ANALIZA COMPARATA INTRE

PARIS SI LONDRA

OPRIS CODRUTA

PDR, ANUL II
 I.COMPARATIE DIN PUNCT DE VEDERE ISTORIC SI ARHITECTURAL
Paris este capitala și cel mai mare oraș al Franței. Orașul este traversat de fluviul
Sena, care împarte orașul în două părți - Malul Drept, în partea de nord a Parisului, și
Malul Stâng, în partea de sud.

Orașul propriu-zis (intra muros) are o populație de 2.167.600 (2007) de

locuitori, dar zona metropolitană are peste 12 milioane de locuitori (12.067.000 la
recensământul din 2007).
Originile capitalei franceze dateaza din secolul III IdHr, cand pe Ile de la Cite o
comunitate de celti punea bazele unei asezari. Acest mic grup de pescari, ajuns pe
malurile Senei in cautarea unui teritoriu fertil, avea sa se stabileasca definitiv aici,
profitand de fertilitatea regiunii si de clima temperata. Mai mult, micile insule de pe
Sena erau locul perfect pentru intemeierea unei asezari durabile si relativ protejate de
atacatori. Grupul purta numele Parisii, de unde si numele ulterior al asezarii. In acea
perioada in zona existau sapte insule pe Sena, in partea cuprinsa astazi intre Pont
d'Austerlitz si Pont des Arts.

Folosind numele moderne, prima dintre insule era Insula Louviers, care in 1843
a fost reunita cu restul teritoriului, formand Quai Henri IV. Alte insule importante
erau Saint-Louis si Ile de la Cite, fiecare alcatuita din trei insule mai mici. Asezarile
de pe aceste insule au purtat mult timp numele colectiv Lutetia, desi expertii inca nu
au ajuns la o concluzie clara privind etimologia termenului.
Unii cercetatori cred ca Lutetia (in franceza Lutece) provine de la cuvant celt
Loulouchezi (asezare in mijlocul apelor), denumire compusa din luth (apa), thoueze
(mijloc) si y (asezare). Alta interpretare, considerata hazardata, este ca termenul
provine de la Leug-tec, un alt cuvant celt care inseamna piatra frumoasa. Putin
probabil sa fi fost folosit, pentru ca atunci locuitorii din regiune isi construiau casele
exclusiv din lemn.
 Romanii au fost cei care au dat numele Lutetia asezarii, Ptolemeu adoptand
varianta Lucotecia. Nu se stiu foarte multe despre perioada dinainte cuceririi romane.
In 52 IdHr Lutetia a fost cucerita de unul dintre locotenentii lui Iulius Cezar,
Labienus, care i-a dat numele Civitas Parisorium - "orasul Parisii", numele Paris fiind
adoptat abia in secolul V dHr. Asa ca primii "parizieni" erau gali. Ulterior orasul va fi
fortificat si va incepe sa se extinda pe malul stang al Senei, fiind construite si primele
bai romane in Cluny si Arenes de Lutece, cum sunt cunoscute astazi locurile. In scurt
timp Lutetia a devenint un important centrul comercial al Imperiului Roman,
populatia fiind romanizata treptat. Incepand cu secolul III locuitorii au devenit crestini
si cetateni ai Sfantului Imperiu Roman, ceea ce a dus la incetarea persecutiilor.
Sub amenintarea invaziilor barbare, parizienii de atunci au dat si prima lor lupta
importanta, reusind in 451 sa respinga un atac al hunilor temutului Attila, o victorie
majora, care a fost dedicata Sf Genevieve, devenita protectoarea orasului. In perioada
Evului Mediu Parisul, altadata o mica asezare de pescari, s-a extins rapid si a devenit
capitala Frantei, scena unei lungi si complicate istorii a dinastiilor care s-au succedat.
In secolele XI - XII Parisul trece printr-o adevarata perioada de renastere comerciala
si urbana, impunandu-se in regiune prin forta economica.
Negustorii care isi transportau marfurile pe ape au devenit noua clasa
dominanta, foarte bogata si influenta, asa ca in 1170 au primit din partea regelui un
dar neasteptat : monopolul asupra portiunii cuprinse intre Mantes si Corbeil. Ghilda a
continuat sa castige putere, iar in secolul XIV conducatorul acesteia se muta la
Maison aux Piliers - unde astazi se inalta Hotel de Ville - jucand practic rolul de
primar al orasului. Regele din acea perioada locuia in fortareata de la Chatelet, si nu a
durat mult pana cand cei doi sa ajunga rivali.
Din acest moment Parisul a inceput sa se extinda mai rapid decat multe alte
orase ale vremii, in special pe malul drept al raului Sena. La sfarsitul secolului XII
Philippe August se implica personal in schimbarea imaginii orasului. Sunt construite
fantani, se pun bazele pietei din Les Halles in 1137, sunt trasate si pavate strazile
principale, iar Parisul devine un centru de putere politica si religioasa. Pe malul stang
al raului cartierul universitar si cel al intelectualilor se gaseau unul langa celalalt.
Incepe constructia Catedralei Notre-Dame, Sainte-Chapelle, se extinde palatul regal
Cite.
Pentru protectia orasului a fost necesara construirea unor impresionante ziduri
de aparare (1180 - 1213), alaturi de fortareata Louvre. Pentru mai bine de sapte
secole, pana in 1919, Parisul a ramas un oras fortificat, ceea ce a dus la structura
circulara a capitalei, pe masura ce bulevardele concentrice inlocuiau zidurile de
aparare, mutate tot mai departe. Tocmai din acest motiv Parisul pare un oras inlocuit,
cu putine gradini si spatii verzi, tot terenul existent fiind folosit in fiecare epoca la
maxim.
Dar Parisul a fost inca din Evul Mediu un important centru cultural. Incepand
din 1250 peste 700 de "invatati" locuiau in cele aproximativ 60 de colegii, platindu-si
cheltuielile de intretinere prin lectiile date celor dornici sa invete. Cel mai cunoscuta
colegiu a fost infiintat in 1257 de Robert de Sorbon, fiind reconstruit in secolul XIX.
Universitatea din Paris avea sa se impuna ca unul dintre cele mai importante centre
intelectuale ale crestinatatii medievale.
Cu cei aproximativ 80.000 de locuitori, Parisul era in secolul XIII cel mai mare
oras din Europa crestina, dar doar un secol mai tarziu avea sa se confrunte si cu
amenintarea foametei (1315 - 1317) si a ciumei (1348 - 1349), populatia micsorandu-
se dramatic.
 Nici cei o suta de ani de razboi dintre Franta si Anglia nu au ajutat cu nimic
orasul, acesta fiind cucerit in 1420 de armatele engleze. Paradoxal sau nu, acestea au
fost bine primite de parizieni. Ioana d'Arc a incercat sa recucereasca Parisul in 1429,
dar asediul a fost lipsit de succes. Abia in 1436 trupele franceze vor recuceri Parisul,
fara a se uita insa de purtarea locuitorilor fata de trupele de ocupatie. Va mai dura un
secol pana cand Parisul sa redevina capitala Frantei, sub conducerea lui Francois I.
Din a doua jumatate a secolului XV incepe o noua perioada de prosperitate pentru
Paris, intr-un regat in sfarsit reunit.
Ultimele constructii in stil gotic, marcand simbolic sfarsitul unui epoci, au fost
Hotel de Sens si Hotel de Cluny.

Napoleon a fost urmatorul conducator al Frantei care a dorit sa modernizeze

capitala, dar din pacate nu a avut timpul necesar pentru a termina toate proiectele
grandioase. Totusi, sub conducerea sa a inceput constructia Arcului de Triumf,
Bursei, Coloanei Vendome, Saint-Martin, Saint-Denis, iar casele de pe marginea
raului au fost demolate. Dupa razboaiele duse de Napoleon, Parisul a fost din nou
ocupat in 1814 - 1815, la patru secole dupa ocupatia engleza, dar de aceasta data
populatia avea sa primeasca intoarcerea Bourbon-ilor cu bucurie.
In perioada urmatoarea Parisul a continuat sa se dezvolte intr-un ritm rapid,
populatia crescand de la 600.000 de locuitori in 1800 la 1.000.000 in 1846, in mare
parte datorita venirii unui mare numar de provinciali in capitala. Din pacate pentru
parizieni, orasul nu era deloc pregatit pentru o crestere atat de rapida a numarului de
locuitori, avand o infrastructura potrivita Evului Mediu, asa ca in scurt timp a devenit
o capitala suprapopulata si insalubra. Chiar daca partea vestica a Parisului a ramas o
zona rezidentiala decenta, in partea estica, datorita aglomeratiei si conditiilor precare
de viata, rata mortalitatii era ridicata, mai ales dupa izbucnirea epidemiei de holera in
1832.
In ciuda diferentelor sociale si economice existente, tensiunile politice intre
clase erau inca departe, asa ca in 1830 si 1848 revolutiile au unit locuitorii din zonele
sarace si burghezia impotriva monarhiei. Problemele sociale aveau sa duca in final la
revolutia din iulie 1848 si la represiunea care a urmat. Abia in timpul celui de al
Doilea Imperiu Parisul a capatat infatisarea si arhitectura de astazi. Impresionat de
modernitatea Londrei, Napoleon III a incercat sa transforme Parisul intr-o capitala in
ton cu vremurile, eliminand in egala masura sansa unor noi revolte populare.

