosta închisoare) a avut o istorie cu carouri.

Centrul din York este închis de zidurile medievale ale orașului, care sunt o plimbare populară. [83] [84]

Aceste apărări sunt cele mai complete din Anglia. Au singurele pereți așezate pe metereze înalte și își

păstrează toate porțile principale. [85] Acestea includ o parte din zidurile cetății romane și unele lucrări

normande și medievale, precum și renovări din secolele XIX și XX

Întregul circuit este de aproximativ 4 km și cuprinde o suprafață de 263 acri (106 ha). Secțiunea de nord-

est include o parte în care zidurile nu au existat niciodată, deoarece groapa normanda a Castelului York,

formată prin barajul River Foss, a creat și un lac care a acționat ca apărare a orașului. Acest lac a fost

numit mai târziu King's Fishpond,

https://news.sky.com/story/york-set-to-become-uks-first-car-free-city-centre-11898984

Chester
Chester este un oraș cu ziduri din Cheshire, Anglia, pe River Dee, aproape de granița cu Țara Galilor

Chester a fost fondat ca un „castrum” sau fort roman cu numele Deva Victrix în domnia împăratului

Vespasian în 79 d.Hr. Una dintre principalele tabere ale armatei din Marea Britanie, Deva a devenit

ulterior o așezare civilă majoră. În 689, regele Æhelhel de Mercia a fondat Biserica Minster din Mercia de

Vest, care mai târziu a devenit prima catedrală a lui Chester, iar sașii au extins și au consolidat zidurile

pentru a proteja orașul împotriva danezilor. Chester a fost unul dintre ultimele orașe din Anglia care a
căzut în fața normandilor. William Cuceritorul a ordonat construirea unui castel, pentru a domina orașul și

granița galeză din apropiere. Chester a primit statutul de oraș în 1541.

Chester este unul dintre cele mai bine conservate orașe cu ziduri din Marea Britanie. Acesta are o serie de

clădiri medievale, dar multe dintre clădirile alb-negru din centrul orașului sunt restaurații victoriene,

provenind din mișcarea de renaștere a alb-negru. În afară de o secțiune de 100 de metri, zidurile

enumerate de gradul I sunt aproape complete. Revoluția industrială a adus căi ferate, canale și drumuri

noi în oraș, care au înregistrat o extindere și dezvoltare substanțială - Primăria Chester și Muzeul

Grosvenor sunt exemple de arhitectură victoriană din această perioadă. Turismul, industria de vânzare cu

amănuntul, administrația publică și serviciile financiare sunt importante pentru economia modernă.

Chester se află la capătul sudic al unei creste de gresie triasică de 2 mile (3 km) care se ridică la o înălțime

de 42 m într-o curbă naturală S în River Dee (înainte ca cursul să fie modificat în secolul al XVIII-lea).

Patul de pat, care este cunoscut și sub numele de Chester Pebble Beds, se remarcă din cauza numeroaselor

pietre mici prinse în straturile sale. În retragerea gheții de foi glaciare au fost depuse și cantități de nisip și

marlă în zona în care lipsește lutul bolovan.

 https://www.bbcgoodfood.com/howto/guide/best-places-eat-chester

Berwick-upon-Tweed

este un oraș din județul Northumberland. Este cel mai nordic oraș din Anglia, la gura râului Tweed, pe

coasta de est, (4 kilometri) la sud de granița cu Scoția (cătunul Marshall Meadows este așezarea cea mai

nordică). Berwick se află la aproximativ 90 km est-sud-est de Edinburgh, 105 km nord de Newcastle upon

Tyne și 555 km nord de Londra.

Berwick a fost fondată ca o așezare anglo-saxonă pe vremea Regatului Northumbria, care a fost anexată

de Anglia în secolul al X-lea. Zona a fost timp de mai bine de 400 de ani centrală pentru războaiele de

frontieră istorice dintre Regatele Angliei și Scoției și de mai multe ori posesia Berwick a schimbat mâinile

între cele două regate. Ultima dată când a schimbat mâinile a fost când Richard of Gloucester a preluat-o

pentru Anglia în 1482. Până în ziua de azi, mulți berwickeri simt o afinitate strânsă cu Scoția.

Berwick rămâne un oraș de piață tradițional și are, de asemenea, câteva caracteristici arhitecturale

notabile, în special zidurile sale orașe medievale, Primăria Georgiei, meterețele sale Elizabethan și cele

mai vechi clădiri de cazarm din Marea Britanie, pe care Nicholas Hawksmoor le-a construit (1717–21)

pentru Consiliul de Ordine

În perioada post-romană, zona a fost locuită de către Brythons of Bryneich. Mai târziu, regiunea a devenit

parte a regatului anglian Bernicia. Ulterior, Bernicia s-a unit cu regatul Deira pentru a forma

Northumbria, care la mijlocul secolului al X-lea a intrat în Regatul Angliei sub Eadred
 https://englandsnortheast.co.uk/berwick/

Belgia
Binche
este un oraș și municipalitate valonă situate în provincia belgiană Hainaut. [2] La 1 ianuarie 2006, Binche

avea o populație totală de 32.409. Suprafața totală este de 60,66 km² ceea ce dă o densitate a populației de

534 locuitori pe km². Din 1977, municipalitatea Binche a adunat însuși orașul Binche cu șapte

municipalități vechi: Bray, Buvrinnes, Epinois, Leval-Trahegnies, Péronnes-lez-Binche, Ressaix și

Waudrez.

Motto-ul orașului este „Plus Oultre” (însemnând „Mai departe” în limba franceză veche), care a fost

deviza Sfântului împărat roman Charles V, care în 1545 a dat Castelul medieval Binche surorii sale,

regina Maria a Ungariei. Ea a atras atenția asupra lui Binche, pe care a reconstruit-o în Palatul Binche,

sub conducerea unui arhitect-sculptor Jacques du Broeucq, amintit astăzi drept primul maestru al
Giambologna. Castelul, destinat să rivalizeze cu Fontainebleau, a fost distrus de soldații lui Henric al II-

lea al Franței în 1554.

Binche s-a dezvoltat în Evul Mediu, aproape de Calea Romană, care a legat în Bagacum,
capitala Nervii, (acum Bavay) cu Colonia Claudia Ara Agrippinensium, (acum Colonia). Drumul
a influențat mult timp comerțul și comunicarea prin Binche. Orașul a fost fondat oficial în secolul
al XII-lea de Yolande de Gelders, văduvă a ducelui Baldwin al III-lea din Hainaut. Fiul lor
Baldwin al IV-lea fortifica orașul, care a servit ca fortăreață de frontieră împotriva Franței.

