Bastidele din Sud-Vestul

Frantei in secolele XII-XII

Teodora Dinu
Istoria Artei
2012

Ce sunt bastidele?
Bastida este un oras nou, creat ex nihilo, si fondat intre 1222(ex
Cordes, Tarn) si 1373( ex. La Bastide dAnjou, Aude) in sudul
Frantei. In documentele vremii, aparitia acestor noi orase era
deseori semnalata prin expresii precum bastida seu villa nova
si bastida seu populatio.
Intre 1200 si 1400: au fost construite 700 de orase(cele mai multe
in regiunea Aquitaine)
Trama stradala avea forma unui grilaj de cele mai multe ori;
centrul bastidei era reprezentat de o piata arcuita.
Forma regulata a multora dintre bastide contrazicea forma
conventional organica a planurilor urbanistice ale oraselor
medieval. Cu toate acestea, nu toate bastidele aveau aceasta
forma regulata de grilaj, tipul de planificare fiind influentat de
circumstantele politice, geografice, juridice si economice.

Inima bastidei
Inima, centrul
acesteia=piata. Nu numai ca
era unitatea geometrica de
baza de la care dezvoltarea
orasului pornea, dar era
numai partial publica,
aflandu-se intr-o anumita
masura in proprietatea cuiva.
Reprezenta cea mai clara
expresie a puterii
fondatorilor.
Structura orasului nu era
numai un rezultat al
planificarii spatiale, dar si al
relatiilor sociale.

Actul de fondare a bastidei:parage

Parage=intelegere formala intre doua sau mai multe parti ce erau de acord sa
isi uneasca terenurile si puterile legale pentru a forma un oras; profiturile ce ar fi
rezultat din activitatea orasului erau impartite.
Functiona ca un contract semnat de obicei de catre proprietarii de terenuri(fie o
manastire, fie proprietarul local) si o putere suverana(de obicei un conte al Toulouseului, un rege al Frantei sau un rege la Angliei).
Exemplu:Pareage-ul bastidei Trie-sur-Baise,la formarea careia abatele manastirii
LEscaladieu Roger de Mauleon) si alti 2 lorzi feudali locali, (Bernard de Manas de
Montbarbon et Duffort si Geraud desparros de Puydarnieux) au cedat teren pentru
construirea bastidei, ale carei drepturi aveau sa fie atestate de regele Frantei,
reprezentat fiind de Pierre de Verdier si Jean de Trie, senealul regelui(maresal de
curte in Franta medievala care impartea dreptatea in numele regelui), cel care
supraveghea constructia bastidei si al carui nume era purtat de viitorul oras.
Documentul continea responsabilitatile/obligatiile partilor contractuale dar si
beneficiile acestora.
De obicei, puterea suverana era obligata sa asigure securitatea orasului si sa
instituie baza legala sub care orasul avea sa functioneze.
Legile stipulate in parage purtau numele de charte des franchises sau charte
des coutumes, in care erau stipulate si drepturile specifice ale locuitorilor.
Una din clauze prevedea grabirea procesului de constructie a cladirilor, sau existenta
unui termen limita in care acestea puteau fi ridicate, iar nerespectarea acestei cauze
atragea dupa sine anularea contractului.

Prevederi ale parage-ului

Proprietarii terenurilor pe care avea sa fie construita bastida concedeau aceste proprietati noilor
fondatori si majoritatea drepturilor feudale puterii suverane, dar preluau anumite roluri in justitia
locala, fie direct sau indirect, ca intermediari intre locuitori si reprezentantii regelui.
Beneficiile erau impartite proportional intre suveran si proprietarii terenurilor, beneficii ce
proveneau din taxele a caror aplicare era stipulata in acelasi document privind legile.
Exemplu: Carta Engleza a bastidei Villeneuve-sur-Lot stipula ca la vanzarea oricarui bou, vaca, sau
porc in cadrul pietei de iarna din fiecare marti un denier va merge la pariers , si ca strainii(cei care
nu erau locuitori ai orasului) vor plati 4 denieri ca sa participe in targul anual de 8 zile din cadrul
sarbatorii Sfantului Geraud.
Un tip de taxa, aplicata in functie de marimea proprietatilor, purtand numele de cens, mergea
direct la rege
Exemplu: in Carta aprobata de regele Edward I in 1286 orasului Beaumond-du-Perigord.
Stapanii feudali isi cedau terenul dar nu isi cedau in totalitate drepturile feudale, asadar inca mai
aveau beneficii si obligatii legale.
Documentul pareage includea o intelegere de aparare reciproca.
Feudalii in colaborare cu reprezentantii regelui determinau intinderea viitoarei bastide.
Procesul de divizare a terenurilor este prevazut in document;marimea loturilor era predeterminata.

