Proiect Geografie

Realizat de Papiu Alexandru si Blajan Sergiu

Informantii
Generale
•Marea Britanie (în engleză Great Britain, gaelică
scoțiană Breatainn Mhòr, galeză Prydain
Fawr, cornică Breten Veur, Scots Graet Breetain)
este o insulă din vestul Europei. Este înconjurată
de Marea Nordului, Canalul Mânecii, Marea
Irlandei și Oceanul Atlantic. Este cea mai mare
dintre Insulele Britanice, care mai
cuprind Irlanda, insula Man, Jersey, Guernsey,
arhipelagurile Shetland și Orkney.
•Denumirea Marea Britanie se mai folosește
pentru desemnarea celor trei țări componente
ale Regatului Unit care se află pe această
insulă: Anglia, Țara Galilor și Scoția. În limba
română Regatul Unit mai este uneori numit,
incorect, "Marea Britanie", denumirea corectă și
completă pentru statul modern fiind, "Regatul
Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord".
 •Regatul Unit are o climă temperată umeda cu multe precipitații tot timpul
anului. Temperatura variază cu anotimpurile, scăzând rareori sub -11 °C și
nedepășind de obicei 35 °C. Vânturile predominante sunt dinspre sud-vest și aduc
adesea vreme blândă și umedă din Oceanul Atlantic,deși părțile estice sunt
Clima protejate de aceste vânturi, majoritatea precipitațiilor căzând în zonele vestice.
Curenții atlantici, încălziți de Curentul Golfului, aduc ierni blânde, în special în vest,
unde iernile sunt umede, și în zonele înalte. Verile cele mai călduroase se întâlnesc
în sud-estul Angliei, ele fiind apropiate de cele de pe Europa continentală, cele mai
răcoroase fiind în nord. Iarna și la începutul primăverii pot fi căderi masive de
zăpadă în zonele înalte.
Flora Marii
Britanii
•Vegetația Angliei este destul de săracă, pădurile
ocupă mai puțin de 10% din regiune. Practic, ele
se păstrează de-a lungul văilor râurilor și în
părțile inferioare ale versanților muntilor. În
Scoția, pădurile sunt mai frecvente, deși
mlaștinile domină regiunea. Stejari și conifere
(molid, pin și zada) cresc mai ales în pădurile din
sudul și estul Highlands. Stejarul, ulmul,
carpenul, fagul și frasinul cresc în centura
inferioară a munților Angliei și Țării Galilor.
Limita superioară a pădurii ajunge la 500-600 m,
iar pădurile de foioase nu se ridică de obicei
peste 400 m.
•În pajiștile perene din Anglia și Țara Galilor cresc
narcise sălbatice galben pal (emblema galezilor),
crini, orhidee violet și primulă, care au fost de
multă vreme folosite pentru a face vin în satele
englezești. Deasupra liniei pădurii din munții
Angliei și Țării Galilor, predomină pajiştile cu
cereale-forb și mlaștinile cu ienupăr, afine și
mire. În sudul țării există specii de plante
mediteraneene veșnic verzi. Plantele vegeta tot
timpul anului.
 Pamantul Marii
Britanii
•Cele mai fertile soluri ale Marii Britanii sunt situate în partea de sud-est caldă
și relativ uscată, unde s-au format în principal pe roci calcaroase.
Temperaturile relativ ridicate de vară contribuie la creșterea activității
biologice și la acumularea de humus în stratul superior al solului. Inițial, toată
această zonă era acoperită cu păduri de foioase, sub care s-au format soluri
brune de pădure. În prezent, solurile sunt intens cultivate ca urmare a
utilizării pe termen lung pentru culturile de orz, grâu și sfeclă de zahăr,
precum și ierburi. Pe zonele joase de coastă mlăștinoase - mlaștini - și în alte
zone plate din Anglia care au fost supuse refacerii, solurile podzolizate de
pădure brună au fost conservate sub pășuni naturale și perene. Pe zonele
joase ale mării drenate din Fenland, precum și în valea râului Trend, sunt
comune soluri aluviale turboase destul de fertile. În aceste zone, mai mult
decât în alte regiuni ale țării, se seamănă grâu, se plantează livezi și fructe de
pădure și se practică horticultură intensivă. Solurile subțiri humus-calcaroase
și sodio-calcaroase sunt dezvoltate pe zonele înalte și pe crestele kuest. În
regiunile de vest și nord-vest ale Marii Britanii predomină solurile podzolice
brun-acide. Aceste terenuri sunt folosite pentru semănat de iarbă și ca pășuni
naturale. 
Fauna Marii
Britanii
•În majoritatea Marii Britanii există un climat
temperat care primește niveluri ridicate
de precipitare și niveluri medii de lumină solară.
Mai spre nord, clima devine mai rece
și conifere pădurile apar înlocuind în mare
măsură foioase pădurile din sud. Există câteva
variații în climatul britanic în general temperat, cu
unele zone de subarctică condiții în zone
precum Highlands scoțiene și Teesdale, și
chiar subtropical în Insulele Scilly. Schimbările
sezoniere care apar în arhipelag înseamnă că
plantele trebuie să facă față multor schimbări
legate de nivelurile de lumină solară, precipitații și
temperatură, precum și de riscul de zăpadă și
îngheț în timpul iernii.
Londra secolului IX reprezentata de jocul video Assassins Creed