În secolul al XIV-lea, zidul orașului a fost extins la dimensiunile sale actuale. Orașul a atins
apogeul său din punct de vedere economic și de putere atunci când Belgia era sub stăpânirea
spaniolă. Binche a fost reședința Mariei Ungariei, guvernantă a Țărilor de Jos pentru fratele ei,
împăratul Charles V. Avea construit un palat magnific, proiectat de arhitectul Jacques Du
Broeucq și care urma să concureze cu cel din Fontainebleau. Charles V a vizitat Binche în
1549, la invitație de la sora sa, iar pentru această ocazie a organizat sărbători magnifice.

În 1554, perioada de prosperitate a luat sfârșit, deoarece palatul, orașul și zona înconjurătoare au fost

jefuite de trupele regelui Henric al II-lea al Franței. Până la începutul secolului 18, Hainaut a fost locul

conflictelor militare repetate între regatele Franței și Spaniei.

https://thebesthotels.org/au-mazy-ID1455996.htm
Kortrijk

este un oraș și municipalitate belgiană din provincia flamencă din Flandra Occidentală.

Orașul se află pe râul Leie, la 42 km sud-vest de Gent și la 25 km nord-est de Lille. Mouscron în Valonia
este chiar la sud de Kortrijk. [6] Salvarea Kortrijk Kortrijk își are originea dintr-un oraș galo-roman,
Cortoriacum, [7] la o răscruce de drumuri lângă râul Leie și două drumuri romane. În Evul Mediu,
Kortrijk a crescut semnificativ datorită industriei de in și lână cu Franța și Anglia și a devenit unul dintre
cele mai mari și mai bogate orașe din Flandra.

Orașul este adesea denumit City of Groeninge sau City of the Golden Spurs, referindu-se la Bătălia de la
Courtrai sau Bătălia Spurselor de Aur care a avut loc la 11 iulie 1302 pe Câmpurile Groeninge din
Kortrijk. În 1820 a fost semnat Tratatul de la Kortrijk, care stabilește granițele încă actuale dintre Franța
și Belgia. De-a lungul secolelor XIX și XX, industria inului a înflorit și rămâne importantă în cadrul
industriei textile belgiene astăzi.

Descoperirile dintr-o săpătură arheologică din 1950 în care au fost găsite resturi de trei piruri funerare

romane sugerează că vicusul a fost folosit ca o tabără de către romani în timpul invaziei lor din Marea

Britanie în anul 43 e.n.

Orașul și-a câștigat statutul de oraș în 1190 de la Philip, contele de Flandra. Creșterea populației a

necesitat noi ziduri de apărare, din care o parte se poate vedea și astăzi (Broeltorens, Armory, Kortrijk).

Câteva locuri locale se referă încă la părți fizice ale structurilor defensive din jurul Kortrijk (Walle,

Waterpoort, Menenpoort, Gentsepoort, Brugsepoort, Kasteelkaai); Majoritatea părților fizice au fost

supraîncărcate sau distruse.

 https://www.erasmus-journal.eu/studying-abroad-in-kortrijk-belgium/

Liege
Orașul este situat pe valea Meuse, în estul Belgiei, nu departe de granițele cu Olanda (Maastricht se află la

aproximativ 33 km (20,5 mi) la nord) și cu Germania (Aachen este de aproximativ 53 km (32,9 km) )

nord-est). La Liège, Meuse întâlnește râul Ourthe. Orasul face parte din industria sillonului, fosta coloana

vertebrala industriala din Valonia. Încă este principalul centru economic și cultural al regiunii.

Deși așezările au existat deja în epoca romană, primele referințe la Liège sunt din 558, când a fost

cunoscută sub numele de Vicus Leudicus. În jurul anului 705, Sfântului Lambert din Maastricht este

creditat că a finalizat creștinizarea regiunii, indicând că până la începutul secolului al VIII-lea practicile

religioase ale antichității au supraviețuit într-o anumită formă. Conversia creștină poate nu a fost încă

destul de universală, deoarece Lambert a fost ucis în Liège și, ulterior, a fost considerat un martir pentru

credința sa
Papa Clement al VI-lea a recrutat mai mulți muzicieni din Liège pentru a concerta în curtea papală de la

Avignon, sancționând astfel practicarea polifoniei pe tărâmul religios. Orașul era renumit pentru

numeroasele biserici, dintre care cea mai veche, St Martin, datează din 682. Deși nominal făcea parte din

Sfântul Imperiu Roman, în practică deținea un grad mare de independență.

Poziția strategică a Liège a făcut-o o țintă frecventă a armatelor și a insurgențelor de-a lungul secolelor. A

fost fortificat încă de la început cu un castel de pe dealul abrupt, cu vedere spre vestul orașului. În această

perioadă medievală, trei femei din regiunea Liège au adus contribuții semnificative la spiritualitatea

creștină: Elizabeth Spaakbeek, Christina the Umoning și Marie of Oignies. [12]

https://plus.lesoir.be/263786/article/2019-11-29/liege-et-la-wallonie-je-taime-moi-non-plus

Olanda

's-Hertogenbosch
numit neoficial și Den Bosch, este un oraș în Olanda, capitala provinciei Brabantul de Nord.
Oraș din Țările de Jos, la aproximativ 80 km sud-est de Amsterdam, capitala provinciei Barbantul de
Nord; situată pe câmpie la confluența fluviilor Dommel și Aa, cu nenumărate canale artificiale care îl
leagă de Liegi și de fluviul Mosa, dintre care cel mai important este canalul Guglielmo. Important nod de
comunicații: Utrecht-Amsterdam, Eindhoven-Maastricht, Tilburg-Breda și Nimwegen-Arnheim.

Cetatea antică (cetate-oraș) - ale cărei origini sunt incerte - în 1134 a obținut recunoașterea statutului

propriu de comună. Vatra orașului se ridică pe locul unde, în antichitate, a fost un templu în cinstea zeului

Hercules Magusanus. În 1185, ducele Henrich I von Brabant a ridicat-o la rangul de oraș și în sec. XIII, a

fost unul dintre centrele principale ale Ducatului Brabant.

În sec. secolul al XV-lea a dat lumii celebrului pictor și sculptor H. Bosch.

