Bretania

Bretania (în franceză Bretagne; în bretonă Breizh; în gallo Bertaèyn; în engleză

Brittany și Britania în forma inițial folosită în limba română în secolul al XIX-lea)
este una dintre cele 26 de regiuni ale Franței. Denumirea i se trage de la Britoni, o
populație celtică venită în secolul al VI-lea din Marea Britanie, de unde fusese
izgonită de invaziile Anglo-Saxone. Regiunea mai fusese celtică și anterior
romanizării, dar sub denumirea de Armorica (Armorique în limba franceză) încă
folosită în paralel. Ocupă peninsula cu același nume din vestul țării, fiind scăldată
de Marea Mânecii la nord și de Golful Biscaya la sud. Capitala regiunii este orașul
Rennes iar regiunea cuprinde 4 departamente.

Regiunea corespunde în proporție de 80% cu provincia istorică Bretania, care mai

includea și majoritatea teritoriului din departamentul Loire-Atlantique din jurul
orașului Nantes, capitala istorică a Ducatului de Bretania. Această separare a fost
făcută la data creării regiunilor, în anul 1941, pentru a evita eventualele rivalități
dintre cele două orașe importante, astfel că pentru Nantes a fost creată o regiune
nouă - Pays de la Loire - cuprinzând teritorii din regiunile istorice Maine și Anjou.

ISTORIE

-Preistorie si antichitate

Cele mai impresionante relicve arheologice predatează insă această perioadă, și

sunt lăsate de către o populație preceltică, și consistă într-o civilizație a megaliților,
datând din perioada neoliticului, acum aproximativ 5000 de ani. Se știu puține
lucruri despre această civilizație, învăluită în mister. Revenind la epoca romană,
din relatările lui Cezar aflăm că teritoriul actualei Bretanii, aparținea împreună cu
toată coasta nord-vestică a Galiei, Confederației Armoricane, nume ce își are
originile în cuvântul celtic pentru regiune de coastă. Confederația era formată din
mai multe poapoare celtice, iar unii dintre cei mai cunoscuți erau Veneții,
navigatori de excepție ce locuiau în zona orașului actual Vannes, care este numit
după aceștia. Teritoriul ocupat de celți nu se limita doar la coasta europeană a
Canalului Mânecii, aceștia ocupând și mare parte din Insulele Britanice. După
cucerirea romană, Imperiul le încredințează protecția coastelor nordice ale Galiei,
iar după retragerea din Marea Britanie în 411, le încredințează paza acestei
insule.Sub presiunea atacurilor triburilor saxone, o parte din triburile celtice se
retrag din Marea Britanie pe continent, unde ocupă toată coasta Franței actuale,
între Bretania și gurile Senei în Normandia. Este neclar în momentul de față cât de
diferită era limba lor față de cea a galilor armoricani ce se aflau deja pe aceste
teritorii, sau cât de diferită era limba față de dialectele mai recente de bretonă.
Oricum, migrația a luat sfârșit în jurul anului 600, perioadă în care istoria
bretonilor se confundă cu cea a Marii Britanii. De asemenea, numele regiunii este
originar din această perioadă, capătul peninsulei fiind numit Mica Britanie sau
simplu Bretania.

-Epoca moderna si contemporana

In urma revoluției din 1789, în întreaga Franță sunt abolite privilegiile feudale,
astfel că regiunea își pierde Parlamentul, autonomia și particularitățile fiscale și
legale. Toate acestea sunt acțiuni foarte nepopulare în regiune, aceasta devenind un
bastion al rezistenței contra revoluției. Ca o anecdotă, originatorii ideii de abolire a
privilegilor feudale nu au fost alții decât membrii clubului breton din Paris, o
grupare a reprezentanților regiunii. Până la urmă, asemenea restului Franței,
regiunea este divizată în 5 departamente.Eliberarea Bretaniei de către armatele
americane.În epoca modernă, Bretania a căpătat renumele unei regiuni rurale, și s-a
aflat la marginea revoluției industriale. Un număr mare de artiști romantici au fost
atrași de ea, dar cu toate acestea regiunea a devenit din ce în ce mai integrată cu
restul țării, în dezavantajul populației bretone care a avut foarte mult de suferit,
fiind foarte mult timp persecutată.În timpul celui de-al doilea război mondial, o
puternică mișcare de rezistență a activat în Bretania. Acest lucru a fost posibil
datorită situării în apropierea Marii Britanii și a reliefului foarte neregulat. În urma
debarcării din Normandia armatele generalului Patton au eliberat mare parte din
regiune, și cu excepția orașului Saint

