DINAMICA PERIFERIILOR URBANE

CURS ANUL I
MASTER
FACULTATEA DE URBANISM –
U.A.U.I.M.
Conf.dr.arh.urb. ANGELICA STAN
STRUCTURA CURSULUI

MODUL 1: ELEMENTE INTRODUCTIVE:

• DEFINIREA PERIFERIILOR URBANE

• PERIFERIA URBANA IN CONTEXTUL SISTEMULUI SPATIAL- TERITORIAL

MODUL 2 : PERIFERIA URBANA IN CONTEXTUL CRESTERII URBANE

• FACTORI DETERMINANŢI ÎN FORMAREA ŞI TRANSFORMAREA PERIFERIILOR URBANE

• ROLUL CONCEPTULUI DE LIMITĂ ÎN CADRUL PERIFERIEI URBANE
• MORFOLOGIA PERIFERIILOR
• REPERE ISTORICE ŞI TIPOLOGICE ÎN EVOLUŢIA PERIFERIILOR MARILOR ORAŞE
• ANALIZA RELAŢIILOR PERIFERIEI CU ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE STRUCTURII
URBANE – trama stradala, functiuni, parcelar, spatii libere si plantate
• GRILE DE LECTURA SI INTERPRETARE CREATIVA A PERIFERIILOR

LUCRARE APLICATIVA – LECTURA SI INTERPRETAREA UNUI SPATIU URBAN PERIFERIC

MODUL 3: PERIFERIA URBANA CA SUB-SISTEM AL SISTEMULUI TERITORIAL

• POZIŢIA PERIFERIEI IN RAPORT CU ZONA PERIURBANĂ ŞI SUBURBANĂ

• PERIFERIA URBANĂ CA ”ZONĂ DE ECOTON” IN CONTEXTUL EXIGENTELOR
DEZVOLTARII DURABILE
• PERIFERIA URBANA CA PEISAJ/ AMBIANTA SI SPECIFICITATEA PEISAJULUI PERIFERIEI
• „ORASUL PERIFERIC” ALTERNATIV - ALTERITATE SI IDENTITATE IN CULTURA
PERIFERICILOR
 Periferiile urbane
eşec şi/sau potenţialitate
?
Ce sunt PERIFERIILE URBANE dincolo de
canoanele de limbaj si gandire?

Ce ne comunică peisajul periferiilor - care

este relația de dialog dintre oraș și
periferiile sale?

Poate Periferia constitui o ALTERNATIVA la

cresterea extensiva a oraşului?

Cum se poate decela caracterul particular

al peisajului periferiilor urbane?

Care sunt oportunitatile reale ale Periferiei

privită ca Peisaj?
 LECTURA PERIFERIILOR

NESIGURANŢĂ

PRECARITATE

PERIFERIILE
 LECTURA PERIFERIILOR

“LUX”

... SI MIZERIE
 LECTURA PERIFERIILOR

...SI LA BLOC

LOCUIRE LA VILA
 LECTURA PERIFERIILOR
LA MARGINE

... SI IN CENTRU
 LECTURA PERIFERIILOR

... SI EXCES (de infrastructură)

DEPENDENŢĂ DE AUTOMOBIL
 LECTURA PERIFERIILOR

EXCLUZIUNE

VULNERABILITATE
 LECTURA PERIFERIILOR

PROIECT URBAN

SI VERNACULARIZARE
 LECTURA PERIFERIILOR

PEISAJ
NATURAL / ANTROPIZAT

PERIFERIILE
 LECTURA PERIFERIILOR

LA SCARA MACRO

PERIFERIILE
...SI MICRO
Definirea periferiei urbane

Sensul comun: conotatie negativa: “ceva marginas si totodata lipsit de

importanta”

Sensul de dictionar:
PERIFERIE: 1. Ţinut, regiune, cartier, zonă, punct situat la
margine în raport cu centrul său cu un punct de referinţă.
De periferie = a) provincial, b) de calitate sau importanţă redusă, c) care
aparţine sau este specific mahalalei.
2. Dispozitiv extern folosit pentru introducerea şi
extragerea de date în sau din calculator.
 PERIFERIA URBANA IN CADRUL MORFOLOGIEI SISTEMULUI SPATIAL

Sensuri dobandite:

Periferia - organ al orasului, metabolizat prin cresterea urbana

Periferia izolata – satelitara - cu potential de centralitate, zona purtatoare de

dezvoltare

Periferia ca limita fizica a orasului

Periferia ca rezultat al unui proces de declin/ degradare fizica a unui spatiu

Periferia ca secventa de discontinuitate a tesutului urban (uneori chiar central)

Periferia ca loc al intrarilor/iesirilor din sistemul teritorial

Periferia ca fractal – reiterand in micro problematica macro a orasului, pe baza

autosimilaritatii

Periferia ca interfata: intre oras-sat, plin-gol, deseu-resursa

Periferia ca subsistem al sistemului teritorial

Definirea etimologica

Periferie – din fr. Peripherie

peri = în jurul, împrejurul

pherein = a duce, a purta, a depasi
DUBLA SEMANTICA A TERMENULUI PERIFERIE
topologic – indica limita, circumferinta, marginea a ceva ordonat
axiologic – indica modul dinamic de generare, depasirea limitelor

peri- provine din per- = rădăcină indogermanică din familie de

cuvinte:
peras, peiras - “limită”, “capăt”,”reper”, “extremitate”
per (lat.) - “prin”
poros, peiro - ”a străpunge”
per–ao (gr.) - “a pătrunde”
perone, porpe (gr.) - “ac “, “cataramă” (de străpungere, găurire)
po(e)rta (lat.) - “poartă”, portus – “port”
furt (germ.) - “vad”
fjord (norv.) - “fiord”
peira, per-ja, peirao - “a încerca“ ( în scrierile lui Homer)
empeiros - “imperiu”
periculum - “încercare”
pera, peran - “dincolo”
perates (gr) - “emigrant”
apeiron (gr) - “nesfârşit”

Originea etimologica a termenul de periferie este legata

direct si indisolubil de cel de limită; apoi, într-o bună

măsură, el este tributar ideii de circularitate (in jurul,

împrejurul), dar evocă în secundar şi ideea dinamicii

limitei în teritoriu, a parcursului, a înaintării către un

capăt/extremitate, sensul străbaterii şi, odată cu acesta,

ideea de poartă, de depăşire a unui obstacol/ prag, de

încercare.
 PERIFERIA URBANA IN CADRUL MORFOLOGIEI SISTEMULUI SPATIAL

In franceza_ termen sinonim periferie = banlieue compus din Ban (mis

au ban, proclamaţia oficiala a unui ordin, a unei interdicţii in evul mediu) +
lieue (măsura veche pentru distanta)

Sensul de loc ales printr-o decizie administrativa, care se

bucură de anumite libertăţi faţă de restul oraşului, dar faţă de
care se simte totuşi exclus.
Recupereaza sensul de locuire, “bien vivre”, in afara legii orasului,
amestec de violenta, mizerie, marginalizare, dar si provocare,
inovatie, libertate.
Banlieue exterior, Banlieue interior, Banlieue de vecinatate, Banlieue Rouje

In romaneste_ termen sinonim periferie = mahala >(din arabă=mahalla,

din turcă =mahalle) = unitate de împărţire administrativă a oraşului,
organizată în această epocă (sec. XVIII – n.a.) în jurul nucleului central
reprezentat de o biserică, având deci şi sensul de parohie.

Bucureştiul era împărţit în secolul XVI în 20 astfel de mahalale, purtând

denumiri după tipul ocupaţiilor dominante (mahalaua tabacilor, mahalaua
săpunarilor, mahalaua trâmbiţaşilor, mahalaua Colţei, etc.) pierzând din
conotaţia negativă şi devenind un real element de structurare a oraşului.
 PERIFERIA URBANA IN CADRUL MORFOLOGIEI SISTEMULUI SPATIAL

In engleza_ termen apropiat periferie ~ suburb = dezvoltari urbane

exterioare orasului, aflate initial in dependenta economica, culturala si
administrativa de acesta. Ulterior creste autonomia suburbiilor – ele capata
noi centralitati si marginalitati (post –suburbs)

Alti termeni relativ sinonimi periferiei:

outer city, shock suburb, techno- burb, edge city, exopolis…
NICI MARE NICI MIC
NICI SAT NICI ORAS
NICI CURAT NICI MURDAR NICI
NATURAL NICI ARTIFICIAL
NICI PLIN NICI GOL
NICI VECHI NICI NOU
NICI FLAMAND NICI SATUL
NICI ALB NICI NEGRU
NICI SARAC NICI BOGAT
NICI ACOLO
NICI DINCOLO....