Deși reședință episcopală catolică în 1559, în 1561 a deschis porțile Reformei și apoi a participat la

războiul împotriva Spaniei, în care a suferit foarte mult. Din această nefericită participare a ales ocupația

de către spanioli din 1567 până în 1629. Asediat în 1601 și 1603 de Maurice d’Orange, a fost cucerit după

5 luni de asediu, în 1629, de Friedrich Heinrich. În 1648, în Tratatul de pace de Westfalia, orașul a fost

returnat în Olanda și, ca urmare, își va împărtăși soarta în viitor. În 1794 a fost ocupată de francezi până

în 1814, când a fost cucerită de Prusia.

Catedrala gotică St. Jan construită între 1350-1530 pe locul unde mai înainte se ridica o bazilică
romanică din sec. al IX-lea. Cu această ocazie a fost ornamentată cu un minunat cor prevăzut cu
prețioase strane (1450) și cu un amvon renascentist.
Amplu restaurată între 1860-1955. Din 1629 catedrala a fost dată cultului Reformat până în 1810,
când a fost restituită catolicilor.
 https://www.lavueltaholanda.com/en/stage-2-s-hertogenbosch-utrecht/

Aardenburg
este un oraș mic (populație din 2008: 2.438) aproape de granița olandeză cu Belgia. Face parte

din municipiul Sluis, situat în provincia Zeelandă, în Olanda. Numele său medieval a fost

Rodenburgh (Castelul Roșu).

In Sint-Baafskerk, (Biserica Saint Bavo), Aardenburg găzduiește cel mai complet exemplu de

Scheldegotiek, arhitectura gotică caracteristică a Scheldt. De asemenea, este posibil să se vadă

astăzi resturi ale unor fortificații care încercuiau orașul.

Arheologii au găsit dovezi de așezare încă din anul 4500 î.Hr. Situl a fost un mic vicus roman, înflorit în

secolele al II-lea și al III-lea d.Hr., unde fundațiile au fost descoperite unui mic templu celto-roman. După

cel de-al Doilea Război Mondial, restaurările la clădirile deteriorate au descoperit fragmente de
acoperișuri romane, dintre care unele poartă marcajele unui post militar roman, precum și vaze negre și

sandale romane. Cea mai semnificativă descoperire a fost însă cea a unei clădiri romane, cu o fundație de

18 pe 10 metri. Roman Castellum a fost folosit între 175 și 270 d.Hr.

Pe deasupra temeliilor acestei clădiri romane s-au găsit rămășițele unei clădiri medievale, care a fost

distrusă în 1383, conform relatărilor ulterioare. Rodenburgh a primit drepturi de oraș în 1127 și este astfel

unul dintre cele mai vechi orașe din Olanda și este cel mai vechi oraș din Zelanda.

Aardenburg a fost zidit la sfârșitul secolului al XIII-lea: actualul Kaaipoort la intrarea în vest a orașului

vechi datează doar din secolul al XVI-lea. Numele porții amintește de fostul port al Aardenburgului, al

cărui loc este acum dominat de o bancă. Steagul albastru care decorează Kaaipoort în această imagine este

o înfrumusețare temporară, care sărbătorește carnavalul care precede Postul.

https://www.frankbogers.nl/luchtfotos/Aardenburg/
Breda
este un oraș și municipalitate din partea de sud a Olandei, situată în provincia Brabantul de Nord.

Denumirea derivată din brede Aa („Aa lată” sau „largă Aa”) și se referă la confluența râurilor

Mark și Aa. [7]

Ca oraș fortificat, avea o semnificație strategică militară și politică. Deși o Înțelepciune directă a

Sfântului Împărat Roman, orașul a obținut un statut municipal; achiziția lui Breda, prin căsătorie,

de către Casa lui Nassau s-a asigurat ca Breda să fie în centrul vieții politice și sociale din țările

joase

În secolul al 11-lea, Breda a fost un fief direct al Sfântului Împărat Roman, cel mai cunoscut

domn al său fiind Henric de Brunesheim (1080–1125). Orașul Breda a obținut un statut

municipal în 1252. După aceea, Breda a avut drepturile de a construi fortificații. Orașul a

construit ziduri de cărămidă și porți în stil roman.

Cel mai impresionant, construit de arhitectul italian Thomas Vincidor de Bologna pentru primul prinț

olandez, a fost primul palat în stil renascentist construit la nord de Alpi. În secolul al XV-lea, importanța

fizică, economică și strategică a orașului s-a extins rapid. O mare biserică a fost construită în stil gotic

Brabantine cu un turn galant de 97 de metri înălțime (318 ft), numit Grote Kerk (biserica principală) sau

de asemenea Onze Lieve Vrouwe Kerk (Biserica Maicii Domnului). În 1534 Henric al III-lea din Nassau-

Breda a reconstruit modestele fortificații medievale într-un stil impresionant.

Centrul orașului conține clădiri vechi și porțiuni ale cântecelor (gropilor) și portului. Punctul focal este

Grote Markt, piața principală cu pub-uri și cafenele trotuare.

Parcul Valkenberg este un parc public important, la jumătatea distanței dintre stația principală de cale

ferată Breda și Grote Markt.

Principalele clădiri istorice includ:

Grote Kerk (Biserica Mare) sau Onze Lieve Vrouwe Kerk (Biserica Maicii Domnului), un exemplu major

al stilului Brabant al arhitecturii gotice.

Castelul Breda.

Begijnhof, un Beguinage.

Catedrala Sfântul Anton (Sint-Antoniuskathedraal), biserica catedrală a Eparhiei Catolice din Breda.

Primărie.

Spanjaardsgat, o poartă de apă din secolul al XVI-lea.

Koepelgevangenis (Breda) (Koepelprison).

5.Studiu de caz –Berlin - planuri de amenajare urbană excepționale

Proiectarea schimbării

Berlinul este în creștere. Economia este bine poziționată; populația este în creștere. Trebuie

folosita această creștere pentru o dezvoltare sistematică și de înaltă calitate a Berlinului, orientată

spre viitor. Pentru a face acest lucru este nevoie de o perspectivă care să poată informa

dezvoltarea urbană. Scopul este de a face Berlinul mai stabil din punct de vedere economic, mai

atractiv pentru întreprinderi, mai echilibrat social și de a-și spori în continuare reputația

internațională.

Pe baza orientărilor politicii guvernamentale și sub egida Departamentului Senatului pentru

Dezvoltare Urbană și Mediu, Strategia Berlin | Conceptul de dezvoltare urbană Berlin 2030 se

concentrează asupra viitorului orașului și pictează o imagine a Berlinului de astăzi și a Berlinului

de mâine. Conceptul de dezvoltare urbană din Berlin își propune să abordeze dinamica socială,

economică, culturală și spațială complexă, cu planificări și concepte avansate.