Structura bastidei
Bastida era traversata de obicei de
drumuri principale ce aveau o latime
de obicei intre 6 si 10 m, strazi ce
imparteau orasul in insule(insulae).
Cladirile ce inconjurau piata centrala
aveau
de
obicei
arcade(numite
couverts) si adaposteau cararile
principale ce defineau aceasta piata.
Fiind destul de raspandite, cel mai
probabil construirea acestor arcade
era prevazuta in planul orasului. Initial
erau din lemn, ca mai apoi sa se
refaca in piatra(ex: Briatexte, Ceran,
La-Bastide-DArmingac, Villereal)
Dimensiunile loturilor variau foarte
putin, planul bastidei prevedea initial
loturi egale; o exceptie: Molieres.

Monpazier

Villeneuve d'Aveyron

Planul bastidei
Molieres cu
loturi inegale.

Structura bastidei

De ce planul regulat? O influenta: castrele romane, la baza

carora stateau drumurile ce se intersectau perpendicular, centrul
avea functia de forum.
Preluarea morfologiei urbane s-a realizat fie direct prin pastrarea
unor structuri romane, fie din textele ce s-au pastrat pana in Evul
Mediu(Frontinus, Hyginus, sau Balbus).
Texte medievale ce tratau geometria atat teoretica cat si
aplicata:primul apare in secolul XII, scris de Hugh St. Victor, sub
denumirea de Didascalion;cuprindea un capitol numit Geometria
practica, primul manual medieval in masurarea si inregistrarea
detaliilor de ordin geografic si realizarea schitelor topografice.
Treptat numarul gometriilor aplicate creste, apare o traducere a
unei carti arabe despre stiinta de a masura(ilm al-misaha)
Un moment important in intelegerea acestor calcule: sintetizarea
facuta de Leonardo Fibonacci in secul XIII. Cunosterea textelor lui
Euclid in Evul Mediu ilustreaza legatura dintre geometria teoretica
a grecilor si planimetria romanilor la nivel practic.
Apar instrumentele utilizate in realizarea unui plan urbanistic:
compasul,
linia,
funia
innodata,astrolabul,
teoria
cadranului.
Exemplu: bastida Grenade-sur-Garonne(Gimois) fondata in 1290
prin intelegerea dintre abatele Grandselve si Eustache de
Beaumarchais, senesal al regelui Frantei intre 1270 si 1294.
Planul bastidei ilustreaza o anumita armonie logica intre
componente;diagonala pietei centrale are aceeasi lungime cu
dimensiunile loturilor ce incadreaza aceasta piata la est si la vest.
Dimensiunile loturilor de la nord si sud formeaza aurons, adica
forme rectangulare realizate prin sectiunea de aur, adica sunt
generate de unghiul derivat din diagonala pietei centrale.

Bastidele erau proiectate pentru a permite extinderea

Exemplu: bastida Foy-la-Grande;orasul se intindea la sud si est de piata centrala din apropierea
raului, ce a fost initial in centrul bastidei. Numeroase exemple europene ilustreaza cum orasele sau extins in acord cu o paradigma geometrica prestabilita la fondarea orasului. Cu toate acestea,
geometria bastidei nu avea o baza rigida, ci se adapta in functie de relieful spatiului in care avea
sa fie dezvoltata(alte exemple: Castillones, Agenais, 1259; Monsegur, Bazadais, 1263, fig 15).

Functiile bastidelor
Aquitaine
Zona este delimitata la sud de Pirinei si Golful Lion, la vest de Oceanul
Atlantic, la nord de raul Lisle, si la est de Rin si Masivul Central.
Aquitaine era un punct international unde mari drumuri venind din toate
colturile Europei se intersectau, fiind in principal un punct de
conexiune pe uscat intre Italia, Spania, Franta, si tarile din nord. Fiind
traversata si de o retea importanta de rauri navigabile, zona era si mai
importanta.
Pana in secolul XI zona era acoperita in principal de paduri, era
necultivata, si avea o populatie redusa, decizia de a repopula zona
survenind o data cu cresterea in popularitate a bisericii Santiago
de Compostela si numeroasele pelerinaje catre acest loc; 5 mari rute
catre Santiago de Compostela treceauprin aceasta zona.
Cele 3 mari puteri din zona erau contii de Toulouse, regii Frantei si ai
Angliei.
Functiile bastidelor: militara, economica, politica.

