PIAŢA TURISTICĂ

• DEFINIRI: PIAŢĂ / PIAŢĂ TURISTICĂ

• PARTICULARITĂŢI ALE PIEŢEI TURISTICE

• RISCURILE DE PE PIAŢA TURISTICĂ

• DIMENSIUNEA PIEŢEI TURISTICE

• MEDIUL DE MARKETING AL PIEŢEI TURISTICE

• COMPONENTELE DE BAZĂ ALE PIEŢEI TURISTICE

 1. DEFINIRI

Piaţa este o relaţie economică

generală între producători -
vânzători, purtători ai condiţiilor
de producţie în contextul
economiei de piaţă, şi
cumpărători - consumatori,
purtători ai trebuinţelor umane,
însoţite de capacitatea oamenilor
de a cumpăra mărfuri oferite şi
care se dovedesc a fi convenabile
pentru ei
 1. DEFINIRI
PIAŢA TURISTICĂ

Piaţa turistică reprezintă sfera

economică de interferenţă a
intereselor purtătorilor ofertei
turistice, materializată prin
producţia turistică, cu cele ale
purtătorilor cererii turistice,
materializată prin consum.
 1. DEFINIRI
PIAŢA TURISTICĂ

În cazul turismului, locul ofertei

coincide cu locul consumului, dar
nu şi cu locul de formare a
cererii, rezultă că, interferenţa se
va transforma în suprapunerea
în timp şi spaţiu a celor doi
factori (oferta şi cererea), prin
intermediul consumului turistic.
 2. PARTICULARITĂŢI ALE PIEŢEI TURISTICE

a) este o piaţă cu o finalitate specifică,

turistul în calitate de client neurmărind
achiziţionarea şi consumarea unor
bunuri şi servicii, deci pur şi simplu a
unor mărfuri obişnuite, comune şi
generalizate la nivelul întregii populaţii,
ci procurarea unor satisfacţii pe care
le induc acţiunile din cadrul acestui
sector de activitate
b) este o piaţă fragmentată,
are un caracter mozaical,
deoarece satisfacţiile se
individualizează, pe plan
obiectiv, prin oferta cu
caracteristicile ei şi, pe plan
subiectiv, prin cererea cu
preferinţele sale.
c) este o piaţă de o complexitate aparte în timp şi
spaţiu, relaţiile ce o compun încep a se contura, mai
întâi, prin perceperea ofertei turistice de către cerere
sub forma unei „imagini” construite prin
sintetizarea tuturor informaţiilor primite de fiecare
turist potenţial, deci cu o încărcătura subiectivă
deosebit de accentuată.
d) este o piaţă multidimensională, în sensul ca nu
întotdeauna turistul (consumatorul) este şi cel care
decide asupra procurării unui produs turistic. Pe
piaţa turistică se manifestă aşa-numiţii
„participanţi la cumpărare” - persoanele care
influenţează, decid sau plătesc consumul turistic
e) este o piaţa cu încărcătură de risc mult
mai accentuată, ofertanţii de servicii turistice
confruntându-se cu o suită de incertitudini,
mult mai numeroase decât cele ale pieţei
bunurilor materiale.
 3. RISCURILE DE PE PIAŢA TURISTICĂ

Elaborarea oricărei strategii se

bazează în consecinţă pe datele
furnizate de activitatea de studiere
permanentă, sistematică şi metodică
a cerinţelor şi tendinţelor de
evoluţie a pieţei turistice.