Conceptul de dezvoltare urbană Berlin 2030 susține planificarea și programele existente ale orașului,

extinzându-se în același timp la strategiile de dezvoltare pentru dezvoltarea orașului din Berlin.

Planificarea regională (de ex. Modelul Regiunii Capitalei Berlin-Brandenburg, Planul principal industrial)

curge în procesul de dezvoltare și în conceptele sectoriale la nivelul întregii orașe (de exemplu, Planurile

de Dezvoltare Urbană Locuințe, Transporturi, Climă

Berlinul este capitala Germaniei și este binecunoscut ca loc pentru inovație și cercetare. Orașul s-

a stabilit ca o metropolă start-up și atrage creativi din întreaga lume. Cu toate acestea, în
comparație cu alte regiuni din țară, situația economică a Berlinului este sub medie. Dezvoltarea

economică a orașului va fi consolidată prin investiții în turism, servicii publice, precum și în

sectoarele de afaceri și industriale.

Strategia de la Berlin stabilește opt priorități:

• Consolidarea economiei cu cunoștințe inteligente

• Dezlegarea atuurilor prin creativitate

• Protejarea ocupării forței de muncă prin educație și abilități

• Consolidarea diversității de cartier

• Orașul și verdele cresc împreună

• Punerea bazelor pentru un oraș ecologic

• Îmbunătățirea accesibilității și a mobilității favorabile orașului

• Formarea viitorului împreună

 https://www.stadtentwicklung.berlin.de/index_en.shtml

6.Blue Banana

Banana albastră este un coridor sporadic de urbanizare care se extinde în Europa Centrală și de Vest și are
o populație de aproape 111 milioane.

Coridorul începe din nord-vestul Angliei, se întinde spre Londra mai mare, Germania de Sud, Renania
Germană, Alsacia-Franța, Elveția și se termină în nordul Italiei. Unele dintre marile orașe incluse în
coridor sunt Londra, Manchester, Rotterdam, Birmingham, Haga, Amsterdam, Ghent, Bruxelles,
Antwerp, Düsseldorf, Dortmund, Stuttgart, Frankfurt, Genova, Elveția, Torino și Milano.
Cel mai sudic punct este nord-vestul Italiei - Torino, Genova, Milano.

Banana albastră este mai mult decât un capriciu al unui geograf. Este rezultatul unui set benefic

de circumstanțe, care includ un climat temperat, sol fertil pe câmpii și o varietate de resurse

minerale. Procesele lungi, cum ar fi apariția rutelor comerciale, îmbunătățirea agriculturii,

dezvoltarea industriei și progresele științei au culminat în secolul al XIX-lea, când regiunea era o

putere globală a industriei, finanțelor și științei. Chiar dacă Banana Albastră, ca o mare parte din

restul lumii dezvoltate, a trecut acum într-o fază postindustrială, regiunea rămâne un centru

economic major.

Ca concept, principalul atu al Bananei Albastre este acela că le permite celor implicați să depășească

limitele naționale restrânse care, la zeci de ani de la începutul integrării europene, încă definesc spațiul

mental locuit de majoritatea cetățenilor europeni. Banana albastră face mai ușor să vedem evoluțiile

economice, demografice, culturale și politice ale Europei într-un cadru regional mai larg.

Coridorul albastru al bananelor este o destinație excelentă pentru investitori, dar are și unele efecte
negative. Cu accent mai mare pe zonele situate pe coridor, zonele din afara coridorului se confruntă cu
neglijență, cu timpul se crede că coridorul poate duce la o divizare economică în Europa.

Concepția ideii
Roger Brunet, geograf georgian, a venit cu conceptul de împărțire a Europei la fețele economice
puternice și slabe din 1989. El a stabilit ideea unei coloane vertebrale din Europa de Vest. El a
făcut referire la un coridor economic metropolitan care se întindea prin nordul Angliei până la
nordul Italiei.

Pentru Brunet, acest lucru nu era un concept nou, ci mai degrabă ceva pe care inteligentul îl
observase. Brunet a văzut Banana Albastră ca evoluție a modelelor istorice, cum ar fi rutele
comerciale în trecut. Parisul și zonele urbane franceze au fost excluse din analiza lui Benet din
cauza intoleranței economice a francezilor.
Obiectivul lui Benet a fost acela de a realiza o amalgamare economică în Europa, însă el credea
că Franța și-a pierdut legătura cu alte țări europene. El a simțit că legătura franceză a fost
pierdută când Franța a scăpat de Huguenot care era bun în afaceri.

https://www.arcgis.com/apps/MapJournal/index.html?appid=1ed719e4801a412d94ae75f4e72c3853

7.Orașe europene notabile: Paris vs. Amsterdam (comparație imagine urbană)

• Parisul este mult mai mare decât Amsterdam. Nu doar în ceea ce privește populația (cu

un factor de 7 sau 8); orașul se simte mult mai mare, cu căile sale largi, monumentele

grandioase și cartierul imens de afaceri. Aceasta face ca Parisul să se simtă mai

 intimidant, dar și un loc mai important. Amsterdam este, de asemenea, un oraș european

important, economic vorbind, dar se simte mai fermecător decât grandios.

• Costul vieții este destul de mare în Amsterdam. Oamenii vor rămâne întotdeauna contra-

exemple, dar se activează de zi cu zi, cum ar fi să cumpărăturile de alimente și de a

ajunge la A la B cu transport public sau cu taxiul, sunt în general prea mari mari la Paris.

(Acest lucru se poate urmări în mare parte în urma dimensiunilor orașului.) Mâncarea

restaurantului este, de asemenea, în general, un pic mai scump în Amsterdam.

• În Amsterdam, toată lumea vorbește engleză. Nu așa la Paris. Tinerii parizieni sunt în

general capabili să vorbească engleza pe jumătate decentă în prezent, mai ales dacă au

călătorit puțin. (Deși nimic în comparație cu tinerii olandezi, care aproape par să se nască

în engleză.) Dar parizienii mai în vârstă vorbesc rar engleză bună, datorită standardului

scăzut de predare a limbilor franceze de-a lungul anilor. Există, de asemenea, o reticență

răspândită de a vorbi engleza la Paris, chiar și atunci când este capabil, ceea ce este

practic inexistent la Amsterdam.