Sarcina schimbarii radicale a capitalei franceze a fost incredintata prefectului

Georges Haussmann, care intre 1853 - 1869 a reusit sa introduca un sistem de
transport modern, reteaua de canalizare moderna si sa amenajeze mai multe spatii
verzi. Alegand sa demoleze vechile cartiere medievale, Haussmann a deschis noi axe
nord-sud si est-vest care traversau orasul. Aceste bulevarde drepte, marginite de
copaci si de cladiri moderne, au ajutat la deschiderea arhitecturala a viitoarei
metropole.
In egala masura Haussmann era preocupat de transportul parizienilor si a gasit o
solutie interesant, un mic tren care mergea in cerc, inconjurand orasul, ideea la care s-
a renuntat mai tarziu. Reteaua de canalizare si alimentare cu apa potabila a fost
realizata de inginerii Alphand si Belgrand. Cum Parisul ducea lipsa de spatii verzi, au
fost amenajate peste 2000 de hectare de parcuri, de la padurile Boulogne si Vincennes
la parcurile Les Buttes Chaumont si Montsouris, si la micile piete si parcuri din
fiecare cartier. Au fost construite si noi edificii culturale, precum un teatru la Chatelet,
Opera Garnier, dar si doua spitale si alte institutii publice. Baltard si-a asumat si
sarcina dificila de a realiza un nou proiect pentru Les Halles, in timp ce Napoleon III
s-a implicat personal in construirea unor cartiere rezidentiale pentru muncitori.
Astfel, Parisul s-a extins pana la limita marcata de fortificatiile construite in
1845 de Thiers, localitatile invecinate Auteil, Les Batignolles, La Villette si Charonne
fiind anexate orasului. Haussmann a gasit si diviziunea administrativa potrivita,
impartind Parisul in 20 de districte, ceea ce a dus si la urbanizarea unor zone altadata
rurale, devenite ulterior cartiere pentru muncitorii care parasisera centrul orasului, din
cauza chiriilor mult prea scumpe.
 Sfarsitul Imperiului a venit in 1870, odata cu razboiul franco-prusac, arestarea
imparatului, proclamarea Republicii pe 4 septembrie 1870 si asediul Parisului. In
urma asediului si mai ales dupa intrarea germanilor in Paris, pe Champs-Elysees, se
declanseaza insurectia Comunei din Paris, o revolta care se va termina abia in luna
mai a lui 1871. In confruntarea cu noul guvern de la Versailles, comunarzii au
incendiat si distrus partial sau total mai multe monumente istorice, intre care Hotel de
Ville si Chateau des Tuileries
Sfarsitul secolului XIX va aduce si o calmare a situatiei politice si sociale si
instaurarea celei de a Treia Republici, mult mai moderata. Din 1878 se organizeaza
Expozitia Universala, unde sunt prezentate noile inventii si descoperiri tehnice si
stiintifice. Editia din 1889 va aduce in centrul atentiei proiectul Turnului Eiffel,
apoteoza creatiilor arhitecturale din otel. Dupa expozitia din 1900 capitala Frantei se
va imbogati cu Grand Palais si Petit Palais, proiecte ambitioase si impresionante. In
1910 arhitecturii pariziene se adauga un nou monument impresionant, basilica Sacre-
Coeur.
Odata cu aparitia impresionismului si ulterior a celorlalte curente artistice de
avangarda, Parisul devine tot mai mult centru artistic european de prima importanta,
apar tot mai multi negustori de arta si colectionari pasionati, se organizeaza expozitii
si se deschid noi galerii si muzee.
 La polul
opus, Londra
reprezinta un
oras al
contrastelor. O
capitala
europeana bazata
pe o istorie care
isi striga
drepturile prin
arhitectura
fiecarei cladiri.

Londra este capitala Angliei şi a Regatului Unit totodată este cel mai important
centru politic, financiar (datorită City-ului), cultural şi artistic al Regatului Unit, şi
unul din cele mai importante orase ale lumii.

Populaţia Londrei este de 7.421.228 locuitori în Londra Mare, cărora li se adaugă alte
câteva milioane din zona metropolitană. Există o imensă diversitate de etnii, culturi şi
religii, Londra fiind unul din cele mai cosmopolite oraşe din Europa şi din lume. Aici
locuiesc, permanent sau temporar, mulţi dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii.
În Londra se găsesc sediile a numeroase instituţii şi corporaţii de importanţă globală;
multe clădiri importante: palate, muzee, teatre, săli de concerte, aeroporturi, staţii de
cale ferată, ca şi numeroase ambasade şi consulate.

Romanii au fondat Londinium in anul 43 d.Hr. cu scopul unui depozit de rezerve

pe malurile argiloase ale Tamisei. In ciuda atacurilor frecvente – nu putine din partea
reginei Boudicca, care le-a organizat in anul 61 d.Hr. – portul a devenit sigur in
pozitia sa in rolul de capitala a Britaniei romane la sfarsitul secolului. Expansiunea
Londrei a inceput cu adevarat in secolul XI, cand a devenit resedinta ultimului
invadator de success al Britaniei, ducele normand care a devenit William I al Angliei
(cunoscut drept Cuceritorul). Incoronat rege al Angliei in Westminster Abbey,
William a construit Turnul Alb – piesa centrala din Turnul Londrei – pentru a-si
stabili dominatia asupra populatiei comerciante, clasa care a facut curand Londra unul
dintre cele mai puternice orase ale Europei.

Putin a mai ramas din Londra medievala sau tudoriana. Multe dintre cele mai
rafinate cladiri au fost distruse in cateva zile in 1666 cand Marele Incendiu din
Londra a anihilat mai mult de 13,000 de case si aproape 90 de biserici, completand un
ciclu de distrugere inceput cu un an inainte de Marea Plaga, care a ucis 1,000 de
oameni. Primul beneficiar de pe urma incendiului a fost Sir Christopher Wren, care a
fost insarcinat cu reproiectarea orasului si s-a ridicat la inaltimea provocarii cu
capodopere
precum Ctedrala Sf. Paul si Spitalul Nval Regal din Greewich.

Mare parte din arhitectura Londrei a fost construita in perioada Georgiana si in cea
Victoriana, pe durata secolelor XVIII si XIX, cand mari structuri au fost ridicate
pentru a reflecta statutul orasului ca localitate administrative si financiara a Imperiului
Britanic. Cu toate acestea, in comparatie cu multe alte capitale europene, mare parte
din Londra arata insipid, partial din cauza raidurilor germane si a bombardamentelor
din perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial, si partial si din cauza unor dezvoltari
postbelice care au facut orasul haotic cu un soi de mediocritate din beton si sticla,ce
da arhitecturii moderne un renume prost.

Atmosfera speciala a Londrei nu vine de la cladirile sale, ci de la viata de pe strazile

sale. Un oras cosmopolit inca din sec. XVII, cand a fost un loc de refugiu pentru
imigrantii hughenoti care scapau de persecutiile lui Ludovic al XIV-lea din Franta,
astazi este intr-adevar multicultural, cu peste o treime din populatia sa permanenta
venind de peste mari. Ultima suta de ani a vazut o sosire a sute de mii de oameni din
Caraibe, subcontinentul Indian, zona mediteraneana si Orientul indepartat, toate fiind
parte integranta in definirea metropolei care este neegalata in diversitatea ei.
Surprinzator este ca vezi intrand in cladirile medievale tineri dinamici si
stralucitori, cu frezuri si haine inscrise in cele mai moderne trenduri si culori, de la
pportocaliu pana la rosu aprins.

Castelul Windsor a fost resedinta familiei regale timp de peste 900 de ani. Se pot
vizita apartamentele folosite si astazi pentru cazarea delegatiilor oficiale si a sefilor de
stat, in care puteti admira opere de arta din colectia regala incluzand picturi de
Rembrandt, Rubens, Canaletto, Gainsborough si celebrul portret al lui Charles I
realizat de Sir Anthony Van Dyck. In 1992 au fost distruse intr-un incendiu mai mult
de 100 de camere ale Castelului. Din fericire, camerele afectate nu gazduiau la
momentul respectiv importante opere de arta. Procesul de restaurare a fost definitivat
in 1997. Se mai poate admira Capela St. George – un exemplu de arhitectura gotica
considerata a fi casa spirituala a Ordinului Jartierei (Order of the Garter) – cel mai
inalt ordin al Cavalerismului Britanic infiintat in 1348 de Edward III. In interior se
afla inmormantati Henry VIII si sotia sa Jane Seymour, precum si Charles I.
Sa nu uitam celebrele muzee ale
Londrei. In primul rand, Madame
Tussaud, unde sunt expuse sute de statui
din ceara ale personalitatilor din toata
lumea, alaturi de care orice vizitator se
poate fotografia. Sunt atat de fidel
realizate, incat la prima vedere parca
astepti ca ele sa plece la plimbare alaturi
de tine. Apoi, Muzeul de Stiinta, Muzeul
de Istorie sau, pentru adevaratii iubitori
de arta, Galeria Nationala.
Aproape ca te pierzi in Picadilly
Circus. Sunt zeci de cafenele,
cinematografe si reclame electronice
ametitoare. Musical-urile sunt, de
asemenea, nelipsite. In zona
Knightsbridge te cel mai elegant mall
din lume - Harrods. Cladirea din
caramida rosie se intinde pe 92.000 de
metri patrati. Harrods-ul a fost initial o
bacanie si a fost construit in 1849 de
Charles Henry Harrod. Acum este un magazin universal, cu 330 de departamente, si
este propietatea lui Mohamed Al-Fayed. Pentru a vizita Harrods-ul ai nevoie de o zi
intreaga. Sunt cinci etaje cu incaperi inalte, extravagant decorate cu marmura si
candelabre imense. Muzica clasica te insoteste chiar si in ascensor. Exista in interior
si un monument ridicat in memoria printesei Diana si a lui Dodi Al-Fayed.
Trafalgar Square este una dintre cele mai faimoase piete londoneze. La baza
enormei coloane corintice de cincizecisisase de metri, ce suspenda undeva, sus de tot,
statuia amiralului Horatio Nelson, invingatorul lui Napoleon de la Trafalgar din 1805,
se strang deopotriva turistii si porumbeii domesticiti.
Cel care a creat aceasta statuie este si cel a carui amprenta se regaseste la
majoritatea monumentelor ridicate in secolul trecut. Sir Christopher Wren, arhitectul
reconstructor al Londrei a conceput si un alt simbol al Londrei: un monument
comemorativ dedicat marelui incendiu din 1666. Acest monument este constituit
dintr-o coloana dorica de 61 m, cu scara interioara de 311 de trepte si o compozitie
simbolica in varf.
Si dovada a faptului ca arhitectura londoneza este un simbol al intregii Europe, o
reprezinta chiar faptul ca Teatrul National din Bucuresti va fi remodelat dupa modelul
Barbican Hall.
Londra ,unul din cele mai cosmopolite orase din Europa

Capitala englezească poate părea monotonă datorită timpului cam ploios specific
ei dar are multe de oferit iubitorilor de istorie cât şi petrecăreţilor care adoră să-şi
aloce timpul liber pentru restaurante şi baruri unde se pot desfăta cu o berea bună
englezească.
Londra este unul dintre oraşele care nu trebuie ratate pentru că aici puteţi vedea
nenumarate monumente, puteţi vizita muzee, asista la spectacole de teatru si operă
impresionante, sau puteti pur si simplu gusta agitaţia unei metropole aglomerate,
imbinata cu aerul specific englezesc.