...“Monstrul” periferic
TEMA:

Un text de ½ pagina (120 cuvinte)

cu 5 cuvinte-cheie care definesc periferiile:
1. Limita
2. Structura
3. Potential
4. Margine
5. Centru
 Curs 2
PERIFERIILE CA LIMITĂ ÎN MIŞCARE
In franceza_ termen sinonim periferie = banlieue compus din Ban
(mis au ban, proclamaţia oficiala a unui ordin, a unei interdicţii in evul
mediu) + lieue (măsura veche pentru distanta)

Sensul de loc ales printr-o decizie administrativa, care se

bucură de anumite libertăţi faţă de restul oraşului, dar faţă de
care se simte totuşi exclus.
Recupereaza sensul de locuire, “bien vivre”, in afara legii orasului,
la distanta - amestec de violenta, mizerie, marginalizare, dar si
provocare, inovatie, libertate.
Banlieue exterior, Banlieue interior, Banlieue de vecinatate, Banlieue Rouje

In engleza_ termen apropiat periferie ~ suburb = dezvoltari urbane

exterioare orasului, aflate initial in dependenta economica, culturala si
administrativa de acesta. Ulterior creste autonomia suburbiilor – ele
capata noi centralitati si marginalitati (post –suburbs)
 DINAMICA PERIFERIILOR URBANE - Lect.dr.arh. Angelica STAN @ U A U I M _ 2011

Originea etimologica a termenul de periferie este legata

direct si indisolubil de cel de limită; apoi, într-o bună

măsură, el este tributar ideii de circularitate (in jurul,

împrejurul), dar evocă în secundar şi ideea dinamicii

limitei în teritoriu, a parcursului, a înaintării către un

capăt/extremitate, sensul străbaterii şi, odată cu acesta,

ideea de poartă, de depăşire a unui obstacol/ prag, de

încercare.
ESENTA FENOMENULUI PERIFERIILOR URBANE SE
CONCENTREAZA IN JURUL CONCEPTULUI DE LIMITA

- RAPORTUL ORASULUI CU SINE – RELATIA

CENTRU – MARGINE

- RAPORUL ORASULUI CU ISTORIA SA –

MORFOLOGIA LIMITELOR
/suprapunere/articulare/disociere….

- RAPORTUL ORASULUI CU EXTERIORUL – IN

CADRUL SISTEMULUI TERITORIAL URBAN
ROLUL CONCEPTULUI DE LIMITĂ ÎN CADRUL PERIFERIEI URBANE
RE-CHESTIONAREA PARADIGMEI CENTRU-MARGINE

•In acceptiune clasica, limita participa la ordinea, “Nu exista principiu

unitatea si armonia lumii care sa nu aiba
•Limita ca act ontologic (cunoastere)- Homer, nevoie, pentru a fi
Hesid, presocratici gandit, de tocmai
•Limita conferind identitate lucrurilor – Platon, ceea ce, conform
Aristotel propriului scop,
•Limita ca functie fondatoare si modelatoare exclude”
spatial, fara de care nici o asezare stabila in lume (Th. W.Adorno, 1966)
nu ar fi cu putinta
•Limita ca principiu de structurare si
ierarhizare interna – Pytagora, Epicur
•Limita este inteleasa ca limita a finitudinii,
constituind o provocare, o modalitate de a starni
apetitul pentru depasirea unui obstacol .
•Limita ca incercare – Nietzche, Heidegger
•Limita ca principiu al diferentei- Vitruviu, Platon
1. CENTRUL CA EXPRESIE A FORTEI SUBORDONAREA LIMITEI

TENDINTA CENTRICA (forta centripeta) – convergenta intereselor catre

un PUNCT aflat in INTERIOR

Efectul de integrare al spatiului – orasele antice

TENDINTA EXCENTRICA (forta centrifuga)– de indreptare a actiunilor/

intereselor catre puncte (tinte, scopuri) aflate in EXTERIOR

Efectul de generare al spatiului – orasele moderne

“Centrul şi periferia sunt un aspect particular al nevoii de

ordonare, de ierarhizare a lucrurilor după importanţa lor.”
2. COMPLEMENTARITATEA CENTRU – LIMITA

Centrul conditioneaza functionarea limitei – ca motor de organizare

in care limita intra ca parte intr-un intreg, alaturi de celelalte componente

Limita conditioneaza viata centrului:

- ca revelatoare a identitatii lucrurilor, ca modelatoare a unui
univers, cu efectele sale structurante si ierarhizante

Limita este un principiu de organizare care explica deopotriva identitatea

lucrurilor si existenta oricarui univers cosmotic in general.

“Laolaltă marginile creează, prin inducţie, un centru în miezul îngrădirii

care devine focar de energie de sine stătător şi organizează spaţiul din
suprafaţa închisă.”
ARNHEIM, Rudolf, “Forţa centrului vizual”, Meridiane, Bucureşti, 1995
3. EMERGENTA LIMITEI
“Paradoxul marginalităţii”: marginea evoluează către a deveni un
centru, marginalitatea devine o centralitate prin propria sa reacţie la
vechiul centru anchilozant,
René Thom- ”Structural Stability and Morphogenesis” (1972),

Limita este locul unde se ciocnesc

mentalităţi şi înţelesuri … marginea
devine locul unde se întâmplă lucrurile
cele mai semnificative, zonă de
“catastrofă”.

Marginalitatea este ridicată la un

statut nou, prin care i se accentuează
potenţialităţile de generare a noului.
 LIMITA - PERIFERIE - repere evolutive

ORASUL ANTIC ORASUL MEDIEVAL ORASUL ORASUL

SI PREMODERN INDUSTRIAL POST INDUSTRIAL

Limită netă, Limită perforată Limită perforată Limita difuză

opacă Periferie alveolată Periferie
(zid) exterioară Periferie enclavizată
Periferie Dialog punctual interioară Dialog multiplu
exterioară cu oraşul +exterioară în cadrul
Non-dialog cu Saltul peste sistemului urban
oraşul periferii
“sprawl”
Boom demografic
 CRESTERE URBANA =
SCHIMBARE DE PARADIGMĂ IN RAPORTUL CENTRU-MARGINE

Centralizare Deconcentrare Descentralizare Descentralizare

Concentrare Explozie Re-concentrare
Dupa 1960
- dez-urbanizarea spaţiului periferic Fenomenul de
~ “disurbanism” rurbanizare
(după termenul lui Rem Koolhas)

maximă ambiguitate
discontinuitate dizolvarea ierarhiei centru-
dispersare margine
deconcentrare masiva
orizontalitate înghiţirea nucleelor de
habitat rural în structuri
extensialitate discontinue
dominanta cantitativa
etalare ne-diferenţierea dintre
periferia urbană şi spaţiul
rural
Mahalale din Bucuresti …~ 1450-1550 Periferie franceza la 1919

Dezvoltari periferice lineare – Florenta, Italia Periferie la Berlin, zona Limmatal,1979

Periferiile urbane – ca fenomen legat de discontinuitatea structurii urbane

-La nivel functional (ruperi in mixitatea functionala relativ

omogena a orasului propriu-zis, terenuri mai mari, etc)

-La nivelul circulatiilor (viteza mai mare, pasaje, cai ferate,

noduri inermodale)

-La nivel spatial – vizual (alt tip de arhitecturi, mai putin

constranse de cadrul preexistent)

-La nivel ambiental (mai rece, disoluta, no-mans-land)

-La nivelul semnificatiilor (urban-rural)- ambiguiatatea

urban-rural
Nivelul somajului in “Zones urbaines sensibles”, cf. Observatoire national des zones urbains sensibles (Onzus)
PERIFERIILE URBANE - REZULTAT AL CRESTERII URBANE EXTENSIVE

1.creşterea periferică are loc după o schemă în coroane

succesive. Urmând un model de dezvoltare concentric (fundamentat
la mijlocul secolului al XIX-lea de Friederich Engels şi dezvoltat de W.
Burgess) - pe principiul “invasion and succession”, fiind dovedită
până în prezent existenţa a 3 coroane “neordonate obligatoriu
concentric, dar caracterizate de o mai mare sau mai mică penetrare a
urbanului ex- agricol în limitele oraşului”

2. creşterea urbană periferică este un fenomen de creştere

demografică tributară producţiei de locuinţe noi sub forme
urbane variate, putând avea orice întindere

3. creşterea periferică nu este autonomă, nu este un

fenomen specific, ci “doar o formă în logica procesului de
urbanizare a societăţii”. În cadrul acestei concepţii, creşterea
periferică este gândită în termeni de valorizare temporară a unui
fragment al teritoriului, fiind datorată schimbărilor economice, politice şi
sociale.
-
ESECURI CONCRETE ale PERIFERIILOR URBANE

-Dezvoltari urbane lipsite de viabilitate şi negative ca

imagine (supradensitatea clădirilor, suprautilizarea terenului,
lipsa confortului căutat)

-Extinderea intravilanului oraşului cu zone cu

parcelar de origine agricol (adesea fără a se face o
reparcelare, fără a se impune interdicţii de construire pentru
configurarea unei viitoare trame stradale corect dimensionată)

-Extinderea zonelor rezidenţiale fără funcţiuni

complementare (şcoli, grădiniţe, dispensare) făcând din
acestea cartiere-dormitor sau cu un grad redus de dotare,
inegal asigurat
-
EŞECURI CONCRETE ale PERIFERIILOR URBANE