• Parisul este plin de frumusețe - arhitectura, vitrinele, oamenii, grădinile, toate oferă un

peisaj urban al unui sit superb după un sit superb.

• Amsterdam este un oraș de stil - arhitectura, vitrinele, oamenii, canalele, toate oferă un

peisaj urban de farmec și frumusețe. Și, locuitorii din Amsterdam au obiceiul de a-și
 păstra geamurile fără perdea, astfel încât trecătorii pot arunca o privire și verifica stilul

lor excelent. Parizienii și francezii în general sunt faimoși pentru ferestrele închise.

• Parisul este imens și impresionant - bulevardele largi, clădirile mărețe, parcurile enorme

sunt toate concepute pentru a ne uimi și a se mira în noi, noi, pietonii.

• Amsterdam este confortabil - străzile de-a lungul canalelor sunt înguste, clădirile

înfundate de-a lungul canalelor, micile cafenele din colț par toate

https://dutchreview.com/culture/video/amsterdam-has-more-bridges-than-almost-every-
city-in-the-world-vid-inside/
https://www.agoda.com/ro-ro/paris-louvre-romantic/hotel/paris-fr.html?cid=1844104

8. Structura internă a orașelor (caracterizarea zonelor centrale istorice vechi).

Franta
Gallia Aquitania a fost o provincie a Imperiului Roman, aflată în sud-vestul Franței de astăzi, mărginită
de provinciile Gallia Lugdunensis, Gallia Narbonensis și Hispania Tarraconensis.
Sub Cezar Augustus, Gallia Aquitania a devenit o provincie imperială, sub comanda unui fost praetor, dar
neavând nicio legiune.
Odată cu reorganizarea provinciilor de către Dioclețian, Gallia Aquitania a fost împărțită în trei
provincii: Aquitania Prima, Aquitania Secunda și Aquitania Tertia sau Aquitania
Novempopulana (astăzi Gasconia), în cadrul Diocesis Viennensis a prefecturii pretoriene pentru gali

https://alchetron.com/Gallia-Aquitania

Burgundia (franceză Bourgogne) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. Capitala regiunii
este orașul Dijon iar regiunea cuprinde 4 departamente. Regiunea este mai mare decât
vechiul Ducat dar mai mică decât teritoriile franceze controlate de câtre Ducii de Burgundia.
Numele este dat de către un trib germanic ce a ocupat teritoriul după căderea Imperiului Roman.
În secolul VI Regatul Burgunzilor a fost cucerit de către franci și integrat în regatul lor. După
destrămarea regatului francilor, au luat ființă Ducatul Burgundiei și două regate Burgundia de Sus
și Burgundia de Jos, în estul acestuia. În secolul XI Ducatul a fost incorporat în Regatul
Franței iar cele două regate Burgunde au fost incorporate în Sfântul Imperiu Roman
 https://www.cistour.ro/vacante/burgundia-champagne-franta-si-toate-locatiile-franta/din-
bucuresti/circuite/cu-avion/

Bretania este una dintre cele 26 de regiuni ale Franței. Denumirea i se trage de la Britoni, o populație
celtică venită în secolul al VI-lea din Marea Britanie, de unde fusese izgonită de invaziile Anglo-
Saxone. Regiunea mai fusese celtică și anterior romanizării, dar sub denumirea
de Armorica (Armorique în limba franceză) încă folosită în paralel. Ocupă peninsula cu același nume
din vestul țării, fiind scăldată de Marea Mânecii la nord și de Golful Biscaya la sud. Capitala regiunii
este orașul Rennes iar regiunea cuprinde 4 departamente.

Cele mai impresionante relicve arheologice predatează insă această perioadă, și sunt lăsate de către o
populație preceltică, și consistă într-o civilizație a megaliților, datând din perioada neoliticului, acum
aproximativ 5000 de ani. Se știu puține lucruri despre această civilizație, învăluită în mister.
Revenind la epoca romană, din relatările lui Cezar aflăm că teritoriul actualei Bretanii, aparținea împreună
cu toată coasta nord-vestică a Galiei, Confederației Armoricane, nume ce își are originile în cuvântul
celtic pentru regiune de coastă. Confederația era formată din mai multe poapoare celtice, iar unii dintre
cei mai cunoscuți erau Veneții, navigatori de excepție ce locuiau în zona orașului actual Vannes, care este
numit după aceștia. Teritoriul ocupat de celți nu se limita doar la coasta europeană a Canalului Mânecii,
aceștia ocupând și mare parte din Insulele Britanice
 https://circuitepremium.ro/packages/bretania-si-tara-bascilor/

Marea Britanie

zidul lui Hadrian - o structură defensivă a Romei Antice

Lungimea acestui reper istoric al Angliei este de 117 km. A fost construit în anii 122-128 de către
romani pentru a proteja împotriva atacurilor briganților și pictorilor. În urmă cu aproximativ 15
ani, a fost deschisă o pistă de drumeție pentru turiști de-a lungul structurii defensive. Recenziile
turistilor spun ca o plimbare de-a lungul metroului va fi interesanta nu numai pentru iubitorii de
istorie si frumusetile naturale, dar si pentru o persoana cu orice alte preferinte in vacanta;

https://letsgotour.ru/ro/vetnam/pamyatniki-kultury-i-prirody-v-velikobritanii-velikobritaniya-zateryannye-
sady-heligana.html
Stonehenge este un monument neolitic în Anglia, în comitatul Wiltshire.
Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul
exterior (cercul de Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de piatră
(megaliți - menhire), așezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare.
Deasupra acestor blocuri de piatră au fost așezate ca niște praguri (buiandrugi) alte blocuri
curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanț exterior se află un alt cerc de blocuri
mai mic din piatră vânătă

Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se
cunoaște exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscută a
avansat ipoteza că ar fi construit de druizi, o populație existentă în Anglia înainte de
cucerirea romană. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a
fost construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la
forma pe care o cunoaștem azi, cea din anul 1600 î.Hr

Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de Stonehenge se află în Câmpia Salisbury,

la 3 km vest de orașul Amesbury, Wiltshire, în sudul Angliei.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stonehenge#/media/Fișier:Stonehenge-Green.jpg

Stratford-Upon-Avon
Stratford-upon-Avon este un oraș în comitatul Warwickshire, regiunea West Midlands, Anglia.
Este centrul administrativ al districtului Stratford-on-Avon. Stratford este cunoscut la nivel
mondial ca fiind locul nașterii lui William Shakespeare.
Stratford este situat în vecinătatea celui de al doilea oraș ca mărime din Regatul
Unit, Birmingham fiind ușor accesibil prin intersecția 15 a autostrăzii M40. Are legături
feroviare bune din Birmingham (Snow Hill) și curse spre Londra.
Stratford are origini anglo-saxone și s-a dezvoltat ca un târg în perioada medievală. Datorită
asocierii cu numele lui Shakespeare, Stratford este un vestit punct turistic, fiind vizitat de peste
două milioane de turiști anual. În afara turismului, orașul are ca activități industriale producerea
aluminiului și construcția bărcilor. În ultimii ani, afluxul de turiști a provocat tensiuni cu
localnicii din Stratford, care s-au plâns autobuzele cu turiști blochează drumurile din oraș.