Pentru delimitarea şi diminuarea inconvenientelor

specifice sectorului turistic, se justifică creşterea
rolului ştiinţei în aprofundarea conceptelor
specifice acestei forme de piaţă şi folosirea unor
tehnici de prevenire sau micşorare a riscurilor de
piaţă, din care pe primul loc se situează
neconcordanţa cantitativ-calitativă dintre oferta
şi cererea turistică
A. trăsăturile caracteristice ale pieţei turistice:

în vederea conceperii aranjamentelor şi serviciilor turistice oferite,

agenţiile de turism şi prestatorii de servicii trebuie să cunoască
produsele turistice solicitate, ponderea pe care trebuie să o aibă serviciile
componente, caracteristicile calitative şi cantitative minime necesar a fi
întrunite de aceste produse pentru a fi acceptate, volumul şi nivelul
cererii probabile pentru produsele respective, tendinţele preţurilor şi
tarifelor practicate de firmele competitoare pentru produsele turistice cu
un conţinut similar
A

B
RIMINI - ITALIA

BUDVA - MUNTENEGRU
 RIMINI - ITALIA

BUDVA - MUNTENEGRU
PARALIA KATERINI
ALBENA
B. poziţiile câştigate de competitori: pe
piaţa turistică, succesul sau eşecul unei
acţiuni de pătrundere cu un produs
turistic este condiţionat, de cele mai
multe ori, de atitudinea şi poziţia pe o
piaţă ţintă a ofertelor competitorilor.

Analiza ofertelor competitorilor are ca scop

evaluarea obiectivă a laturilor slabe şi forte ale
propriilor posibilităţi ale agenţiilor de turism,
stimularea inovaţiilor, cunoaşterea instrumentelor
de marketing folosite de competitori, a regiunilor
(zonelor) din care aceştia îşi atrag clientela, a
categoriilor de turişti cărora li se adresează, a
nivelurilor medii de venituri de care dispune
clientela ţintă.
KUSADASI - TURCIA
C. poziţia câştigată de un produs turistic pe piaţă:
determinarea poziţiilor câştigate de un produs turistic pe o
piaţă ţintă sau de ansamblu de produse turistice constituie
un element important de fundamentare a strategiei
agenţiilor de turism.

Strategia businessului existent

constă în comercializarea produselor vechi pe pieţe

vechi. Această activitate e cel mai puţin riscantă: piaţa
e valorificată, clienţii sînt cunoscuţi. Totodată,
volumul vânzărilor poate spori atât pe contul creşterii
numărului de cumpărători, cât şi pe contul
marketingului agresiv, care asigură competitivitatea
produsului.
 4. DIMENSIUNEA PIEŢEI TURISTICE

4.1. Capacitatea teoretica a pieţei turistice (piaţa turistică teoretică)

Reflectă limitele de absorbţie a unui anumit produs turistic pe o piaţă

determinată, fără a lua în considerare limitele impuse consumului prin
nivelul preţurilor şi tarifelor practicate. Reflectă necesarul pieţei
analizate pentru consumul unui anumit produs turistic (de exemplu,
tratamentele balneomedicale).
4.2. Piaţa turistică potenţială reprezintă
cererea totală pentru un anumit produs
turistic luând în considerare un nivel
determinat de preţuri şi tarife, apreciate că
vor fi acceptate de consumatorii potenţiali în
cauză. Potenţialul pieţei este deci sinonim cu
cererea solvabilă, reprezentând acea parte
din capacitatea teoretică a pieţei turistice ce
ar putea fi satisfăcută, ţinând seama de
condiţiile materiale şi financiare ale anumitor
categorii de populaţie din care se recrutează
turiştii potenţiali, viitorii consumatori ai
produsului turistic respectiv.
4.3. Piaţa turistică efectivă reprezintă totalul produselor
turistice vândute pe piaţa respectivă într-o perioadă
determinată de timp. Raportul dintre piaţa turistică efectivă şi
piaţa turistică potenţială reflecta gradul de saturaţie al pieţei,
în funcţie de care agenţiile de turism îşi orientează politica de
vânzare a produsului turistic.