Dezvoltări urbane adiacente unor structuri rurale fără grija

prezervarii unor valori ale acestora
(impunerea unui model colonialist de agresiune culturala)

Extinderea zonelor rezidenţiale şi de birouri în teritorii lipsite

de o bună accesibilitate în raport cu oraşul,
fără legături cu mijloace de transport în comun

Extinderea oraşului în zone cu valori ale cadrului natural

ducând la compromiterea peisajelor respective şi ratarea
potenţialului peisager

Epuizarea rezervei de teren situată în teritoriul administrativ

al oraşului - creşterea preţului la produsele agricole consumate în
oraş
+
BENEFICIILE ECONOMICE ale dezvoltărilor periferice
! Pericolul dereglării “dispozitivului urban”

(“extenuarea teritoriului”, creşterea timpului de

parcurgere)

Pericolul fragilizării sistemului ambiental

(extinderea amprentei de carbon, epuizarea

resurselor,compromiterea peisajelor)

Pericolul schizoidării relaţiei dintre om şi

mediul de viaţă
(dispariţia sentimentului de apartenenţă, apariţia
“maladiilor urbane”, alterarea specificitatii rurale)
•Jean Bastié, La Croissance de la banlieue parisienne, Paris, Presses universitaires de France, 1964, 624 p.

•John M. Merriman, Aux marges de la ville. Faubourgs et banlieues en France 1815-1870, Paris, Seuil, 1994,
399 p.

•Annie Fourcaut, La Banlieue en morceaux. La crise des lotissements défectueux en France dans l’entre-
deux-guerres, Grâne, Créaphis, 2000, 339 p.

•BERG van den, L. - “Urban Systems in a dynamic society”, Gower, London, 1987

•CASTELLS, Manuel - “The rise of the network society. The information age”- Vol. I . Malden, Mass., Oxford,
UK: Blackwell Publ., 1996,

•EMELIANOFF, Cyria - “La ville durable. Etat des lieux en Europe et prospective”, CDU, 1998

•HAYDEN, Dolores – “Building Suburbia - green fields and urbann grwoth”, Vintege Books, N.Y., 2003

•IORDAN, Ion, „Zona periurbană a Bucureştilor", 1973

•JAILLET , M.-C., JALABERT, G - ”La production de l'espace urbain périphérique”, in Revue géographique
des Pyrénées et du Sud-Ouest, fasc. 1, 1982

•MASBOUNGI, Ariella, coord.- “Fabriquer la ville”, Paris, La Documentation française, 2001

•PROST, Berbanrd - “Aux marges du système urbain : les espaces "flous" et leur évolution”. in
Méditerranée nr. 1-1998

•ROWE, Peter G.- “Making a middle landscape” , MIT Press, 1991

•http://www.projetbanlieue.net/
 Curs 3

TIPOLOGII ALE LIMITEI IN SPATIUL PERIFERIC

LECT.DR.ARH. ANGELICA STAN

Tipologii ale limitei în spaţiul urban periferic
a) elemente ale construitului (construcţii, drumuri, căi ferate, echipamente edilitare)

b) elemente ale neconstruitului (cvasi)natural (plantaţii, cursuri de apă, declivităţi,

terenuri libere) sau neconstruitului antropizat (limite de proprietate, limite între
culturi agricole, limite implanturi industriale, etc.)

c) elemente care nu se situează în spectrul vizibilului (limite administrative, limite

ale intravilanului, sectoarelor, limite ale creşterii istorice, etc.).

colina terasa apa circulatii parcele

plantatie agricol padure cale ferata edilitare punctuale

 1). după poziţia faţă de oraş:

- limite interioare, generând periferii interioare (aflate în interiorul intravilanului uneori chiar
în zona centrului – ex: zone abandonate, foste industrii sau cartiere rezidenţiale lipsite de standarde
moderne);

- limite exterioare, generând periferii îndepărtate (pot fi constituite din nuclee rurale sau
chiar comune neasimilate încă zonei urbane şi pot da naştere unor suburbii–satelit legate de
prezenţa unei anumite infrastructuri rutiere / feroviare);
limite secante (legate de un element de infrastructura internă oraşului sau de un
element al cadrului natural), generând periferii apropiate (cartiere, implanturi
comerciale sau parcuri de activităţi, care, în relativ scurt timp vor fi asimilate
integral oraşului);

- limite tangente - coincidenţa între margine şi limită, elementul – limită

(infrastructură, relief natural, pădure, apă, etc.) funcţionând ca un limitator de
creştere şi generând o periferie de frontieră, stabile spaţial, până la apariţia unor
forţe de atracţie de o parte sau alta a acestei limite.
 2). după raportul cu centrul:
- limite subordonate, generând periferii dependente (depinzând de structura
centrului - ex: limite stradale, administrative, ale unităţilor funcţionale - generând periferii
specializate în relaţie strictă cu centrul);

- limite libere (detaşate de structura şi activitatea centrului, situate în general în

periferia îndepărtată sau la frontieră, ex.: limite vegetale, parcelare, topografice),
generând periferii autonome.
 3). după raportul cu exteriorul (spaţiul periurban)

- limite închise, generând periferii - arhipelag (ex: zone abandonate, zone

protejate fără permisivităţi suficiente, zone rezidenţiale formate pe criterii etnice),
caracterizate de insularizarea anumitor zone faţă de altele care comunică mai fluent,
conducând la o imagine fragmentarizată şi la un mod mai greoi de comunicare la
nivelul ansamblului;

- limite deschise - proprii creşterii extensive a oraşului şi caracterizând periferii

difuze (largi zone rezidenţiale apărute adiacent căilor de transport, sau zone
funcţionale de tip cluster, dispersate în teritoriu).

Tipul insular/ arhipelag Tipul difuz/ rizomatic

 4) după modul de structurare şi comunicare spaţială

- limite flexibile, caracterizate de permisivitate, permiţând / favorizând contacte

de o parte şi de alta a lor şi generând periferii emergente, caracterizate de
versatilitate funcţională şi de dinamica imaginii;

- limite rigide, descurajând contactul transversal (ex: zone cu necesitate

impenetrabile - armata, anumite zone industriale, vama) generând periferii de lizieră,
expresii ale suprapunerii între marginea fizică a unui teritoriu şi periferia sa.
 Cedric Price- “Three eggs diagram”

STADIUL 2 STADIUL 3
STADIUL 1
“Oul prajit” “Omleta”
“Oul fiert”
- orasul sec. 17-19 -orasul (post) modern
- orasul traditional
Alte directii în interpretarea periferiilor urbane

Membrana (biologică) este entitatea ontologică

PERIFERIA ca membrana primară în alcătuirea şi funcţionarea unui sistem
viu,

= centralitate provenită dintr-o margine

 Membrana...

= suprafaţă în interiorul altor suprafeţe (zona de influenta a

orasului, zona peri-urbana, metropolitana, etc) MARCUS, Solomon, 2005

-Instaureaza o asimetrie între interior şi exterior

conflicte,
-Aceasta asimetrie poarta cu sine

-dar este SI baza unui dialog intre oras si periferie

COMUNICARE – SCHIMB – INTEGRARE

Periferia ca funcţie de asigurare a vitalităţii ORASULUI.

Forte care actioneaza asupra “membranei” periferice
-Forte centripete – tensiuni legate de atractia orasului ca motor economic,
din rezistenta agriculturii, din modurile de transport de mare viteza, din
activitatea de turism, din activitatile unor industrii (anumite dinamici ale fortei de
munca, etc)
-Forte centrifuge – forta de expansiune a orasului, provocand efect de
dispersie spatiala
-Forte contingente – forte de proximitate, relatii de coaborare sau schimburi
intre anumite subzone, interse comune, exploatari comune ale unor resurse,

Teritoriu exterior
(periurban, metropolitan, regional, etc)

oras periferie
Aceste “membrane periferice” gazduiesc si realizeaza o SINTEZA intre:

- Schimburile interior- exterior (oras- teritoriu)

- Intersectiile unor procese majore – mecanisme

modelatoare la nivel teritorial (legate de piata imobiliara,
regulamente de urbanism, inferente politice, etc)

- Intersesctiile fluxurilor majore de circulatie si transport –

circulatii marfuri, persoane, energii, informatii >> face ca
membrana sa suporte zone de intermodalitate- transfer
multiplu in mai multe directii in poli intermodali sub-urbani
(importanţă regională, a aglomeraţiei, urbană)

- Juxtapunerea unor moduri de viata diferite

(urban/rural/rurban)

- Intersectiile unor ecosisteme fundamental diferite –

natural/antropic-urban/rural
PERIFERIA CA MEMBRANA – o structura “multistrat”:

- “strat” de protectie si de sustinere a proceselor proprii.