Orașul este situat pe râul Avon, pe malurile căruia se găsește Teatrul Regal Shakespeare sediul
Companiei Regale Shakespeare. Alte atracții ale orașului sunt locul nașterii lui Shakespeare și
două clădiri ale perioadei, Hall's Croft (una din locuințele fiicei lui Shakespeare, Susannah) și
New Place, clădire ridicată pe locul unei case deținute de dramaturg. De asemenea, în oraș se
mai află biserica Sfânta Treime (Holy Trinity Church), unde a fost botezat Shakespeare și unde
este înmormântat.
Punctele de atracție fără legătură cu Shakespearean includ Muzeul Teddy Bear, o fermă de
fluturi și Lebăda Neagră (numită de localnici Rața Murdară), un local frecventat de tineri actori.

https://www.loveexploring.com/news/68952/stratford-upon-avon-shakespeare

Turnul Londrei
 este un castel istoric aflat pe malul nordic al Tamisei în centrul Londrei. El se află în burgul
londonez Tower Hamlets, separat de marginea estică a City of London de un spațiu deschis
denumit Dealul Turnului (Tower Hill). Construcția sa a început spre sfârșitul lui 1066 în
contextul cuceririi normande a Angliei. Turnul Alb, de la care își trage numele întreg castelul, a fost
construit de William Cuceritorul în 1078, și a fost disprețuit ca simbol al oprimării locuitorilor
Londrei de noua elită conducătoare

Turnul Londrei a jucat un rol proeminent în istoria Angliei. A fost asediat de mai multe ori și controlul
asupra sa era important pentru dominația asupra țării. Turnul a servit drept armurărie, trezorerie,
menajerie, sediu al Monetăriei Regale, oficiu de arhive publice, și sediul Bijuteriilor Coroanei Angliei.
De la începutul secolului al XIV-lea până la domnia lui Carol al II-lea, la încoronarea unui monarh se
ținea o procesiune de la Turn la Abația Westminster.

În absența monarhului, castelul este administrat de conetabilul Turnului. Acest post era unul de mare
putere în care în perioada medievală erau numiți oameni de încredere ai regelui. Spre sfârșitul
secolului al XV-lea, castelul a fost locul unde au fost închiși Prinții din Turn. Sub dinastia Tudor,
Turnul a fost utilizat mai puțin ca reședință regală și, în ciuda unor încercări de a-l reîntări și de a
repara castelul, fortificațiile sale au rămas în urma evoluțiilor tehnice ale artileriei.

https://www.hrp.org.uk/tower-of-london/history-and-stories/the-story-of-the-tower-of-
london/#gs.7t75ld

Belgia
Waterloo
este o comună francofonă din regiunea Valonia din Belgia. Suprafața totală a comunei este de 21,03 km².
La 1 ianuarie 2008 comuna avea o populație totală de 29.448 locuitori.
Localitatea este celebră datorită Bătăliei de la Waterloo ce a avut loc aici la 18 iunie 1815 și a opus
armatelor lui Napoleon Bonaparte o coaliție anglo-prusacă, bătălie soldată cu înfrângerea definitivă a lui
Napoleon.
Etimologia numelui este legată de termenele germanice referitoare la pantă (din neerlandezul lots sau los)
și pă (watar).
Datorită coloniștilor belgieni din SUA, mai există două localități cu numele Waterloo: una în Wisconsin,
alta în Michigan.
Satul Waterloo s-a separat de Braine-l'Alleud la 18 decembrie 1795, devenind comună separată. La 1
ianuarie 1977 s-a făcut o reîmpărțire teritorială între cele două comune. Din punct de vedere cultural-
lingvistic, Braine-l'Alleud a fost întotdeauna de cultură romană, pe când Waterloo de cultură germanică.
Din cauza faptului că o vreme îndelungată Waterloo a fost lipit de Braine-l'Alleud, prima s-a francizat. De
aceea în ziua de astăzi face parte din Valonia, chiar dacă se află exact la hotarul cu Flandra.
În secolul al XII-lea, schitul de la Forest deținea moșii la Waterloo, lucru confirmat în 1245 de către papa
Inocențiu al IV-lea. În 1410, ducele Brabantului Antoniu de Burgundia dădea voie ca pe pășunea satului
să pască animalele lui: 30 de vaci, 12 cai, 2 iepe și 25 de porci. Apoi pășunea a fost vândută cu bani grei.
Ferma a fost lovită în parte în timpul bătăliei de la 18 iunie 1815, apoi nimicită în 1818.
Călugării ospitalieri au avut și ei moșii la Waterloo pe Muntele Saint-Jean. Aceștia au zidit clădiri
importante, care au servit la îngrijirea răniților din timpul bătăliei. Ducele de Wellington și-a stabilit
cartierul general în mijlocul satului, dar bătălia s-a dat pe Muntele Saint-Jean.

Brugge

Orașul din nord-vestul Belgiei din Flandra a Belgiei a fost cândva un principal nexus al

comerțului în Europa medievală și al artei și arhitecturii în perioada Renașterii. Centrul istoric al

lui Brugge și-a păstrat caracterul de-a lungul secolelor și este acum desemnat patrimoniul

mondial UNESCO. Reprezintă unul dintre cele mai bine păstrate exemple ale unei așezări

europene medievale.

Prima dată stabilită de vikingi în Evul Mediu timpuriu, locația strategică a orașului în Marea Nordului a

ajutat-o să devină un centru comercial important, unde comercianți din nordul și sudul Europei s-au

întâlnit, aducând un hodge de limbi și influențe culturale. Bogăția zonei a fost sporită în continuare de
înfloritoarea industrie textilă flamandă. Orașul a devenit cunoscut și ca centru al școlii de pictură

primitive flamande și acasă a unor maeștri, inclusiv Jan van Eyck și Hans Memling.