Malo, care a fost complet distrus, regiunea a avut de suferit mai puțin decât
Normandia învecinată.

Cultura Bretaniei

-Bretania este o regiune aparte față de restul Franței, fiind alături de Țara Galilor,
Scoția, Irlanda și Galicia din Spania singurele regiuni cu populații de origini
celtice. Franceza este singura limbă oficială, dar cele două limbi regionale cu toate
că nu au nici un statut oficial, sunt sprijinite de autoritățile regionale, în limitele
constituției. Limba bretonă este foarte puternică în regiunea de vest, dar este
răspândită și în restul regiunii, este o limbă celtică puternic înrudită cu limba
galeză vorbită în Țara Galilor și cu limba cornish, vechea limbă celtică vorbită în
Peninsula Cornwall din Marea Britanie. A doua limbă regională este limba gallo,
vorbită în partea de est a regiunii, care este o limbă romanică, una dintre limbile oïl
cu foarte multe influențe celtice. În ultimul timp, au apărut foarte multe însemne
bilingve, dar marea majoritate sunt și în bretonă, în detrimentul limbii gallo, care
nu este atât de vizibilă.Calvar sculptat, un element caracteristic al bisericilor
bretone.

-Muzica bretonă a trecut printr-o perioadă de revigorare, începând din anii '70, și
este intens popularizată în momentul de față. Pe lângă instrumente caracteristice, în
general diverse tipuri de fluiere, au fost adăugate și alte instrumente des întâlnite în
folclorul celtic ca harpa și cimpoiul. De asemenea, sunt întâlnite și vioara și
clarinetul, instrumente venite prin filiera franceză. O tradiție populară se numește
Fest Noz (festivalul nopții) și este un obicei reînviat începând cu anii '50. De
asemenea, festivalele de muzică celtică sunt foarte populare.

-O altă caracteristică particulară a Bretaniei este reprezentată de puternicele tradiții

creștine, regiunea fiind de-a lungul istoriei una dintre regiunile puternic catolice, în
contrast cu restul Franței, puternic secularizată. Chiar și în momentul de față, este
regiunea din Franța cu cel mai mare număr de elevi ce urmează școli catolice
private. În regiune există peste 300 de sfinți venerați, dintre care doar puțini sunt
recunoscuți de Biserică Catolică. Sfântul patron al Bretaniei este Sfânta Ana
(Santez Anna), iar numărul mare de sfinți se regăsește și în denumirile localităților:
Saint-Malo, Saint-Brieuc etc.

-Din punct de vedere gastronomic, alimentația bretonă este bogată în fructe de

mare, lactate sau derivate din lapte (brânză, unt), iar carnea favorită este carnea de
porc (tradițional porc mistreț). Preparate culinare tradiționale sunt les crêpes și les
galettes - clătite, pregătite fie din făină albă fie din făină neagră (ori făină din
hrișcă). Aceste clătite se mănâncă fie cu un amestec din șuncă, ou și vegetale, fie
cu un cârnaț tradițional sau se consumă dulci, cu zahăr, miere sau dulceață. În ceea
ce privește fructele de mare, Bretania este renumită pentru midii și stridii a căror
creștere industrializată este propice datorită mareelor înalte. Datorită arealului
propice pentru cultivarea merelor, băutura tradițională este cidrul, Bretania fiind a
doua regiune producătoare de cidru din Franța.