În acest adevarat furnicar, tot timpul se gaseste ceva nou de facut. Cel mai indicat
mijloc de transport pentru un astfel de loc este metroul.

Daca ar fi sa va petreceti un sejur aici ati putea incepe printr-un tur al muzeelor
ca : Tate Modern, ce este renumit pentru arhitectură şi pentru excepţionala sa colecţie
de
Arta moderna si contemporana,British Museum, ce gazduieste artefacte datand
din antichitate si pana in secolul al XX- lea, incluzand cunoscute mumii egiptene.

Alte puncte atractive mai sunt reprezentate de : Parlamentul care este situat în Palatul
Westminster dominat de Big Ben ,Covert Garden ,numită după piaţa pe care o
găzduieşte ,peste ,este o zonă plină de viaţă ,potrivită pentru cumpărături şi spectacole
de strada.

Dar şi Catedrala St. Paul’ care este poziţionată la capătul de nord al Podului
Millenium şi este capodopera lui Sir Christopher Wren, este un monument ce nu
trebuie ratat.
Tot în acest oraş puteţi lua parte la tradiţiilor regale de la Palatul Buckingham,
care cu
Siguranta va duce cu gandul in trecutul istoric englezesc.

O călătorie în Londra Eye (Ochiul Londrei) oferă privelişti spectaculoase asupra

oraşului. Turnul Londrei este un monument incarcat de istorie.
Pentru a vă continua călătoria prin istoria Londrei trebuie să vizitaţi şi Galeria
Naţională din Trafalgar Square ce găzduieşte cea mai distinsă colecţie de artă
europeana din Marea Britanie.

Dacă vă interesează si ceva modern Harrods este una dintre opţiuni pentru că este
cunoscut pentru salonul restaurant în stil Art Nouveau ,în acelaşi timp este şi cel mai
faimos centru comercial din Londra.

Pentru o schimbare binevenită vă puteţi plimba printr-unul din multele parcuri ale
capitalei britanice sau puteţi merge intr-o piaţă londoneza, pentru a vedea cum se fac
aici cumpărăturile, cum ar fi piaţa Portobello Road. Ar fi bine să vă pregătiţi pentru
preţuri mari, pentru ca Londra este pe locul trei în topul celor mai scumpe oraşe din
lume, după Tokyo şi Osaka, aşa că bugetul destinat călătoriei trebuie sa fie consistent
pentru a nu avea regrete.

O plimbare printr-un oras elegant

City of London ("Cetatea Londrei") este centrul istoric al oraşului, şi în acelaşi timp
cel mai important cartier financiar al Regatului Unit. Este administrat de către
Corporaţia Londrei, condusă de Lordul Primar al Londrei. City-ul deţine propriul corp
de poliţie, separat de Poliţia Metropolitană. Populaţia permanentă a City-ului este de
doar 7000 de locuitori, însă aici lucrează peste 300.000 de persoane. Calitatea de
centru financiar a City-ului a inceput sa se dilueze in ultimii ani, odata cu inaugurarea
in Docklands, in estul orasului, a complexului Canary Wharf.

West End ("Capătul de vest" - al vechiului oraş) este districtul comercial şi de

divertisment al Londrei. Piaţa Trafalgar este cel mai important obiectiv. Oxford Street
este una dintre cele mai cunoscute străzi pentru cumpărături, pe care se găsesc
numeroase supermagazine celebre (Selfridges, John Lewis, Marks and Spencer). Altă
stradă cunoscută este Tottenham Court Road, pentru magazine de electronice,
calculatoare şi instrumente muzicale. La sud de capătul estic al Oxford Street se
găseşte Soho, cartierul boem al Londrei, înţesat de cafenele, pub-uri, cluburi şi sex
shop-uri.

În vestul Londrei se găsesc cartiere rezidenţiale de lux, cum ar fi Notting Hill,

Kensington, Chelsea, parcuri precum Richmond (cel mai mare din Londra), precum şi
arene sportive ca Twickenham, stadionul de acasă al echipei naţionale engleze de
rugby. In White City se gaseste cartierul general al BBC, iar mult mai spre vest, in
burgul Hilligdon, se afla aeroportul Heathrow.

Estul oraşului a fost centrul industriei londoneze în secolul al XIX-lea.

Bombardamentele germane din anii 1940, combinate, începînd din anii 1950, cu
decăderea Portului londonez şi mutarea industriei în afara oraşului, au condus la
abandonarea a numeroase clădiri şi terenuri, şi la un aspect al zonei în general
dezolant. Organizarea Jocurilor Olimpice din 2012 în estul Londrei va oferi ocazia
regenerării şi creşterii atractivităţii zonei. Docklands, zona vechiului Port al Londrei, a
fost un experiment reusit de regenerare.

Sudul oraşului găzduieşte districte variate, precum Wimbledon, cu parcul şi arenele

de tenis pe care se organizează Turneul de tenis de la Wimbledon, dar şi Brixton,
Peckham şi Camberwell, unde locuiesc comunităţi importante de afro-americani care
au emigrat in anii 50-70 din zona Caraibelor.

La extremitatea estică, pe malul Tamisei, se găseşte Greenwich, unde se află parcul cu

acelaşi nume şi Observatorul Regal din Greenwich, care marchează meridianul zero al
lumii.

Nordul oraşului este o regiune mai deluroasă; multe din coline oferă vederi excelente
ale oraşului. Suburbii celebre sînt Islington, gazdă a clubului de fotbal Arsenal FC,
Highgate, Camden, Hampstead, Tottenham, Harringay.
IMAGINII REPREZENTATIVE

LONDON,FUTURISTIC ARHITECTURE
LONDON EYE

LONDON, WESTMINSTER

London Aquarium
London, Cathedral Saint Paul
London, Buckingham

London, Tha National Gallery

 London business center

II. COMPARATIE DIN PUNC DE VEDERE SOCIO-ECONOMIC

Metropola pariziana este cel mai important centru economic al

Frantei ,concentreaza o patrime din activitatile industriale si peste 50% din activitatile
comrciale si finanaciare ale tarii. Astfel in domeniul industrial orasul Paris este
cunoscut prin firmele care produc autoturisme, avioane ,electronica ,petrochimie,
cosmetice, medicmente ,industria textila si alimentara .Zonele industiale sunt dipuse
la periferia Marelui Paris( regiunea Sena ,Le Bourget s.a ). Sunt cunoscute in deosebi
firmele de autoturisme Renault ,Citroen ,Simca ,sele de avioane din gama Airbus, sau
produsele cosmetice care au dus faima acestui oras prin calitatea si stilul deosebit al
acestor marfuri .

In domeniul financiar aici isi au sediul peste 40 de banci importante ,incepand

cu Banca Frantei(1800) ,Banca Rothschild, s.a. Bursa din Paris (a treia ca importanta
dupa cele din New York si Londra ).
 Capitala franceza este in acelasi timp un important nod de transport ,aici
converg 11 magistrale feroviare (inclusiv liniile moderne TGV si mai recent
,Eurotunelul) : 25 magistrale rutiere; 3 mari aeroporturi internationale (Charles de
Gaulle ,Orly , Le Bourget) ; port fluvial pe Sena ;metrou inaugurat inca din anul 1900
(276 km lungime ) etc.

Londra este un motor uriaș al economiei lumii. Londra a produs 365

miliarde $ în 2004 (17% din PIB-ul Regatului Unit), iar întreaga zonă metropolitană
londoneză a produs circa 30% din PIB-ul Regatului, adică mai mult decît PIB-
ul Braziliei sau Rusiei.

City-ul este cel mai mare centru financiar al Londrei, găzduind bănci, societăți
de valori mobiliare, firme de asigurare, avocatură sau contabilitate. Un al doilea
district financiar se dezvoltă în Canary Wharf, la est de zona centrală; este mai mic
decît City-ul, însă nu mai puțin prestigios, găzduind de exemplu sediul central
al HSBC.

Mai mult de jumătate din firmele britanice din top 100 își au sediul central în
centrul Londrei, și mai mult de 70% în zona metropolitană londoneză. 31% din
tranzacțiile monetare ale lumii au loc în Londra; aici se vînd și se cumpără mai
mulți dolari decît în New York și mai mulțieuro decît în toate celelalte orașe europene
luate la un loc.

Turismul este una din industriile cele mai importante ale Regatului Unit; peste

350 000 de persoane au lucrat în turism în 2003 doar în Londra.

Deși portul Londrei este acum doar al treilea din Regatul Unit - și nu primul din
lume, cum era odată - totuși este tranzitat de 50 milioane detone de cargo pe an.
Docurile se găsesc acum la Tilbury, în afara limitelor Londrei Mari.