Până în anii 1500, Anversul a înlocuit Brugge ca centru comercial.

La mijlocul anilor 1800, orașul era unul dintre cei mai săraci din Europa. Dar averile sale s-au schimbat

din nou odată cu secolul XX. Orașul a fost scutit de pagube majore în cele două războaie mondiale,

lăsându-și patrimoniul arhitectural intact. Drept urmare, Brugge a obținut un nou contract de închiriere pe

viață ca hub turistic.

Astăzi, vizitatorii se aglomerează din întreaga lume pentru a pluti pe canalele istorice ale orașului și sub

podurile sale pitorești de piatră alături de turme de lebede, pentru a-și parcurge străzile pietruite în trăsuri

trase de cai și pentru a bea ciocolată caldă și bere la cafenele trotuare.

Multe dintre structurile gotice originale ale orașului rămân, inclusiv impunătorul clopotniță din secolul al

XIII-lea, cu vedere la Piața Pieței. Clopotele sale - acum un carillon cu 47 de clopote - au fost o

caracteristică a orașului de secole. Vizitatorii întreprinzători pot urca 366 trepte pentru o vedere

panoramică. Structurile medievale se îmbină armonios cu clădirile și fațadele neo-gotice construite la

sfârșitul secolului 19, păstrând atmosfera Lumii Vechi a orașului.

 https://www.timetravelturtle.com/historic-city-bruges-belgium/

Catedrala Saint Bavo

Catedrala Sf. Bavo (cunoscută și sub denumirea de Catedrala Sint-Baafs, sau în olandeză Sint

Baafskathedraal) este o catedrală gotică, înaltă de 89 de metri, din Catedrala gotică din Gent,

Belgia. Este sediul eparhiei de Gent, este numit pentru Sfântul Bavo de Gent și conține

binecunoscutul altar al Gantei.

Clădirea este construită pe locul fostei Paraclis a Sfântului Ioan Botezătorul, în principal din
construcții din lemn care a fost consacrată în 942 de Transmarus, episcopul Tournai și Noyon.
Urmele unei structuri romanice ulterioare pot fi găsite în cripta catedralei. [1] Construcția
bisericii gotice a început în jurul anului 1274. În perioada ulterioară din secolele XIV - XVI, pe
structură au fost executate proiecte de extindere aproape continuă în stil gotic.
Au fost adăugate un nou cor, capele care radiază, extinderea transeptelor, o casă capitulară,
culoar naos și o secțiune vestică cu o singură tură. În 1539, ca urmare a rebeliunii împotriva lui
Charles V, care a fost botezat în biserică, vechea Abbey of St. Bavo a fost dizolvată. Starețul și
călugării au continuat să devină canoni într-un capitol care era atașat de ceea ce atunci a devenit
Biserica Sf. Bavo.
Când a fost fondată Eparhia de Gent în 1559, biserica a devenit catedrala ei. Construcția a fost
considerată finală la 7 iunie 1569. În vara anului 1566, trupe de iconoclasti calviniști au vizitat
bisericile catolice din Olanda, spulberând vitralii, zdrobind statui și distrugând tablouri și alte
opere de artă pe care le-au perceput drept idolate. [2] Cu toate acestea, altarul de la Van Eycks a
fost salvat.

https://en.wikipedia.org/wiki/St_Bavo%27s_Cathedral,_Ghent

Olanda

Begijnhof
este unul dintre cele mai vechi orașe din Amsterdam, Olanda. Un grup de clădiri istorice, în mare parte

locuințe private, se află în centrul acesteia. După cum sugerează și numele, a fost inițial un Béguinage.

Astăzi este, de asemenea, locul a două biserici, catolica Houten Huys și biserica reformată engleză.
Begijnhof este singura curte interioară din Amsterdam care a fost fondată în Evul Mediu și, prin urmare,

se află în Singel - canalul cel mai interior al sistemului canalului circular din Amsterdam. Begijnhof se

află la nivelul străzii medievale, ceea ce înseamnă un metru sub restul centrului vechi al orașului.

Nu este clar când a fost fondată exact Begijnhof (curtea lui Beguines). În 1346, fagurii încă locuiau într-o

casă (un document din acea vreme menționa un beghynhuys). O curte a fost menționată doar pentru prima

dată în 1389, probabil după ce statutul religios al orașului s-a ridicat datorită Miracolului Euharistic din

Amsterdam din 1345.

Inițial, Begijnhof era în întregime înconjurat de apă (Nieuwezijds Voorburgwal, Spui și Begijnensloot sau

"Beguines 'Ditch"), cu singura intrare situată la Begijnensteeg ("Aleea Beguines"), care avea un pod peste

Begijnensloot. Fațadele din spate erau, prin urmare, blocate cu apă. Intrarea Spui datează doar din secolul

al XIX-lea.

Clădirile din curte sunt case de oraș înalte, caracteristice în stil Amsterdam, subliniind caracterul relativ

privat al curții. Begijnhof este singura instanță ale cărei case au adrese care poartă numele curții. Spre

deosebire de majoritatea instanțelor, casele de aici nu formează rânduri care unesc o locuință cu alta; în

schimb, există 47 de case obișnuite de oraș, fiecare cu aspectul său individual, iar majoritatea cu fațade

din secolele XVII și XVIII. Cu toate acestea, clădirile în sine sunt de obicei mai vechi, optsprezece dintre

ele încă mai dețin un cadru gotic din lemn.

 https://en.wikipedia.org/wiki/Begijnhof,_Amsterdam

Piata Dam
Piața Dam este o piață centrală din Amsterdam, capitala Olandei. Clădirile sale notabile și

evenimentele frecvente organizate acolo o fac să fie unul dintre cele mai cunoscute și mai

importante locuri din oraș și din țară.

Piața Dam se află în centrul istoric al orașului Amsterdam, la aproximativ 750 de metri sud de principalul
nod de transport, Gara Centraal, pe locul în care s-a aflat barajul de pe râul Amstel. Ea are o formă
aproximativ dreptunghiulară, care se întinde pe circa 200 de metri de la est la vest și pe aproximativ 100
de metri de la nord la sud. Piața leagă străzile Damrak și Rokin, care se întind de-a lungul albiei inițiale a
râului Amstel de la Centraal Station către Muntplein (Piața Monetăriei) și Munttoren (Turnul Monetăriei).
Dam marchează, de asemenea, capătul străzilor comerciale Nieuwendijk, Kalverstraat și Damstraat. La
scurtă distanță dincolo de colțul de nord-est se află principalul cartier al felinarelor roșii: de Wallen.

