Stefan Gheorghidiu-Invins sau Invingator?

In opinia mea, Stefan Gheorghidiu,protagonistul romanului “Ultima noapte de

dragoste, intaia noapte de razboi”, este un invingator.

In primul rand,reflectat in constiinta ,razboiul este o uriasa tragedie in care viata

si moartea se amesteca.Reintors in Bucuresti in urma ranirii, Stefan Gheorghidiu
nu mai are putere dupa experienta traita a razboiului, sa se intoarca la vechea sa
drama familiala. Realismul războiului este zguduitor şi suferinţa sa personală
dispare în faţa suferinţei colective. Drama iubirii lui intră în umbră, iar experienţa
frontului îl salvează de chinurile geloziei.

In al doilea rand,el se desparte de sotia sa- si implicit de anturajul acesteia -

lasandu-i “tot trecutul”. Face acesta cu convingerea ca nu poate apartine unei
asemenea lumi. El a invins sentimentul geloziei, care il dezumanizeaza; i-a nimicit
dimensiunile, pe care le socotea “enorme”; a pus intr-un raport framantarile din
constiinta cu framantarile obiective ale vietii sociale, cele din urma cantarind mai
greu in balanta constiintei.In ultimele pagini ale romanului asistam la o
confruntare sufleteasca dureroasa. Ela vorbeste multe , spune banalitati, fara sa
inteleaga trairile grele ale sotului ei:” nu stie ce poteci de moarte imi trec prin
suflet”. Chiar daca viata cuplului se destrama , eroul isi invinge propriile trairi:”
Am sarutat-o chiar pe aceasta femeie care nu mai era a mea, care era a mortii.Am
privit-o cu indiferenta cu care privesti un tablou” Filosoful gaseste Solutia
detasarii superioare , salvandu-si personalitatea morala.

In concluzie, prin faptul ca Stefan reuseste sa depaseasca situatia critica in care

se afla casnicia sa, se inalta deasupra societatii dominate de interese materiale ,
traind o experienta morala superioara, poate fi considerat un invingator .