Transportul este unul dintre cele patru domenii ale politicii administrat de
primarul Londrei. Cu toate acestea, controlul financiar al primarului este limitat, iar el
nu controlează rețeaua grea de cale ferată, cu toate că în noiembrie 2007, el si-a
asumat responsabilitatea pentru Calea ferata de Nord a Londrei, precum si multe alte
linii, pentru a forma London Overground. Rețeaua de transport public, administrata de
Transportul pentru Londra (TfL), este una dintre cele mai extinse din lume, dar se
confruntă cu probleme de congestie și fiabilitate, pe care un program mare de
investiții este in încercarea de a adresa 7 miliarde de lire sterline (10 miliarde de euro)
atribuiti îmbunătățirii planificate pentru Jocurile Olimpice. Londra a fost apreciata ca
orasul cu cel mai bun transport public. Ciclismul este un mod din ce in ce mai popular
pentru a te plimba în jurul Londrei.
 III. COMPARATIE DIN PUNCT DE VEDERE SOCIO-CULTURAL

De secole Parisul este considerat principalul centru de putere culturala al lumii

vestice, un magnet pentru artisti si intelectuali, un loc unde apar noi idei, iar arta este
puterea suprema. Desi unii oameni considera ca acum viata sa culturala este mai mult
o problema de spectacol si de stralucire decat de adevarata creativitate, viata culturala
este inca foarte activa si distinctiva. Parizienii iubesc noutatea, au o mare curiozitate
intelectuala, stiu cum sa imbrace evenimentul cultural cel mai simplu cu fler si
eleganta si sunt avizi patroni ai artelor, asa ca teatrele si salile de concerte, muzeele,
galeriile de arta si cinematografele de arta sunt intotdeauna pline. Principalele teatre
de stat sunt Comedia Franceza, Teatrul Odéon si Teatrul National Chaillot, care ofera
un repertoriu de clasici francezi sau piese moderne straine. Biletele mai ieftine sunt
oferite de multe teatre „de bulevard” particulare, care se lupta sa supravietuiasca.
Exista mai mult de 150 de teatre mai mici, multe dintre ele sprijinite de stat, care
prezinta un program amestecat de spectacole experimentale, cabaret etc. Pe langa
multe cinematografe comerciale cu ecrane multiple, exista zeci de mici cinematografe
„de arta” care prezinta o mare varietate de filme. Desi nou remodelatul Luvru este cel
mai mare dintre muzeele de arta clasica, Parisul a construit muzee noi si mari in
ultimii ani, incluzand Muzeul National de Arta Moderna din Centrul Pompidou,
Muzeul Orsay al artei si civilizatiei secolului al XIX-lea, deschis in 1986 si noul
muzeu de stiinta de la La Villette. O specialitate a Parisului este punerea in scena a
expozitiilor mari si nepretentios montate, de obicei retrospective ale unui artist
individual sau ale unei perioade istorice. Principalele festivaluri anuale care pun
accentul pe muzica si drama sunt Festivalul Marais, tinut in iunie si iulie si Festivalul
de Toamna, care se tine de la jumatatea lui septembrie pana in decembrie. Principalele
edituri si librarii sunt situate in Cartierul Latin si Saint-Germain-des-Pres. Toate
retelele principale de radio si televiziune nationale franceze isi au centrul la Paris;
unele sunt detinute de stat iar altele sunt particulare.

Londra este un centru internațional al artelor, muzicii, muzeelor, și multor

altora.

Londra găzduiește cinci orchestre simfonice: London Symphony

Orchestra, London Philharmonic Orchestra, Royal Philharmonic
Orchestra, Philharmonia și BBC Symphony Orchestra. Principalele săli de concerte
simfonice sînt Royal Albert Hall, Barbican Centre, Royal Festival Hall și Queen
Elizabeth Hall. Royal Opera House din Covent Garden este casa Operei Regale și
a Baletului Regal.

În Londra și-au început activitatea trupe rock celebre precum The Clash, Led
Zeppelin, Sex Pistols, The Libertines, sau Pink Floyd. Săli de concerte rock celebre
sînt Brixton Academy,Astoria sau Hammersmith Apollo.

Londra găzduiește carnavaluri și parade celebre, cum ar fi Carnavalul din

Notting Hill, sau paradele de Sfîntul Patrick (17 martie) sau Sfîntul Gheorghe (23
aprilie).

În Londra se găsesc peste 30 de teatre, majoritatea concentrate în West End.

Cele mai multe sînt comerciale și pun în scenă musical-uri și alte piese populare.
Teatre "ne-comerciale" sînt National Theatre, The Globe (reconstrucție fidelă a
vechiului teatru al lui Shakespeare), Old Vic și Young Vic.

Colecția națională britanică de artă occidentală veche (dinainte de 1900) este

găzduită de National Gallery. Tate Modern conține colecții de artă occidentală de
după 1900, iar Tate Britaingăzduiește colecția națională de artă britanică. National
Portrait Gallery are o colecție de portrete de personalități britanice renumite din toate
timpurile.

Londra găzduiește nu mai puțin de 240 de muzee. Cele mai cunoscute

sînt British Museum (antichități din toată lumea), Victoria and Albert Museum (arte
decorative și aplicate), Imperial War Museum, precum și Muzeul de Istorie Naturală
și Muzeul de Știință, ambele din Kensington, sau Muzeul Londrei.

Mass-media națională britanică este concentrată în Londra, și este deseori

acuzată că acoperă mai bine Londra decît restul țării. Aici sînt editate toate ziarele
naționale, care, pînă în anii 1970, își aveau sediile pe Fleet Street, rămasă celebră ca
stradă a jurnaliștilor. Există trei ziare locale în Londra: Evening
Standard, Metro și Standard Lite, ultimele două distribuite gratuit în fiecare dimineață
în stațiile de metrou și cale ferată.

Londra este una din cele patru mari capitale ale modei, alături de Paris, Milano
si New York. Supermagazine celebre ca Harrods, Selfridges sau Harvey Nichols, sînt
prezente aici, alături de o mulțime de boutique-uri și magazine ale designerilor de top.

Londra a fost dintotdeauna centrul vieții religioase a Regatului Unit, în ciuda

faptului că primatul Bisericii naționale, Biserica Anglicană, își are sediul
la Canterbury. Cei doi episcopi anglicani ai Londrei sînt Episcopul Londrei, a cărui
scaun este impozanta Catedrală Sf. Paul, și Episcopul de Southwark, sub a cărui
ascultare se află credincioșii de la sud de Tamisa. Evenimentele religioase importante
au loc fie în Catedrala Sf. Paul, fie în Catedrala Westminster. Arhiepiscopul de
Westminster este conducătorul catolicilor britanici. De asemenea, Londra este cel mai
mare centru al Islamului în Regatul Unit; Moscheea Centrală din Londra este un
obiectiv celebru la marginea parcului Regents Park. Templul hindus din Neasdeneste
cel mai mare templu hindus din afara Indiei și un exemplu remarcabil de clădire
modernă construită în stil tradițional. Peste două treimi din evreii din Marea Britanie
locuiesc în Londra.

O serie de universități, colegii și școli, Londra are o populatie de aproximativ

378.000 destudenti și fiind un centru de cercetare și dezvoltare. Cele mai multe școli
primare și secundare din Londra urmeaza acelasi sistem de școlarizare cuprinzătoar,
ca restul din Anglia.

Cu 125 000 de studenți, Universitatea din Londra, este cea mai mare universitate
cu contact de profesori care predau în Regatul Unit și în Europa. Este alcatuita din 20
de colegii, precum și mai multe institutii mici, fiecare cu un grad ridicat de
autonomie. Colegiile constituente au proceduri proprii de admitere și sunt în mod
eficient universităților în dreptul lor propriu, cu toate că cele mai multe grade sunt
acordate mai degraba de Universitatea din Londra, decât colegiile individuale

Londra a găzduit două Jocuri Olimpice, pe cele din 1908 și pe cele din 1948. În
iulie 2005 Londra a fost aleasă să găzduiască Jocurile Olimpice de vară din 2012,
devenind astfel primul oraș care găzduiește trei ediții ale Jocurilor.
 In Londra se desfasuara anual cel mai mare si mai vechi turneu de tenis al
tuturor timpurilor, Wimbledon. In istoria acestui turneu au ramas nume precum Rod
Laver, Bjorn Borg, Boris Becker, Pete Sampras si iar in zilele noastre istoria o
scrie Roger Federer.

Unul din cele mai populare maratonuri ale lumii este Maratonul Londrei, care se
aleargă în fiecare primăvară.
Cel mai popular sport în Londra, ca număr de spectatori, este fotbalul; două
dintre cluburile de fotbal faimoase ale Angliei se gasesc in Londra: Arsenal FC (in
Highbury) si Chelsea FC ( in Fulham).

IV. ATRACTII TURISTICE, REPREZENTATIVE PENTRU ZONELE

ANALIZATE

PARIS

1. Palatul Chaillot – Palatul Chaillot dateaza de la Expozitia Internationala din

1937. El a inlocuit Palatul Trocadéro, o structura ramasa de la Expozitia
Internationala din 1878; este alcatuit din doua pavilioane separate, fiecare dintre ele
extinzand o aripa curbata. Musée de l’Homme, Muzeul Naval, Muzeul Monumentelor
Franceze si Muzeul Cinematografului SUNT SITUATE AICI. Sub terasa care
desparte cele doua sectiuni se afla doua teatre, Teatrul National Chaillot si o mica sala
care serveste drept unul dintre cele doua cinematografe ale filmotecii nationale.
Terasa care este marginita de statui, ofera o slendida vedere asupra Parisului. Panta
descendenta catre fluviu a fost transformata intr-un parc cu terasa, al carui centru este
insufletit de fantani, cascade si bazine. Acvariul Trocadéro se afla intr-o grota aflata la
cativa pasi de parc.
 2.Turnul Eiffel – A fost construit de catre Gustav Eiffel pentru Expozitia
Internationala din 1889, in ciuda opozitiei sustinute a personalitatilor nationale care il
considerau nesigur si urat. Cand concesiunea Expozitiei a expirat in 1909, turnul de
300 m urma sa fie demolat, dar valoarea sa ca antena pentru transmisii radio l-a
salvat. Elementele adaugate pentru transmisiile de televiziune i-a suplimentat
inaltimea cu 17 m. Din punctul cel mai inalt al celor trei platforme, vederea se intinde
pe mai mult de 64 km. De la doi acrii ai turnului, un imens camp, Champ de Mars
(Campia lui Marte), se intinde pana la Scoala Militara, care a fost construita intre
1769-1772 si continua sa fie folosita de Colegiul de Razboi. Champ de Mars care a
servit initial drept teren de parada al scolii, si a fost scena a doua mari adunari in
timpul Revolutiei Franceze: cea a Federatiei (1790) si cea a Fiintei Supreme (1794).
In spatele Academiei Militare se afla cartierul general al Organizatiei pentru Educatie,
Stiinta si Cultura, ONU, UNESCO. Cladirea inaltata in 1958 a fost proiectata de un
trio international de arhitecti si decorata de artisti ai tarilor membre.