Pt E Pt P - piaţă turistică saturată

Pt P - piaţă turistică nesaturată

Pt E
4.4. Ponderea produsului turistic oferit şi comercializat pe
piaţă reprezintă o parte a volumului pieţei, acoperită prin
vânzările realizate sau posibil de realizat de către agenţiile de
turism. Această pondere ilustrează gradul de pătrundere a
produsului turistic pe o piaţă ţintă şi constituie un element
esenţial pentru determinarea perspectivelor şi previziunilor de
dezvoltare a relaţiilor turistice pe piaţa considerată.
 5. MEDIUL DE MARKETING AL PIEŢEI TURISTICE

Mediul de marketing înseamnă

ansamblul de agenţi şi de forţe
din afara întreprinderii în stare
să afecteze echilibrul acesteia pe
piaţă. Acesta este studiat ca:
micromediu,
mezomediu,
macromediu
A. Micromediul este alcătuit de agenţii situaţi în imediata
apropiere a firmei şi aflaţi în postura de:
a) furnizori de resurse materiale şi de forţă de muncă,
influenţând poziţia pe piaţă a firmei (prin însăşi preţurile
practicate, modalităţile de plată, garanţiile etc). (vezi: litoral,
munte, balneo, contractări etc);
b) intermediari, care preiau, în general activităţile de
distribuţie, promovare (parţial), vânzare a produselor, serviciilor;
Aceştia pot fi: 1. angrosişti sau touroperatori, care se
interpun între prestatori şi detailişti, care pregătesc produsele ce
vor fi vândute şi 2. detailişti, adică cei care furnizează clientului
potenţiale informaţii privind voiajele posibile, mod de transport,
condiţiile de cazare, agrementul, tarifele posibile pe etape de
vânzare, facilităţile şi sunt autorizate să vândă efectiv pachetele
de servicii, ca produse, ori numai unele servicii.
c) clienţi, alcătuind o componentă a micro-mediului căreia
firma de turism trebuie să-i acorde cea mai mare atenţie; pot
necesita un serviciu special de relaţii cu publicul (dacă sunt
foarte numeroşi);
d) concurenţa, la fel de importantă, ca parte a
micromediului, alături de clientelă.
B. Mezomediul este definit de factori cu o acţiune
indirectă asupra activităţii firmei. Aceştia pot fi
interni (plasament, sindicate, instituţii ale statului etc.) şi
externi (instituţii specializate ale ONU, organisme
regionale sau asociaţii de piaţă)