- “strat” de sinteza a elementelor viabile din relatia oarsului cu mediul
in care se dezvolta
- “strat” de avansare/ oglindire a imaginii proprii in exterior

POLI URBANI STRUCTURANŢI[1] –

Grupări complexe de activităţi predominant
din sectorul terţiar care au rol strategic în
dezvoltarea localităţii, se situează în locuri
privilegiate ca sit şi ca accesibilitate, atât din
exteriorul localităţii (centru de conferinţe şi
expoziţii internaţionale) cât şi din zona
centrală (nucleul de afaceri) sau din
localizări care compensează lipsa spaţiilor
din centrul de afaceri (polii terţiari care au
apărut în proximitatea gărilor etc.).

Zona Poli principali

Poli secundari/periferici / de sustinere
central comerciali şi de
ă afaceri

[1] Schemă preluată din studiul de fundamentare a PUG Bucureşti

ORASUL PERIFERIA
(URBANUL) (POST-URBANUL)
(legat de trecut) (legat de viitor)

INTENSIFICARE MULTIMODALA
MULTICULTURALA
MULTIETNICA
MULTIFUNCTIONALA

- Referential vs. Exponential -

New York, Londra, Paris, Tokyo, Frankfurt – “ORASE GLOBALE”

(Saskia Sassen, Global Cities, 2001)
 Boomburb
Citiscape Multicentred metropolitan region
Datescape Multinucleated metropolitan region
Dead city Negative space
Dispersed city Off worlds
Dual city Peripheral city
Dumpspace Post-city
Edge city Post-fordist-city
Edgeless city Splintering urbanism
Encleves Sprawl
Ephemeral city Stimdross
Exploding metropolis Suburban sprawl
Fordist city Technoburb
Gelactic metropolis Techopolis
Global city Transurbanism
Globa-dual city Urbalism
Informal city Vanishing city
Informational city
Junkspace
Limitless city
Linked city
Micropolis
 “Rizomul este un sistem fără centru şi fără ierarhie”
Modelul cresterii rizomatice
Cresterea complexitatii sistemului urban care evoluează superior, dincolo de
calităţile şi suma componentelor lui

comunicarea directa intre componente – fara a necesara o structura de tip

arbore (unde nici o piesă a vreunei unităţi nu este conectată cu alta decât prin
intermediul întregului).

Conceptul de PROLIFERARE - creşterea prin metamorfoze succesive,

generând un alt model de creştere şi devenire a urbanului bazat pe capacitatea
acestuia de a creşte prin intermediul spaţiilor interstiţiale.

CHRISTOPHER Alexander (în “A city is not a tree”, 1965)

DELEUZE, Gilles, GUATTARI, Felix – “Capitalisme et schizophreenie.
Mille plateaux”, Editions de Minuit, Paris, 1980, p. 9–37.

Kischo KUROKAWA - ideea de celulă - capsulă.

Creştere prin intermediul spaţiilor interstiţiale
 Curs 4
REPERE ISTORICE ŞI
TIPOLOGICE ÎN EVOLUŢIA
PERIFERIILOR MARILOR ORAŞE

CURS ANUL I
MASTER
LECT.DR.ARH. ANGELICA STAN
~ 1830- 1900 – Periferia ca expresie a crizei marilor oraşe

ORASUL CONCENTRAT – atractia intereselor

catre centru (centripet)
DEZVOLTARE INTENSIVA IN LIMITELE LUI
(cresterea rapida a populatiei)
INDUSTRII + LOCUIRE SARACA LA PERIFERII

CONCENTRAREA PROBLEMELOR SOCIALE

LA PERIFERIE – insecuritate, amenintare

ACUTIZAREA PROBLEMELOR DE IGIENA

Franţa şi Anglia - epidemia de holeră din 1832

CRIZA ORASULUI CLASIC

(DE TIP VICTORIAN)
MASURI (de stanga) vizand rezolvarea problemelor
sociale si de igiena a periferiilor
Ex.
- modernizarea Parisului prin intervenţiile conduse de
baronul Haussmann (~1870)
- Londra: cartiere noi la periferii pentru cei saraci
•Bucrestiul (1900) denumit Hilariopolis – oras al
discrepantelor ciudate,
luxul se alatura mizeriei

ADANCIREA CRIZEI URBANE

cresterea discrepantei dintre bogati si saraci
- adancirea rupturii dintre centru si periferie
(noile “foubourg” uri – “ cartiere muncitoresti”, ieftine, lipsite
de servicii,
dependente de calea ferata)
prefigurarea unui prim val de expansiune a orasului-
reactia la cartierele sarace: cartiere de vile cu un standiing mai ridicat

pozitivarea periferiei prin dovezi ale atractivităţii

sale: contactul cu natura, fermierii devin promotori imobiliari,
etc (....conflict cu vechile forme rurale traditionale ...)
În Anglia, răsturnare de valori urbane ~ 1830,
enclave rezidenţiale - « Villa parks » - « Prince’s Park » în
Liverpool (1842), « Victoria Park » în Manchester (1837), Regent’s Canal
Village » în Londra (1823)

În Franţa, colonii suburbane - destinate iniţial pentru locuire

temporară, de aceea situat mereu în proximitatea unei gări.
cartiere ca Maisons-Laffitte, Le Raincy, Le Vésinet, Aulnay apărute între
1830 şi 1860

In USA ~ 1800, - MISCAREA “City Beautiful Movement” –

iesirea din criza periferiilor sarace, urate, bolnave= o noua coroana
periferica a “ frumusetii”- Daniel Burnham - “White City”
"White City" - World's Columbian Exposition
Chicago - 1893
~ 1900 – 1930 - Periferia urbană – “scena” a cautarilor de solutionare a
crizei orasului

omul ORASUL

NATURA

DECONGESTIONAREA ORASULUI
CONTROLUL DEZVOLTARII URBANE PERIFERICE

DEZBATERI, IDEI,
ABSOLUT PROBLEMATIZAREA
SAU

RELATIV
? ORASULUI

RECALIBRAREA
URBANISMULUI CA
PROFESIUNE
MODELUL CULTURALIST
des-centralizărea la nivel spaţial şi morfologic a oraşului,
care, atingând o anume talie a concentrării populaţiei, trebuia “limitat” în
creşterea sa prin contra-oferta unui oraş satelit + spaţiul
plantat ca tampon între aceste două entităţi.
Promovat mai întâi de gânditori ca Ruskin, William Morris în Anglia sau Gibbon Wakefield în
Australia, el este fundamentat teoretic spre sfârşitul secolului al XIX-lea de Ebenezer
Howard, părintele oraşului-grădină în Europa şi de Frederick Law Olmsted, în SUA.

CONCEPTUL DE ORAS- GRADINA

EBENEZER, Howard, “Garden Cities of To-Morrow”, 1889

prototipurile de la Letchworth în 1903 şi Welwinn în 1919.

 omul

NATURA Orasul - gradina

Oraşul-grădină trebuia să împace nevoia de oraş cu nevoia de natură

prin cele două entităţi urbane complementare create în teritoriu:
“oraşul-mamă” şi oraşul-satelit

Orasul – gradina = construct artificial (cultural) care opunea net

naturalul urbanului, limita acestuia din urmă fiind o limită separatoare, fără alte
breşe decât culoarele de transport.
Crestere controlata dupa modelul de divizare al celulelor vii
- se putea multiplica pe sistem concentric: odată cu supra-concentrarea populaţiei
într-unul din centre, se genera un alt nou centru, suficient de departe de primul încât
să nu se contopească, plantaţia (centura verde) având un rol determinant în
acest sens.
- mecanismul de limitare a creşterii urbane prin menţinerea, prin politica
de stat şi resorturi financiare, a unor terenuri permanent libere cu funcţie agricolă
(permanent agricultural land), dispuse sub forma unei centuri care înconjura
oraşul, dincolo de care nevoia de creştere a acestuia era rezolvată prin noi
oraşe- satelit (city – cluster), integral proiectate, relaţionate prin intermendiul
căii ferate, cel mai rapid mijloc de transport la ora respectivă.

Periferia urbană devine din teritoriul cel mai puţin

controlat al oraşului, un teritoriu foarte controlat,
cu un peisaj în care domina spaţiul liber (agricol sau al
parcurilor, pădurilor, etc.) având în primul rând o sporită
capacitate recreativă, compensatoare pentru oferta limitată
din cadrul oraşului şi în plus aflat într-o proximitate
confortabilă faţă de acesta.
www.garden-city.net/

www.tomorrowsgardencity.com/proudpast
 “The city as an egg”
Cedric Price “Three Eggs Diagram”

“omleta”
“fiert” “prajit”
(scrambled)

Orasul vechi Orasul sec. 17-19 Orasul modern

orasul format / orasul de-format / orasul asamblat

Spiro Kostov
~1930-1944 - Periferia urbană între cele două războaie
mondiale
AVANTUL RELOCARII LA PERIFERIE
începutul etapei de suburbanizare
“No great town can longer exist without great suburbs”
- concilierea dintre urban şi natural
-d.p.d.v. structural : MODELUL DISPERSAT
-d.p.d.v.teoretic : MODELUL NATURALIST
- Frank Lloyd Wright
Disappearing City , Broadacre-city

- SUA - suburbia = bunăstare = expresia spaţială a diviziunii sociale şi etnice,

rezervată « albilor » (spre deosebire de centre, care devin treptat ocupate de
« non-albi »).
Modelul american de creştere periferică, asistat la început de către Stat şi stimulat
apoi prin mecanisme fiscale şi socio-economice, a creat acest produs = suburbia
rezidenţială aparţinând clasei medii şi bogate (upper- middle class), atrăgând,
pe cale de consecinţă, o serie de alte funcţiuni către exteriorul oraşului (comerţ,
agrement, dotări socio – culturale) şi astfel lăsând centrul pentru birouri şi
administraţie (pe timp de zi, iar pe timp de noapte unor minorităţi marginalizate).