3.Les Invalides – Pe o strada catre nord-est se afla Hotel des Invalides, infiintat
de Ludovic XIV pentru a adaposti 7.000 de veterani in varsta sau invalizi. Enormul
corp de cladiri a fost terminat in cinci ani (1671-1676). Domul placat cu aur care se
ridica deasupra cladirilor spitalului apartine bisericii Saint Louis. Domul a fost
proiectat de Jules Hardouin-Mansart, care a utilizat un stil cunoscut in Franta ca
„iezuit” deorece este derivat din prima biserica a iezuitilor din Roma, construita in
1568. Bisericile Academiei Franceze, Spitalul Val de Grace si Sorbona, (toate din sec.
XVII) au urmat acest stil. In capelele Sfantului Ludovic se afla mormintele fratilor lui
Napoleon, Joseph si Jerome, al fiului sau (al carui trup a fost readus de la Viena in
1940 de Adolf Hitler) si ale maresalilor Frantei. Imediat sub cupola se afla un
sarcofag de porfir rosu care acopera sase sicrie, unul in interiorul celuilalt, ce
adapostesc ramasitele lui Napoleon, care au fost readuse din insula Sf. Elena in 1840
prin eforturile regelui Louis Philippe. Uniformele, armele personale si patul mortuar
ale lui Napoleon sunt expuse in Muzeul Armatei din fata Spitalului Invalizilor. O
portiune a acestuia continua inca sa serveasca drept spital militar, dotarile fiind insa
modernizate. Marea Esplanada a Spitalului Invalizilor, marginita de copaci, coboara
usor catre Quai d’Orsay si Podul Alexandre III. Prima piatra pentru pod care il
comemoreaza pe tarul rus Alexandru III, a fost pusa in 1897 de fiul acestuia, tarul
Nicolae II. Podul a fost terminat la timp pentru Expozitia Internationala din 1900 si
conduce la alte doua amintiri ale targului din acel an, Grand Palais si Petit Palais.
Cladirile continua inca sa fie folosite pentru spectacole anuale si pentru mari expozitii
de arta. xo468u7465iooy

4.Luvru – Vikingii au facut tabara pe Malul Drept, vis-a-vis de varful vestic al

lui Ile de la Cité, in timpul asediului lor nereusit asupra Parisului din 885, iar in jur de
1200 regele Philippe II a pus sa se construiasca un castel cruciat patrat pe acelasi
amplasament, imediat in afara zidului noului oras, pentru a sustine apararea vestica. In
timpul secolelor urmatoare s-au facut multe adaugiri si renovari iar din castel s-a
transformat intr-unul dintre cele mai mari palate din lume cunoscut sub numele de
Cour Carree (Curtea Patrata); doua galerii se prelungesc spre vest pe distanta de 500
m, una de-a lungul fluviului, cealalta de-a lungul strazii Rivoli. In 1871, la numai 19
ani dupa ce s-a terminat constructia fatadei sale vestice, palatul Tuileries inceput in
1563, a fost distrus de insurectionarii Comunei. Doua dintre fatadele Curtii Patrate au
avut o puternica influenta asupra arhitecturii franceze. Lierre Lescot si-a inceput
fatada interioara a curtii in 1546, adoptand ritmurile si ordinele renascentiste pe care
le observase in Italia si adaugand decoratie pur frantuzeasca motivelor clasice.
Medicul si arhitectul Claude Perraul a colaborat cu Louis Le Vau, arhitectul regelui,
pentru a proiecta fa estica exterioara a palatului in 1673. Muzeul Luvru ocupa patru
laturi ale palatului din jurul Curtii Patrate precum si galeria sudica, care se intinde de-
a lungul fluviului. Printre comorile muzeului se afla Victoria de la Samothrace, Venus
din Milo si Mona Lisa. Uriasele colectii contin lucrari datand din sec. VII I.C. pana la
jumatatea sec. XIX, cu o enorma raspandire culturala si geografica. Galeria de nord,
de-a lungul strazii Rivoli, adaposteste un muzeu separat, Muzeul Artelor Decorative,
precum si Ministerul Finantelor. O remodelare semnificativa a fost intreprinsa in
intreg Luvru pentru a mari spatiul pentru lucrarile de arta. Constructia a fost inceputa
in anul 1980 pentru a crea o noua intrare si o sala de receptie subterana in vasta Curte
a lui Napoleon, intre cele doua galerii; piramida de sticla inalta de 21 m, proiectata de
I.M. Pei pentru a acoperi intrarea, a trezit atat o mare sustinere cat si multe critici.

5.Podul Artelor – „Pont des Artes”, care traverseaza Sena de la Luvru pe Malul
Stang, este unul dintre cele mai incantatoare dintre toate podurile pariziene. A fost
primul pod construit din fier (1803) si a fost intotdeauna rezervat pentru pietoni; el
asigura o vedere intima a Parisului si a Senei insasi.

6.Institutul Francez – In punctul in care Podul Artelor se intalneste cu Malul

Stang se ridica Institutul Francez, care din 1806 a adapostit cele cinci academii
franceze. Locul a fost ocupat initial de Turnul Nesle (Tour de Nesle), o lucrare de
aparare pentru punctul terminus de pe Malul Stang al zidului cetatii din 1220. Louis
Le Vau a proiectat cladirile suplimentare in 1663 pentru a adaposti Colegiul celor
Patru Natiuni (Collegedes Quatre-Nations), platit printr-o mostenire de la Cardinalul
Mazarin, ministrul lui Ludovic XIV, care adusese cele patru entitati in cauza –
Piemontul, Alsacia, Artois si Rossillon – sub coroana franceza. Le Vau si-a bazat
proiectele pe modelele italiene. Cele cinci academii contemporane sunt Academia
Franceza (Academie Francaise), fondata de Cardinalul de Richelieu in 1635, care
editeaza dictionarul francez oficial, atribuie premii literare si cuprinde „40 de
nemuritori”; Academia Inscriptiilor si Beletristicii, fondata in 1663 de ministrul de
finante al lui Ludovic XIV, Jean Baptiste Colbert; Academia de Arte Frumoase, doua
sectiuni formate la momente diferite de Mazarin si Colbert si unite in 1795; Academia
de Etica si Stiinta Politica, creata de Conventie (un organism de guvernare din timpul
Revolutiei Franceze) in 1795 pentru a studia problemele de filosofie, stiinte
economice, politica, drept si istorie. In apropiere se afla Monetaria (Hotel des
Monnaies). In aceasta cladire sobra de la sfarsitul sec. al XVIII-lea, vizitatorii pot
vedea cum se bat monezi si pot face un tur al muzeului monezilor si medaliilor.

7.Pont-Neuf – In ciuda numelui sau, Pont-Neuf, care a fost construit intre 1578
si 1604, este cel mai vechi dintre podurile pariziene (altele il preced, dar au fost
reconstruite). Robustetea sa a devenit proverbiala: parizienii spun „Solid ca Pont-
Neuf”. Podul se sprijina la mijloc pe varful lui Ile de la Cité. Din mijloc pana pe
Malul Stang are cinci arce iar pana pe Malul Drept sapte. Consolele parapetilor sunt
decorate cu mai mult de 250 masti grotesti diferite. Timp de 200 de ani acest pod a
fost strada principala si targul etern al Parisului.

8.Ile de la Cité – In aval si imediat sub pod se afla varful lui Ile de la Cité,
organizat sub forma unui parc triunghiular cu alei de pietris marginite de boscheti
infloriti, cu banci rustice sub arborii antici. Ile de la Cité, in forma de nava, are o
lungime de zece strazi si o latime de cinci. Opt poduri o leaga de malurile fluviului iar
un al noualea conduce la insula Saint Louis. Palatul primului guvernator roman (acum
Palatul de Justitie) a fost reconstruit pe acelasi loc de Ludovic al IX-lea in sec. XIII si
marit dupa o suta de ani de Philippe IV cel Frumos, care a adaugat sumbra
Conciergerie, cu turle cenusii, cu impresionante camere gotice. Marea sala care pe
timpul regilor era locul de intrunire a Parlamentului a fost cunoscuta in intreaga
Europa pentru frumusetea sa. Incendiile din 1618 si 1871 au distrus mult din spatiul
original iar restul palatului a fost devastat de flacari in 1776. Marea sala serveste
acum drept sala de asteptare pentru tribunale. Intr-una din acestea, in anul 1793,
Tribunalul Revolutionar a condamnat 2.600 de persoane la ghilotina. In curtile
palatului se afla unul dintre marile monumente ale Frantei. Sainte Chapelle (Sfanta
Capela) care dateaza din sec. XIII. Construita la indicatia lui Ludovic IX intre 1243-
1248, este o capodopera a stilului gotic Rayonnant. Cu mare indrazneala arhitectul a
sustinut plafoanele boltite pe un cadru de coloane subtiri, zidurile fiind facute din
sticla colorata. Desavarsita capela a fost proiectata sa adaposteasca coroana de Spin ,
considerata a fi chiar coroana purtata de Iisus la crucificarea sa. Ludovic IX
cumparase relicva de la venetieni, care o detineau in amanet de la Baldwin, regele
latin al Bizantului. Alte relicve sfinte, cum ar fi cuiele si bucati de lemn din crucea
adevarata, au fost adaugate colectiei capelei, resturile lor fiind acum in tezaur la
Notre-Dame.

