Sunteți pe pagina 1din 1

Etapele (fazele) amenajarilor turistice ale litoralului

Prima etapa (faza) a amenajarii turistice litorale dateaza de la mijlocul sec. al XVII-lea si
se intinde pana la Primul Razboi Mondial. Se considera ca aceasta etapa a inceput in Europa prin
crearea primelor statiuni, printre care Brighton, Hyeres sau Nisa, frecventate de cativa aristocrati
britanici. Odata ce burghezia marilor orase deprinde obiceiul de a-si petrece sejururile pe tarmul
marii, pe langa aceste prime statiuni li se adauga altele noi, aparute „de la zero”, din initiativa
unor investitori privati.
Aceste prime statiuni prezentau cateva caracteristici:
- zone restranse, inguste, intre gara si mare, rolul esential al zonelor din apropierea
marii, amenajat pt promenada, de-a lungul carora s-au construit palate si unitati de
distractie, indeosebi cazinouri.
- Ocuparea locurilor situate in partea opusa marii, cu vile impunatoare, inconjurate de
verdeata etc
Inceputurile turismului de masa. Anii `30 ai secolului XX au fost caracterizati printr-o
prima „democratizare” a vacantelor, precum si prin cresterea importantei sezonului de vara,
petrecut pe litoral. Aceasta perioada marcheaza inceputul fazei de dezvoltare a statiunilor
balneare fenoomenul fiind mai accentuat in Europa apoi in America de N. Dupa cel de-al II-lea
Razboi Mondial, acest fenomen s-a amplificat mai mult, odata cu cresterea nivelului de viata si
raspandirea larga a automobilului, care a marcat adevaratul inceput al turismului de masa.
Autoritatile marilor tari turistice au intarziat sa reactioneze, navazand, la inceput, in marele
avant al turismului de litoral decat avantaje, in primul rand pe cel al dezvoltarii regiunilor ramase
neindustrializate.
„Explozia” din ultima jumatate de secol. Incepand cu anii `60, zonele turistice de litoral
au „explodat” pur si simplu sub fluxul masiv de turisti, in perioadele estivale.
Vechile statiuni au cunoscut o adevarata mutatie. Astfel, in centrele acestora, cresterea
preturilor terenurilor a condus la inmultirea imobilelelor cu mai multe etaje, iar pe tarmul marii,
vilele au cedat locul unui sir aproape continuu de cladiri inalte, intimp ce porturile de agrement
nautic au fost amenajate mai departe de portul initial, devenit prea mic pt. A putea primi toate
ambarcatiunile existente. Au aparut alte noi nuclee turistice, dispuse ca un sirag, la distanta de
cele existente, acoperind, treptat, locurile ramase libere intre localitati; unele dintre acestea nu
sunt decat niste ansambluri imobiliare modeste, cu doar cateva unitati, altele sunt adevarate
complexuri autonome, de mari dimensiuni, realizate de grupuri financiare puternice.
In afara Europei, zonele turistice costiere continua sa se prelungeasca. In America de N si
in Japonia terenurile de golf servesc adesea ca suport pt. Operatiuni imobiliare de mare
anvergura. In tarile in curs de dezvoltare, unitati turistice grupate, hoteluri izolate, sate-cluburi de
vacanta sau complexuri diversificate, cuprinzand unitati de cazare si echipamente sportive s-au
inmultit pretutindeni in lume.