[1] HALL, Peter, “Oraşele de maine. O istorie intelectuală a urbanismului sec. XX”, ed. All, 1999, p. 75
Primele efecte ale periferizarii…

• 1920, American Institute of Architects deplânge oficial designul sărac şi

“arhitecura viciată” a sistemului de dezvoltare rezidenţială masivă, pe baza
principiului ”do it your self “ şi a caselor din catalog[1],
HAYDEN, Dolores, “Building Suburbia – Green Fields and Urban Growth,
[1]

1820-2000”, Ed. Vintage Books, New York, 2003, p.116

• Franţa - “le mal-lotis”, lotizări defectuoase

sub aspectul echipării edilitare şi sociale,
create prin operaţiuni rapide, punctuale,
necoordonate, de sub-divizare a unor parcele
de factură agricolă din periferia Parisului.
Acest fenomen care făcea parte dintr-unul
mai larg - al aşa numitelor lotissement
pavillionaire
Periferia intra pe agendele guvernamentale
Ex. Franta
Legea asupra protecţiei sănătăţii publice
în 1902,
Legea Strauss în 1906,
Legea Ribot, în 1908,
Legea Bonnevay în 1912
Legea Loucheur (1928-1939)
Legea relativă la “habitations à bon
marché" (HBM), funcţionând din 1920,
a reprezentat soclul politicii de
locuinţe sociale în Franţa,
transformând mai întâi “les cabanon”
în “les pavillion”, pentru ca ulterior să
dea naştere mişcării “grands
ensambles”.
Legea Sarrault, 1928
fac să funcţioneze sistemul
de cooperare între stat şi
societăţile private,
între acestea şi sistemul
fiscal de credite şi
împrumuturi, în vederea
salubrizării periferiei şi a
accesului facil la o locuinţă
cu teren în afara oraşului,
statul intervenind masiv în
amelioararea sub aspectul
confortului a locuinţelor
pavilionare.
•posibilitatea finanţării a
posteriori a societăţilor
implicate în operaţiuni de tip
“mal lotis”, în vederea
redresarii echipării lor.
1945-1960 - Periferia urbană după cel de-al doilea război mondial :
suburbanizarea spaţiului periferic

1950 - criza locuinţelor in Europa Centrala si de Vest

“Baby Boom”- 1955- in SUA, 1960 - in Europa (efect post-belic)

Statul se implica masiv în promovarea “periferiei de dincolo de periferie”

Zone rezidenţiale nou create pentru satisfacerea cererii crescute a populaţiei

+ dotari noi, grad de echipare mai ridicat
+ oferta diversificata + promovare agresiva
+ dezvoltarea masiva a sistemului rutier (autostrazi)

noi concentrări umane şi materiale la periferie

NOU VAL DE EXPANSIUNE TERITORIALA

 SUA, după 1950 -
stadiul avansat al
suburbanizării
- legislaţii care
încurajau specula
imobiliară
promovarea dezvoltarii
masivă a sistemului
interstatal de autostrazi
noi dezvoltări periferice
în zonele de confluenţă
a mai multor rute

- implanturi de natură comercială, completate cu hoteluri, moteluri, benzinării,

birouri, manufacturi, etc., conturând noi forme urbane denumite ca
« growth node» sau « tomorrowland », şi ulterior, prin
diversificarea funcţioanală şi intensificarea ocupării spaţiale - « edge
city » , adevărate oraşe născute dincolo de ultima limită perceptibilă a
urbanului.
Teoria urbanismului regional

- unitatea dintre om, mod de producţie şi teritoriu, -

relaţiile strânse dintre aceste componente determinând
regiunea
afirmarea ideii că urbanismul trebuie să înceapă cu cercetarea profundă
asupra resurselor regiunii naturale respective, a reacţiilor umane la
aceste resurse şi a proceselor complexe care rezultă din această relaţie
la nivelul provinciei respective

problematica periferiei nu mai este înţeleasa ca una

în subordinea problematicii oraşului, ci, subîntinsă
ideii de regiune, capătă valente intregraliste

Se naste ideea de landscape – urbanism

1960 – 1989 (2000): rurbanizarea (dezurbanizare) spaţiului periferic

“disurbanism” – după termenul lui Rem Koolhas

Rurban – clusteri rurali care tind

catre dezvoltare urban

= forma de maximă ambiguitate, care

dizolvă ierahia oraş – teritoriu prin
înghiţirea nucleelor de habitat rural în
structuri discontinue, diferenţierea
dintre periferie urbană şi spaţiu rural
fiind practic imposibil de decelat.

Megalopolisul american – considerat initial un eces, o maladie

Gottmann – megalopolisul – ca forma de existenta a orasului in cadrul sustemului

teritorial
 Modelul concentrat, centralizat

Modelul deconcentrat, dispersat

Fingers, clusters

Modelul deconcentrat concentrat

Modelele spaţiale urbane, cf. Andrej Cerne – Dispersed an Decentralized

Settlement System ; DELA, nr.21/2004
Perioada Post- fordista ( > 1970)

•Descentralizare
•Abandonarea industriilor
•Necesitatea interventiilor in zonele abandonate/ periferice
adesea

Problematica periferiilor (… cu bune si cu rele)

da nastere peisajului urban ca si construct teoretic

O cautare: Peisaj ? Oras

de la orasulin peisaj (Corbusier)
la peisajul din oras (gandirea ecologista,
functionalista)
la orasul - peisaj (Bernard Lassus)
Kenneth Frampton – prioritate acordata peisajului
Iesirea din orbirea opozitiilor istorice de tip
1994
Toward an urban Landscape figura / fond:

Arhitectura / Peisaj,
Obiect / Spatiu,
Cultura / Natura,

noile teorii asupra peisajului _ Foucault, Derrida, Deleuze, Guattari

noua tectonica urbana - locul ca pliu- arhitectura nu ca obiect, ci ca proces
ce integreaza peisajul
CURS 5

RELAŢIILE PERIFERIILOR
CU ELEMENTELE
CONSTITUTIVE ALE
STRUCTURII URBANE
1. Evoluţia parcelarului in cadrul periferiilor urbane

Parcelarul spontan - initiativa individuala sau grup restrans, fara PUZ

Parcelarul rezultat prin microparcelare – cu PUZ sau PUD,

partial respectate
Tipul de lux Tipul cu curte in fata
Tipul “confortabil” Tipul cu curte in spate
Tipul economic
Tipul ieftin
Parcelarul rezultat prin operaţiuni urbanistice complexe,
pe baza de PUZ sau plan director, ZAC, etc

- extinderi ale parcelarului existent, conversii funcţionale ale

unor unităţi industriale, reparcelări, inserţii de ansambluri de
locuinţe colective, etc
PROBLEME
– la nivelul dimensiunii parcelarului

– la nivelul inaltimilor cladirilor

RUPTURI DE SCARA
– la nivelul densitatii cladirilor (POT)

– la nivelul coerentei tramei stradale

NEADAPTARI DE IMAGINE/ STILISTICA

LIPSA DE COEZIUNE A PEISAJULUI

- prezenta redusa a spatiului plantat

- obturarea elementului natural cu cel construit

- lipsa de relatie socio-culturala (lipsa spatiului public

comunicant intre structurile vechi si cele noi)
 PERIFERIA URBANA IN CADRUL MORFOLOGIEI SISTEMULUI SPATIAL

BUCURESTI –
ZONA NORD
IANCU NICOLAE
http://edituramateescu.ro/2013/05/plimbare-prin-cartierul-
fantoma/
http://edituramateescu.ro/2013/05/plimbare-prin-cartierul-
fantoma/
http://edituramateescu.ro/2013/05/plimbare-prin-cartierul-
fantoma/
The "Pershing" plot and the transferable volume over the
Périphérique, Avenue de la Porte des Ternes for the
construction of a bridging building, are located between
the Porte Maillot and the Porte des Ternes next to the
Palais des Congrès de Paris. Plot area
6 450 m² (the
This currently under-used
site will be at the heart of terrain alone,
the Porte Maillot renewal operation, a strategic excluding the
part of Greater Paris, linking the central business district embankment and
with La Défense. The exceptional visibility of this plot and the empty space
the importance of the traffic flows through it call for an over the
innovative and cutting-edge project. Périphérique)