9.Notre-Dame de Paris – La capatul estic al pietii se afla catedrala Notre-Dame

de Paris, care este situata pe un loc pe care parizienii l-au rezervat intotdeauna pentru
practicarea ritualurilor religioase. Luntrasii galo-romani din cité si-au inaltat acolo
altarul pentru Jupiter (este acum Muzeul Cluny) iar, cand s-a raspandit crestinismul, o
biserica a fost construita pe locul templului. Primul episcop al Parisului, St. Denis, a
devenit sfantul sau patron. Rosul din culorile Parisului reprezinta sangele acestui
martir care, in legenda populara, dupa decapitare, si-a ridicat capul si a mers in
picioare. Cand Maurice de Sully a devenit episcop in 1159, el a hotarat sa inlocuiasca
catedrala decazuta a lui Saint-Etienne si Notre-Dame din sec. VI cu o biserica in noul
stil gotic. Stilul a fost conceput in Franta si un mou element structural, arcul butant,
care suplimenta frumusetea exteriorului si permitea coloanelor interioare sa se avante
catre noi inaltimi, a fost introdus la constructia bisericii Notre-Dame. Dupa ce a fost
deteriorata in timpul Revolutiei Franceze, biserica a fost vanduta la licitatie unui
negustor de materiale de constructie. Napoleon a venit la putere la timp pentru a anula
vanzarea si a ordonat redecorarea edificiului pentru incoronarea sa ca imparat in 1804.
Mai tarziu, Louis-Philippe a initiat restaurarea bisericii neglijate. Arhitectul Eugene
Viollet-le-Duc a lucrat intre 1845-1864 pentru a restaura monumentul. Precum toate
catedralele din Franta, Notre-Dame este proprietatea statului, desi functionarea sa ca
institutie religoasa este lasata pe seama bisericii romano-catolice.

10.Zidurile Cetatii – Dupa ce orasul roman de pe Malul Stang a fost pustiit in

secolul al III-lea e.n. de barbari, pietrele innegrite de fum fiind transportate peste
fluviu in Ile de la Cité, unde s-a construit un zid defensiv. Neglijat pe timp de pace, el
a fost reconstruit de mai multe ori in decursul secolellor. Cel mai timpuriu dintre
podurile care duc pe Malul Stang, Petit Pont (care a fost reconstruit de mai multe ori),
era pazit de o poarta fotificata, Petit Chatelet, iar podul ce duce pe Malul Drept, Pont
au Change, era pazit de Grand Chatelet, care servea drept fort, inchisoare, camera de
tortura si morga pana la demolarea sa in 1801. Intre 1180 si 1225 Philippe II a
construit un nou zid care proteja asezarile de pe ambele maluri. Intre anii 1367-1370
incinta de pe Malul Drept a fost largita de Charles V. Cu masiva Bastilie care proteja
laturile estice asa cum Luvrul apara partea vestica. In 1670 Ludovic XIV a
transformat prelungirile realizate de Charles V in Marile Bulevarde plantate cu
copaci, infrumusetate la Poarta Saint-Denis (Porte Sainte-Denis) si la Poarta Saint-
Antoine (Porte Sainte-Antoine) cu arcuri de triumf care inca rezista. Dupa un secol s-a
inceput un nou zid. Zidul era construit cu 57 de puncte de trecere cu plata pentru a
permite „fermierilor generali” (perceptori de impozite) sa adune taxe vamale de pe
bunurile care intrau in Paris. Punctele de trecere cu plata mai pot fi vazute inca in
Piata Denfert-Rochereau. Ultimul zid, construit de Adolphe Thiers pentru Loius-
Philippe, era o instalatie militara originala cu forturi exterioare. La terminarea sa, el
includea o serie de catunuri din afara Parisului, printre care: Auteuil, Passy,
Montmartre, La Villette si Bellevilee.

11.Bastilia – Cucerirea Bastiliei la 14 iulie 1789 a reprezentat lovitura simbolica

data tiraniei. Inchisoarea, care practic era nefolosita de multi ani si era programata
pentru demolare chiar de catre monarhie, adapostea in ziua aceea numai patru
falsificatori, doi nebuni si un tanar aristocrat care isi infruntase tatal. Fortareata a fost
demolata dupa cucerirea sa.

12.Hotel de Ville – Trei primarii s-au aflat pe acest amplasament, fiecare mai
mare decat predecesoarea sa. Actuala cladire (1874-1882) inlocuieste structura
renascentista care a fost in uz din sec. XVI, pana cand a fost incendiata de comunarzii
insurectionari in 1871. Prima a fost Casa cu Piloni (Maison aux Piliers), utilizata de
municipalitate intre 1357 si 1533. Actuala cladire contine apartamentele oficiale ale
primarului Parisului. Masacrul a mii de protestanti in ziua Sf. Bartolomeu – 12 mai
1588, cand Liga Catolica l-a izgonit pe Henri III din Paris si razboiul civil cunoscut ca
Fronda (1648-1653), toate au implicat masele pariziene, dar ele au fost mai curand
revolutii de palat decat miscari populare. Cand oamenii s-au ridicat pentru propria lor
cauza, accentul actiunii lor cum a fost intr-adevar cazul in 1789, 1830, 1848, 1871 si
1944. In iulie 1789, de exemplu, dupa uciderea supraveghetorului, gloata
revolutionara a pus stapanire pe Hotel de Ville asa cum deja pusese stapanire pe
Spitalul Invalizilor si Bastilia. Dupa patru ani cladirea este preluata drept cartier
general pentru Comuna ce conduce actiunea maselor pentru a controla Conventia. Pe
9 Thermidor, anul II (27 iulie 1794), garzile Conventiei au patruns in Hotel de Ville si
i-au arestat pe Robespierre si comunarzii sai; toti au fost executati curand dupa aceea.
In august 1830 Louis-Philippe aparea pe balcon si era aclamat de multimea
revolutionara. Numele pietei a fost schimbat in Place de l’Hotel de Ville.

13.Strada Rivoli – Luvrul si gradinile Tuileris ocupa partea de sud a acestei

strazi iar pe cealalta parte se intinde o arcada mai lunga de 1,6 km. Opusa mijlocului
Luvrului, Palace du Palais-Royal conduce la palatul cardinalului Richelieu, pe care
acesta l-a lasat prin testament familiei regale. Haussmann a largit mult Place du
Palais-Royal in 1852 si a fost atent sa pastreze palatul cand a trasat Avenue de
l’Opéra. In partea de sus a acesteia, unde Marile Bulevarde se incruciseaza cu o
enorma piata noua, s-a construit noua opera intre 1825-1898. Opera din Paris, un
splendid monument al celui de-al Doilea Imperiu, a fost proiectata in stilul neobaroc
de Charles Garnier. Ea este cunoscuta mail ales pentru ornamentele sale decorative,
cel mai important fiind Marea Scara. Urmatoarea piata de-a lungul strazii Rivoli este
Place des Pyramides. Statuia ecvestra aurita a Ioanei d’Arc se ridica nu departe de
locul unde ea a fost ranita la Poarta Saint-Honore (Porte Saint-Honore) in atacul sau
nereusit asupra Parisului (detinut in acel moment de englezi), la 8 semptembrie 1429.
Mai departe catre Place de la Concorde, strada Castiglone duce catre Place Vendome,
o piata octogonala eleganta, prea putin modificata fata de proiectele din 1698 ale lui
Jules Hardouin-Mansart. In centru, Coloana Vendome sustine o statuie a lui
Napoleon. Ea a fost daramata in timpul Comunei si repusa la loc sub a Treia
Republica (1871-1940).

14.„Calea Triumfala” – De la Arc de Triomphe du Carrousel,in curtea dintre

bratele deschise ale Luvrului, se intinde una dintre cele mai remarcabile persepective
vazute in vreun oras modern. Mai este denumita cateodata la Voie Triomphale (Calea
Triumfala). De la mijlocul arcadei Caruselului, linia privirii merge de-a lungul
Gradinilor Tuileries, care se aflau in fata Palatului Tuileries (pradat si ars in 1871 in
timpul Comunei), nu s-au modificat prea mult de cand Andre Le Notre le-a proiectat
in 1664. Place de la Concorde a fost proiectata ca un octogon in 1755 de Jacques-
Ange Gabriel. Capatul dinspre fluviu a fost lasat deschis iar pe partea continentala s-
au planificat doua cladiri. Nivelul inferior a fost construit cu arcade iar fatada a fost
adaptata cu stralucire de la coloana Luvrului, toate cu un rafinament tipic epocii. Desi
Gabriel a construit opt piedestaluri uriase in jurul periferiei acestei piete, ele au ramas
neocupate pana cand Louis-Philippe le-a dat statui reprezentand capitalele
provinciale. Privite in sensul orar incepand de la Ministerul Marinei, statuile sunt
Lille, Strasbourg, Lyon, Marseille, Bordeaux, Nantes, Brest si Rouen. Louis-Philippe
a pus de asemenea sa se instaleze in centru si flancat de doua fantani, Obeliscul de la
Luxor, un dar din partea Egiptului. Ulterior, santul a fost umplut cu apa. Ludovic XVI
a fost decapitat in apropierea statuii orasului Brest la 21 ianuarie 1793. Patru luni mai
tarziu, ghilotina era inaltata in apropierea palatului Tuileries iar executiile au
continuat acolo timp de trei ani, acumuland un total de 1343 morti. Intre cladirile
gemene de pe partea de nord-est a pietii, larga Rue Royale urca spre Biserica Sainte-
Marie-Medeleine, sfintiita in 1842. Biserica are o forma alungita, fiind imprejmuita de
coloane inalte de 18 m. Modelul sau, presupus a fi al unui templu grec, este in
realitate mai apropiat de modelul roman. De-a lungul primilor 762 m de pe Champs-
Elysee, intre Concorde si Rond-Point des Champs-Elysee (un sens giratoriu pentru
trafic), destul de putine lucruri s-au schimbat de un secol: calea este marginita de
castani, in spatele carora, de ambele parti, se afla gradini, de obicei pline cu copii la
joaca. Pavilioanele din gradini sunt folosite ca ceainarii, restaurante si teatre. De la
Rond-Point pana la Arc de Triomphe, totusi, calea s-a schimbat odata cu trecerea
timpului. Sub al Doilea Imperiu, aceasta era o strada cu case luxoase. Ele erau
completate de cafenele, cluburi de noapte, magazine de lux si cinematografe, dar
strada isi pastra senzatia de lux iar trotuarele umbrite de copaci (late cat o strada
normala) ofereau promenade care reprezentau mandria Parisului. Din anii 1950,
totusi, bancile, expozitiile auto, birourile unor linii aeriene si bufete expres au preluat
cea mai mare parte a spatiului. In partea de sus de pe Champs-Elysee se afla o piata
circulara din care 12 bulevarde impozante radiaza pentru a forma o stea. Ea a fost
numita Place de l’Etoile intre 1753 si 1970, cand a primit numele de Place Charles de
Gaulle. In centrul pietii se afla Arcul de Triumf, dat in exploatare de Napoleon in
1806. Este de doua ori mai inalt si mai larg decat Arcul lui Constantin din Roma, care
l-a inspirat. Jean Chalgrin a fost arhitectul iar Francois Rude a sculptat friza si grupul
inflacarat, „Plecarea voluntarilor din 1792” (numit „Marseieza”). In ziua Armistitiului
din 1920, Soldatul Necunoscut a fost inmormantat sub centrul arcului si in fiecare
seara flacara amintirii este reaprinsa de catre un grup patriotic diferit. In anii 1970
concentrarea cea mai mare de cladiri inalte din Europa se ridica la circa 3 km. dincolo
de arc, pe partea indepartata a zonei suburbane de le Neuilly. Locul, denumit Quartier
de la Defense, era anterior doar un punct pe drumil adaugat de municipalitatile
suburbane din Puteaux, Courbevoie si Nanterre. Astazi, cladiri inalte pentru birouri,
reprezinta baza complexului. „Parterul” dintre cladiri este o platforma inaltata
rezervata pietonilor, cu drumuri si parcari subterane. Exista magazine, restaurante,
cafenele, un centru comercial, hoteluri si locuinte.