Functiile bastidelor

Politicul si economicul erau interdependente, si deseori necesitau suport militar.

Eforturile monarhilor de a detine controlul asupra regiunii sunt clar evidente in zonele unde
granitele erau disputate intre Anglia si Franta.
Exemplu :bastidele din Agenais; Casatoria Eleanorei de Aquitaine cu cel ce avea sa devina mai
tarziu Henry al II al Angliei, constituie unul din motivele pentru care o parte a Frantei de astazi,
inclusiv Agenais, a intrat sub autoritatea coroanei engleze. In 1195, regele Richard Inima de Leu a
oferit aceasta regiune cat si mana fiicei sale contelui de Toulouse, Raymond al VI-lea. Cruciada
Albignsiana lasa in urma o regiune distrusa, aflata sub amenintarea expansiunii
Capetiene(Capetian). Aflata acum sub conducerea lui Raymond al VII-lea, acestuia i se ingaduie,
prin intermediul Tratatului de la Paris din 1229, sa construiasca orase pentru a le inlocui pe
cele devastade de cruciada, insa nu avea voie sa le fortifice.
Sub conducerea acestui conte si sub aceste restricii prima campanie de construire a bastidelor a
fost demarata. Tot acest tratat mentiona casatoria dntre Alphonse de Poitiers, fratele lui Ludovic al
IX-lea, si Jeanne de Toulouse, fiica lui Raymond al VII-lea. Cand acesta din urma a murit, Alphonse de
Pitiers,(familia Capetians), castiga drept de control asupra teritoriului, in lipsa unui mostenitor de
sex masculin. Alphonse, pentru a-si intari autoritatea in regunea Agenais, construieste 7 bastide
intre 1250 si 1256 si alte 8 bastide intre 1259 si 1271. In 1271, cand cuplul moare fara a avea
copii, suzeranitatea regiunii avea sa fie preluata de coroana engleza.
Prin preluarea conducerii ducatului de Gascony de catre Edward I, Anglia avea sa-si recapete
dominatia, prin fortarea tratatului de la Amiens.
Acesta avea sa se concentreze asupra regiunii nedezvoltate Haute-Agenaise. Fondeaza 7 bastide
intre 1272 si 1285. Va impune aproape aceleasi principii,reguli cu ale lui Alphonse, si chiar va
adopta acelasi plan regulat, in grilaj pentru aceste bastide. De aceea, bastida engleza
Monpazier(Dordogne, 1284) este bazata in mare masura pe fondarea toulousiana si capetiana a
bastidei Monflanquin(Lot-t-Garonne, 1256). Aceasta preluare a unui model anterior a fost perceputa
de Edward ca o modalitate de a obtine anumite avantaje prin mentinerea unui status quo, dar si
pentru a atrage simpatia populatie ce considerau englezii straini. Asadar, utilizarea planului regulat

Functiile bastidelor
Succesul economic este un element esential pentru indeplinirea functiilor militare si politice.
In Evul Mediu se trece de la un mod feudal de productie la unul agrar capitalist; se pune problema daca aceasta
tranzitie are o legatura cu schimbari la nivelul productiei sau al demografiei.
In secolul al XIII-lea, intre 80 si 90% din populatie se afla in mediul rural si era sustinuta de cultivarea pamantului.
In acelasi secol are loc o crestere masiva a populatiei, care a generat mai multa cerere, preturile au crescut ca
urmare a nevoii de a investi pentru a face fata cererii. Nobilii europeni, ce initial au profitat de pe urma acestei
transformari aveau sa aibe pierderi in cele din urma, ca urmare a unui venit constant si a preturilor in continua
crestere. Astfel nivelul lor de trai scade. Aceasta tensiune, criza, avea sa se manifeste preponderent in sud-vestul
rural al Frantei. Zona nu avea centre pentru transformarea materiei prime in produse ,distributia lor, ducea lipsa de
puncte pentru transferurile economice secundare care le-ar fi adus nobililor venituri din taxele percepute. Fondarea
unei bastide, asadar conversia simultana a terenului in scopuri agricole dar si pentru crearea unui sistem de
marketing, a constituit o modalitate eficienta de exploatare a terenurilor: nu numai ca presupunea minimul de
investitii, intrucat noii locuitori aveau sa sustina greutatea costurilor de constructie, dar si prin faptul ca investitia
putea fi impartita prin intermediul acelui pareage, intre mai multe parti.
Putem afirma in urma analizei ca motivatiile politice, militare, economice, se aflau intr-o stransa legatura.
Capacitatea orasului de a-si exercita functia politica sau militara depindea in mare masura de viabilitatea economica.
Intr-un text din 1296 Edward I recomanda celor 24 de bastide sa aleaga dintre persoanele cele mai intelepte si
competente care vor stii sa dezvolte, sa conduca si sa organizeze un oras pentru cel mai mare profit al
nostru si al comerciantilor. Aceasta atentie pe care Edward o acorda profitului pare sa fie justificata, avand in
vedere rolul principal pe care bastidele urmau sa il indeplineasca in cresterea veniturilor fondatorilor sai.
Exemplu: in 1306-7, bastidele contribuiau cu jumatate din venitul pe care regele il realiza in regiunea Perigord, si cu
3 sferturi din venitul total provenit din Agenais. Importanta economica a bastidelor a dus si la cresterea comertului
cu vin, prin dezvoltarea unor rute importante ce permiteau transportarea vinurilor pe apa(mare sau rauri).