Although the terrain currently has a parking lot and a bus Urban plan
station, it is destined to be developed, with the UG
possibility of being extended by the development of a
Height ceiling
bridging building over the Périphérique in line with
37 meters
the Avenue de la Porte des Ternes. Its enhancement
will go hand in hand with the different infrastructure and
development projects in the sector.
PERSHING (16/24 boulevard Pershing – 17°)

16-24 boulevard Pershing (17°)

De l’assiette à la ceinture verte : JACQUES FERRIER ARCHITECTURE /

CHARTIER DALIX ARCHITECTES / SLA PAYSAGISTES / BNP PARIBAS
REAL ESTATE / 3F / TERRELL / ARTELIA / GREENAFFAIR / ELITHIS /
CAPRIYOTEL / ST CHRISTOPHER’S INN / RÉSIDENCES SOCIALES DE
FRANCE

Immeuble-Ville : 3XN / MARS ARCHITECTURE / AGENCE LAVERNE

PAYSAGISTES / BOUYGUES IMMOBILIER / UNIBAIL RODAMCO / SETEC
/ EGIS / AE75 / JP. LAMOUREUX / SOCOTEC

Mille Arbres : SOU FUJIMOTO / OXO ARCHITECTES MANAL RACHDI /

MOZ PAYSAGE / LA COMPAGNIE DE PHALSBOURG / OGIC / LEA / F.
BOUTTÉ / ARCADIS / JP LAMOUREUX / M.FORGUE / LA MAISON
KANGOUROU / CITIZENM

PXP : OMA / DATA ARCHITECTES / GECINA / ARUP-ALTO / GIVING /

TRANSOLAR / SOCOTEC / GALERIES LAFAYETTE / PINACOTHÈQUE DE
PARIS / NHOW
Provincia de Alicante

Superficie artificializada en 1990 (ha) 30.030,4

Superficie artificializada en 1990 (ha) 57.515,9

Incremento 1990-2006 92%

Superficie artificializada prevista (ha) 132.260,3

incremento previsto 2006-futuro (%) 130%

incremento previsto 1990-futuro (%) 340%
 CURS 6 +7

RELAŢIILE PERIFERIILOR CU ELEMENTELE

CONSTITUTIVE ALE STRUCTURII URBANE

(continuare)
Schimbari in evoluţia tramei stradale şi a infrastructurii
de transport în cadrul periferiilor actuale
TRAMA STRADALA
- de la poziţia structurantă, fondatoare a teritoriului,
la postura de element de dispersie şi destructurare
DEZVOLTAREA SISTEMELOR DE TRANSPORT SI CRESTEREA GENERALA A
MOBILITATII AU CONDUS LA AMPLIFICAREA EXPANSIUNII URBANE

Acaparare spatiala
Crestere anarhica
Crestere a volumului / suprafetei

Extindere a dominatiei/ influentei Periferie/ periferizare

Detenta

Difuzie Urban sprawl

Tipuri de forme spatiale produse prin expansiune urbana

“ciorchine”
“fasii / tentacule”
“pete/petice”
“franjuri”

punti
“fermoare”
Tipologii de forme spatiale in zonele de expansiune – raport
fata de suprafata orasului / aglometratiei urbane
- in 7 orase selectate
90

80

70

Braila
60
Bucuresti
Ploiesti
50
Paris
Londra
40
Berlin

30 Sofia
Varsovia
20

10

0
tip 1-ciorchine tip 2-tentacule tip 3-pete tip 4-franjuri tip 5-fermoare

Braila 20 55 5 10 10
Bucuresti 15 13 55 12 5
Ploiesti 5 60 15 10 10
Paris 8 7 70 3 12
Londra 8 80 12
Berlin 15 10 65 10
Sofia 55 25 10 10
Varsovia 33 25 2 25 15
 Creste importanta studierii si reglementarii intrărilor în oraş –
- spaţii cu rol de carte de vizită pentru oraşul aflat în competiţie
- elemente simbolice care trebuiesc re-semantizate

Acum: Desfigurare spatiala

De-valorizare
Dezastru estetic
Pierdere de identitate a orasului – “non- locuri”
Mercantizare
Fenomenul “cutiilor” (zonele de depozitare, retail)
Standardizare arhitecturala la nivel foarte scazut
Proliferarea necontrolata a publicitatii
Specializarea unor tronsoane de penetratii rutiere
Cresterea nesigurantei pentru pieton
Problematica principalelor penetraţii rutiere
Obiectiv principal: cresterea calitatii spatiului urban

- la nivel funcţional si al circulatiilor

- necesităţi de soluţionare a unor disfuncţii privind diferitele
fluxuri din trafic (trafic greu, pietonal, auto)

- necesitati de relationare a tramei stradale vechi cu cea noua

(autostrazi, drumuri rapide)

- prezenţa unor funcţiuni incompatibile si a locuirii

- prezenta unitatilor industriale (uneori poluante) agravand

relatiile cu vecinatatile
- la nivel reglementar- juridic
- cresterea controlului asupra spatiului public
- reglementari asupra constructiilor – fronturi,
inaltimi, gabarite, stilistica arhitecturala
- reglementari asupra modului de expunere publicitara
- reglementari asupra spatiilor plantate

Cazul “amendamentului Dupont” (asupra articolului LIII-1-4 din Legea Barnier)

privitor la intrările în oraş poarta titlul “Les entrees de ville ou reddoner le gout de
l’urbanisme”
- a declansat în 1994-1995, dezbaterile în jurul chestiunii intrărilor – iniţial
ţintele majore ale proiectelor fiind protecţia împotriva factorilor poluanţi, securitatea,
calitatea urbană, arhitecturală şi peisageră.

Legea urbanismului din 2000 din Franta – are un capitol special dedicat intrarilor in
orase
 - la nivel simbolic- estetic
- necesitatea reinventării porţilor oraşului – noi formule
stilistice si morfologice
- necesitatea re-semantizarii parcursului / caii - ca element
de cristalizare a imaginii urbane

- la nivel spatial- configurativ

- necesitatea ameliorarii disfunctionalitatilor legate de

spatiul urban: destructurare, spatii vagi, lipsa de consistenta ,
poluare vizuala

- necesiatea integrarii diferitelor tipologii spatiale (inchise,

deschice, poliorientate/monoorientate, alveolare - introvertite,
extrovertite –lineare, etc.)
- necesitatea aducerii spatiilor la o scara comprehensibila
De la strada ....la autostrada
scară a-scalaritate
măsură non- identitate
identitate spatiala perceptie secventiala
perceptie unitara expunerea ampla

compactitate dispersare

Cristalizarea
Dezvaluirea peisajului
spatiului urban
(peisaj- urbanism)
(peisaj urban)
Aspectul “scenografic” al strazii/ autostrazii
>> “scenic road”

Viteza ca “actor” al peisajului creat

>> ritmuri, secventialitatea planurilor vizuale,
modelare altimetrica, culoare, vegetatie,etc

Peisajul ca “mediu”
Continut si continator al spectacolului
calatoriei
Nu e doar un decor, ci participa la
spectacol
 CALEA FERATA

- a favorizat extensia oraşelor şi implicit formarea unor periferii

- a introdus asupra spaţiului proaspăt urbanizat o modificare a centralităţii şi

a semnificaţiei locului central: gara devine centru, în detrimentul bisericii,
primăriei, şcolii, acest lucru fiind considerat oarecum firesc.

- prezenţa gării a fost completată cu funcţiuni conexe - hoteluri, centre

comerciale, birouri - transformându-se practic din element mutant, străin de
corpul urban în care se implantase, în element de polarizare de maxim
interes la scara oraşului.
 Evoluţia modului de locuire in zonele de expansiune

Factori implicaţi (modelatori)

- factori cu caracter general (fizico-geografici, economici,
sociali, culturali – preţul terenului, locul de muncă, venitul familiei,
dezvoltarea orasului, etc)

- factori morfo-tipologici particulari (forma/mărimea parcelei,

relaţia cu strada, dimensiunile şi aşezarea locuinţei pe parcelă,
relaţiile spaţiale cu vecinătăţile şi cu peisajul, arhitectura, decoraţia,
etc).