15.Muzeul Orsay – Vechea gara Orsay, nefolosita, din apropierea fluviului a

fost renovata si in 1986 a fost redeschisa ca un muzeu al artei si civilizatiei secolului
XIX. El contine, printre alte colectii, picturile impresioniste si postimpresioniste – de
Cazanne, Manet, Monet, Renoir, van Gogh si altii – care se aflau la Jeu de Paume.

16.Cartierul Latin – La Podul Concorde, incepe bulevardul Saint-Germain,

formand o curba catre est pentru a se alatura din nou fluviului la Podul Sully. Ceva
mai putin decat la jumatatea bulevardului se afla biserica pregotica Saint-Germain-
des-Pres. Vechea biserica, care a apartinut unei abatii benedectine fondate in sec.
VIII, a fost pradata de patru ori de vikingi si a fost recontruita intre 990 si 1201. Parti
ale actualei biserici dateaza de atunci. Zona este de multa vreme un loc de adunare
pentru practicienii artelor. Racine a murit acolo in 1699, Delacroix si-a avut studioul
in Piata Furstemberg, edituri s-au mutat acolo tot timpul secolului XIX, iar
principalele cafenele au fost permanent locuri de reuniune pentru artisti, scriitori si
editori. Din 1945 pana in jur de 1955 a fost centrul miscarii existentiale si a ramas in
continuare un centru activ de intalniri si conversatie pentru artisti.

17.Bulevardul Saint-Michel – Larg si drept, este principala strada a cartierului

studentesc. El este marginit de librarii, cafenele, cofetarii si cinematografe. Cladirile
universitatii se gasesc pe strazi mai mici. Universitatea a fost alcatuita din colegii,
fiecare fondat si sprijinit de un donator, adesea un prelat sau un ordin religios. In jur
de 1257, Robert de Sorbon, capelanul lui Ludovic IX, a infiintat un colegiu, cunoscut
ca Sorbona, care in cele din urma a devenit centrul studiului teologic din Franta.
Partea cea mai veche a Sorbonei este capele (1635-1642), donata de Richelieu, care
este inmormantat aici. Sorbona a servit timp de secole drept sediu administrativ al
Universatatii din Paris. Intre anii 1968-1971 Universitatea a fost impartita intr-o serie
de universitati total separate iar cladirea propriu-zisa a Sorbonei continua sa serveasca
drept incinta pentru unele dintre acestea. Alte facultati, scoli si institute s-au mutat in
afara Parisului in localuri mai spatioase, in suburbii, in efortul de a reduce
supraaglomerarea mediului studentesc parizian. In varful dealului care se inalta
dinspre fluviu, se afla Gradina Luxembourg, ceea ce a mai ramas din parcul Palatului
Luxembourg al Mariei de Medici (1616-1621), care acum adaposteste Senatul
francez. Gradinile sunt plantate cu castani si puse in evidenta de un elesteu pentru
barci cu panze de jucarie, un teatru de marionete si statui. Peste bulevard, la capatul
strazii Soufflot, se ridica Pantenonul (1755-1792), proiectat de Jacques-Germain
Soufflot. El a fost inaugurat de Ludovic XV, dupa ce s-a refacut dupa o boala, ca o
ofranda adusa Sf. Genevieve. Desi conceputa ca principala biserica din Paris, ea a fost
rebotezata Pantenon de catre autoritatile revolutionare, care au transformat-o in
ultimul loc de odihna pentru eroii Revolutiei. Acoperirea cu ziduri a unora dintre
ferestrele sale si inlaturarea multor decoratiuni interioare au inlcuit efectul intentionat
de spatiu interior de lumina cu o demnitate sumbra. Printre cei inmormantati sub
inscriptia „Aux grands hommes, la Patrie reconniassante” (Marilor oameni, patria le
este recunoscatoare) se afla Victor Hugo, Voltaire, Rousseua, Zola si Jean Moulin,
seful rezistentei din cel de-al doilea razboi mondial. De la inceputul secolului XIX
pana la migratia din anii 1920 catre Montparnasse, Montmartre a fost principala
colonie artistica a Parisului. Montmartre este cunoscut pentru cluburile sale de noapte
si pentru distractiile oferite . Semnul distinctiv cel mai cunoscut din Montmartre a fost
construit abia in 1919: Bazilica Sfintei Inimi (Basilique du Sacre-Coeur), platita prin
subscriptie nationala dupa infrangerea francezilor de catre prusaci in 1870. Cimintirul
Pere-Lachaise, situat pe solul deluros din arondismentul 20, este locul Zidului
Federatiilor (Mur des Federes), la care ultimii dintre luptatorii Comunei au fost
impuscati si la care se mai fac inca pelerinaje. Chopin, Maresalul Ney, baronul
Haussmann, Alfred de Musset, Balzac, Delacroix, Bizet, Rossini, Sarah Bernhardt,
Isadora Duncan, Colette si Edith Piaf se afla printre oamenii cei mai cunoscuti
inmormantati aici..

LONDRA

1. ONE CANADA SQUARE

 O Canada Square, un Zgârie-nori din Londra este tallest construirea locuit în
Regatul Unit, la 235 de metri (771 ft) si 50 de magazine (redus de la planurile
originale de 60). Proiectat de arhitectul César Pelli Argentina, constructia a fost
finalizata în anul 1991. Identificabila de la o mare distanta ca un obelisc în forma de
turn cu aeronave de avertizare aprinde lumina la început, aceasta cladire este un
monument de la 1980, în stil capitalism. În 1990, în timpul constructiei, acesta a
depasit din Regatul Unit anterioara tallest cladire, Turnul 42 (183 m; 600 ft).

Cladirea este cunoscut ca cel mai frecvent Canary Wharf Canary Wharf sau
Turnul dupa Canary Wharf complexe de afaceri din care este cea mai proeminenta
caracteristica. Acesta a fost numit Turnul Canada.

Este o evidenta Londra reper, vizibil de la distanta mare de la zonele de Est si de

Sud, în special, Londra. Vizibilitatea sa de a ajunge la Gore Hill, Amersham, în jur de
28 de mile departare, de unde, iar restul de Canary Wharf poate fi vazut pe o zi. De
asemenea, poate fi vazut de la sectiunile din A2 si m11 o 25 de mile de localizarea sa.

Cladirea este remarcabil de similare, în scopul de a treia lume Financial Center,

o sora turn construit în New York, de catre acelasi dezvoltatorii si arhitecti, la scurt
timp înainte de munca a început la Canary Wharf. The New York constructii se
confrunta cu o piatra în timp ce Canada Square este confruntat cu panouri din otel
inoxidabil.

În ciuda statutului sau ca Regatul Unit în tallest cladire, nu exista nici o

observatie publice etaj; de vedere de la partea superioara a ferestrelor este singura
conserva de construire a chiriasilor. Cu toate acestea, reflectarea New York's World
Financial Center, parter, foaierul zona si niveluri de subsol Un Canada Square sunt
deschise publicului larg, o locuinta subterana shopping mall si un transport
interbancare din Canary Wharf tub si Docklands Light gari.

2. St Paul's Cathedral
 St Paul's Cathedral este o catedrala anglicana pe Ludgate Hill, în Londra, Anglia
si scaunul de Episcop de Londra. Actuala cladire dateaza din a 17-lea, si este, în
general, pentru a fi socotit Londra a cincea St Paul's Cathedral, cu toate ca numarul
lor este mai mare în cazul în fiecare majore medieval reconstructie este considerat ca
o noua catedrala. Catedrala este una dintre cele mai vizitate Londra site-uri.

St Paul's, cea mai mare catedrala din Anglia, este capodopera lui pitulice. Cu
aceasta, el a adus un repertoriu de forme noi (cupola, de exemplu) si arhitectural de
combinatii în engleza arhitectura. Constructia este ceva de o enciclopedie de bourel
lui impresii de arhitectura a continentului ... Bourel moda de fatada din St Paul's, cu
doua niveluri de câte Corinthian coloane cum ar fi cele de la Luvru si încadrata între
turnuri inspirate de cele ale lui Roman Borromini biserica S. Agnese. Peste doi-un
text de baza se ridica o mare periferice cupola care reinterprets Bramante a Tempietto
din 1502. Pietro da Cortona de proiectare curbe porches din Santa Maria della Pace,
au devenit St Paul's transept porches.