Capitala Londra:
Istoria
•La origine Londra a fost o așezare celtă. În 43 d.Hr. romanii au fondat
orașul Londinium, iar numele acestuia se pare că a dat și numele nativ
al orașului, London, deși unele date recente arată că London ar putea fi
de origine celtă. În 61 d.Hr., noul oraș roman este asediat, prădat și ars
pînă la temelii de către răsculații celți conduși de regina Boadicea.
•Londinium a fost abandonat după căderea Imperiului Roman. La vest
de vechiul oraș a apărut în secolul al VII-lea o așezare saxonă cu
numele Lundenwic, pe locul unde azi se află Aldwych. La
începutul secolului al X-lea vechea cetate romană a fost reocupată.
Inițial Westminster era un oraș distinct, însă în cele din urmă Londra și
Westminster s-au integrat și au evoluat împreună, devenind cel mai
mare oraș al Angliei, iar din secolul al XII-lea și capitală a regatului.
•Între secolele al XVI-lea și al XX-lea, Londra a înflorit, fiind capitală
a Imperiului Britanic. Marele incendiu din 1666 a distrus o mare parte
a orașului. Reconstrucția a durat peste 10 ani și a fost condusă de
Sir Christopher Wren, care, cu acea ocazie, a proiectat și construit
multe din clădirile emblematice ale Londrei de astăzi, așa cum ar fi
spre exemplu Catedrala Sf. Paul. Creșterea orașului s-a accelerat în
secolul al XVIII-lea, astfel că la începtul anilor 1800 Londra era cel mai
mare oraș al lumii.
 Londra:Prezen
t
•Londra (în engleză London) este capitala Angliei și
a Regatului Unit. Este cel mai important centru politic,
financiar , cultural și artistic al Regatului Unit, și unul
dintre cele mai importante orașe ale lumii,fiind, alături
de New York, singurul oras global Alpha++. Bursa de
Valori a Londrei este cea mai mare din Europa, printre
cele mai mari din lume și cel mai relevant indicator al
pieței monetare la nivel mondial.
•Populația Londrei este de 7.421.229 locuitori (la 1
ianuarie 2005) în Londra Mare, cărora li se adaugă alte
câteva milioane din zona metropolitană. Există o imensă
diversitate de etnii, culturi și religii, Londra fiind unul din
cele mai cosmopolite orașe din Europa și din lume. Aici
locuiesc, permanent sau temporar, mulți dintre cei mai
bogați oameni ai lumii.
•În Londra se găsesc sediile a numeroase instituții și
corporații de importanță globală; multe clădiri
importante: palate, muzee, teatre, săli de concerte,
aeroporturi, stații de cale ferată, numeroase ambasade
și consulate.
 Manchester
•Manchester  este unul dintre marile orașe engleze,
organizat din punct de vedere administrativ sub forma
unui Burg Metropolitan în cadrul Comitatului
Metropolitan Greater Manchester în regiunea North West
England. Orașul are o populație propriu zisă de 441.200
locuitori și se află în centrul unei conurbații cu o populație de
2.240.230 locuitori, fiind cea de a 3-a conurbație engleză
după Londra și West Midlands.
•Manchester este unul dintre primele orașe industrializate
ale lumii, fiind cunoscut rolul important pe care l-a avut în
timpul Revoluției Industriale. A fost centrul dominant
internațional al manufacturii materialelor textile, în secolul
XIX fiind numit și Cottonopolis (cotton = bumbac; polis =
cetate, oraș).
 Edinburgh 
•Edinburgh ( [ˈɛdɪnb(ə)ɹə], gaelica scoțiană Dùn
Éideann) este un oraș de pe coasta de est
a Scoției, și capitala acesteia din secolul XV. Este
una dintre cele 32 subdiviziuni ale Scoției. În oraș
se află sediul Parlamentului Scoțian, care a fost
restabilit în 1999. Are 447.500 locuitori. Orașul
este celebru și pentru Festivalul de la
Edinburgh, care grupează mai multe secțiuni
•Orașul Edinburgh a fost înscris în anul 1995 pe
lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
 Winchester este un oraș catedrală din Hampshire, Anglia. Orașul se află în inima orașului mai larg
Winchester, un district guvernamental local, la capătul vestic al Parcului Național South Downs, pe
râul Itchen. Se află la 60 de mile (97 km) sud-vest de Londra și la 14 mile (23 km) de Southampton, cel
mai apropiat oraș al său. La recensământul din 2011, Winchester avea o populație de 45.184 de
locuitori. Districtul mai larg al orașului Winchester, care include orașe precum Alresford și Bishop's
Waltham, are o populație de 116.595 de locuitori.[2] Winchester este orașul județului Hampshire și
conține sediul Consiliului Județean Hampshire.

Winchester
Winchester s-a dezvoltat din orașul roman Venta Belgarum, care la rândul său s-a dezvoltat dintr-un
oppidum din epoca fierului. Winchester a fost unul dintre cele mai importante orașe din Anglia până
la cucerirea normandă din secolul al XI-lea. De atunci a devenit una dintre cele mai scumpe și mai
bogate zone din Regatul Unit.

•Reperul major al orașului este Catedrala Winchester. Orașul găzduiește, de asemenea, Universitatea