- factori antropologici (arhetipuri asimilate, tradiţiile familiale

sau de grup orientari ale gustului/modei, evolutii pe plan simbolic)
 PERIFERIA URBANA IN CADRUL MORFOLOGIEI SISTEMULUI SPATIAL

...cateva tipologii ale locuintei de periferie

Locuinţa provizorie/de tranziţie (de trecere de la un statut social inferior la unul
superior): aparţinând în special celor veniţi din teritoriul extraurban sau din cel
extranaţional (prin migraţii sau imigraţie), generând un model imitativ de
subzistenţă, adesea în condiţii fizice precare

Locuinţa permanentă tip cvasi-rural, remanentă în zone insularizate, înglobate sau

integrate noilor dezvoltări, generând un model tradiţional persistent în condiţiile
cresterii urbane

Locuinţa medie din periferie, apărută, aşa cum am arătat anterior, prin operaţiuni
imobilare speculative, insensibile la trăsăturile cu specific local, fiind, deasemenea
expresia trecerii de la un statut social inferior la unul superior, generând un model
imitativ uniformizant

Locuinţa permanentă de lux, legată de schimbarea modului de viaţă într-unul care

exhibă individualismul în opoziţie cu spiritul comunitar, adesea purtând sechelele
unui mod mai vechi de viaţă, generând astfel un model deopotrivă segregativ şi
etalant al statutului social

Locuinţa sezonieră de lux (casa de vacanţă sau a doua locuinţă), urmărind

specularea unor condiţii privilegiate de amplasare şi fiind legată de fenomenul
evadării din oraş, generând un model de prestigiu, etalant al statutului social
Evoluţia activităţilor industriale în cadrul periferiilor urbane

Industria (localizata cu precadere la periferii)

= factor de progres / regres in dezvoltarea orasului

-necesitatea adoptării unor strategii privitoare la re-conversia

zonelor
industriale inactive, a frish- urilor industriale provenite dintr-o epocă
revolută.

Exemple:

Docklands - Londra
Brownfields Amendments - Ontario, Canada “Greenbelt Protection Act”

Metaleurop Nord - Pas-de-Calais, Franta

Echirolles - Grenoble
Evoluţia zonelor comerciale în cadrul periferiei

- tendinţa comertului de a specula amplasamente optimale

- mercantilismul marilor implanturi comerciale – uneori sfidand logica
tesutului in care se implanteaza
- legate de evolutia clasei de mijloc

! Conflict : marile suprafeţe comerciale versus micul comerţ tradiţional.

Doua directii strategice majore

-managementul implanturilor comerciale periferice

(scurtcircuitarea drumului de la producător la
cumpărător, eficientizare, profit, externalităţi minime,
design particularizat, re-gândirea ideii de galerie
comercială)

- revitalizarea centrelor comerciale tradiţionale

(pietonizare, mixitate funcţională, re-aducerea locuirii
alături de alte funcţiuni)
Marile implanturi comerciale
de tip mall- supermaket

= surse / poli de atracţie pentru funcţiuni similare

= elemente de semnalizare a locurilor periferice

= elemente de polarizare/ concentrare a spaţiului urban

= spatiu public interior ( in detrimentul celui exterior)

= strada comerciala devine strada interioara

= surse ale exercitării unui control social, adevărate “dispozitive

de control social” [1], capabile de a urmări individul, până la nivelul
opţiunilor personale.
 Productivitate şi acumulare
coerciţie
educare (disciplinară), “panoptică” a vieţii individului
[1] FOUCAULT, Michel ,”Surveiller et Punir” , Paris, Gallimard, 1975
CURS 7

SPECIFICUL PERIFERIEI ÎN CADRUL SISTEMULUI TERITORIAL

URBAN
 Oras / Periferie
???
Ordine / Dezordine

ORDINEA ca ARMONIE HAOSUL APARENT (ordinea din

spatele dezordinii)

ORDINEA ca prezenta a unei REGULI HAOSUL CA STARE INCIPIENTA (in

procesul de creatie)

ORDINEA ca STABILITATE in cadrul

sistemului HAOSUL ca INSTABILITATE

ORDINEA ca PREVIZIBILITATE
(structura admite PROIECTUL / HAOSUL CA STIINTA (Teoria fractalilor,
PLANIFICAREA / ANTICIPAREA) orasul fractal, etc)
Periferia ca sub-sistem al sistemului teritorial urban

Sistemul urban este suma proceselor şi inter-relaţiilor care se

instaurează între mediul natural şi diferitele medii artificiale
(mediul economic, construit, social şi psihologic)[1]

- grad mare de antropizare

- biodiversitate mică
- dispersie spatiala
- concentrarea puterii
- tendinţa de polarizare spaţială
- grad mare de vulnerabilitate (dependenţa de fluxurile de materie
şi energie, prelucrate de către om, dar accesate din baza
capitalului natural, într-un ritm care depăşeşte capacitatea de
refacere a acestuia)
- capacitate de consum crescută şi în creştere
[1] IANOŞ, Ioan, “Sisteme Teritoriale - o abordare geografică”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2000, p. 130
 Sistemul teritorial periferic

- sub-ansamblu al sistemului teritorial urban

- un sistem de tip dinamic
- neliniar (accepta schimbari de stare, ritm, etc)
- înalt – spontan (in reactii/ efecte)
- disipativ sub raport energetic
- situat într-o stare de echilibru instabil
- cu un caracter eterogen (natural şi antropizat)
-analogia sistemului teritorial urban cu sistemul nervos uman

organismul urban

sistem (nervos) central sistem (nervos) periferic

coordonează acţiunile, răspunde de

reacţiile, relaţiile funcţionarea
“corpului” şi “organelor” subunităţilor sale,
sale de funcţiile de relaţie
ale organismului urban
cu mediul.
Principalele componente ale periferiei ca sub-sistem
în cadrul sistemului teritorial

•resursele – naturale sau antropice (ex: apa, fond forestier, relief,

peisaj, arheologie, informaţie, valori)

•agenţi – actori (facilitează metabolismul) (de ex: asociaţiile de proprietari,

agenţiile de promovare imobiliară, gospodăria comunală, primăria)

•procese-mecanisme – implică transferuri de energie (piaţa, legislaţia,

regulamentele)

•produse-obiecte / servicii (care prelucrează resursele; de ex: industria,

agricultura, arboricultura, peisagistica, urbanismul, arhitectura)

•nivele trofice: mineralotrofia, zootrofia, tehnotrofia (stocarea, canalizarea,

calificarea forţei de munca, urbanizarea), nootrofia (amenajarea, planificarea,
finanţarea, dezvoltarea).
Periferia = subsistem caracterizat de o variaţie
permanentă între un echilibru stabil şi un echilibru
instabil, printr-o mişcare în jurul unui punct teoretic de
echilibru

Periferia funcţioneaza “departe de echilibru”- fortele care actioneaza

sunt mereu inegale >>> conflicte

!!! Starea de echilibru nu este atinsă decât atunci când sistemul moare

“viaţa (sistemului) este o depărtare de echilibru sau un

echilibru controlat”.
Dinamica sistemului teritorial periferic

- două procese majore:

1. procesul de ajustare prin relaţiile Periferiei cu Oraşul –

trecând, succesiv sau în salturi, prin stadii de subordonare totală,
subordonare parţială principală, subordonare parţială secundară,
autonomie parţială principală, autonomie parţială secundară, autonomie
totală

2. procesul de adaptare la schimbările mediului (atât a mediului

natural - climă, sol, fond vegetal, etc., cât şi a mediului artificial - progres
tehnologic, inovaţii tehnice, capital financiar, politici locale,
Echilibru instabil > riscuri

Periferia urbana este zona cu cele mai multe

si mai diverse riscuri

1. existenta unei probabilitati de producere a unui

eveniment sau lant de evenimente cu efecte partial
anticipate
Ce este riscul?

2. un mijloc cantitativ de definire a conditiilor

nevatamatoare pentru procesele respective, dar care le
altereaza calitatile initiale

3. evaluarea consecintelor viitoare ale actiunilor care sunt

acum in desfasurare
- riscuri ecologice – conducând la dezechilibrul ecologic
pe unul sau mai multe niveluri, agresiuni în lanţuri trofice
importante, agresiuni în biocenoze

-riscuri peisagistice şi de impact vizual – conducand

la alterări ireversibile ale peisajului, la modificari negative în
plan vizual (obturări de perspective, poluări vizuale,etc)
- riscuri socio-culturale – adesea decurgând din alte
acţiuni, ca şi consecinţe ale acelora, dar putând fi şi la
originea unor dezechilibre (de ex.: migraţii necontrolate în
teritoriu antrenând probleme de trafic, grupări etnice al
căror mod de viaţă conduce la segregări funcţionale în
teritoriu, etc)

- riscuri urbanistice – prin extinderi necontrolate sau

depopulare a unor zone rurale cu efecte negative în plan
urbanistic, sau destructurări urbanistice şi economice a
unor zone (de ex. friches industrielles, zone portuare, zone
miniere), apariţia fenomenelor de “black- market”, speculă
imobiliară, inserţii spontane (“duşmani” declaraţi ai
dezvoltării durabile)
O TIPOLOGIE A RISCURILOR
dupa tipul de efecte produse:
- Componenta negativa (legata de ideea de vatamare, de
pericol, de hazard, nenorocire)[1]

- Componenta pozitiva ( de tipul “ cine nu joaca nu

castiga”) Ekeland, I. “Le calcul, l’Imprevu.Les figures du temps de Kepler a Thom” , Ed.du Seuil, Paris, 1984
[1]

dupa modul de cuantificare :

- Componenta obiectiva ( reala) – poate fi cuantificat pe scara
temporala si spatiala
- Componenta subiectiva – necunosterea intotalitate a surselor
de risc

dupa importanta:
- Riscul ca eveniment ( in cadrul dinamicii sistemelor teritoriale)- 1
-Riscul ca accident -2
- Riscul ca ruptura functionala (sinistru)-3
- Catastrofa - 4
 SISTEMUL TERITORIAL PERIFERIC SUB ASPECTUL DEZVOLTARII DURABILE

“imbunatatirea calitatii vietii in limitele capacitatii de suport a ecosistemelor”

Dezvoltarea ca proces de crestere economica, de trecere a unei

societati prin faze/etape de reglare si functionare, la nivele din ce
in ce mai complexe, din ce in ce mai evoluate.