C. Macromediul este definit de factorii tehnici,

economici, geografici, demografici, politico-juridici,
socio-culturali, naturali, care acţionează asupra stării
şi evoluţiei firmei pe piaţă.
a) Mediul tehnologic este definit de ritmul progresului
tehnic şi de amploarea cercetării ştiinţifice, care
influenţează toate componentele mixului de marketing:
- produsul turistic = ritm înnoiri, cost, calitate etc;
- preţurile, diferenţiate pe segmente ale populaţiei,
anotimpuri, perioade de încasare etc.
- distribuţia: canalele lungi, medii sau scurte etc;
- publicitatea şi promovarea: costuri, soluţii, penetraţie etc.
b) Mediul economic reprezintă
componenta de bază a macromediului,
constituită din: preţuri, tarife, inflaţie,
venituri, obişnuinţe de consum, ciclu
economic etc.
◙ preţurile şi tarifele serviciilor turistice,
reprezentând componentele principale ale
relaţiei cerere-ofertă, dar şi instrumentele
concurenţiale;
◙ inflaţia, orientează clientela spre
servicii mai ieftine, diminuează loialitatea
faţă de anumite forme, poate restrânge
volumul prestaţiilor turistice;
◙ veniturile, alături de nivelul preţurilor şi
tarifelor, exercită cea mai mare influenţă
asupra cererii de prestaţii turistice; în
scala motivaţiilor, nevoia de turism este
situată deasupra nevoilor fundamentale.
c) Mediul geografic, abordat sub mai multe aspecte:
□ mărimea şi structura populaţiei, determinând
principalele dimensiuni ale pieţei turistice (capacitate de
absorbţie, dinamică, structura cererii şi a ofertei);
□ densitatea populaţiei, influenţând reţeaua de
distribuţie a serviciilor turistice;
□ distribuţia geografică a populaţiei, care determină, de
asemenea, reţeaua de agenţii şi de alţi intermediari -
colaboratori;
□ mobilitatea în spaţiu a populaţiei, de ea depinzând
viteza de transmitere a imaginii serviciilor turistice;
□ vârsta oamenilor determinând structura cererii pe
grupe de vârstă (exemplificări);
□ celibatul care necesită servicii deosebite de petrecere
a timpului liber;
□ rata natalităţii care influenţează cererea turistică,
temporar (negativ);
□ structura socio-culturală, religioasă şi etnică a
populaţiei, care determină forme adecvate de turism.
d) Mediul politico-juridic: influenţează
strategiile de marketing prin politica şi legislaţia
în domeniul turismului (reformă, privatizare,
legea turismului, autonomia locală), limitele
inferioare şi superioare ale preţurilor, regimul
vizelor etc.
e) Mediul socio-cultural: vizează clasele sociale,
valorile culturale, subculturile în coexistenţă, fluxurile
culturale, relaţiile cu alte instituţii şi cu natura etc.
f) Mediul natural: formele de relief şi
monumentele naturii (cascade, peşteri,
piscuri, locuri, peisaje etc); căile de
acces spre zonele de atracţie deosebite;
situarea centrelor locuite în spaţiu etc.
6. COMPONENTELE DE BAZĂ ALE PIEŢEI TURISTICE

A. CEREREA TURISTICĂ Ce reprezintă cererea turistică ?

Nevoia, se defineşte ca sentiment al lipsei, concretizată în diverse localizări: nevoia

de a vedea rudele, prietenii, de a admira un peisaj sau un monument al naturii şi de a
cunoaşte noi opere de artă, de a face tratament de odihnă şi recreere, de amuzament
etc.
Nevoia de turism este multiplă, complexă, superioară se manifestă cu prioritate
după ce nevoile inferioare au fost satisfăcute. Aceasta cuprinde atât nevoia de
apartenenţă, de stimă, de recunoaştere.
Dorinţa este o formă de manifestare şi orientare a nevoii spre un mijloc de
satisfacere a acesteia (de exemplu: nevoia de recreere şi destindere apelează la
turismul cultural, sportiv, istoric, religios). Dorinţa face legătura între nevoie şi
cerere.
Cererea înseamnă, deci, nevoie, dorinţă şi capacitate de plată, în condiţiile când
există voinţa şi dispoziţia de a plăti preţul cerut. Cererea pentru turism presupune
cantitatea solicitată de o persoană (sau clientelă) dintr-un produs sau serviciu
turistic, oferit de o firmă, la un tarif precis, într-o zonă şi într-un interval de timp
delimitat, în anumite condiţii de mediu.
 Care sunt factorii care determină instabilitatea cererii turistice ?

a) coeficient mare de elasticitate a cererii în relaţie cu preţul şi veniturile;

b) variaţia mare a sezonalităţii cererii;
c) impactul cererii foarte puternice cu factorii interni şi mediul înconjurător;
d) nivelul scăzut al fidelităţii consumatorului faţă de o destinaţie, faţă de mijlocul
de transport, tipul sau aranjamentul călătoriei;
e) schimbări cantitative sau calitative în structura cererii;
f) gama largă şi contradictorie a motivaţiilor şi aşteptărilor care susţin cererea;
g) rigiditatea ofertei sau mobilitate a cererii;
h) volumul, diversitatea şi calitatea ofertei primare şi secundare;
i) sezonalitatea: prin prelungirea extrasezonului;
j) elasticitatea în raport cu veniturile populaţiei şi preţurile serviciilor turistice,
depinde de natura produsului turistic, de natura şi categoria consumatorilor.
B. OFERTA TURISTICĂ Ce reprezintă oferta turistică ?