Pe partea de vest a pieței se află clădirea neoclasică a Palatului Regal, care a servit ca primărie a orașului
din 1655 până la transformarea în reședință regală în 1808. Alături de ea sunt biserica gotică din secolul al
XV-lea Nieuwe Kerk (Biserica Nouă) și Muzeul de ceară Madame Tussaud's. Monumentul Național, un
stâlp din piatră albă proiectat de J.J.P. Oud și ridicat în 1956 pentru a comemora victimele celui de-al
Doilea Război Mondial, domină partea opusă a pieței. De asemenea, alte clădiri cu vedere la piață sunt
NH Grand Hotel Krasnapolsky și magazinul de lux De Bijenkorf. Aceste variate atracții au transformat
Piața Dam într-o zonă turistică.
Construit în jurul anului 1270, barajul a reprezentat prima legătură între așezările de pe părțile
laterale ale râului.
Pe măsura construirii treptate a barajului, zona a devenit suficient de mare pentru o piață
orășenească, rămânând nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat orașul. Piața Dam, așa cum există ea
astăzi, s-a dezvoltat din ceea ce erau inițial două piețe separate: actuala piață, numită Middeldam,
și Plaetse, o piață adiacentă de la vest
Fiind o piață, Dam a avut o casă de cântărire, care poate fi văzută în unele picturi vechi. Clădirea a
fost demolată în anul 1808 prin ordinul lui Louis Bonaparte, care, după ce și-a stabilit reședința în
noul Palat Regal, s-a plâns că îl împiedica să vadă panorama orașului.

https://www.tvl.ro/amsterdam/obiective-turistice/piata-dam.html

The Oude Kerk

(engleză: Old Church) este cea mai veche clădire din Amsterdam și cele mai tinere institute de artă (din

2012). Clădirea a fost fondată în jurul anului 1213 și a fost consacrată în 1306 de episcopul Utrecht, cu

Sfântul Nicolas ca sfințitor. După Reforma din 1578, a devenit o biserică calvinistă, care rămâne și astăzi.

Se află în De Wallen, acum principalul district al luminii roșii din Amsterdam. Piața din jurul bisericii

este Oudekerksplein
În jurul anului 1213, o capelă de lemn a fost ridicată la locul Oude Kerk de astăzi. În timp, această

structură a fost înlocuită cu o biserică de piatră care a fost consacrată în 1306.

Biserica a cunoscut o serie de renovări efectuate de 15 generații de cetățeni din Amsterdam. Biserica a

stat doar o jumătate de secol înainte ca primele modificări să fie făcute; culoarul a fost prelungit și

înfășurat în jurul corului într-o jumătate de cerc pentru a sprijini structura. Nu la mult timp după

întoarcerea secolului al XV-lea, la biserică au fost adăugate transeptele nord și sud, creând o formațiune

de cruce. Lucrările la aceste renovări au fost finalizate în 1460, deși este probabil ca progresele să fie

întrerupte în mare parte de marile incendii care au asediat orașul în 1421 și 1452. Acest lucru a întârziat

clădirea cu aproape 1 an.

Înainte de Alteratie sau Reforma din Amsterdam din 1578, Oude Kerk era romano-catolic. După

înfrângerea spaniolă a lui William the Silent în Revolta olandeză, biserica a fost preluată de Biserica

Reformată Olandeză Calvină. De-a lungul luptelor din secolul al XVI-lea, biserica a fost jefuită și

desfăcută în numeroase ocazii, mai întâi în Beeldenstorm din 1566, când o gloată a distrus cea mai mare

parte a artei și armăturilor bisericii, inclusiv un altar cu un panou central de Jan van Scorel și panouri

laterale. pictat pe ambele părți de Maarten van Heemskerck. Au fost cruțate doar tablourile de pe tavan,

care nu au putut fi atinse.

 https://alexandruguzi.ro/descopera-amsterdamul-numai-3-zile-prima-parte/oude-kerk-amsterdam/

9.Concluzii

Europa de Vest este Cea mai dezvoltata parte a Continentului,avand o economie ridicata. In aceasta zona
numindu-se “banana albastra”. Apariția unei astfel de zone nu a fost rezultatul muncii intenționate a vreunui
organism sau organizație. Formarea a avut loc în condiții naturale, condiționate de legile unei economii de
piață.

Aceasta arie este situată de la nord la sud, de-a lungul liniilor industriale și industriale importante orașe ale
Europei. Condițional, începe în nord-vestul Angliei în Lancashire. Aici există centre vechi de industrie a
cărbunelui și oțelului. Cel mai sudic punct este nord-vestul Italiei - Torino, Genova, Milano.

Cuprinde numeroase zone/orase medievale, pline de istorie(planul cultural).

10.Bibliografie
https://trip101.com/article/historical-places-in-uk
https://books.google.ro/books?id=LwqDCgAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&ca
d=0#v=onepage&q&f=false
https://www.nationalgeographic.com/travel/destinations/europe/belgium/brugge-bruges-unesco-world-heritage-
guide/
https://www.lavueltaholanda.com/en/stage-2-s-hertogenbosch-utrecht/
https://www.stayz.com.au/holiday-rental/p10338721
https://www.visitholland.nl/index.php/history/532-cities-in-holland-with-fortifications-and-defensive-walls
https://plus.lesoir.be/263786/article/2019-11-29/liege-et-la-wallonie-je-taime-moi-non-plus
https://www.erasmus-journal.eu/studying-abroad-in-kortrijk-belgium/
https://www.pandotrip.com/top-10-marvelous-historic-towns-in-belgium-29626/
https://cheaphotels4uk.com/travel-guide/walled-cities-britain
https://www.inspirock.com/historical-places-in-the-netherlands
https://about-france.com/cities/walled-cities.htm
https://www.eupedia.com/france/most_beautiful_fortresses_of_france.shtml
https://ro.ripleybelieves.com/what-is-blue-banana-6053
https://inbors.com/cele-mai-vizitate-monumente-si-obiective-turistice-din-franta/
https://alchetron.com/Gallia-Aquitania
https://www.travelsos.co.uk/8-historical-places-visit-uk/
https://use.metropolis.org/case-studies/urban-development-concept-berlin-2030
https://www.researchgate.net/publication/313679886_DEZVOLTAREA_URBANA_SI_ARIILE_METROPOLITA
NE
https://www.cistour.ro/vacante/burgundia-champagne-franta-si-toate-locatiile-franta/din-bucuresti/circuite/cu-avion/