Dezvoltarea definita prin parametri: speranta de viata, gradul de

alfabetizare, accesul la ingrijirea sanitara si la apa potabila,
numarul de calorii disponibil zilnic etc;

Dezvoltarea ca realitate vie, in permanenta schimbare: ceea ce

era adevarat acum cativa ani nu mai este similar/ identic ce ceea
ce se petrece azi;
 ECOSISTEMUL = CONCEPT CENTRAL AL DEZVOLTARII DURABILE

ECOSISTEMELE intelese ca structuri disipative, strict

dependente de o intrare continua de energie, rezultand
cresterea gardului de organizare (comportamnet antientropic),
producerea resurselor regenerabile si asigurarea unei game
diverse de servicii.

Functionarea sistemelor ecologice

-este orientata catre maximizarea fluxurilor de energie si

materie, in cadrul circuitelor bio- geo- chimice, avand drept
rezultate productia, acumularea, circulatia-distributia si
consumul de biomasa.

Aceste fenomene se desfasoara in cadrul populatiilor diferitelor spacii

de plante si animale, organizate in lanturi trofice.
Ecodezvoltarea şi dezvoltarea durabilă integrată
implicatii pentru creşterea urbana periferica

-eliminarea riscurilor cunoscute (care au la origine activitatea

omului in spatiul respectiv)

-diminuarea riscurilor (datorate altor factori)

-armonizarea relaţiilor dintre elementele antropice şi cele

naturale

-protectia resurselor din Capitalul natural

FACTORI PARTICULARI DE DEZECHILIBRU ECOLOGIC IN SISTEMUL
TERITORIAL PERIFERIC

- productia agricola intensiva: depasirea limitelor date de conditiile tehnice

si cantitative ale solului ducand la epuizarea pamantului vegetal,utilizarea
ingrasamintelor chimice modificate genetic, defrisari exagerate, dereglarea
sistemului hidrologic prin irigari excesive, poluarea apelor cu pesticide, etc.

- productia industriala poluanta: deversarea de deseuri solide, lichide,

gazoase, distrugeri de peisaje (poluare vizuala)

-urbanizarea - dispersia teritoriala “sprawl” antrenand poluare prin

utilizarea exagerata a automobilului, prin distrugerea sensului de comunitate
(suburbiile americane), incurajarea speculei imobiliare, a implanturilor de mari
infrastructuri rutiere generatoare de agresiuni asupra peisajului, poluare a apelor
prin consumuri depasite,etc.

- fenomene demografice: structura populatiei din periferie, longevitatea si

imbatranirea poulatiei, concentrari de populatie in arii de interes profesional dar fara
suport din partea conditiilor de mediu (tipul Sillicon Valley), cresterea decalajelor
intre zonele sarace si zonele bogate, migratiile necontrolate intre diferite arii
teritoriale functie de diferiti factori economici sau culturali.
Sistemul
teritorial urban
şi relaţiile dintre
componente
PERIFERIA CA ECOTON[1]

[1] Ecoton – zona de intrepatrundere a doua ecosisteme

= zona de tranzitie intre doua sau mai multe ecosisteme

adiacente

“ In cadrul ecotonului, numarul de specii este mai mare.

Aceasta crestere a numarului de specii ca bogatie,

diversitate si productivitate s-a numit efect de liziera”

URBAN / RURAL
ecosistemul

Periferie
NATURAL / ANTROPIC
ECOTONUL PERIFERIEI
- se poate exprima in 2 ipostaze:
- ca zona de tranzitie intre ecosistemul urban si ecosistemul rural;
“efectul de liziera” –bogatia si diversitatea morfo-
tipologica a structurilor spatiale si functionale,
diversitatea sociala si etnica, pluralismul formal
si social

•Efectul de liziera este cu atat mai putermic cu cat forta de

atractie a orasului este mai mica.

* Efectul de liziera re- confirma conceptia periferiei ca si

construct al limitei, cu intreg spectrul de semnificatii pe care
aceasta il poarta.
Liziera - ca zona de tranzitie intre umbra si lumina
=(zona de penumbra): de la umbra construitului / minaralului artificial al
orasului catre umbra preponderent vegetala a centurilor verzi, catre lumina
filtrata a straturilor diferitelor implanturi existente in periferie, si, in final, catre
lumina directa a teritoriului agricol.

Liziera ca loc al fenomenului de selectie naturala

(a elementelor /indivizilor, structurilor, retelelor, populatiilor, etc )

- Din punct de vedere urbanistic exista un paradox (care functioneaza in

favoarea marginii): rezista structurile considerate slabe, vagi,
zonele ambigui, pretabile la utilizari variate, flexibile.
FACTORII DETERMINANTI AI DINAMICII SISTEMELOR TERITORIALE PERIFERICE

A. Modificarea gradului de atractie si influenta al orasului asupra

teritoriului periurban

A.1. cresterea gradului de atractie a orasului si cresterea gradului

de subordonare a localiatilor din periurban fata de oras conduce la
deplasarea periferiei catre interior si crearea de enclave
(efect centripet)

- pentru extinderi concentrice – periferia are un caracter corolar

- pentru dezvoltari tentaculare (stea)– periferia are un caracter
interstitial
- pentru dezvoltari polinucleare – periferia capata un caracter
relational
- pentru dezvoltari in esichier/grid - periferia are un caracter linear
A.2. Diminuarea gradului de atractie a orasului si cresterea importantei
localitatilor din periurban, (deveniti poli de dezvoltare si de putere), cresterea
autonomiei periferiei din punct de vedere socio-economic si ca pozitie in
reteaua teritoriala, conduce la deplasarea priferiei catre exterior arealul sau
geografic crescand, odata cu dilutia structurilor sale (efect centrifug)

B. Modificarea raporturilor in schimbul energetic intre oras si teritoriu

Orasul - rol de consumator
Teritoriul – rol de producator
Periferia – rol de reducator / descompunator

C. Modificarea starii de echilibru a sistemului – de la stabilitate la

instabilitate, osciland intr-o zona de stationare, sau avand traiectorii clare de
evolutie / involutie
D. Modificarea raporturilor de putere la scara macroteritoriala
(politic, administrativ, social)

F. Modificarea gradului si nivelului interventiilor in structurile

periferice:
de la “cosmetic” (operatiuni de re-fatadare, reabilitare a fondului
existent, etc) la “cosmic” ( restructurari majore prin implanturi
rutiere, refoviare, etc, reconversii functionale masive, etc.)
LEGILE SISTEMELOR TERITORIALE CU APLICABILITATE IN CAZUL
SISTEMULUI TERITORIAL PERIFERIC

1. Legea zonalitatii si azonalitatii / pe baza principiului distributiei inegale

a radiatiei solare pe suprafata terestra, generand o zonalitate climatica evidenta:
- zonalitate orizontala / zonalitate verticala ( latitudine/ altitudine )
Azonalitatea este legata de prezenta factorilor perturbatori.

Legea zonalitatii poate fi aplicata in cazul organizarii periferiei in jurul unui oras –
generand diverse tipuri de peisaj: peisaje calde / peisaje reci, peisaje aride /
peisaje fertile, etc.

2. Legea ritmicitatii / variatia temporara a fluxurilor de energie (cu

precadere in cazul sistemelor slab antropizare sau cvasi-naturale) ; variatii
zilnice ale activitatii sociio- ecvonomice, variatii sezoniere, variatii
multianuale.
In cazul siatemelor teritoriale periferice – variatia fluxurilor de
energie se pune in relatie cu dependenta de oras sau de teritoriu
 a. Forta de atractie a orasului scade odata cu dezvoltarea
tehnologica superioara; periferia se autonomizeaza si isi
construieste propriile structuri cu propria lor existenta, astfel incat
consumul energetic al orasului pentru cresterea/ dezvoltarea
periferiei se reduce, acest cuantum de energie putand fi astfel
folosit in interior, la supra dezvoltarea structurilor interne ale
urbanului.

b. Sistemul Teritorial Periferic este cvasi – total dependent

de apelul la resursele naturale (in special cele
neregenerabile) si are comportament de consumator fata de
acestea

3. Legea autoorganizarii / conservarea, eliminarea, adaptarea sau crearea

de noi structuri teritoriale sub influenta factorilor interni ( generand fluctuatii) si
a a factorilor externi ( generand perturbatii).
La baza acestei legi stau principiile de auto- reglare si auto – control, de
coerenta si de sinergism care permit evolutia unui sistem.