 Pentru a genera venituri, constructia bastidelor trebuia realizata rapid;

trebuia sa atraga la fel de repede forta de munca.
Pareage-ul continea o prevedere conform careia noii locuitori vor primi
drepturi legale doar daca bastida avea sa fie construita pe o durata de
timp definita. Al doilea imperativ, acela de a atrage populatie era de
asemenea stipulat in actul de fondare, majoritatea acestor documente
incepand cu o prevedere conform careia suveranul fondator nu va
impune anumite taxe.
Exemplu :Carta de la Beaumont-du-Perigord prevedea ca: Nu vor exista
taxe la cumpararea dreptului de locuire si aprovizionare in aceasta
bastida; si nu vom cere servicii militare sau taxe din partea celor care vor
veni de buna voie in oras. Aceste prevederi scuteau viitorii locuitori de
orice obligatii feudale traditionale;bastida devenea un fel de rai
constitutional pentru vasalii carora le erau negate in mod normal astfel
de drepturi. Exemplu:Carta de la Montauban prezinta si mai concis o
astfel de clauza:oricine vine in acest loc pentru a locui sau construi,
acesta va fi liber de orice alte obligatii straine.

Piata centrala
Principalul rol indeplinit de aceasta era cel economic, urmat insa de un
rol politic( Prin prezenta inscriptiilor numelor fondatorilor), juridic,
deoarece aici se tineau sesiunile judecatoresti, si bineinteles si functia
sociala.
In zona arcadelor aveau loc activitatile de comert, deoarece acestea
ofereau adapost in fata intemperiilor vremii, dar si pentru ca puteau fi
controlate foarte usor datorita dispunerii in linie.
Toate aceste functii ale
bastidei le putem justifica si
prin planul regulat: utilizarea
unui
plan
urbanistic
standardizat
grabea
finalizarea
contructiei,
planul in grilaj sustinea o
anumita
ordine,
facilita
colectarea
taxelor
si
administrarea bastidei, si in
plus acest tip de planificare
permitea facil un sistem
logic de expansiune urbana.

Bastida ca simbol
Interpretarea modelului urbanistic al bastidelor ca o
imagine a puterii suverane, ca o modalitate mai
eficienta de control la nivel politic, economic, militar.
Bastida ca imagine a controlului divin.
Planul regulat este o oglindire a actului fondator ce
prevedea diviziunea egala a proprietatilor, in timp ce
piata centrala era unitatea geometrica de baza
folosita pentru dezvoltarea restului orasului. Totodata
modelul urbanistic era contractul spatial dintre
feudali si puterea suveranta, ce avea scopul de a
minimiza posibilitatea unei esuari comerciale. Facea
posibila impartirea fizica a orasului fara prea mari
batai de cap, in cazul unei destramari a contractului,
fiecare din parti primindu-si astfel beneficiile care i se
cuveneau.
Analizand in ansamblu conditiile si principiile ce stau
la baza constituirii bastidei ca si comunitate, am avea
tendinta de a spune ca avem de-a face cu o forma
primitiva de democratie, in care puterea suverana
crea contextul desfasurarii libere a
activitatilor
economice, in care locuitorii erau proprii lor stapani,
Puterea suverana, regii Frantei sau ai Angliei erau
adevaratii beneficiari. Prin intermediul acestor
bastide crestea gradul de centralizare a puterii
suverane, acestea fiind instrumente folosite de
putere pentru a-si spori controlul fiscal si politic.

Monpazier