Oferta Turistică reprezintă ansamblul

atracţiilor naturale şi antropice, care pot
motiva deplasarea turiştilor şi a elementelor
destinate să le valorifice, să satisfacă
cererea. Ea este percepută de către cerere
sub forma unei imagini construite prin
acumularea şi sintetizarea informaţiilor
primite prin diferite mijloace şi filtrate în
funcţie de caracteristicile specifice fiecărui
segment de consumatori.

Oferta cuprinde, în afara atracţiilor, a

resurselor şi echipamentul de producere şi
comercializare a produsului turistic,
bunurile şi serviciile destinate consumului
turistic, condiţiile de comercializare a
acestora, infrastructura turistică şi forţa de
muncă necesară activităţii turistice.
 Care sunt principalele particularităţi ale ofertei turistice ?

a) Complexitatea: dată de diversitatea elementelor care o compun şi a

stării acestora (de a fi comandate sau rămânând neatinse) deşi intră în
componenţa pachetului de servicii;

b) Substituibilitatea: posibilitatea înlocuirii unui produs corespunzător

înlocuirii unei motivaţii cu alta, ducând la diversificarea ofertei şi la o
adaptare posibilă la variaţiile cererii;

c) Rigiditatea: oferta nu se poate consuma decât la faţa locului,

deplasarea turistului fiind obligatorie. Produsul turistic nu poate fi
stocat, oferta neconsumată la timp este pierdută cel puţin parţial;

d) Eterogenitatea: nu există destinaţii, oferte sau pachete de servicii

identice;

e) Sezonalitatea: este dată de faptul că unele dintre elementele ofertei

nu au aceeaşi valoare turistică tot anul, determinând şi sezonalitatea
cererii.
C. DESTINAŢIA TURISTICĂ Ce reprezintă destinaţia turistică ?

Prin destinaţie turistică se înţelege

locul sau spaţiul geografic unde un
vizitator sau turist se opreşte cel puţin
pentru o noapte, sau punctul terminus al
unor vacanţe (ţară, regiune, zonă,
localitate) şi reprezintă o atracţie
turistică.

Destinaţia turistică constituie

legătura ce uneşte, menţine şi
propulsează toate sectoarele industriei
turistice (transportul, cazarea,
alimentaţia publică, agrementul şi
tratamentul balnear).
 D. PRODUSUL TURISTIC Ce reprezintă produsul turistic ?

Produsul turistic cuprinde, deci bunuri Noţiunea de produs o înglobează şi pe

materiale ca: cea de serviciu, care deşi nu îmbracă o
- un patrimoniu de resurse naturale, formă materială, se poate totuşi
culturale, artistice, istorice, arhitehtonice, consuma într-un anumit loc şi la un
tehnologice, medicale; moment dat. Este construit din bunuri
- elemente de infrastructură şi/sau materiale şi servicii care satisfac
echipamente: hoteluri, restaurante, terenuri, săli nevoile de turism ale oamenilor în
de sport, de spectacole, de conferinţă; timpul unei călătorii.
- facilităţi de acces (mijloace de transport,
adică vehicule şi căi de comunicaţie).
- serviciile componente: transport, agrementul
(pe plajă), alimentaţie publică etc.
- servicii suplimentare şi de informare:
serviciile de organizare a consumului turistic;
serviciile intermediere;
- alte servicii: secretariat, traduceri, îngrijirea
copiilor; servicii aferente unor preocupări
pasive; servicii aferente unor preocupări active
şi semiactive etc.
 FEED-BACK
EVIDENŢIAŢI RAPORTURILE DINTRE
PIAŢA TURISTICĂ EFECTIVĂ ŞI
PIAŢA TURISTICĂ POTENŢIALĂ
ÎN ROMÂNIA