3. City Hall in London

City Hall din Londra, informal, cunoscut sub numele de "Turnul înclinat de
pizza" sau "favorizeaza Nutsack", este sediul central al Greater London Authority,
precum si primarul din Londra. Ea sta pe banca la sud de râul Tamisa, in Londra Mai
multe dezvoltare de Tower Bridge. Site realizat de Norman Foster, a deschis în iulie
2002.

Cladirea are o forma neobisnuita bulbos, destinate sa reduca construirea de

suprafata si, prin urmare, îmbunatatirea eficientei energetice. Acesta a fost comparat
cu diferite Darth Vader's casca, diform un ou, o woodlouse sau o motocicleta casca.
Londra Primarul Ken Livingstone mentionat-o ca pe un "pahar testicule". Sale de
designeri au vazut cladiri ca un imens sfera agatat pe Tamisa, dar a optat pentru o
cladire mai conventional care îsi are radacinile în loc. Cladirea nu are nici o fata sau
pe spate conventionale, dar ceea ce deriva dintr-o forma modificata sfera.

4. The Millennium Dome

Millennium Dome, la care se face referire în mod frecvent, pur si simplu ca

cupola, este o mare cupola în forma de cladire de pe Greenwich peninsula din sud-est,
Londra, Anglia. Numele a fost schimbat oficial la O2 când O2 plc cumparat drepturile
de denumire de la dezvoltatori, Anschutz Entertainment Group. Cupola a fost
construit pentru a organiza o expozitie majore sarbatoresc la începutul celui de-al
treilea mileniu. Aceasta expozitie deschisa publicului pe data de 1 ianuarie 2000 si a
alergat pâna la 31 decembrie 2000; cu toate acestea, proiectul si expozitia a fost
subiect de controversa considerabila politice si nu a atrage numarul de vizitatori
anticipat în planificarea si atribuite cheltuieli de judecata.

De la închiderea original expozitie, câteva posibile moduri de a reutilizarii

cladirii au fost propuse si apoi respins. De renaming de cupola pe 31 mai 2005 a dat
publicitatii la Dome tranzitiei într-un interior sportive arena. In acest rol a planului
este de a gazdui din 2009 si Campionatul Mondial de Gimnastica artistica gimnastica
si de evenimente de baschet din 2012 Jocurile Olimpice de vara, precum si doua
jocuri National Hockey League, în 2007. În zona de sport va fi completata de o parte
substantiala de divertisment district.

5. 30 St. Mary axe

 Cladirea care a adus centrale Londra în epoca moderna de Avant garde
skyscrapers nu a venit fara controverse. Oficial, cunoscut sub numele de 30 St Mary
Axe, aceasta cladire a fost descris ca o dragoste farul din secolul 21 arhitectura, si
mocked ca "castravecior". În cazul în care compania de asigurari Swiss Re a
comandat construirea, este destinat sa fie un punct de reper. Misiune îndeplinita. Desi
sa înaltime este mult mai putin decât alte Londra skyscrapers, sa proeminent locatie,
trage cu ochiul din spatele Turnul din Londra, a aterizat este sprijinirea roluri în zeci
de filme, precum si a milioane de turisti snapshots.

Cladirea este uimitoare în aparenta - un festival de intuneric si lumina de sticla

cu spandrels care servesc drept streamers circling-l ca pe un Olimpice de dansator.
Dreptunghiular geamuri sunt parasit pentru triunghiuri si diamante, si cu fiecare etaj
compensate de la cea de mai jos cu cinci grade, cladirea apare la locul de munca în
sine într-o spirala ca o gramada de argila pe o roata olarului. Rezultatul este uluitor si
buna. Chiar daca pare construirea rotunde, de fatada de sticla este, de fapt, toate
realizate din panouri plate. Singura curbe bucata de sticla este capacul care Topuri
structura.

În interior, constructia de utilitati sunt adunati în jurul unui nucleu central

circular, ceea ce duce la o gogoasa neîntrerupta de podea spatiu pentru chiriasii.
Exista trei lift miezuri cu dublu-înaltime ascensoare service patru zone distincte.
Transferurile sunt efectuate prin intermediul principalelor lobby, precum si trei cerul
lobby.

În afara, cladirea are câteva caracteristici de design interesant. Printre acestea,

faptul ca imobilul este usor adâncit în Plaza, si un inel indentat înconjoara cladirea.
Dimensiunea de identatie corespunde la construirea de picurare linie, asa ca capturile
ploaie care ruleaza în afara cladirii si spala-l spre interior. Accesul în cladire este de
peste foarte mici poduri peste acest jgheab la principalele usi. În plus fata de servire
ca o runoff bazin, de identatie detine recessed inundatii lumini care sa straluceasca
construirea de mai jos.

V. LEGATURI EXTERNE

EUROSTAR (TREN)
Eurostar este un sistem de trenuri de mare viteză ce asigură legături
între Regatul Unit, Franța și Belgia. Trenurile utilizează Tunelul Canalului
Mânecii iar principalele gări deservite sunt Gara Saint Pancras în Londra, Gara de
Nord în Paris și Gara Bruxelles-Sud în Bruxelles. Unele trenuri deservesc și
gările Gara Lille Europe, Gara Calais-Fréthun în Franța și Gara Ashford-
International în Regatul Unit. Eurostar desemnează (impropriu) și trenurile folosite de
acest serviciu a căror denumire exactă este însă TGV TMST (TransManche
SuperTrain).

Primul tren a circulat pe această linie în noiembrie 1994. Din 2007, odată cu
terminarea liniei de mare viteză între Londra și Canalul Mânecii (High Speed 1) și
deschiderea gării Londra-Saint Pancras, timpul mediu al unui parcurs Londra-
Paris este de 2h15’, iar între Londra și Bruxelles de 1h51’.

Există 2 rute principale deservite de Eurostar:

 Londra - Paris
 Londra - Bruxelles

La acestea se adaugă curse charter sau sezoniere

către EuroDisney, Alpi sau Coasta de Azur.

Au existat planuri pentru un așa-numit Eurostar regional, legături directe între

Paris și diverse orașe din Anglia (Manchester,Glasgow, Liverpool, Edinburgh).
Totuși, s-a decis că serviciul nu va fi viabil și proiectul a fost abandonat. Trenurile
care trebuiau să asigure serviciul au fost închiriate sau vândute altor companii.

Au existat și propuneri de a extinde serviciul în întreaga Franță, precum și în

Germania, însă pe lângă problemele legate de materialul rulant (neadaptat la rețeaua
germană de alimentare) mai există și problema verificărilor de la frontiera britanică.
Pentru moment, președintele Eurostar consideră că nu există cerere suficientă pentru
un asemenea serviciu
 Materialul rulant folosit de Eurostar, construit de Alstom la uzinele din La
Rochelle (Franța), Belfort (Franța) și Washwood Heath(Anglia), este derivat
din TGV-ul francez, dar prezintă mai multe particularități:

 vagoanele au gabaritul britanic, mai mic decât cel continental, mai ales
la nivelul treptelor, ceea ce îi conferă o imagine diferită de celelalte TGV-uri;
 ramele pot fi despărțite în două, fiecare jumătate având lungimea unui
TGV normal; în cazul unui accident în Tunelul Canalul Mânecii, pasagerii pot fi
evacuați folosind jumătatea intactă;
 sunt echipate pentru a folosi a treia șină în loc de pantograf, sistem
prezent pe unele linii clasice britanice;
 pot opera la viteze de până la 300 km/h pe liniile de mare viteză, cu o
limită de 160 km/h în tunel. Această limită este dată de rezistența aerului ,
disiparea căldurii și nevoia de a circula pe aceeași linie cu alte trenuri, mult mai
lente.

Trenurile sunt apte să circule în următoarele rețele:

 Franța (Linii clasice -25 kV 50 Hz- și linii de mare viteză),

 Belgia (Linii clasice -3 kV CC- și linii de mare viteză),
 Regatul Unit (Linii clasice -750 V CC și 25 kV 50 Hz- și linii de mare
viteză),
 Eurotunnel.

Materialul rulant este împărțit între:

 Eurostar UK Limited (EUKL): 11 rame „3 capitale” (3001/2 - 3021/22,

destinate traficului internațional) și 7 rame „North of London” (seria 3300),
destinate unor legături interne.
 SNCB: 4 rame „3 capitale” (3101/2 - 3107/8).
 SNCF: 16 rame „3 capitale” (3201/2 à 3131/2), din care 3 sunt folosite
pentru servicii interne (Paris-Lille);.
 Până în 2007 a existat și o locomotivă de rezervă (3999), păstrată la
depoul North Pole din Londra.

Managementul grupului este unificat sub numele de Eurostar Group, Ltd. (care
funcționează ca un grup european de interese economice). Acest grup este format
din SNCF (Franța), SNCB (Belgia) și Eurostar UK – filială a London & Continental
Railways - (Regatul Unit). Aceasta din urmă este la rândul ei o societate ai cărei
acționari principali sunt SNCF (35%), SNCB (15%), British Airways (10%)
șiNational Express Group (40%).

Nu există o raportare unificată a datelor financiare, în fiecare țară existând alte

condiții de acces la infrastructura feroviară.

BIBLIOGRAFIE:

- Dorling Kindersley, Top 10 Paris, Ghid turistic visual, Saptamana

Financiara, 2005;
- Alexandru Balasescu,Paris elegant, Teheran incitant, Editura Curtea
Veche,2008
- Andre Maurois, Istoria Angliei, Editura Lider, 2006;
 - Corneliu Nicolescu, Anglia si spiritul englez, Editura CA Publishing,
2010;
- www.cartituristice.ro
- www.wikipedia.ro
- www.paris-live.com
- www.wikitravel.org
- www.ratp.info.orienter
- www.iturism.ro